1.

Clasificati oasele si articulatiile

A. Oasele se clasifică în: oase lungi, oase plane și oase scurte.

1. Oasele Lungi :

 La aceste oase, lungimea depă șește lă țimea și grosimea. 

 Oasele lungi se gă sesc în principal la nivelul membrelor, ele îndeplinind rolul de pâ rghii de
viteză în diferitele mișcă ri. 

 Exemple de oase lungi: (humerus, ulna, radius, femur, tibie, peroneu).

2. Oasele Plane :

 La aceste oase, lungimea și lă țimea sunt aproape egale între ele, dar depă șesc grosimea;
Oasele plane sunt turtite și prezintă două fețe și un numă r variabil de margini și unghiuri; 

 Exemple de oase plane: întâlnite în cadrul centurilor (coxal, scapula), la cap (frontal,

parietale, temporale, occipital ), sau cele care formează cutia toracică : coastele, sternul.

3. Oasele Scurte

 Aceste oase au cele trei dimensiuni aproape egale, forma lor apropiindu-se de cea cubică.
Oasele scurte se gă sesc în acele regiuni unde este necesară o mare soliditate și unde există
mișcă ri foarte variate însă cu amplitudine mica (coloana vertebrala, carp, tars).

 Exemple de oase scurte: cele care intră în construcția palmei, tă lpii, ca de

exemplu: carpiene, metacarpiene, tarsiene, metatarsiene, falange, sau oasele coloanei
vertebrale: vertebrele.
 B. Articulatiile reprezinta totalitatea elementelor prin care se asigura unirea dintre
capetele a doua sau mai multor oase.

Dupa gradul de mobilitate posibila intre oasele componente exista trei tipuri de articulatii:

-        articulatii fixe – sinartroze

-        articulatii semimobile – amfiatroze

-        articulatii mobile – diartroze

 2. Realizati desene pentru

 Oasele capului.

 Oasele membrelor.
 Descrieti oasele membrelor.
 Membrele sau extremită ţile sunt două perechi de apendice mobile, destinate
diferitelor mişcă ri. 
                 Ele sunt impartite:
- membre superioare 
- membre inferioare
                   Membrele (extremitatile) prezinta o portiune care le leaga de trunchi,
numita centura membrului (centura scapulara - pentru membrele
superioare, celtura pelviana - pentru membrele inferioare) si o portiune care o
continua pe precedenta, numita membrul liber (superior sau inferior).

A. SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR :

Oasele care alcă tuiesc scheletul membrului superior sunt descrise ca oase ale centurii scapulare
şi oasele extremită ţii libere a membrului superior. Centura scapulară este alcă tuită din claviculă şi
omoplat. Scheletul extremită ţii libere a membrului superior se subîmparte, la râ ndul lui, în
scheletul braţului, reprezentat de humerus, scheletul antebraţului, alcă tuit din radius şi ulna sau
cubitus, şi scheletul mâinii, format din oasele carpiene, metacarpiene şi falange

B. Scheletul membrului superior liber este format din scheletul bratului (humerus), scheletul
antebrațului (radius, ulna) și scheletul mâ inii (oase carpiene, metacarpiene ți falange).

C. SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR:

Oasele care alcă tuiesc scheletul membrelor inferioare se împart în - 30 - oasele centurii
pelviene şi oasele extremită ţilor libere a membrului inferior. 
 Scheletul trunchiului cuprinde:

Coloana vertebrala este constituita din 33-34 vertebre dispuse astfe: 7 cervicale, 12 toracale, 5
lombare, 5 sacrale - osul sacrum, 4-5 coccigiene - osul coccis.

O vertebra este alcatuita din: corp vertebral - se articuleaza cu corpul vertebrelor vecine prin discul
intervertebral; arc vertebral - cu 3 apofize: una spinoasa (situata median) si 2 transverse (situate
lateral) pe care se prind muschii; gaura vertebrala - totalitatea orificiilor suprapuse formeaza
canalul vertebral care adaposteste maduva spinarii.

Prezinta 4 curburi fiziologice dispuse in plan sagital si reprezentate de lordoze- cervicala si lombara
si cifoze- toracala si sacrala.

Coastele sunt in numar de 12 perechi din care: 7 adevarate (I-VII) - se articuleaza direct cu sternul
prin cartilajul propriu; 3 false (VIII, IX, X) - se articuleaza cu cartilajul celei a 7-a coaste; 2 flotante
(XI, XII) - libere.

Sternul este un os lat format din corp, manubriu si apendice xifoid ce se articuleaza cu claviculele si
primele 7 perechi de coaste.
 3. Caracterizati principalele tipuri de maduva osoasa
  Mă duva osoasa este o formațiune complexă în structura că reia intră diferite varietă ți de
țesut conjunctiv, vase sanguine și terminații nervoase. Ea este prezentă atâ t în canalul medular câ t
și în canalele Havers de calibru mai mare. Se deosebesc trei varietă ți de mă duvă
osoasă : roșie, galbenă  și cenușie.

           Mă duva roșie este de două feluri: osteogenă și hematogenă . Mă duva roșie osteogenă  se
gă sește în diafiza oaselor în perioada intrauterină și de creștere și are ca rol principal formarea
țesutului osos. Mă duva roșie hematogenă  se gă sește numai în diafiza oaselor fă tului și are ca rol
primordial formarea elementelor figurate ale sâ ngelui. La adult, ea dispare din diafiza oaselor lungi
ră mâ nâ nd cantonată numai în țesutul osos spongios din epifizele unor oase lungi, din oasele late și
din corpurile vertebrelor.

           Mă duva galbenă  se gă sește în diafiza oaselor lungi ale adultului și este alcă tuită  dintr-o
rețea fină de reticulină și din celule grase. Ea se formează din mă duva roșie prin transformarea
anumitor tipuri de celule conjunctive în celule grase.

           Mă duva cenușie este prezentă în canalul medular al diafizei oaselor lungi la bă trâ ni. Ea se
formează din mă duva galbena, prin transformarea celulelor grase în alte tipuri de celule
conjunctive.
Bibliografie

https://sistemul-osos.weebly.com/oasele-membrelor.html

http://www.esanatos.com/anatomie/sistemul-osos/Clasificarea-structurala-a-art15552.php

http://anatomie.romedic.ro/sistemul-articular