ANALIZA REGIMULUI NESTAŢIONAR AL UNUI CUPTOR PENTRU

ÎNCĂLZIREA UNUI PRODUS PETROLIER

dr. ing. Sorin NEACŞU, ing. Valentin IOAN

1. INTRODUCERE

Cuptoarele folosite în industria petrochimică pentru încălzirea şi/sau vaporizarea produselor

petroliere utilizează drept combustibil gaze naturale sau combustibili lichizi.
Cuptoarele sunt dimensionate şi proiectate, în majoritatea cazurilor, pentru regimuri de lucru
staţionare. Pe durata exploatării apar, însă, situaţii în care cuptorul trece prin regimuri nestaţionare, aşa
cum sunt cazurile pornirii, opririi sau modificării sarcinii.
În practică, un interes deosebit îl reprezintă durata necesară cuptorului pentru a ajunge la un
regim stabilizat.

2. CONSIDERAŢII PRIVIND VITEZA DE ÎNCĂLZIRE (RĂCIRE) A CORPURILOR

Dacă se introduce brusc un corp aflat iniţial la o temperatură T i, într-un mediu cu temperatura
T0 – considerând preponderent schimbul de căldura convectiv şi neglijând distribuţia temperaturii în
interiorul corpului – variaţia temperaturii corpului în funcţie de timp, conform [1], este data de relaţia:
A
 
T  T0   Ti  T0  e mc (1)
în care:  - coeficientul de convecţie;
A - suprafaţa corpului;
m - masa;
c - căldura specifică;
 - timpul.
Considerând că experienţa este realizată cu două corpuri diferite, cu dimensiuni egale (volume
egale notate cu indicii 1 şi 2) , atunci raportul vitezelor de încălzire va fi dat de raportul derivatelor
funcţiilor ce exprimă dependenţa temperaturii în funcţie de timp:
A
   
dT1  Ti  T0    A e m1c1
d   m 1c 1 
A (2)
dT2   A   m 2c 
d  Ti  T0    e
 m 2c 2 
Dezvoltând funcţia exponenţială in serie Taylor, reţinând primii doi termeni şi
simplificând expresia, rezultă:
     
dT1  Ti  T0    A  1  A    Ti  T0   A  1  A 
 m 1 c 1   m 1 c 1    m 2 c 2 
2
d   m 1 c 1  m 1c 1 
 (3)
dT2   A  A   A  1 A   m 1 c 1  2
 Ti  T0    1     Ti  T0      
d  m 2 c 2  m 2 c 2   m 2 c 2   m 2 c 2 
De aici se poate deduce faptul că vitezele de variaţie ale temperaturii celor două corpuri sunt
invers proporţionale cu pătratul capacităţilor lor calorice.
Deoarece cuptoarele industriale au dimensiuni mari, rezultă că timpii de încălzire (răcire) au
valori mari, de ordinul orelor, astfel încât termenul 1/ poate fi neglijat.
Întrucât în structura constructivă a unui cuptor intră materiale diferite, relaţia de mai sus
permite stabilirea unei corelaţii între vitezele de încălzire (răcire) ale diferitelor părţi componente.
Astfel devine posibilă găsirea unei soluţii analitice.

3. MODELAREA REGIMURILOR NESTAŢIONARE PENTRU UN CUPTOR

În figura 1 este reprezentat schematic un cuptor pentru încălzirea produselor petroliere.

 Ecran

QP QR Produs

Izolaţie

Pentru un cuptor la care schimbul de căldură se efectuează preponderent în zona de radiaţie,

ponderea schimbului de căldură convectiv de la gaze către produsul încălzit este foarte mică, astfel că
în această analiză poate fi neglijat.
Făcând bilanţul termic pe o porţiune elementară din peretele cuptorului, se obţine relaţia:
Kr  Tmf  4  T  4  dT
5.67 1  y  F A r       MC (4)
d e n s  100   100   d
Ca variabilă a fost aleasă temperatura ecranului. Pierderile de căldură au fost apreciate ca
reprezentând un procent y din fluxul radiant.
Deoarece vitezele de încălzire pentru cele trei materiale utilizate în construcţia cuptorului (în
secţiune) sunt diferite, acestea au fost exprimate în funcţie de viteza de încălzire a ecranului (relaţia 3).
S-a notat cu MC capacitatea calorică echivalentă a peretelui (conform relaţiei 4), unde:
 m c 
2
 
2 
MC   m e c e  m p c p  e e   m z cz  me ce  
(5)
 m c  m c 
  p p   z z  
unde: Tmf – temperatura medie din focarul cuptorului;
F – coeficientul de radiaţie reciprocă;
Kr – coeficientul relativ de radiaţie;
Ar – aria de transfer de căldură din zona de radiaţie;
de – diametrul exterior al tuburilor din zona de radiaţie;
ns – numărul de şiruri de tuburi din zona de radiaţie;
e – ecran;
p – produs;
z – izolaţie.
Notând cu:
Kr
5.67 1  y  F Ar
d e n s (6)
B
MC  100 4

ecuaţia (3) poate fi integrată (cu condiţia iniţială: =0 T=Ti):

 T
dT
B  d  T 4 (7)
0 Ti mf  T4
Soluţia ecuaţiei este :
1  Tmf  T T  Ti   T   T   
 ln  ln mf  2arctg   arctg i    (8)
4BTmf4  Tmf  T Tmf  Ti   Tmf   Tmf   
Cu toate rezervele referitoate la ipotezele simplificatore introduse, s-a obţinut o relaţie care
permite estimarea timpului de intrare în regim a unui cuptor de încălzit produse petroliere.
Pentru a determina variaţia timpului de încălzire a fost ales pentru exemplificare un cuptor
15
folosit la încălzirea unui ulei mediu, cu densitatea relativă d 15 = 0,95 şi factorul de caracterizare
Watson K=11, pentru un debit masic de ulei de 200 t/h. Masa totală a cuptorului a fost estimată ca
fiind de 10 tone. A fost testată comportarea relaţiei pentru cazul în care dimensiunile cuptorului se
modifică, cu toate consecinţele care decurg de aici (masa a fost crescută la 12 şi apoi la 15 tone).
 Temperatura medie în focar a fost estimată la valoarea de 850 °C şi temperatura de pornire a
fost considerată ca fiind 25 °C.
Din analiza numerică a soluţiei s-a constatat că există o instabiltate pentru intervale scurte de
timp, imediat după începerea procesului de încălzire. Pentru intervale mai lungi de timp (mai mari de
45 minute), soluţiile obţinute sunt stabile şi au o comportare asemănătoare, pentru diferite capacităţi
calorice ale cuptorului.
În figura 2 este reprezentată grafic soluţia data de ecuaţia (8), pentru cele trei situaţii
prezentate.

Timpul de încălzire a cuptorului

5
Timp de încălzire [ore]

M=15t
3 M=10t
M=12t
2

0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
20 23 26 29 32 35 38 41 44 47 50 53 56 59 62 65
Temperatura ecranului [°C]

4. CONCLUZII

Aprecierea duratei proceselor nestaţionare din cuptoarele de încălzit produse petroliere are o
deosebită importanţă pentru procesele tehnologice de prelucrate a hidrocarburilor.
Soluţia analitică prezentată permite aprecierea rapidă a duratei de intrare în regim a cuptorului.
Problema care se pune este legată de concordanţa rezultatelor obţinute pe această cale cu rezultatele
practice. Pentru a răspunde la această întrebare a fost demarat un program de măsurători pe cuptoarele
existente. În funcţie de rezultatele experimentale urmează ca relaţia obţinută să fie corectată – dacă
este cazul – cu coeficienţi determinaţi experimental.

Bibliografie

[1] Dobrinescu, D.: Procese de transfer termic şi utilaje specifice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983.
[2] Suciu, G.: Ingineria prelucrării hidrocarburilor, vol. 2, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985.
[3] Pavel, A.; Nicoară, Al.: Cuptoare tubulare petrochimice, Editura Tehnică, Bucureşti,
1995.
[4] Şomoghi, V.: Procese de transfer de căldură, Editura Universal Cartfil, Ploieşti, 1998.