Curs 2

2 martie 2021

Kinetoterapia în afecțiunile neurologice

Hemiplegia – stadiul inițial.

Obiective:

 Prezervarea vieții;
 Limitarea extinderii leziunilor cerebrale;
 Ameliorarea deficitului funcșional;
 Prevenirea recidivelor.

Din studiile de specialitate neurologice se cunoște faptul că, d.p.d.v anatomic, neuronii
distruși prezintă o lipsă de regenerare, dar, în acelși timp, cercetătorii – medici neurologi – au
descris o serie de mecanisme compensatorii care fac posibilă revenirea motorie și senzitivă, în
funcție de gravitatea a.v.c. Datorită acestor mecanisme compensatorii, se pune accent pe
începerea și continuarea tratamentului complex recuperator după a.v.c.

Principiile generale ale recuperării neuromotorii:

a) Apartenența pluridisciplinară: rolul determinant îl are echipa interdisciplinară, formată din

medic neurolog, medic de mediciă fizică, balneologie și recuperare medicală, ortoped,
medic de chirurgie plastică, kinetoterapeut, psiholog, logoped, asistent medical și asistent
social.
b) Creșterea calității silnice a pacientului la maximum abilităților sale restante.
c) Recuperarea handicapului motor este condiționată de începerea precoce a tratamentului
kinetic.
d) Kinetoterapia poate începe numai la recomandarea medicului neurolog și medicului de
recuperare medicală, atunci când factorii de risc au fost îndepărtați.
e) Recuperarea neurologică în perioada acută este contraindicată.
f) Hemiplegicul beneficiază de asistență permanentă încadrul unui sistem complex de
medicină socială.

Obiectivele reeducării funcționale a hemiplegicului:

1) Supravegheeea ortopedică: din momentul în care bolnavul hemiplegic a ieșit din comă, acest
obiectiv joacă un rol determinant, deoarece devine impetuos necesar prin faptul că, datorită
instalării spasticității musculare, apare pericolul fixării membrelor în poziții vicioase (ale
membrelor inferioare – extensie; ale membrelor superioare – pronoflexie, retracțiile
musculare pot fi rezolvare doar de către chirurg).
2) Reeducarea membrului inferior plegic: în vederea reluării mersului; în cadrul acestei
reeducări, se va ține cont de: evotarea rotației externe din șold și fixarea genunchiului în
 Curs 2
2 martie 2021

extensie; aceste aspecte apar la membrul inferior al hemiplegicului datorită spasticității

musculare; cele două mișcări anormale nu fac decât să ducă la la apariția mesului cosit.
3) Reeducarea membrului superior plegic: în vederea reluării capacității de autoservire; trebuie
evitată imobilizarea pe termen lung a umărului pacientului, imobilizare ce duce la redoarea
mobilității articulației prin instalarea de calcificări sau apariția fibrozei periarticulare;
kinetoterapia la acest nivel va avea debutul cu umărul, degetele, mâna și cotul.

La nivelul mâinii, se vor efectua programe kineto ce au rol în menținerea supleții mâinii.
Aceste programe vor avea specializare pentru reeducarea prehensiunilor, acestea jucând un rol
determinant în creșterea calității silnice a hemiplegicului. Retracțiile musculo-tendinoase apar
imediat după instalarea hemiplegiei și se mențin pe 2-4ani (mâna în gât de lebădă).
Algoneurodistrofia este prezentă în cazul hemiplegicului și limitează posibilitatea de a acționa cu
factorii terapeutici fizici.

Asistența kineto a cotului: combaterea tonusului musculaturii anterioare se realizează prin

mobilizări pasive (de tip corectiv) și orteze de repaos.

Hemiplegiile de cauză vasculară se caracterizează prin diversitatea perturbărilor

senzitivo-motorii. Acestea sunt asociate cu tulburări ale activităților de conștiență condiționată
reciproc. Desfacerea acestor interacțiuni este considerată cheia succsului în recuperarea
hemiplegicului.

Hemiplegiile hemoragice sunt mai difuse decât hemipleiile obstructive. Atât în cazul
hemiplegiilor de cauză vasculară, cât și în cazul celor hemoragice, avem de-a face cu un procent
ridicat de risc de recidivă.

Hemiplegiile prin traumatism cranio-cerebral sunt asociate cu tulburările psihice și de

intelect. Recuperarea poate fi satisfăcătoare.

Hemiplegiile prin compresiune intracraniană: d.p.d.v statistic, sunt mai rare și

recuperarea lor poate fi bună datorită îndepărtării pe cale chirurgicală a compresiunii.

Hemiplegia în raport cu sediul leziunii: localizarea în emisfera cerebrală dreaptă sau

stângă, are o importanță cu determinare terapeutică. Localizarea în emisfera cerebrală stângă la
dreptaci este însoțită de afazie. Localizarea în emisfera cerebrală dreaptă la dreptaci nu este
însoțită de afazie. Varietatea localizării leziunilor cerebrale în a.v.c poate determina tulburări
funcționale reduse sau variate și putem identifica și tulburări oculare în care percepția și
mobilizarea globilor oculari încetinește tratamentul complex recuperator.

Momentul începerii tratamentulu recuperator: din momentul depășirii riscului vital, se va

recomanda internare într-un stațional de specialitate neurologic și din acel moment, sub controlul
și asistența echiper interdisciplinare, se va începe precoce tratamentul recuperator.
 Curs 2
2 martie 2021

Kinetoterapia în recuperarea neuro-motorie: reprezintă un obiectiv primordial pentru

reintegrarea pacientului în mediul familial, socio-profesional.

Cerințele programelor de kinetoterapie în recuperarea hemiplegicilor:

 Cerințe medicale;
 Obiectiv primordial al recuperății – reintegrarea socială;
 Obiectivele programelor de kinetoterapie;
 Design-ul instrucțional aplicat în practica kinetoterapiei;
 Metode psiho-pedagogice în practica recuperării hemiplegicului;
 Obiective pe etape care să permită sinteza în acte motorii complexe voluntare
(sprijinul plantar este doar o etapă în programul kinetic în recuperarea mersului);
 Tehnici și metode de recuperare neuro-motorie;

METODA KABAT – pune bazele tehnicilor de facilitare neuro-musculară

proprioceptivă (FNP). Introduce scheme de mișcare globală ca elemente facilitatorii
proprioceptive, specificând: creierul ignoră acțiunea proprie a mușchiului; el recunoaște doar
mișcarea. Herman Kabat a urmărit, analizat și cercetat mișcările umane, atât în cadrul procesului
muncii, și a constatat că aceste mișcări sunt făcute de către om în diagonală și spirală. Totodată, a
observat că orientarea mușchilor și a inserțiilor lor, precum și ligamentele au aceeași direcție –
spirală sau diagonală.

Pentru cap, gât, trunchi superior, trunchi inferior, membre superioare, membre inferioare
există două diagonale de mișcare, fiecare având câte două scheme antagoiste pe flexie și
extensie. Astfel, fiecare schemă în spirală și diagonală reprezintă o mișcare cu 3 componente:
flexie/extensie, abducție/adducție, rotație externă/internă. Schema de mișcare debutează din
poziția de întindere maximă a mușchiului pentru a se termina în poziția de scurtare maximă, ceea
ce face ca segmentul de corp să parcurgă între cele două poziții toată amplitudinea de mișcare.

Hemiplega – stadiul inițial:

Începe în momentul a.v.c și durează câteva zile (chiar săptămâni). Este reprezentat prin:
hipotonie musculară, ulteior urmată de debutul hipertoniei; reflexe tonice și spinale dominante;
controlul trunchiului și centurilor este scăzut; anumite posturi sunt greu de menținut și de
schimbat; funcțiile vitale pot fi afectate; pierderea conștienței asupra părții afectate, asupra
existenței membrelor respective; abolirea controlului voluntar pe partea afectată; dificultăți de
utilizare a părții sănătoase.

Obiective:

1. Ameliorarea funcțiilor vitale (respirația, deglutiția, alimentația);

2. Ameliorarea controlului asupra trunchiului și centurilor;
 Curs 2
2 martie 2021

3. Creșterea conștientizării schemei corporale;

4. Creșterea abilității de a încrucișa linia medină a corpului cu membrele afectate;
5. Normalizarea tonusului;
6. Menținerea mobilității scapulei, umprului, cotului, pumnului, mâinii și gleznei;
7. Începerea inversării antagoniștilor;
8. Ameliorarea abilității funcționale.

Postura pacientului este în pat în perioada de hipotonie, în decubit dorsal și se contată o

spasticitate maximă. Capul este întors spre partea sănătoasă, brațele sunt situate pe câte o pernă
întinse pe lângă corp, iar în mână se află un obiect de o anumită consistență pentru a ține
deschisă mâna (poziționare a degetelor în abducție). Pacientul are sub genunchi o pernă care
flectează ușor genunchiul și pe părțile laterale se pot pune saci cu nisip pentru a nu permite
rotația externă a membrului inferior. Această poziționare se alternează cu decubitul lateral pe
partea sănătoasă (cu o ușoară flexie a membrului afectat; umărul și brațul afectat au o priecție
înainte cu cotul întins). La o anumită perioadă, bolnavul se trece și pe partea afectată – poziție
suportată cu greu – necesară pentru reducerea spasticității în flexie.

A se evita posturi ce generează:

a) Blocarea și căderea umărului;

b) Flexia cotului, pumnului, degetelor;
c) Pronația cu deviația ulnară a mâinii;
d) Adducția policelui și degetelor;
e) Extensia simultană a șoldului, genunchiului, piciorului;
f) Inversia piciorului;
g) Bascularea posterioară a bazinului;
h) Rotația externă a coapsei.

Mobilizările pasive: se fac în faza de hipotonie și sunt indicate pentru menținerea

senzației kinestezice deoarece mobilitatea articulară nu este limitată. Odată cu apariția
spasticității, limitarea mobilității articulare va fi redusă și se va întâlni reducerea amplutudinii
unghiulare la nivelul umărului, pumnului și la nivelul articulației talocrurale. Aceste mobilizări
pasive vor fi efectuate cu blândețe, până la limita suportabilității pacientului (umărul devine
dureros).

Exercițiile de bază kinetoterapeutice:

1. Posturile de start – vor avea o bază de susținere cât mai largă, iar centrul de greutate va fi cât
mai coborât: decubit dorsal, lateral, în șezând. Prin aceste posturi, kinetoterapeutul urmărește
o realizare a acțiunii reciproce a antagoniștilor, o rotare a trunchiului, integrarea celor două
părți ale corpului și se va urmăre realizarea controlului trunchiului. Controlul trunchiului și al
centurilor poate să se realizeze mai bine din decubit lateral. D.p.d.v științific, s-a constatat că
se poate avea un control al trunchiului, al centurilor mult mai bun datorită faptului că efectul
 Curs 2
2 martie 2021

gravitației și al reflexelor tonice sunt efectuate din decubit dorsal; se folosesc schemele
bilaterale pentru trunchi și extremități, iar din șezând se poate realiza controlul extremităților
superioare și al trunchiului. Tehnicile urmăresc învățarea schemelor de mișcare pentru
diferite niveluri de mobilitate și stabilitate.
2. Elemente de facilitare – contractele manuale (făcute pe zone cu sensibilitate prezentă: gheața,
vibrația, periajul), comenzile verbale (simple, directe și ferme).
3. Controlul trunchiului: în această perioadă se va începe cu rostogolirea în pat, mai întâi pe
segmente, apoi cu întregul corp:
 tehnica de inițiere ritmică;
 tehnica izometriei alternante: pacientul va fi solicitat să aibă participare cât mai
activă. Se va controla forța externsorilor și a flexorilor trunchiului în întregime
atâta timp cât este rostogolit tot trunchiul sau a musculaturii segmentelor
superioare și inferioare.
 tehnica stabilizării ritmice: pregătește contracția flexorilor și externsorilor
trunchiuli.
4. Controlul extremității inferioare: odată cu utilizarea schemelor de facilitare de flexie și
extensie ale trunchiului inferior:
a. Schema flexie – trunchi inferior: combină asimetric diagonalele de flexie ale
membrelor inferioare: D1F pe o parte și D2F pe partea opusă.
b. Schema extensie – trunchi inferior: combină asimetric diagonalele de extensie
ale membrelor inferioare: D1E și D2E. Ambele scheme sunt executate din
decubit dorsal, pe partea afectată se vor realiza diagonalele D1F și D1E.