Lecția nr.

2: Veți fi ca niște copilași

Biblia și copii

Biblia o interpretăm în primul rând, ca o carte care conține un mesaj pentru adulți. Poate
considerăm că, copii sunt prea mici, ca să se poată adânci și înțelege cuvintele ei. Dumnezeu în
schimb, în așa manieră și-a compus mesajul lui, încât să o poată înțelege și cei mai mici. Isus în
decursul slujirii lui pământești s-a apropiat cu drag și către cei mici: ”Lăsați copilașii să vină la
Mine...” (Marcu 10:14) – au sunat cuvintele Lui des citate. Biblia în multe locuri vorbește despre
copii și pentru copii. Majoritatea cititorilor noștri, probabil au trecut de vârsta copilăriei, totuși
este important să analizăm și acest subiect, fiindcă așa sună cuvintele lui Isus: ” Și le-a zis:
„Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași,
cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.” (Matei 18:3) Să vedem deci, cum ar trebui să
devenim, ca să putem avea viața veșnică. Oare ce sfătuiește Biblia pentru copilași?

Raportarea copiilor față de Dumnezeu

Datoria primordială a copilului este împlinirea voinței Tatălui Ceresc. În măsura în care copii
cresc, Îl vor cunoaște într-o măsură mai mare pe Dumnezeu (în prima fază prin exemplul
părintelui), și diferența dintre bine și rău. Așa cum se dezvoltă fizic și mintal, la fel trebuie să
crească și spiritual, în relația lor cu Dumnezeu.

Copilul Samuel a slujit Domnului de la o vârstă fragedă. Așa citim despre Ana și copilul ei: ”Când
l-a înţărcat, l-a suit cu ea, şi a luat trei tauri, o efă de făină şi un burduf cu vin. L-a dus în Casa
Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot… De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui
să fie dat Domnului. Şi s-au închinat acolo înaintea Domnului.” (1 Samuel 1:24,28) ”Tânărul
(copilul) Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli…” (1 Samuel 3:1)

Dumnezeu încă de mic l-a putut folosi pe Samule, pentru că acest tânăr și-a consacrat toată
viața lui pentru El. Domnul prin acest copil a transmis mesajul lui către Eli: ”Domnul a venit, S-a
înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: Samuele, Samuele! Şi Samuel a răspuns: Vorbeşte,
căci robul Tău ascultă.” (1 Samuel 3:10) Dumnezeu a onorat slujirea sinceră a lui Samuel într-o
vreme când ”…Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea, şi vedeniile nu erau dese.” (1
Samuel 3:1)

Putem citi cuvinte minunate despre acest copil: ”Samuel creștea, Domnul era cu el și n-a lăsat
să cadă la pământ niciunul din cuvintele Sale.” (1 Samuel 3:19)

Atât pentru copii cât ți pentru adulți povestirea despre Samuel este un exemplu de urmat, care
încă de mic copil și-a dedicat viața lui Domnului, și care din învățătura lui Dumnezeu nu a lăsat
să piară nimic. L-a iubit și l-a slujit pe Domnul cu toată inima lui.
Este important deci, ca încă de mic copii să petreacă timp cu Domnul. Părinții să-și educe copii
și prin exemplul lor personal ca ei să se închine lui Dumnezeu. Să fie învățați și îndrumați către
dragostea lui Dumnezeu potrivit cu nivelul de dezvoltarea a copilului. În toate acestea ne ajută
următoarele sfaturi:
- copii să participe regulat la biserică și la programele pentru copii
- în cadrul devoțiunii în familie părinții să aloce timp pentru promovarea dezvoltării spirituale a
copilului
- părinții să demonstreze și prin exemplul lor personal importanța studiului biblic și a vieții de
rugăciune. Să vorbească copiilor lor despre dragostea, puterea și grija lui Dumnezeu.
- din moment ce o pot folosi de ea, să dea Biblie în mâinile copiilor
- încă de mic copii să fie învățați de importanța rugăciunii. Înainte de a lua masa și la culcare
rugăciunea să devină ”un obicei bun” pentru ei
- la început părinții pot să-i învețe pe copii lor rugăciuni pe înțelesul lor, dar cum înaintează în
vârstă, să-i învețe să se roage cu propriile lor cuvinte. Să-i conștientizeze pe copii lor, că cel mai
bun prieten al lor le ascultă cu mare drag mulțumirile, pocăința și cererile lor.

Raportarea copiilor față de părinți

”Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă
Domnul Dumnezeul tău.” (Exodul 20:12) – așa sună porunca a V-a, prima dintre poruncile care
definesc relația noastră cu semenii noștri. Și într-adevăr așa este: copii prima dată au contact cu
părinții lor, și prin relația lor cu părinții învață bazele comportamentului lor față de oameni.
Dacă un copil nu învață încă de mic respectul față de părinți, atunci aceasta mai târziu va crea
probleme în ce privește recunoașterea persoanelor care reprezintă autoritatea. Dacă un copil
nu învață încă de mic să asculte de regulile stabilite de către părinți, atunci la maturitate va
avea dificultăți de integrare în societate. Apostolul Pavel în epistola sa către Efeseni așa
vorbește despre importanța acestei porunci: ”Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta – este cea
dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.”
(Efeseni 6:2-3) Legat de porunca a V-a Dumnezeu a atașat și o promisiune minunată, pe care o
susțin și cercetările moderne. O viață familială echilibrată asigură o viață mai lungă și mai
calitativă pentru noi. Printre altele, Holt-Lunstad J., Layton J. B., Smith T B. (2010) în studiul lor
au arătat în mod concludent că relațiile sociale reprezintă un factor decisiv în ce privește riscul
mortalității. Și pe lângă aceasta putem să evităm multe greșeli și dezamăgiri, dacă ascultăm de
îndrumările și sfaturile înțelepte ale înaintașilor noștri: ”Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi
nu lepăda îndrumările mamei tale!” (Proverbe 1:8)

Biblia ne prezintă un exemplu minunat legat de ascultarea copiilor în persoana lui Isaac.
Dumnezeu l-a pus pe Avraam în fața unei mari încercări, când ia cerut ca să-și sacrifice fiul lui
iubit: ”Dumnezeu i-a zis: Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în
țara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.” (Geneza 22:2)
”Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar şi a așezat
lemnele pe el. A legat pe fiul său, Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. (Geneza 22:9)
Avraam era deja un om în vârstă, așa că Isaac putea ușor să-i stea împotrivă. Dar tânărul a
ascultat fără șovăire de tatăl lui ceresc și pământesc, fiind dispus să-și sacrifice viața lui.
Dumnezeu apreciază atât de mult importanța ascultării față de părinți, încât l-a inclus-o în cele
zece porunci, pe care a scris-o cu degetul Lui pe tablele de piatră. Ne atrage atenția asupra
faptului că ascultarea față de El o vom asimila prin cinstirea părințiilor noștri ca și copii.

Deci este important să educăm pe copii la respectarea părințiilor lor. Principiile de bază ale
educației biblice o vom analiza într-un studiu mai târzie, dar aici vom rezuma câteva sfaturi,
legat de cum ar putea învăța copii noștri cinstirea sinceră față părințiilor:

- părinții să-și arate totdeauna iubirea lor față de copii. Chiar dacă pedepsesc, să facă din
dragoste, și nu din furie.
- dragostea părintelui să fie înțeleaptă, și să recunoască nevoia copiilor de reguli și restricții
- părinții să stabilească reguli logice, la care să țină consecvent
- părinții să dezvolte capacitățile copiilor prin punerea lor în fața noilor provocări. Să aibă grijă,
ca aceste așteptări să fie în raport cu nivelul copilului.
- să aloce timp pentru discuții. Să asculte trăirile, problemele, fricile, bucuriile copiilor lor.
- părinții să fie exemple în ce privește frica de Dumnezeu și respectul reciproc.

Raportul copiilor față de semenii lor

Datoria copiilor nu se epuizează doar din dragostea și ascultarea lor față de Dumnezeu și față
de părinți. Domnul cheamă pe fiecare copil ca să se comporte cu amabilitate cu semenii lor. În a
doua carte a Regilor găsim un exemplu captivant legat de manifestarea iubirii copiilor:
”Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpânului său şi mare vază;
căci prin el izbăvise Domnul pe sirieni. Dar omul acesta tare şi viteaz era lepros. Şi sirienii
ieşiseră în cete la o luptă şi aduseseră roabă pe o fetiță din țara lui Israel. Ea era în slujba
nevestei lui Naaman. Şi ea a zis stăpânei sale: Of, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din
Samaria, prorocul l-ar tămădui de lepra lui!” (2 Împărați 5:1-3) Aici citim despre o fetiță, care în
copilăria ei a fost îndepărtată de la familia ei, și forțată să slujească într-o țară străină. Dar
această fetiță în ciuda condițiilor vitrege s-a raportat cu dragoste față de stăpânul ei. Cu inima
sinceră dorea vindecarea lui, și a încercat să-l ajute cu mijloacele care stăteau la dispoziție.
Dumnezeu ne îndeamnă la iubire, și această poruncă este valabilă și în dreptul copiilor: ”Aţi
auzit că s-a zis: Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău. Dar Eu vă spun: iubiţi
pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă
pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc.” (Matei 5:43-44)

Este de datoria familiei și a societății ca să educe pe copii să devină ”oameni buni” și ”cetățeni
de onoare”. Iată câteva sfaturi în privința educării copiilor la altruism:

- educatorii să dea exemplu în bunăvoință, respect și în ajutorarea altora

- să includă pe copii în activități caritative
- să-i atragă atenția asupra posibilității de ajutoare a altora, și că aceasta este de datoria lor
- să-i lase să experimenteze bucuria faptelor dezinteresate
Exemplul Adevărat

În Matei așa citim cuvintele lui Isus: ”Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu
şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” (Matei
18:3) Însuși Isus ne este exemplu în ce privește ascultarea copiilor. Așa citim despre anii Lui din
tinerețe: ”Părinții lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştilor. Când a fost El
de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului. Apoi, după ce au trecut
zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au
băgat de seamă lucrul acesta. Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o
zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor. Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L
caute. După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi
punându-le întrebări. Toţi care-L auzeau, rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.
Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: Fiule, pentru ce Te-ai
purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare. El le-a zis: De ce M-aţi
căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu? Dar ei n-au înţeles spusele Lui. Apoi
S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus. Mama Sa păstra toate cuvintele
acestea în inima ei. Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui
Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” (Luca 2:41-52)

Hristos încă din copilărie a căutat voia Tatălui Ceresc. A studiat Cuvântul Lui, fiindcă așa citim că
creștea în înțelepciune. Era ascultător față de părinți, și tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și
înaintea oamenilor. Exemplul lui Isus ne arată că ascultarea față de Dumnezeu nu este legată de
vârstă. El ne cheamă pe toți, fie mici sau mari: ”Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci
Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.” (Marcu 10:14)

Întrebări:

1. Să bifați afirmațiile corecte:

a) Biblia nu este pe înțelesul copiilor.
b) Isus se raportează cu dragoste față de copii.
c) Biblia conține sfaturi și pentru copii.

2. Cum ar trebui să fie raportarea copiilor față de Dumnezeu? Ce exemplu biblic am

putea da?

3. Ce sfaturi ar putea ajuta pe copii ca să aibă o relație bună cu Dumnezeu?

4. Cum ar trebui să fie raportarea copiilor față de părinți? Ce exemplu biblic am putea
da?

5. Ce sfaturi ar putea ajuta pe copii ca să aibă o relație bună cu părinții lor?

6. Cum ar trebui să fie raportarea copiilor față de semenii lor? Ce exemplu biblic am
putea da?

7. Ce sfaturi ar putea ajuta pe copii ca să aibă o relație bună cu semenii lor?