Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (judecător: Dan Sîrbu)

Dosarul nr. 2a-502/21 (2-19137956-02-2a-05022021)

DECIZIE
07 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții de Apel Chișinău
În componența:
Președintele ședinței, judecătorul Maria Guzun
Judecătorii Ina Dutca și Ion Țurcan
Grefier Ana Roșu

Examinând în ședință de judecată publică apelul declarat de Bunescu Alexandru

împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 18 decembrie 2020, emisă
în cauza civilă la acțiunea înaintată de Bunescu Alexandru către Cancelaria de Stat,
intervenient accesoriu ÎS „Medisan” privind declararea nulității parțiale a contractului
individual de muncă, repararea prejudiciului material, încasarea penalității,

A CONSTATAT:

Pretențiile reclamantului:
La 22 august 2019, Bunescu Alexandru s-a adresat în instanță cu cerere de
chemare în judecată către Cancelaria de Stat, intervenient accesoriu ÎS „Medisan”
privind declararea nulității parțiale a contractului individual de muncă, repararea
prejudiciului material, încasarea penalității.
În motivarea acțiunii, reclamantul invocă faptul că, la 04 ianuarie 2017, în urma
recomandării Consiliului de administrație al întreprinderii de Stat „Medisan”, a
Asociației Curativ-Sanatoriale și de Recuperare a Cancelariei de Stat a Republicii
Moldova, Secretarul general al Guvernului a emis ordin nr. 2-P cu privire la numirea
lui Alexandru Bunescu în funcția de administrator al întreprinderii de Stat „Medisan”,
stabilindu-i salariul de funcție în mărime de 7800 lei.
Totodată, la 04 ianuarie 2017, între Cancelaria de Stat, în persoana Secretarului
general al Guvernului Lilia Palii, și Alexandru Bunescu a fost încheiat contractul
individual de muncă nr. 16-24-59. În contractul respectiv sunt stipulate următoarele:
Capitolul VI. Condiții de remunerare a muncii administratorului p.6.1. În temeiul
Hotărârii Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 „Cu privire la salarizarea angajaților din
unitățile cu autonomie financiară”, administratorului i se stabilește un salariu de funcție
în mărime de 7 800 lei, care se achită din contul mijloacelor întreprinderii”.
Salariu de funcție, în mărime de 7800 lei, a rămas neschimbat din anul 2014, pe
când era semnat contractul individual de muncă cu fostul administrator, care a activat
până la finele anului 2016.
Până la semnarea contractului individual de muncă, din partea Secretarului
general al Guvernului au fost transmise asigurări că mărimea mică a salariului stipulat
în contract este temporară și urmează a fi adusă în conformitate cu prevederile Hotărârii
Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 „Cu privire la salarizarea angajaților din unitățile
cu autonomie financiară”.
Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 743 din 11.06.2002, Art. 5 prevede următoarele:
„Salariile de bază și alte drepturi salariale pentru administratorii întreprinderilor de stat,
conducătorii întreprinderilor cu capital majoritar de stat și ai întreprinderilor
monopoliste se stabilesc în contractele de management, încheiate între fondatorul
întreprinderii de stat sau consiliul societății pe acțiuni și conducătorii respectivi.
Cuantumul lunar total al salariului administratorilor întreprinderilor de stat,
conducătorilor întreprinderilor cu capital majoritar de stat și ai întreprinderilor
monopoliste, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de
reglementare, certificare, supraveghere și control, indicate la 52 din prezenta hotărâre,
poate varia de la mărimea întreită până la mărimea încincită a salariului mediu lunar în
ansamblu pe unitatea condusă în perioada de la începutul anului până la luna gestionară,
în funcție de rezultatele economico-financiare anuale pozitive”.
ÎS „Medisan” este o unitate cu autonomie financiară, care pe parcursul ultimilor
ani a înregistrat următoarele profituri net. Anul 2016 a fost finalizat cu profitul net de
860 700 lei. Salariul mediu lunar în ansamblu pe unitate în anul 2016 a fost în mărime
de 6167,06 lei. Anul 2017 a fost finalizat cu o creștere a profitului net și a constituit 1
036 300 lei. Salariul mediu lunar în ansamblu pe unitate în anul 2017 a fost în mărime
de 6482,87 lei. Anul 2018 a fost finalizat cu o nouă creștere a profitului net și a
constituit 1 358 916 lei. Salariul mediu lunar în ansamblu pe unitate în anul 2018 a fost
în mărime de 7829,82 lei.
Din calcularea salariului mediu anual, se observă că salariul de funcție al
administratorului, în mărime de 7800 lei, nici pe departe nu coincide cel puțin cu
mărimea întreită a salariului mediu lunar în ansamblu pe unitatea condusă, prevăzută
de Hotărârea Guvernului nr. 743 din 11.06.2002. Totodată, potrivit Codului muncii,
articolul 9, salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin prezentul
cod. Orice înțelegere prin care se urmărește renunțarea salariatului la drepturile sale de
muncă sau limitarea acestora este nulă. Articolul 12 prevede că clauzele din contractele
individuale de muncă, din contractele colective de muncă și din convențiile colective
sau din actele juridice emise de autoritățile administrației publice menționate la art. 4,
lit. d) și e), care înrăutățesc situația salariaților în comparație cu legislația muncii, sunt
nule și nu produc efecte juridice.
Din aceste motive, a solicitat de mai multe ori o întrevedere cu Secretarul general
al Guvernului, dna Lilia Palii, cu privire la mărimea salariului de funcție și alte clauze
stipulate în contractul individual de muncă, însă de fiecare dată a primit refuz. Având
în vedere blocajul intenționat din partea dnei Lilia Palii, a apelat la Consiliul de
administrație al ÎS „Medisan”, prin scrisoare cu nr. 127 din 29 octombrie 2018, cu
privire la mărimea salariului de funcție și rambursarea diferenței. La una din ședințele
Consiliului de administrație al ÎS „Medisan” a fost abordat subiectul cu privire la
salariul reclamantului, însă nu a fost luată nici o decizie. În același timp, dl Mihail
Casapu, președintele Consiliului de administrație, a accentuat că întrebările, pe care le
are, le poate înainta Secretarului general al Guvernului. În cazul în care nu se ajunge la
un numitor comun, se poate adresa în instanța de judecată. Prin urmare, aflându-se într-
o situație confuză, având în vedere că dna Lilia Palii, Secretarul general al Guvernului,
refuza să-l primească în audiere, a înaintat solicitare în scris prin scrisoare recomandată
cu nr. 23 din 26 februarie 2019.
Menționează că angajatorul este obligat să examineze sesizările salariaților și ale
reprezentanților lor privind încălcările actelor legislative și ale altor acte normative ce
conțin norme ale dreptului muncii, să ia măsuri pentru înlăturarea lor, informând despre
aceasta persoanele menționate în termenele stabilite de lege, să repare prejudiciul
material și cel moral cauzat salariaților în legătură cu îndeplinirea obligațiilor de muncă.
Susține că, în corespundere cu art. 84 alin. (4) Codul muncii, în cazul în care o
clauză a contractului individual de muncă este afectată de nulitate, deoarece stabilește
pentru salariat drepturi sub limitele impuse de legislație, de convențiile colective sau de
contractul colectiv de muncă, ea va fi înlocuită în mod automat de dispozițiile legale,
convenționale sau contractuale minime aplicabile.
Invocă reclamantul că sesizarea nr. 23 din 26 februarie 2019 nu a fost examinată
de către angajator, nu au fost luate măsuri pentru înlăturarea încălcărilor și nu a parvenit
nici un răspuns.
Ulterior, ÎS „Medisan” a intrat în proces de lichidare, conform Hotărârii
Guvernului nr. 122 din 27 februarie 2019.
La 25 aprilie 2019, Secretarului general al Guvernului a emis ordinul nr. 46-p,
prin care a fost eliberat din funcția de administrator al întreprinderii de Stat „Medisan”,
din data de 7 mai 2019, în legătură cu lichidarea unității.
Astfel, la 11 iulie 2019, a înaintat o adresare către Prim-ministrul Republicii
Moldova. Abia după adresarea către Prim-ministru, Cancelaria de Stat a binevoit să
răspundă prin scrisoarea nr. 15-03-4789 din 31 iulie 2019, practic după 5 luni de la
adresarea directă către Secretarul general al Guvernului.
În răspunsul respectiv sunt citate articole din Codul muncii cu privire la definițiile
contractului individual de muncă și respectiv salariul. Răspunsul a fost scris în manieră
evazivă, fără specificarea poziției clare și argumentate din punct de vedere juridic și/sau
economic. De facto, prin răspunsul nr. 15-03-4789, Cancelaria de Stat nu neagă
corectitudinea cerințelor, însă încearcă evaziv să explice că pretențiile din partea
reclamantului nu au fost înaintate la data semnării contractului, prin ce deviază de la un
răspuns clar. În răspuns, autorul expune unele articole ale Codului muncii. Astfel,
Cancelaria de Stat face referire la art. 128 alin. (1) Codului muncii, însă omite să
specifice și alin. (2), care prevede că, la stabilirea și achitarea salariului nu se admite
nici o discriminare pe criterii de sex, vârstă, dizabilitate, origine socială, situație
familială, apartenență la o etnie, rasă sau naționalitate, opțiuni politice sau convingeri
religioase, apartenență sau activitate sindicală. La fel, omite art. 47 alin. (2) al legii
menționate, care prevede că se interzice orice limitare, directă sau indirectă, în drepturi
ori stabilirea unor avantaje, directe sau indirecte, la încheierea contractului individual
de muncă în dependență de sex, rasă, etnie, religie, domiciliu, opțiune politică sau
origine socială. Totodată, Cancelaria de Stat face referire la art. 49 al legii menționate,
fără să descrie la care anume aliniat face referire, prin ce intră în contradictoriu cu sine
însuși, pentru că art. 49 alin. (3) prevede că este interzisă stabilirea pentru salariat, prin
contractul individual de muncă, a unor condiții sub nivelul celor prevăzute de actele
normative în vigoare, de convențiile colective și de contractul colectiv de muncă.
Mai indică reclamantul că, potrivit art. 330 alin. (2) Codul muncii, în caz de
reținere, din vina angajatorului, a salariului, a indemnizației de concediu, a plăților în
caz de eliberare sau a altor plăți cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar,
pentru fiecare zi de întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen.
Astfel, afirmă că prejudiciul material și moral ce i-au fost cauzate se estimează
la suma de 712 058, 08 lei, inclusiv diferența între salariul de funcție în mărimea întreită
a salariului mediu lunar în ansamblu pe unitatea condusă, conform art. 5 al Hotărârii
Guvernului nr. 743 din 11.06.2002, și salariu achitat, precum urmează: anul 2017 - 138
256 lei; anul 2018 - 123 089 lei; 4 luni ale anului 2019 - 78 448 lei. Iar penalitatea în
cuantum de 0,3%, calculată până la ziua eliberării din funcție, conform art. 150 din
Codul muncii constituie: 260 213 lei pentru anul 2017; 106 695, 3 lei pentru anul 2018;
5353, 78 lei pentru 4 luni ale anului 2019.
Solicită Bunescu Alexandru:
- constatarea nulității prevederilor pct. 6.1 în privința retribuirii muncii stabilite
în mărime de 7 800 lei, din contractul individual de muncă nr. 16-24-59 din 4 ianuarie
2017, încheiat între Cancelaria de Stat și Alexandru Bunescu;
- încasarea prejudiciului material, care reprezintă diferența între salariul de
funcție în mărimea întreită a salariului mediu lunar în ansamblu pe unitatea condusă
conform pct. 5 al Hotărârii Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 și salariul achitat
pentru anul 2017 - 128 400 lei, anul 2018 - 139 800 lei, 4 luni anul 2019 - 62 760 lei,
în total suma de 330 960 lei;
- încasarea prejudiciului moral care reprezintă penalitate de 0,3 % pentru fiecare
zi de întârziere calculată până la data de 5 noiembrie 2020, pentru anul 2017 - 462
015,30 lei, anul 2018 - 350 059,20 lei, anul 2019 - 111 273,48 lei, în total suma de 923
347,98 lei.

Poziția instanței de fond:

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 18 decembrie 2020
acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Exercitarea căii de atac:

La 24 decembrie 2020, Bunescu Alexandru a declarat apel împotriva hotărârii
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 18 decembrie 2020.
 Termenul de declarare a apelului:
Potrivit art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a
apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu
prevede altfel.
Potrivit art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dacă începutul curgerii
termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe
parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii
evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.
Potrivit art. 112 alin. (2) din Codul de procedură civilă, dacă ultima zi a
termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare.
Prin efectul dispozițiilor legale enunțate, în speță, termenul de apel a început să
curgă la 19 decembrie 2020 și a expirat la 18 ianuarie 2021. Prin urmare, apelul a fost
declarat în termen.

Argumentele apelantului:
În motivarea apelului, Bunescu Alexandru a invocat netemeinicia hotărârii
contestate, reiterând motivele de fapt și de drept expuse la examinarea cauzei în prima
instanță. Suplimentar, a indicat că instanța de fond a interpretat eronat prevederile
articolelor art. 71, 45, 56, 58, 135, 141, 142 din Codul muncii și art. 210 din Codul Civil,
și a făcut în baza lor concluzii greșite, deoarece normele respective descriu doar forma
relațiilor între angajator și salariat și nu ating la propriu obiectul acțiunii cu privire la
stabilirea cuantumului salariului, care se calculează conform pct. 5 din Hotărârea
Guvernului nr.743 din 11 iunie 2002 Cu privire la salarizarea angajaților din unitățile
cu autonomie financiară. Totodată, instanța de fond eronat a interpretat prevederile pct.
5 din Hotărârea Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 Cu privire la salarizarea
angajaților din unitățile cu autonomie financiară, precum că norma respectivă nu are un
caracter imperativ și obligatoriu, având doar un caracter de recomandare pentru
fondator, atunci când stabilește cuantumul lunar total al salariului administratorului
întreprinderii de stat, fapt care a dus la emiterea unei soluții greșite. A solicitat
admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi de
admitere a acțiunii.

Poziția părților în cadrul ședinței de judecată:

În ședința instanței de apel, apelantul Bunescu Alexandru a susținut cererea de
apel declarată, solicitând casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi
de admitere a acțiunii.
Reprezentantul intimatului Cancelaria de Stat - Leașenco Alexei a pledat pentru
respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe.
Reprezentantul intervenientului accesoriu ÎS „Medisan” - Bobuțac Călin a
solicitat respingerea apelului.
 Aprecierea instanței de apel:
În corespundere cu art. 373 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, instanța
de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,
legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor
de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică
circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și
cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,
apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către
participanții la proces.
În conformitate cu art. 385 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de apel,
după ce judecă apelul, este în drept să respingă apelul și să mențină hotărârea primei
instanțe.
Ascultând explicațiile participanților la proces, analizând circumstanțele cauzei
și probele administrate, raportate la prevederile legale incidente speței, Colegiul
conchide că apelurile sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse, din motivele expuse
în continuare.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Codul muncii, salariatul are dreptul:
a) la încheierea, modificarea, suspendarea și desfacerea contractului individual
de muncă, în modul stabilit de prezentul cod;
d) la achitarea la timp și integrală a salariului, în corespundere cu calificarea sa,
cu complexitatea, cantitatea și calitatea lucrului efectuat;
n) la repararea prejudiciului material și a celui moral cauzat în legătură cu
îndeplinirea obligațiilor de muncă, în modul stabilit de prezentul cod și de alte acte
normative.
Potrivit art. 10 alin. (2) din Codul muncii, angajatorul este obligat:
h) să plătească integral salariul în termenele stabilite de prezentul cod, de
contractul colectiv de muncă și de contractele individuale de muncă;
p) să repare prejudiciul material și cel moral cauzat salariaților în legătură cu
îndeplinirea obligațiilor de muncă, în modul stabilit de prezentul cod și de alte acte
normative.
Conform art. 128 alin. (1) din Codul muncii, salariul reprezintă orice recompensă
sau câștig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator în temeiul contractului
individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată.
Conform art. 354 din Codul muncii, se consideră litigii individuale de muncă
divergențele dintre salariat și angajator privind:
c) încetarea și nulitatea, parțială sau totală, a contractului individual de muncă;
d) plata despăgubirilor în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare
a obligațiilor de către una din părțile contractului individual de muncă.
Conform art. 117 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, probe în cauze
civile sunt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la
constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și altor
circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei. În calitate de probe în cauze
civile se admit elementele de fapt constatate din explicațiile părților și ale altor persoane
interesate în soluționarea cauzei, din depozițiile martorilor, din înscrisuri, probe
materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experților.
Conform art. 118 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie
să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor
sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță pentru soluționarea
justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la
pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele
de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.
Conform art. 121 din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească reține
spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la
îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe, importante
pentru soluționarea justă a cazului.
În acord cu art. 130 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, instanța
judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea
multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în
ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au
pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare
probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar
toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru
soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este
obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe
și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.
Din probatoriul administrat, instanța de apel a constatat că, prin ordinul
Cancelariei de Stat nr. 2-P din 04 ianuarie 2017, Bunescu Alexandru a fost numit în
funcția de administrator al Întreprinderii de Stat „Medisan”, stabilindu-i salariul de
funcție în mărime de 7 800 lei.
Tot la 04 ianuarie 2017, între Cancelaria de Stat, în calitate de fondator, și
Bunescu Alexandru, în calitate de administrator, a fost încheiat contractul individual de
muncă nr. 16-24-59, în temeiul căruia administratorul s-a obligat să conducă activitatea
economico-financiară curentă a Întreprinderii de Stat „Medisan”, nemijlocit și prin
aparatul format de el.
Administratorul interimar al Întreprinderii de Stat „Medisan” a aprobat Listele
de tarificare ale personalului pe anul 2017, conform cărora, salariul lunar al
administratorului întreprinderii constituia suma de 7 800 lei.
Prin hotărârea Consiliului de administrație al Întreprinderii de Stat „Medisan” nr.
2 din 30 martie 2018, s-au aprobat Listele de tarificare ale personalului pe anul 2018,
conform cărora, salariul lunar al administratorului întreprinderii constituia suma de 7
800 lei.
La 29 octombrie 2018, Bunescu Alexandru a înaintat în adresa Consiliului de
administrație al întreprinderii demers, prin care a solicitat acordul Consiliului pentru
modificarea clauzelor contractului individual de muncă nr. 16-24-59 din 4 ianuarie
2017 și rambursarea diferenței de salariu în corespundere cu legislația în vigoare.
Demersul respectiv a fost pus în discuție la ședința Consiliului de administrație
al Întreprinderii de Stat „Medisan” din 02 noiembrie 2018. În rezultat, s-a comunicat
solicitantului că decizia de stabilire a plafonului salariului administratorului urmează a
fi examinată la finele anului, odată cu aprobarea devizului de cheltuieli. Întrebările pe
care le are solicitantul către fondator, în ce privește recalcularea salariului, le poate
înainta solicitând o întrevedere cu Secretarul general al Guvernului.
Prin ordinul Cancelariei de Stat nr. 46-P din 25 aprilie 2019, Bunescu Alexandru
a fost eliberat din funcția de administrator al ÎS „Medisan” începând cu data de 07 mai
2019, în legătură cu lichidarea unității.
Anterior, la 26 februarie 2019, Bunescu Alexandru a înaintat un demers
Secretarului general al Guvernului, prin care a solicitat: anularea acordului la contractul
nr. 1 din 04 ianuarie 2018; întocmirea unui alt acord adițional la contract cu specificarea
următoarelor: pct. 6.1 din contractul nr. 16-24-59 din 04 ianuarie 2017 se modifică cu
următorul cuprins „În temeiul Hotărârii Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 cu privire
la salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie financiară, administratorului i se
stabilește un salariu de funcție în mărime întreită a salariului mediu lunar în ansamblu
pe unitatea condusă în perioada de la începutul anului până a luna gestionară, în funcție
de rezultatele economico-financiare anuale pozitive, care se achită din contul
mijloacelor întreprinderii”; pct. 8.2 lit. a) din contract se anulează; pct. 9.1 din contract,
se modifică cu următorul cuprins „Prezentul contract este încheiat pe durată
nedeterminată”; pct. 9.2 din contract se anulează. Emiterea unei dispoziții legale cu
specificarea următoarelor: în conformitate cu art. 84 alin. (4) Codul muncii și în
conformitate cu art. 5 al Hotărârii Guvernului nr. 743/2002, se permite rambursarea
diferenței de salariu pentru anii 2017, 2018, 2019, lui Alexandru Bunescu
administratorul Întreprinderii de Stat „Medisan”, reieșind din mărimea întreită a
salariului mediu lunar în ansamblu pe unitate, care se achită din contul mijloacelor
întreprinderii, în corespundere cu legislația în vigoare. Salariul de funcție pentru anul
2017 se stabilește în mărime de 17 542,50 lei, salariul de funcție pentru anul 2018 se
stabilește în mărime de 18 556,77 lei, salariul de funcție pentru anul 2019 se stabilește
în mărime de 18 975,60 lei.
Prin răspunsul Cancelariei de Stat nr. 15-03-4789 din 31 iulie 2019, Bunescu
Alexandru a fost informat că, la momentul semnării contractului nr. 16-24-59 din 04
ianuarie 2017, nu au fost înaintate careva pretenții referitor la modul de stabilire și plată
a salariului, precum și asupra clauzelor contractuale contrasemnate cu acordul ambelor
părți.
Drept urmare, Bunescu Alexandru a sesizat instanța cu prezenta acțiune,
invocând nulitatea clauzei contractuale care stabilește cuantumul salariului și formarea
unei datorii la plata salariului.
Fiind investită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia
netemeiniciei acțiunii.
 Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, prin prisma motivelor
invocate în cererile de apel și a materialelor cauzei, Colegiul conchide că soluția oferită
de prima instanță este justă și argumentată, fiind în concordanță cu normele incidente
speței, reieșind din următoarele motive.
Conform art. 45 din Codul muncii, contractul individual de muncă este
înțelegerea dintre salariat și angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă
într-o anumită specialitate, calificare sau funcție, să respecte regulamentul intern al
unității, iar angajatorul se obligă să-i asigure condițiile de muncă prevăzute de prezentul
cod, de alte acte normative ce conțin norme ale dreptului muncii, de contractul colectiv
de muncă, precum și să achite la timp și integral salariul.
Conform art. 56 din Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în
baza negocierilor dintre salariat și angajator. Încheierea contractului individual de
muncă poate fi precedată de circumstanțe specifice (susținerea unui concurs, alegerea
în funcție etc.).
Conform art. 135 alin. (2) din Codul muncii, formele și condițiile de salarizare,
precum și mărimea salariilor în unitățile cu autonomie financiară, se stabilesc prin
negocieri colective sau, după caz, individuale între angajator și salariați sau
reprezentanții acestora, în funcție de posibilitățile financiare ale angajatorilor, și se
fixează în contractele colective și în cele individuale de muncă.
Conform art. 49 alin. (3) Codul muncii, este interzisă stabilirea pentru salariat,
prin contractul individual de muncă, a unor condiții sub nivelul celor prevăzute de
actele normative în vigoare, de convențiile colective și de contractul colectiv de muncă.
Iar conform art. 12 din Codul muncii, clauzele din contractele individuale de
muncă, din contractele colective de muncă și din convențiile colective sau din actele
juridice emise de autoritățile administrației publice menționate la art. 4 lit. d) și e), care
înrăutățesc situația salariaților în comparație cu legislația muncii sânt nule și nu produc
efecte juridice.
Nulitatea este sancțiunea care se aplică în cazul în care la încheierea actului
juridic civil nu se respectă condițiile de valabilitate. Sub acest aspect, nulitatea este
mijlocul prevăzut de lege pentru a asigura respectarea condițiilor de valabilitate a
actului juridic. În măsura în care un act juridic nu respectă aceste condiții, el este lipsit
de efectele sale prin intermediul nulității.
În speță, drept temei de nulitate a clauzei contractuale ce stabilește cuantumul
salariului, reclamantul invocă faptul că clauza respectivă contravine legislației, și
anume pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 cu privire la
salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie financiară.
În conformitate cu pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 743/11.06.2002, salariile
de bază și alte drepturi salariale pentru administratorii întreprinderilor de stat,
conducătorii întreprinderilor cu capital majoritar de stat și ai întreprinderilor
monopoliste se stabilesc în contractele de management, încheiate între fondatorul
întreprinderii de stat sau consiliul societății pe acțiuni și conducătorii respectivi.
Cuantumul lunar total al salariului administratorilor întreprinderilor de stat,
conducătorilor întreprinderilor cu capital majoritar de stat și ai întreprinderilor
monopoliste, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de
reglementare, certificare, supraveghere și control indicate la punctul 52 din prezenta
hotărâre, poate varia de la mărimea întreită până la mărimea încincită a salariului
mediu lunar în ansamblu pe unitatea condusă în perioada de la începutul anului până la
luna gestionară, în funcție de rezultatele economico-financiare anuale pozitive.
Consiliul de administrație al întreprinderii de stat sau consiliul societății pe acțiuni, în
baza rapoartelor economico-financiare pentru anul precedent, anual, în luna februarie
va lua decizia privind plafonul concret al salariului conducătorului, pasibil limitării,
pentru anul în curs. Aprecierea rezultatelor economico-financiare ale unității se va
efectua ținându-se cont de dinamica indicatorilor principali: profitul net și venitul din
vânzări față de perioada respectivă a anului precedent, precum și a altor indicatori ce
țin de condițiile de activitate concrete ale întreprinderii respective.
Astfel, instanța de fond corect a reținut că Hotărârea Guvernului nr. 743 nu
obligă, ci oferă dreptul angajatorului să stabilească salariul conducătorului
întreprinderii de stat de la mărimea întreită până la mărimea încincită a salariului mediu
lunar în ansamblu pe unitatea condusă, norma respectivă neavând caracter imperativ.
Or, această Hotărâre nu stabilește un plafon minim și maxim obligatoriu, ci
indică expres că salariul conducătorului întreprinderii de stat se stabilește în contractul
încheiat între fondatorul întreprinderii și conducător, fiind rezultatul negocierilor
purtate de părțile contractante.
În această ordine de idei, Colegiul reține că, la încheierea contractului individual
de muncă, părțile au negociat clauzele acestuia și au stabilit salariul conducătorului în
cuantum de 7800 lei. Deci, clauza contractuală ce stabilește cuantumul salariului este
valabilă și produce efecte juridice, fiind rezultatul consimțământului liber exprimat al
părților.
Prin urmare, temeiul de nulitate invocat de reclamant nu și-a găsit confirmare,
fapt ce denotă netemeinicia pretenției respective. Pe cale de consecință, nu sunt
justificate nici pretențiile reclamantului cu privire la încasarea diferenței salariului și
penalității, or s-a constatat că clauza ce stabilește mărimea salariului este valabilă, deci
nu există restanțe și întârziere la plata salariului.
Urmare celor relatate, Colegiul reține că soluția oferită de prima instanță este
justă și argumentată, având la bază cumulul probelor administrate, cărora le-a fost
oferită apreciere juridică cuvenită. Apelantul nu a prezentat argumente verosimile și
admisibile în combaterea soluției adoptate de prima instanță. Astfel, în lipsa unor
argumente coerente și convingătoare, precum și a unui suport probator de natură să
răstoarne soluția adoptată pe caz, Colegiul conchide că instanța de fond a elucidat pe
deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și a aplicat corect normele
de drept material și procedural, hotărârea fiind în concordanță cu art. 239-240 din Codul
de procedură civilă.
Din aceste motive, Colegiul ajunge la concluzia de a respinge apelul și a menține
hotărârea primei instanțe, care este legală și întemeiată.
 În conformitate cu art. 385 lit. a), art. 389-390 din Codul de procedură civilă,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău,

A DECIS:

Se respinge apelul declarat de Bunescu Alexandru.

Se menține hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 18 decembrie 2020,
emisă în cauza civilă la acțiunea înaintată de Bunescu Alexandru către Cancelaria de
Stat, intervenient accesoriu ÎS „Medisan” privind declararea nulității parțiale a
contractului individual de muncă, repararea prejudiciului material, încasarea penalității.
Decizia este definitivă din momentul emiterii, dar poate fi atacată cu recurs la
Curtea Supremă de Justiție, în termen de două luni de la data comunicării deciziei
integrale, prin intermediul Curții Supreme de Justiție.

Președintele ședinței, judecătorul Maria Guzun

Judecătorii Ina Dutca
Ion Țurcan