GGL limfatici

Se gasesc raspanditi in tot organismul. Sunt o statie de filtrare a limfei, aflandu-se pe traseul
vaselor limfatice, la nivelul liniilor de flexiune ale membrelor,la radacina mezenterului, hilul
unor organe. Sunt organe incapsulate, avand o capsula conjunctiva care trimite septuri
(trabecule) ce nu compartimenteaza complet organul.
Un ganglion are o fata convexa si un hil. La nivelul fetei convexe intra vasele aferente care
ies pe la nivelul hilului sub forma unui singur vas eferent. La nivelul hilului se afla si arterele
si venele ce vascularizeaza ganglionul.
Ganglionul limfatic are o regiune periferica (corticala) si una centrala (medulara).
Intre cele doua regiuni exista zona paracorticala., aici gasindu-se preponderent Ly T si
venulele postcapilare ale lui Schultze( endoteliul este cubic sau cilindric si nu au strat
muscular). Parenchimul ganglionului limfatic, pe lângă cele 3 zone, mai prezintă și un sistem
de sinusuri limfatice(marginal/subcapsular-situat intre capsula si corticala, paratrabecular-
fac legatura intre sinusul subcapsular si sinusurile medulare- și medular).
Corticala contine tesut limfoid organizat in foliculi limfoizi. Acesti foliculi limfoizi
sunt formatiuni rotund-ovalare cu aspect caracteristic. La nivelul lor exista limfocite (B) in
diferite stadii de diferentiere.
Foliculii pot fi primari (areactivi) si secundari. Foliculii primari sunt omogeni si mai
inchisi la culoare. Foliculii secundari prezinta doua regiuni: una periferica, mai inchisa la
culoare care se numeste manta sau coroana limfocitara ( aici se găsesc Ly mici, cu nucleu
hipercrom și citoplasmă puțină)si una centrala, mai palida, care se numeste centru clar sau
germinativ si este alcatuit din Ly activate provenite din coroana limfocitara, ele fiind celule
mari, cu nucleu hipocrom, citoplasmă bogată.
Medulara este alcatuita din cordoane de Ly, separate intre ele prin sinusurile
medulare. Celulele acestei zone sunt reprezentate in principal de Ly B,T, plasmocite

Timusul

Este situat in medistiul anterior. Prezinta o capsulă conunctivă din care se desprind septe ce
impart organul in lobi si lobuli. Stroma, spre deosebire de organele limfoide periferice, este
de origine epiteliala.
Un lobul timic are doua regiuni:
 periferica - corticala
 centrala - medulara
Corticala, in coloratie HE, are aspect intunecat (inchis la culoare) iar medulara are aspect
clar. Corticala are aspect intunecat datorita prezentei unui numar mare de celule tinere,
precursoare ale limfoctelor T numite timocite. Timocitele au nuclei rotunzi, tahicromatici,
mici. Ele prolifereaza intens.
Regiunea medulara prezinta o structura caracteristica numita corpusculul Hassal, care au o
forma ovoida rau rotunda, eozinofilica. Acestia sunt alcatuiti din celule de natura epiteliala,
fiind considerate echivalentul celuleor reticulare, motiv pt care se numesc celule
epitelioreticulare( aceste celule nu secreta fibre de reticulina, timusul fiind singurul organ
care limfopoetic care nu conține asemenea fibre in stroma sa; aceste celule au rol in
proliferarea , diferentierea si maturarea Ly) (contin in citoplasma filamente de cheratina);
aceste celule sunt mari, cu citoplasma abundenta palida, Eo, nucleu mare, central, hipocrom.
Celulele, intr-un corpuscul Hassal, sunt dispuse in structuri concentrice. Corpii Hassal au o
functie necunoscuta. Se presupune ca ar secreta factori umorali timici.
Timusul atinge greutatea maxima la pubertate dupa care sufera un proces de involutie
treptata, astfel incat la batranete cu greu mai poate fi recunoscut. Involutia se realizeaza prin
depletie limfocitara si acumulare de tesut adipos.

Splina

Prezinta o capsula in care exista si fibre musculare netede si din care pornesc septuri ce nu
compartimenteaza organul. Parenchimul splinei se numeste pulpa. Macroscopic, daca
sectionam organul fara sa il fixam, el apare rosu cu puncte albe. Acestea reprezinta pulpa alba
iar partea rosie se numeste pulpa rosie.
Pulpa alba a splinei este alcatuita din:
 mansonul de tesut limfoid care inconjoara arteriola si se numeste teaca limfoida
periarteriala. Mansonul contine predominant limfocite T.
 foliculii limfoizi splenici care sunt alcatuiti din manta si centru germinativ. Ei semana cu
foliculii secundari insa se asociaza cu o arteriola pozitionata excentric, acest ansamblu
(folicul si arteriola) alcatuind corpusculul Malpighi. Foliculii contin prediominant
limfocite B. (aparitia centrului germinativ impinge arteriola la periferie)
 La limita dintre pulpa alba si pulpa rosie exista zona marginala ce contine sinusuri,
numite sinusuri marginale. Aici se deschid ramurile arteriolelor foliculare si ramuri din
artera centrala a pulpei albe. Aceasta zona este importanta d.p.d.v. functional deoarece este
locul prin care patrund anumite tipuri de limfocite circulante iar antigenele vin pe cale
sangvina.
Pulpa rosie este alcatuita din cordoane celulare ce delimiteaza sinusurile venoase si
contine in principal hematii, macrofage si limfocite.

TIROIDA

-Este o glanda endocrina lobulata, localizata in regiunea cervicala anterioara, anterior de

trahee;
- este formata din 2 lobi laterali si un istm; lobii se afla de o parte si de cealalta a cartilajului
tiroid si sunt uniti prin intermediul istmului
- este acoperita de o capsula conjunctiva din care se desprind septe subtiri care patrund in
interiorul ei si o divid in lobuli neregulati si transporta vase sanguine, nervi si vase limfatice.
Acestia ( lobii) sunt alc din foliculi tiroidieni, care sunt strans compactati si separati printr-un
fin tesut conjunctiv reticular. Stroma este bine vascularizata datorita capilarelor fenestrate
care asigura transferul in sange al hormonului.
- foliculul tiroidian reprezinta unitatea morfofunctionala a glandei; are o forma rotunda sau
ovalara; la periferie are un perete format dintr-un epiteliu simplu, numit epiteliul folicular iar
in centru o cavitate.
- cavitatea foliculului este umpluta de o masa gelatinoasa=coloid;
- epiteliul folicular contine celule foliculare ( sau principale) si celulele parafoliculare ( sau
celulele C)- secreta calcitonina- asezate pe o membrana bazala
- celulele foliculare- secreta 2 hormoni tiroidieni: tetraiodotironina sau tiroxina si
triiodotironina. Celulele foliculare, in functie de starea functionala a tiroidei, sunt cilindrice
in perioada de sinteza hormonala hiperfunctie tiroidiana (foliculii sunt mai mici iar coloidul
este mai diluat=bazofil), cubice in stari de eutiroidie( foliculii au coloid mai bogat, intens
eozinofil) sau turtite, pavimentoase in starea de hipotiroidie(foliculul este mare, coloidul
abundent, vascos, acidofil); nucleii sunt corelati cu forma celulei. In citoplasma( bazofila) se
gasesc organite celulare: RER in portiunea bazala, un complex Golgi supranuclear precum si
granule de secretie, lizozomi, fagozomi; celulele prezinta microvili.
-celulele parafoliculare-pozitionate pe fata interna laminei bazale a epiteliului folicular sau
ca agregate celulare izolate, diseminate printre foliculi. Au dimensiuni mai mari si sunt mai
slab colorate decat cele foliculare. Ele au numeroase granule de secretie care contin
calcitonina.
- coloidul este un material puternic PAS pozitiv, care, in functie de starea functionala a
glandei, apare eozinofil (normofunctie) sau bazofil in hiperfunctie. Principalul component
este o glicoproteina iodata numita tireoglobulina, formata din iod si tirozina. , reprezentand o
forma de stocare a hormonilor inactivi.

SUPRARENALA

- sunt in numar de 2, se gasesc localizate in grasimea polului superior al

rinichilor, au forma triunghiulara iar pe sectiune corticala apare galbuie iar
medulara rosietica; combina 2 sisteme endocrine distincte intr-un singur
organ: corticala sintetizeaza si secreta hormoni steroizi derivati din colesterol
si medulara- secreta amine vasoactive (epinefrina si norepinefrina).
- Sunt acoperite de o capsula subtire de tesut conjunctiv din care pornesc septe
care se extind in interiorul parenchimului, continand vase de sange si nervi.
Stroma este formata in principal din fibre reticulare care sustin celulele
secretorii si microvascularizatia.
- CORTICALA/CORTICOSUPRARENALA
- Se gaseste langa capsula si constituie cam 90 % din glanda
- Hormonii steroizi nu sunt depozitati in granule si nici eliberati prin exocitoza
ci difuzeaza liber prin membrana celulara.
- Prezinta 3 zone
- A) zona gomerulara: este zona periferica, situata sub capsula, celulele sunt
aranjate in cordoane curbate, cu aspect de glomeruli; celulele sunt mici,
columnare sau piramidale, citoplasma palid bazofila, nuclei sferici,
hipercromi; organite= REN abundent, multiple complexe Golgi, mitocondrii
mari, ribozomi liberi, RER putin; secreta mineralocorticoizi-reprezentantul
este aldosteronul, implicat in homeostazia sodiului, actionand la nivelul
tubilor contorti distali, stimuland reabsorbtia Na( secretia este stimulata de
 angiotensina II si de cresterea concentratiei plasmatice a K si putin stimulata
de ACTH)
- B) zona fasciculata: constituie cam 80% din volumul corticalei, celulele sunt
mari, poligonale, cu 1-2 nuclei, hipocromi, citoplasma= acidofila si contine
numeroase picaturi de lipide-aspect vacuolar; organite= REN foarte bine
dezvoltat, mitocondrii, complex Golgi bine reprezentat, RER. Aceste celule
sunt dispuse in cordoane lungi, paralele intre ele si separate prin capilare
sinusoide fenestrate; secreta glucorticoizi., iar reprezentatmt principal este
cortizolul, cu functie majora in metabolismul glucidic dar printre altele, are si
efect de supresie imunitara
- C ) zona reticulata: e in contact cu medulara, celulele sunt mai mici fata de
cele din zona fasciculata, sunt dispuse in cordoane anastomozate, separate
prin capilare fenestrate; celulele intens eozinofile, cu putine lipide; unele
celule au in citoplasma un pigment galben ( pigment de lipofuscina)exista 2
tipuri de celule= clare si intunecate( ele contin pigment de lipofuscina si
nucleu hipercrom); organite= REN bogat, mitocondrii, RER slab reprezentat.
Secreta hormoni androgeni.
- MEDULARA
- E formata din celule neuroendocrine, ( medulara face parte din sistemul
neuroendocrin difuz) tesut conjunctiv, numeroase capilare sanguine fenestrate
si nervi. Celulele se mai numesc si cromafine= reactioneaza cu sarurile de
crom; celulele care contin noradrenalina prezinta o reactie cromafina mai
intensa decat cele care contin adrenalina.
- Celulele (feocromocite) sunt organizate in insule sau in cordoane scurte,
anastomozate, sunt mari, poligonale, citoplasma bazofila, granulara, nucleu
mare, rotund, veziculos. Contin granule neurosecretorii ( care pot fi
mari=secreta noradrenalina si mici= adrenalina), RER, complex Golgi.
Granulele secretorii sunt eliberate din celule prin exocitoza.

LIMBA
-este un organ musculo-epitelial si, pe o sectiune sagitala, se observa ca este alcatuită dintr-un
ax musculo-conjunctiv acoperit de o mucoasa.
- axul central e format din fascicule de fibre musculare striate dispuse in diferite directii
(vertical, orizontal si longitudinal), printre care gasim tesut adipos, vase de sange, glande
salivare mici seroase si mucoase, ale caror canale de excretie se deschid la suprafata
epiteliului.
- mucoasa fetei ventrale este formata dintr- un epiteliu stratificat paviment necheratinizat si
corion ( adica un tesut conj lax, cu papile scurte si numeroase)
- fata dorsala: in 2/3 anterioare ea prezinta papile linguale (acestea sunt proeminențe ale
epiteliului si sunt formate dintr-un ax central conjunctivo-vascular, acoperit de un epiteliu
stratificat pavimentos necheratinizat) si reprezinta corpul limbii iar in 1/3 posterioara (baza
sau radacina limbii) contine amigdala linguala delimitate de sulcus terminalis=linia in forma
de V; împreuna cu amigdala palatina, tubara si cea faringiana formeaza in jurul orificiului
posterior al cavitatii bucale un inel de protectie imunologica=inelul Waldeyer
-papilele filiforme: forma de flacara, sunt cele mai numeroase, acoperind cvasitotalitatea
suprafetei linguale, fiind responsabile de aspectul catifelat al limbii. Facilitează frecarea,
contribuind la miscarea alimentelor in cursul masticatiei. Varful este acoperit de un capison
de keratina, nu au muguri gustativi; celulele cheratinizate se descuameaza continuu; cand
aceste celule cheratinizate nu se mai descuameaza sau are loc cu intarziere, se acumuleaza la
suprafata si dau un aspect de limba incarcata=semn de boala( in afectiuni gastro-intestinale,
sindroame de deshhidratare). Cand lipseste procesul normal de descuamare si exista si un
proces de hipertrofie ( marire in volum) si elongare a acestor papile apare aspectul de ‘’limba
paroasa’’.
Apare la persoanele care au o igiena bucala deficitara, persoane care manaca mancaruri moi
si astfel nu mai exista curatarea mecanica, fumatori, care beau mult ceai si cafea, la pacientii
HIV pozitiv, consum de anumite medicamente ( doxiciclina, litiu, linezolid, tetraciclina,
eritromicina etc) toxicomani.
Pacientii se pot plange de gadilături la nivelul palatului moale si faringelui in timpul
inghitirii iar in cazuri mai complicate chiar de senzatie de gag.
Deoarece pot ramane resturi alimentare intre papile-poate aparea respiratie urat mirositoare.
Complicatia cea mai frecventa=candidoza; alterarea gustului este o complicatie rara.
-papile fungiforme: forma de ciuperca, acoperite de epiteliu stratificat pavimentos
necheratiniz, cativa muguri gustativi, sunt localizate exclusiv in partea anterioara a limbii.
Corionul formeaza mici papile secundare in interiorul papilei fungiforme.
-papile foliate:putine la om, pe marginile limbii, la jonctiunea dintre partea anterioara si
posterioara, contin cativa muguri gustativi, epiteliul este de tip necheratinizat.
-papile circumvalate: sunt in numar de 6-14, sunt localizate doar in partea posterioara a
limbii, aliniate in fata V-ulu lingual , sunt cele mai voluminoase papile,nu proemina la
suprafata limbii si axul conjunctiv al papilei prezinta numeroase papile secundare la contactul
cu epiteliu. Par inconjurate sau delimitate de un sant numit valum, care le separa de restul
limbii. Epiteliul care le acopera este de tip necheratinizat iar cel care delimiteaza valumul
contine multi muguri gustativi, iar in valum se deschid glandele salivare mici Ebner, produsul
acestor glande spaland continuu șanțul, înlocuind lichidul aflat in contact cu mugurii
gustativi.
-mugurii gustativi=se gasesc in papilele linguale, in arcul glosopalatin, palatul moale, pe
suprafata epiglotei, in peretele posterior al faringelui pana la nivelul cartilajului cricoid; sunt
formatiuni ovalare, pe sectiune avand aspect de butoias, palid colorate; ocupa toata grosimea
epiteliului, prezinta un por gustativ situat la polul apical; este format din celule
gustative( alungite, nucleu ovalar, central, hipocrom, citoplasma mai deschisa la culoare; la
nivelul porului gustativ prezinta o prelungire citoplasmatica care are rol de receptor pt simtul
gustului) , de sustinere( sunt subtiri, nucleu hipercrom, ovalar, citoplasma mai intunecata),
bazale( mici, cubice, langa MB, nucleu rotund). Terminatiile nervoase prezente in mugurii
gustativi provin din nervii cranieni 7 (facial), 9 (glosofaringian) si 10 (vag)

Planul general de organizare al tubului digestiv:

- mucoasa: e formata din epiteliu de suprafata, lamina propia/corion (tesut conj

lax bogat vascularizat si inervat, Ly dispuse difuz sau sub forma de foliculi
limfatici si glande la nivelul anumitor segmente-stomac,intestin), musculara
mucoasei (t musc neted organizate intr-un strat intern circular si unul extern
longitudinal)
- submucoasa- formata din tesut conj cu vase si nervi; contine plexul submucos
Meissner=ggl nervosi vegetativi(Plexul Meissner-e mai mult implicat in
functia de secretie- contine fibre pentru celulele secretorii din mucoasa
digestiva, controleaza activitatea muscularei mucoasei si activitatea fibrelor
musculare de la nivelul vaselor sangvine din submucoasa.) si mai poate
contine si glande si tesut limfoid
 - musculara- t muscular neted=un strat intern circular si unul extern
longitudinal iar intre straturi se gasesc elementele plexului mienteric
Auerbach(controleaza activitatea motorie a tubului digestiv controland tunica
musculara); de-a lungul tractului digestiv, in anumite zone, stratul muscular
circular se ingroasa si formeaza sfinctere si valve( sfincterul faringo-esofagian,
sfincterul piloric, valva ileo-cecala, sfincterul anal)
- tunica externa-adventice sau seroasa. Seroasa consta dintr-un epiteliu
simplu pavimentos (care se mai numeste si mezoteliu)si o cantitate mica de
tesut conjuntiv lax subiacent bogat în vase sanguine, limfatice si tesut adipos;
in cavitatea abdominala, seroasa se continua cu mezenterul (e o membrana
subtire acoperita pe ambele parti de mezoteliu si e implicat in fixarea si
sustinerea intestinelor), iar mezenterul se continua cu peritoneului. Adventitia
este prezenta la nivelul segemetelor tubului digestiv care nu sunt suspendate in
cavitate ci legate direct de structurile adiacente (situate extraperitoneal)
(esofag, portiuni din duoden, colon ascendent si descendent) si e formata din
tesut conj lax, tesut adipos in care circula vase si nervi, fiind lipsit de
mezoteliu.

Esofagul
- are o lungime de aproximativ 25 cm, incepand de la cartilajul cricoid pana la jonctiunea
eso-gastrica
=4 tunici
1. mucoasa=epit stratif scuamos nekeratiniz+ lamina propie lipsita de glande;
pătrunde în grosimea epiteliului dand nastere unor papile+musculara
mucoasei( cu cele 2 straturi)
2. submucoasa=plex Meissner+glande tubulo-acinare secretoare de mucine
acide+vase, nervi+limfocite dispuse difuz sau sub forma de foliculi
3. musculara=in 1/3 superioara-fibre musc striate, 1/3 medie-si striate si netede,
1/3 inferiora predomina netedele; intre straturi avem elementele plexului
mienteric Auerbach ( deglutitia incepe prin actiunea voluntara a muschilor dar
se incheie prin peristaltism involuntar)
 4. tunica externa=adventicea-leaga esofagul de organele toracice din jur. Inainte
de jonctiunea eso-gastrica, pe o mica portiune, esofagul este acoperit de
seroasa.
STOMACUL

Rolul principal este de digestie mecanica si chimica a alimentelor; aici nu au loc procese de
absorbtie, cu exceptia unei mici cantitati de apa, alcool si unele medicamente.
Secreta zilnic aproximativ 2 L de suc gastric care contine: apa, electroliti, pepsinogen –
enzima proteolitica-, HCl, factor intrinsec-glicoproteina care este esentiala in absorbtia Vit
B12, mucine-in special neutre-, hormoni (gastrina, somatostatina)
Structura histologica respecta planul general de organizare al tubului digestiv; de-a lungul
stomacului, submucoasa, musculara si seroasa au aceeasi structura. Mucoasa insa are aspecte
diferite in diferite regiuni deoarece contine glande de diferite tipuri.
Zona fundica:
1. Mucoasa-epiteliul de suprafata este simplu cilindric (la polul apical contin
multiple granule de mucina=glanda membraniforma), el se infunda din loc in
loc in lamina propia si formeaz criptele (foveolele) gastrice, la baza carora se
deschid glandele gastrice. Lamina propria contine glandele gastrice denumite
si glande fundice(glande tubulare simple, rar ramificate); ele prezinta un istm,
colet si baza (col, corp si baza) si sunt formate din mai multe tipuri de celule:
celule secretoare de mucina ce se gasesc la nivelul istmului si
coletului( mucusul pe care il secreta este solubil spre deosebire de mucusul
secretat de celulele mucoase de suprafata si acest mucus este secretat doar in
fazele de activitate ale stomacului-secretia e stimulata de nervul vag), celule
parietale sau oxintice(sunt mari, triunghiulare, acidofile, cu nucleu rotund,
central-mai numeroase in jumatatea superioara)-secreta HCl si factor intrinsec,
celule principate(sunt cilindrice, nucleu eucrom, ovalar, situat in 1/3 bazala,
citoplasma bazofile)-secreta pepsinogen(pepsinogenul este eliminat din celula
prin exocitoza si sub actiunea HCl se transforma in pepsina care are rolul de a
transforma particulele solide intr-o masa fluida) si lipaza gastrica, celule
enteroendocrine care secreta serotonina, histamina, somatostatin. Musculara
mucoasei e formata din 2 straturi musculare (intern circular si extern
longitudinal).
 2. Submucoasa conține un țesut conjunctiv mai dens, plexul Meissner si nu
prezinta glande
3. Musculara celulele musculare netede sunt dispuse in 3 straturi: oblic intern,
mijlociu circular –e bine dezvolatat la nivelul pilorului- extern longitudinal-
mai bine reprez la nivelul curburilor. Intre straturile mijlociu si extern se
gaseste plexul Auerbach.
4. Seroasa

Zona pilorica:
- diferenta fata de zona precedenta o fac glandele pilorice care se deschid in
cripte gastrice mai adanci decat cele fundice; din cauza vascozitatii produsului
de secretie au un lumen larg. In epiteliul ce le captuseste se pot diferentia
urmatoarele tipuri de celule: celule stem, celule mucoase, rare celule
parietale, celule enteroendocrine- celulele secretoare de gastrina sunt mai
numearoase fata de zona fundica, celulele principale lipsesc. Produsul de
secretie al acestor glande este mucos si are rol de protectie impotriva aciditatii
gastrice.

DUODENUL

Rolul principal al intestinului subțire este de digestie si absorbtie.

Pentru marirea suprafetei de de absorbtie, peretele intestinal prezinta anumite modificari
structurale ale mucoasei si submucoasei: plicile circulare Kerckring= plicaturari
permanente transversale ale mucoasei; vilozitatile intestinale=proiectii in forma de deget de
manusa ale mucoasei in lumenul intestinal; acestea au in centru un ax in care intra o
prelungire a laminei propria; in acest ax se gaseste chiliferul central spre care converg
numeroase limfatice mici iar in jurul chiliferului se gasesc fibre musculare netede desprinse
din musculara mucoasei; microvilozitatile prezente la suprafata enterocitelor=margine in
perie=borduri striate
Jejunul reprezinta locul principal in care are loc absorbtia in intestinul subtire iar la nivelul
ileonului este cea mai dezvoltata MALT( țesut limfoid asociat mucoaselor-sub forma
placilor Peyer)

Are aproximativ 25 cm lungime, forma de potcoava, concavitatea sa contine capul

pancreasului. Este situat retroperitoneal.

1. Mucoasa- are un epiteliu de tip intestinal (cilindric) cu specializari structurale

amintite mai sus care maresc suprafata de absorbtie (vilozitatile
intestinale=expansiuni digitiforme ale epiteliului si laminei proprii si microvilii
la polul apical al enterocitelor). Epiteliul de suprafata acopera vilozitatile si apoi
se infunda in corion pana la musculara mucoasei si formeaza gl Lieberkuhn, care
se deschid la baza vilozitatilor intestinale. Epiteliul care acopera vilozitatile este
format mai ales din enterocite, celule caliciforme si rare celule enteroendocrine.
Epiteliul care tapeteaza glandele Lieberkuhn sau epiteliu criptic este alcatuit
din mai multe tipuri de celule: enterocite (columnare, nucleu ovalar situat bazal
si microvili la polul apical, microvilozitaile fiind acoperite cu un strat de
glicocalix cu rol de protectie antibacteriana si impotriva autodigestiei), celule
caliciforme, celule M (la nivelul polului bazal prezinta niste invaginari ale
membranei citoplasmatice care formeaza buzunarase intre membrana celulara si
mebrana bazala si aici se gasesc Ly si pseudopode ale macrofagelor din corion;
au rolul de a prelua antigenele din lumenul intestinal si fie de a le prezenta
limfocitelor fie de a usura preluarea lor de catre pseudopodele macrofagelor),
celule endocrine (cu rol de a regla secretia si motilitatea tractului gastro-
intestinal), celule stem, celule Paneth (au rolul de a regla flora normala a
intestinului subtire, se gasesc la baza glandelor Lieberkuhn, au forma
trapezoidala sau piramidala, nucleu rotund sau ovalar situat bazal iar
supranuclear prezinta granule acidofile mari care contin enzime antibacteriene si
lizozim, zinc). Lamina propria inconjoara si sustine criptele Lieberkuhn; ea
patrunde si e mai vizibila in axul vilozitatilor; poate contine foliculi limfatici,
Ly, Eo, macrofage, mastocite etc. Musculara mucoasei=prezinta 2 straturi de
fibre musc netede, unul circular intern si unul longitudinal extern; de aici
pornesc fibre musculare care strabat corionul si ajung pana in axul vilozitatilor
 2. Submucoasa- contine glande Brunner care se deschid in gl Lieberkuhn;
produsul lor are rolul de a proteja mucoasa intestinului subtire;
3. Tunica musculara cu cele 2 straturi circular intern si longitudinal extern.
Prezinta 2 tipuri contractii: segmentare (sunt locale, produse de stratul circular si
au rolul de a amesteca continutul intestinal cu sucurile gastrice si de a-l apropia
de mucoasa pt a usura absorbtia) si peristaltice (date de stratul longitudinal cu
rol de a deplasa continutul intestinal)
4. Tunica externa: adventitie( duodenul este situat extraperitoneal; restul
intestinului subțire este acoperit de seroasa).

COLONUL
Functia principala a intestinului gros este de a transforma continutul lichid eliminat din
intestinul subtire intr-o masă solidă de reziduuri( prin absorbtia apei si a electrolitilor) si de
a le elimina apoi in exterior sub forma materiilor fecale. Deasemenea, are un rol important
in homeostazia sangelui prin producerea vitaminei K si B12 de catre flora bacteriana.
Intestinul gros se deosebeste de cel subtire prin absenta plicilor circulare si a vilozitatilor
intestinale si prin existenta teniilor colonului.

Organ cavitar cu 4 tunici; epiteliul se invagineaza in lamina propria si formeaza glandele

intestinale sau cripte Lieberkuhn (diferentele fata de cele din intestinul subtire: sunt mai
lungi, nu au celule Paneth, predomina celulel caliciforme, celulele endocrine sunt rare).

1. Mucoasa: neteda, atat mucoasa cat si glandele Lieberkuhn sunt acoperite de un

epiteliu simplu columnar format din celule columnare (sunt cele mai numeroase,
implicate in absorbtia apei si electrolitilor, la polul apical prezinta marginea in
perie, sunt comprimate intre caliciforme si de aceea pare ca sunt mai putine)
multe celule caliciforme, celule endocrine( secreta somatostatina, glucagon etc),
celule stem, celule M. Lamina propria prezinta numerosi foliculi limfoizi.
Musculara mucoasei cu cele 2 straturi.
2. Submucoasa – nu avem glande dar tesutul limfoid este mai abundent.
3. Tunica musculara- stratul muscular longitudinal extern este condensat in 3
benzi longitudinale=teniile colonului. Din tenii se desprind fascicule de fibre
musculare ce patrund printre fibrele stratului circular la intervale regulate, pe
 toata lungimea si circumferinta colonului, permitand colonului sa se contracte in
mod independent, dand nastere haustratiilor colice
4. Adventice pt colon ascendent si descendent si seroasa pt restul.

GLANDE SALIVARE MAJORE

In mod conventional, glandele salivare sunt impartite in 2 categorii: gl salivare majore si

minore. Cele minore se gasesc diseminate in mucoasa și submucoasa cavitatii bucale, nu
prezinta capsula, celulele lor secretoare amestecandu-se cu tesutul conjunctiv din jur sau cu
fibrele musculare din limba; au o secretie de tip continuu, mucos iar rolul principal fiind de a
umecta si lubrifia mucoasa cavitatii bucale dar au un rol important in realizarea functiei
imunologice a salivei-prin secretia de imunoglobuline.
Glandele salivare majore sunt reprezentate de 3 glande:parotida, submandibulara(sau
submaxilara) si sublinguala
Planul general de organizare al lor este urmatorul:
 Capsula: e formată din tesut conjunctiv ( fibre colagene, reticulinice), vase
sanguine, nervi, tesut adipos. Trimite septe ce compartimenteaza glanda in
lobi si lobuli
 Stroma: e reprez de tesut lax redus cantitativ si e localizat perilobular si
perilobar si reticulinca intralobular( periacinoasa)
 Parenchimul: e organizat lobular si contine unitati secretorii ( acini serosi,
mucosi si micsti) si o componenta excretorie :ductele intra- si interlobulare;
 cele intralobuare sunt canalul intercalar sau pasajul Boll care continua
lumenul acinului, e îngust, tapetat cu un epiteliu simplu cubic si un rând
discontinuu de celule mioepiteliale si canalul striat, care continua canalul
intercalar, e tapetat de un epiteliu simplu prismatic, cu nucleu rotund central,
citoplasma eozinofila si cu aspect striat subnuclear-datorita mitocondriilor; ele
au rolul de a conduce saliva in cavitatea bucala si pot modifica compozitia ei
prin reabsorbtia apei si electrolitilor.
 Cele extralobulare/interlobulare- se gasesc in afara lobulului gl salivare, in
septele interlobulare; se formeaza prin unirea canalelor striate. Acestea sunt
canale excretoare(tapetat de un epiteliu simplu prismatic iar prin unirea lor se
formeaza canale principale- cel al gl parotide se cheama si canalul Stenon, al
 gl submandibulare Wharton si sublinguala Bartholin. Canalele principale sunt
tapetate neobisnuit: simplu cubic sau cilindric, stratificat cubic sau columnar,
pseudostratificat (reflecta alcatuirea din celule cu functii diferite: rol in
absorbtia ionilor, celule secretoare de mucina si alte proteine, celule
enteroendocrine, stem etc) iar inainte de a se deschide in cavitatea bucala,
canalul este tapetat cu un epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat.
 GL PAROTIDA: e o glanda tubulo-acinoasa, constituita doar din acini serosi
(6-8 celule prismatice, cu citoplasma subnucleara bazofila-RER si
mitocondrii- iar cea supranucleara eozinofila-granulele de zimogen=proteine
si aparat Golgi-, nucleu rotund, eucrom, central sau 1/3 bazala; polul apical
delimiteaza un lumen ingust; intre MB si celule=celule mioepiteliale-alungite,
nucleu ovalar, hipercrom, paralel cu MB-rol de a elimina produsul de secretie)
 GL SUBMANDIBULARA: este o glanda tubulo-acinoasa compusa, are
secretie mixta, continand acini seros, mucosi ( celulele au forma de trunchi de
piramida, lumen larg, nuclei turtit, hipercromi, dispusi bazal, citoplasma
spumoasa, discret bazofila iar intre MB si pulul bazal al celulelor=celule
mioepiteliale) si micsti(acin mucos, care are atasat la un pol, sub forma de
capison, 3-5 celule seroase=semiluna lui Gianuzzi- care comunica printr-un
canal intercelular cu lumenul acinului; si aici avem celule mioepiteliale).
Canalele striate sunt mai lungi iar cele intercalare mai scurte
 GL SUBLINGUALA: gl tubulo-acinoasa compusa, predomina acinii mucosi
( are si acini micsti), canale intralobulare mai scurte si in numar mai redus.
Ca si particularitate structurala, gl submandibulara prezinta o predominanta a acinilor serosi,
sublinguala a celor mucosi iar parotida este formata aproape in totalitate din acini serosi

PANCREASUL

Este o glanda mixta, adica are o componenta exocrina( glanda tubulo-acinoasa compusa de
tip seros) si endocrina(datorita insulelor Langherhans, unde se elaboreaza hormoni ce
regleaza metabolismul glucidic).
Prezinta o capsula fibroconjunctiva din care se desprind septuri ce compartimenteaza organul
in lobuli. In capsula si septuri se gasesc numeroase vase, nervi, canale de excretie
extralobulare ale glandei. Lobulii sunt alcatuiti din acini si canalele de excretie intralobulare.
Componenta endocrina este diseminata printre acinii si ductele pancreasului exocrin si are
urmatoarele componente: insulele Langherhans si celule izolate care secreta aceleasi tipuri de
hormani ca si celulele insulei L.
Acinul pancreatic e un acin de tip seros, e format din celule piramidale, cu baza larga si pol
apical ingust, delimitate un lumen mic; nucleul este situat in 1/3 bazala, citoplasma
subnucleara este bazofila iar cea apicala este eozinofila. Supranuclear se gaseste aparatul
Golgi si un nr mare de granule de secretie (de zimogen). Nu prezinta celule mioepiteliale.
Acinii sunt sustinuti de un strat subtire de fibre de reticulina si o retea capilara bogata.
Lumenul fiecarui acin se continua cu canalul intercalar- care se varsa in canalul colector
intralobular (pancreasul nu are canal striat). Canalul intercalar este tapetat de un epiteliu
simplu cubic; primele celule ale acestor canale se extind in lumenul acinului sub forma de
celule centroacinoase-ele fiind niste celule aplatizate. Mai multe canale intralobulare se unesc
si formeaza canale interlobulare , care sunt tapetate cu un epiteliu columnar si care se gasesc
in tesutul conjunctiv al septurilor interlobulare; cele din urma se varsa direct in canalul
pancreatic principal Wirsung.
Insulele Langhrhans constituie aproximativ 1-2% din volumul total al glandei, sunt
diseminate in intreg pancreasul si sunt mai numeroase in coada decat in corp. În coloratie HE
apar ca niste plaje de celule mai palide, inconjurate de acini mai intens colorati dar tipurile de
celule nu pot fi diferentiate cu siguranta. Insulele sunt alcatuite din mai multe tipuri de celule,
ce secreta hormoni diferiti. Tipuri celulare majore: celule B sau Beta-secreta insulina si sunt
situate in centrul insulei, celule A sau alfa –sunt localizate la periferia insuluei si secreta
glucagon, celulele D sau delta tot la periferie si secreta somatostatina si celulele PP sau F care
secreta polipeptida pancreatica.

FICATUL

Este cea mai mare masa glandulara din organism si cel mai mare organ intern; la adult
cantareste aprox 1500 gr, e situat in hipocondrul dr. La exterior este invelit de o capsula
conjunctiva fina-capsula Glisson.
Ficatul primeste sange din 2 vase-artera hepatica si vena porta.
Artera hepatica contine sange oxigenat din trunchiul celiac, iar aceasta se va divide in ramuri
tot mai mici, dand nastere in final ramurilor terminale ale arterei hepatice.
Vena porta transporta sange de la nivelul tubului digestiv si al splinei. Ea se divide in ramuri
tot mai mici, in vene de distributie (interlobare, intersegmentare, interlobulare) care la randul
lor se ramifica si dau nastere venelor portale terminale.
Ramurile terminale ale celor 2 vase se insotesc reciproc si se gasesc impreuna cu un canal
biliar, intr-o cantitate mica de tesut conjunctiv=spatiu port. Sangele provenit din cele 2 surse
se amesteca in ficat la nivelul sinusoidelor hepatice (sinusoidele se gasesc in contact intim cu
hepatocitele). Sinusoidele sunt capilare hepatice inalt specializate si au un perete format din
dintr-un endoteliu puternic fenestrat si contin multiple macrofage stelate- celule Kupffer-, .
Epiteliul sinusoidal este despartit de cordoanele de hepatocite printr-un spatiu=spatiu
perisinusoidal Disse. In sinusoide, sangele provenit din artera hepatica se amesteca cu cel
din vena porta, strabate sinusoidele si apoi se varsa in vena centrolobulara. In spatiul Disse se
mai gasesc celule Ito (celule ce depoziteaza vit A si alte vitamine liposolubile).
Hepatocitele sunt cele mai numeroase celule ale ficatului (80%), sunt asezate in cordoane
sau trabecule care sunt sustinute de o stroma formata din fibre de reticulina si vin in contact
cu sinusoidele hepatice. Sunt poligonale, 1-2 nuclei, citoplasma eozinofila si prezinta 3
domenii: domeniul sinusoidal (reprezinta 70% din suprafata hepatocitului, este portiunea care
priveste spre sinusoid de care este despartita prin spatiul Disse; la acest nivel, plasmalema
prezinta microvilozitati), domeniul biliar (e acea suprafata prin care hepatocitul dreneaza bila
si care, in acelasi timp, formeaza peretele canaliculului biliar; suprafetele celulare sunt
adiacente cu exceptia unei mici depresiuni care impreuna cu depresiunea situata exact opus,
pe celula adiacenta, formeaza canaliculul biliar; si aici plasmalema hepatocitului trimite
microvilozitati in lumen) si domeniul lateral (suprafata ce vine in contact cu hepatocitul
invecinat, nu prezinta microvilozitati).
Bila, principalul produs de secretie exocrina a ficatului, este eliminata prin domeniul biliar in
canaliculul biliar. Canaliculele biliare, care sunt tapetate cu un epiteliu simplu cubic,
transporta bila in spatiul port, in directie inversa cu cea a sangelui; ele formeaza un inel in
jurul hepatocitelor, care la periferia lubulului hepatic se varsa in canalele Hering. Aceste
canale dreneaza bila in canalele biliare interlobulare, care se gasesc in spatiul port. Canalele
interlobulare se unesc si formeaza canalul lobar drept si stang, care la randul lor se unesc in
hilul hepatic si formeaza canalul hepatic comun.
Unitati morfologice si functionale hepatice-lobulul clasic, lobulul portal si acinul hepatic

Lobulul clasic
Apare ca o masa de tesut hepatic de forma unei prisme hexagonale si pune accent pe functia
endocrina. Este alcatuit din:
- o vena centrolobulara, care centreaza lobulul
- cordoane de hepatocite care au o dispozitie radiara
- o retea anastomozata de sinusoide hepatice =asezata printre cordoanele de
hepatocite
- o banda de tesut conjunctiv care inconjoara lobulul hepatic si uneste spatiile
porte(este un spatiu triunghiular care se gaseste la confluenta a 3-4 lobuli
hexagonali; contine o arteriola, venula portala terminala si un canal biliar
interlobular=triada portala) ;

Lobulul portal
Aceasta notiune pune accent pe functia exocrina a ficatului=secretia de bila. Centrul lobulului
portal=canalul biliar interlobular din triada portala. Lobulul portal este o zona triunghiulara
delimitata de niste linii imaginare care unesc intre ele 3 vene centrolobulare invecinate. Deci,
lobulul portal contine acea masa de tesut hepatic care dreneaza bila in acelasi canal
interlobular.

Acinul hepatic
Aceasta notiune considera vascularizatia sanguina ca fiind centrul acestei unitati structurale.
Este o masa romboidala de tesut hepatic ; cele 2 capete ale rombului se termina in 2 vene
centrolobulare; axa mare este o linie imaginara intre cele 2 vene, iar axa mica este definita de
ramurile terminale ale triadei portale ce se gasesc intre laturile adiacente a 2 lobuli clasici.
TRAHEA
Se extinde de la laringe pana la zona de bifurcare in cele 2 bronhii primare, extrapulmonare;
contine de 15 la 20 de inele cartilaginoase incomplete, unite la capete, in regiunea posterioara
de fibrele musculare netede ce intra in compozitia muschiului traheal.

Are 4 straturi.
1. Mucoasa: are un epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat de tip respirator, care
contine 5 tipuri de celule: celule cilindrice ciliate ( sunt cele mai numeroase,
nucleu situat bazal, la polul apical prezinta cili care au miscari coordonate in
 sens contrar circulatiei aerului inspirat=mecanism protector), celule
caliciforme, celule bazale de rezerva(au nucleu rotund si sunt situate in
apropierea MB), celule neuroendocrine si celule cu margine in perie(sunt rare,
sunt cilindrice si prezinta microvilozitati la polul apical). Corionul e format
din tesut conj lax, cu numeroase limfocite, precum si plasmocite, mastocite,
Eo, fibroblasti.
2. Submucoasa: e reprez de tesut conj lax in care se gasesc vasele si limfaticele
peretelui traheal, glande tubulo-acinoase cu acini de tip mixt.
3. Stratul cartilaginos: e format din 15-20 inele de cartilaj hialin in forma de
potcoava, incomplete in portiunea posterioara; aici sunt unite intre ele de
muschiul traheal. Muschiul se relaxeaza in timpul deglutitiei pt a facilita
tranzitul alimentelor prin esofag, care proemina spre lumenul traheei. In
reflexul de tuse, muschiul se contracta si ingusteaza lumenul, determinand
cresterea vitezei aerului expirat.
4. Adventitia: contine vasele si nervii proprii peretelui traheal si limfaticele de
drenaj.

Traheea se bifurca si va da nastere bronhiilor primare sau extrapulmonare. O data cu

patrunderea in plaman se transforma in bronhii intrapulmonare.
Bronhiile intrapulmonare se ramifica in bronhii lobare sau secundare ( pt fiecare lob
pulmonar: 2 in stanga si 3 in dreapta); ulterior se ramifica in bronhiile segmentare sau
tertiare ( 10 in dreapta si 8 in stanga).
Bronhia segmentara impreuna cu parenchimul pulmonar aferent formeaza un segment
bronhopulmonar sau unitatea patologica si chirurgicala a plamanului.

Peretele bronhiilor intrapulmonare are urmatoarele straturi:

1. mucoasa: cu epiteliu de tip respirator in care inaltimea celulelor scade treptat,
MB se subtiaza iar corionul se reduce in grosime
2. submucoasa: t conj lax, glande cu acini micsti
 3. musculara: e formata din fibre musculare netede, fibre elastice ( datorita
stratului muscular, pe sectiune transversala, apare aspect cutat al mucoasei
bronsice)
4. stratul cartilaginos: initial, inelele cartilaginoase inconjoara complet lumenul
si pe masura ce se reduce –lumenul- stratul devine discontinuu si in continua
reducere
5. adventitia

Segmentul bronhopulmonar se subdivide in lobuli pulmonari, fiecare fiind deservit de o

bronhiola. Lobulii pulmonari sunt formati din acini pulmonari; acestia sunt alc din dintr-o
bronhiola terminala, bronhiolele respiratorii si alveolele aerate de bronhiola terminala
respectiva.
Bronhiolele sunt cai respiratorii cu diametrul mai mic de 1 mm si din ele iau nastere
bronhiolele terminale si bronhiolele respiratorii.
Initial bronhiolele sunt captusite cu un epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat, care se
transforma in epiteliu simplu cilindric ciliat pe masura scaderii diametrului lumenului.
Celulele caliciforme lipsesc in bronhiolele mici dar sunt prezente in mod patologic la
fumatori si cei expusi unui mediu poluat. Bronhiolele nu mai au glande subepiteliale si nici
insule de tesut cartilaginos hialin dar inca prezinta strat muscular.
Bronhiolele respiratorii sunt primul segment al arborelui bronsic care permit si schimbul de
gaze; sunt segmente de tranzitie intre segmentul de conducere si cel respirator. Au un perete
discontinuu deoarece din loc in loc se deschid alveole pulmonare; lumenul e tapetat cu celule
cuboide ciliate (initial, apoi devine simplu cubic) si celule Clara (celule lipsite de cili, cu
polul apical rotunjit, la nivelul carora se gasesc granule secretorii- secreta proteine care ajuta
la stabilizarea structurii surfactantului dar si la protectia lui;. Mai secreta proteine cu rol
antiinflamator si imunomodulator). Prezinta cateva fibre musculare in jurul deschiderilor
alveolelor.
Ductele alveolare sunt traiecte alungite ale caror pereti sunt formati aproape exclusiv din
alveole. Ductele sunt tapetate cu un strat foarte turtit de celule pavimentoase alveolare.
Prezinta benzi de tesut muscular neted in jurul deschiderilor alveolare.
Sacii alveolari sunt structuri cavitare cu lumen neregulat, formate din mai multe alveole
pulmonare care se deschid intr-un spatiu comun inainte de deschiderea lor in ductele
alveolare.
Alveolele pulmonare reprez portiunea terminala a segmentelui respirator si sunt sediul
schimburilor de gaze. Fiecare vine in contact cu o bronhiola respiratorie, direct sau prin
intermediul ductelor si a sacilor alveolari. Alveolele sunt separate unele de altele de septele
alveolare(ei sunt alcatuiti din fibroblasti, macrofage- se mai numesc si coniofage sau celule
prafoase si se mai gasesc si la suprafata epiteliului alveolar-, fibre elastice, de reticulina);
intre alveolele adiacente exista comunicari directe prin orificii=porii Kohn; acestia strabat
septele alveolare, permitand egalizarea presiunii aerului si circulatia colaterala a aerului in
cazul obstructiei bronhiolare.
Epiteliul alveolar e format din 2 tipuri de celule alveolare (pneumocite): de tip 1 (celule
pavimentoase, cu nucleu hipercrom, central) si de tip 2 (sunt celule secretoare, cubice care
proemina in lumen si sunt intercalate printre cele de tip I, reduse numeric, cu nucleu mare,
hipocrom, central, sunt precursorii pneumocitelor tip 1, citoplasma contine numeroase
vezicule. Au rol in secretia surfactantului.)

RINICHIUL

Rinichii sunt organe parenchimatoase asezate pe peretele posterior al cavitatii abdominale ,

de o parte si de alta a coloanei vertebrale, in retroperitoneu.

Suprafata este acoperita de o capsula f fina, conjunctiva, care la exterior prezinta fibre
conjunctive colagene si fibroblasti iar la interior miofibroblasti.

Pe sectiune, rinichiul prezinta 2 zone: cortexul ( situat spre exterior) si medulara (localizata
spre profunzime). Cortexul contine corpusculii renali, tubii contorti proximali si distali si o
bogata retea vasculara; pe o sectiune perpendiculara cortexul prezinta numeroase striatii
verticale care iradiaza din medulara (prelungiri ale medularei in corticala) si care se numesc
raze medulare sau piramide Ferrein (ele contin tubii drepti ( segmente groase si subtiri) ai
nefronului insotite de vasele drepte precum si tubulii si tubii colectori ce plonjeaza in
medulara). Medulara conține piramidele Malpighi; fiecare rinichi are 10-18 piramide
Malpighi (baza lor este orientata spre zona corticala iar varful proemina spre hil; varful
piramidei se numeste papila renala si este perforata de orificiile de deschidere ale tubilor
colectori Bellini si aceasta zona se numeste aria cribosa; papila renala se deschide in calicele
minore. Piramidele Malpighi sunt formate din ansa Henle si tubi colectori si o importanta
retea vasculara; piramidele sunt despartite intre ele de benzi de tesut cortical=coloane Bertin.
O piramida Malpighi, cu piramidele F si cu substanta corticala aferenta= lob renal.
Structural, rinichiul este format din nefroni, tubi colectori, tesut interstitial si vase.

Nefronul
- este unitatea structurala si functionala a rinichiului.
- Pot fi de 3 tipuri: corticali sau subcapsulari, nefroni juxtamedulari si nefroni
intermediari
- Este format din corpuscul renal Malpighi –aici se filtreaza initial sangele- si
tubul renal sau urinifer-asigura controlul concentratiei si compozitiei urinei.
Corpusculul renal Malpighi
- reprezinta partea initiala a nefronului si este e alcatuit din glomerul renal = un
ghem de anse capilare intre care se gaseste tesut de sustinere numit mezangiu
si capsula Bowman.
- Glomerulul renal primeste sange prin arteriola aferenta; capilarele glomerulare
converg spre arteriola eferenta care paraseste corpusculul renal prin acelasi loc
prin care intra arterea aferenta (polul vascular).
- Capsula Bowman reprezinta portiunea initiala a tubului renal; la capatul opus
polului vascular capsula Bowman se continua cu tubul contort proximal si
constituie polul urinar al corpusculului renal. Capsula Bowman este formata
dintr-o foita parietala(e alcatuita dintr-un epiteliu simplu turtit) si una
viscerala(e lipita de capilarele glomerulare, e formata dintr-un epiteliu f
specializat: e format din podocite: ele emit niste picioruse iar fiecare piciorus
emite alte prelungiri=pedicele care se anastomozeaza iar intre aceste
anastomoze se gasesc spatii alungite=fante de filtrare in care se aduna filtratul
glomerular inainte de a ajunge in spatiul urinar) iar intre ele se gaseste spatiul
urinar Bowman sau camera glomerulara ( aici se acumuleaza filtratul
glomerular primar) si este in continuitate cu lumenul tubului contort proximal.
Tubul renal
- filtratul glomerular primar paraseste spatiul Bowman prin polul urinar si intra
in tubul renal si aici se formeaza in final urina concentrata
- continua capsula Bowman pana la jonctiunea cu tubii colectori
 - partile componente: a) segmentul proximal- format din tubul contort
proximal si tubul drept proximal= e delimitat de un epiteliu prismatic (unii
spun ca e cubic) cu celule eozinofile datorite nr mare de mitocondrii, la polul
apical prezentand margine in perie formata din microvilozitati si care ocupa o
mare parte a lumenului(nefrocite). Deoarece celulele sunt mari, pe sectiune
transversala se pot observa un numar mai mic de nuclei ( 3-5) spre deosebire
de celulele segmentului distal, unde celulele sunt mai mici si se observa mai
multi nuclei.
b) segmentul intermediar sau subtire care cuprinde numai
portiunea subtire a segementului ascendent si descendent al
tubului renal si e tapetat cu un epiteliu turtit; in MO structura
seamana cu a unui capilar dilatat care insa nu contine hematii
c) segmentul distal- consta in tubul drept distal ( numai cu
segmentul gros)si tubul contort distal= e mai larg, e delimitat de
un epiteliu simplu cubic, celulele nu prezinta margine in perie
motiv pt care lumenul e mai bine delimitat, celulele fiind mai
palid colorate din cauza numarului mai mic de organite
- intreaga portiune in forma de U a tubului renal se numeste ansa Henle si e formata
dintr-o portiune descendenta groasa si subtire SI o portiune ascendenta subtire si apoi
groasa

Tubii colectori
- tubulii colectori conecteaza nefronul la tubul colector;
- tubii colectori iau nastere prin unirea mai multor tubuli colectori; in apropierea
varfului piramidei Malpighi, tubii colectori au calibru mare si se numesc tubi
Bellini; acestia se deschid printr-un orificiu ( aria cribosa) in calicele minore.
- tubii colectori sunt tapetati cu un epiteliu simplu cubic iar tubii Bellini sunt delimitati
de un epiteliu simplu columnar; tubii B se deschid printr-un orificiu- papila- situat
in varful piramidei ( aria cribosa) in calicele minore.

Aparatul genital feminin

OVARELE
- sunt de forma ovalara turtita, sunt situate in cavitatea pelvina si au 2 functii
majore: gametogeneza (reprezinta sursa de ovule mature) si hormonogeneza
(secreta estrogen si progesteron)
- suprafata ovarului este acoperita de un epiteliu simplu cubic sau cilindric, care
se aplatizeaza cu varsta. Sub aceasta se gaseste albugineea ovarului, un strat
avascular de tesut conjunctiv dens.
- Tesutul ovarian propriu-zis prezinta pe o sectiune sagitala 3 compartimente:
hilul, corticala, medulara
- Hilul= este locul prin care patrund si ies din organ vase de sange,
limfatice,nervi; aici se gasesc celulele hilului ovarian, care se presupune ca
secreta hormoni androgeni
- Medulara= e formata din stroma (tesut conj lax), vase de sange mari si
sinuoase, limfatice, nervi
- Corticala=formeaza portiunea periferica a ovarului, inconjoara medulara si
prezinta 2 componente principale: stroma corticala si foliculii ovarieni
( produc gametii feminini)
- A) stroma corticala= e un tesut conj dens, foarte bogat celular; celulele
stromale provin din fibroblasti, unele contin fine picaturi de lipide, sunt
asezate dezordonat- dau aspect de vartej-, iar printre celule se gasesc fibre de
reticulina si colagen. Are rol de suport pt ovulul in dezvoltare, din celulele sale
se diferentiaza celulele tecii interne si externe in jurul foliculului ovarian si
secreta hormoni ovarieni.
- B ) foliculii ovarieni=sunt formatiuni ovoide, care contin, fiecare, un gamet
feminin. Embriologic, gametii ( feminini si masculini) isi au originea in
celulele germinale primordiale, care se dezvolta in sacul vitelin si apoi
migreaza in ovarul pe cale de dezvoltare. Ajunse in ovar, ele se multiplica si
formeza ovogoniile. Ovogoniile cresc in dimensiuni si devin ovocite primare.
Ovocitele primare se vor inconjura cu un rand incomplet de celule turtite (
celule de granuloasa) si dau nastere foliculilor primordiali. Acestia reprezinta
primul stadiu de dezvoltare al foliculilor ovarieni. In aceasta faza, ovocitul=
celula mare, cu multa citoplasma, nucleu mare, excentric, cu unul sau mai
multi nucleoli. La pubertate se declanseaza secretia ciclica de FSH si sub
actiunea lui, un numar de aprox 30-40 foliculii primordiali incep sa creasca si
 dau nastere foliculilor primari activi. ( pana la pubertate poarta denumirea de
folicul primar inactiv/unilaminar si este format dintr-un ovocit si un singur
rand de celule foliculare cubice sau cilindrice)
- Foliculul primar activ sau multilaminar = in acest stadiu incepe cresterea si
maturarea foliculilor ovarieni si astfel ovocitul si celulele de granuloasa cresc
in volum, celulele de granuloasa inconjurand complet ovocitul. Pe masura ce
creste ovocitul, intre membrana lui celulara si celulele foliculare apare o zona=
zona pellucida= e omogena, puternic eozinofila, e secretata de ovocit si
contine glicozaminoglicani si glicoproteine( anumite componente ale zonei
pelucida reprezinta receptori importanti pt spermatozoizi). Datorita secretiei
continui de FSH, care determina inmultirea rapida a celulelor de granuloasa,
ele devin pluristratificate. Si astfel, ovocitul inconjurat de mai multe randuri
de celule de granuloasa= folicul primar activat sau multilaminar.
- Foliculul secundar, care se formeaza prin cresterea si maturarea foliculului
primar, se caracterizeaza prin crestere in grosime a stratului celulelor de
granuloasa si aparitia unor cavitati cu lichid ( lichid folicular) printre celulele
de granuloasa. Celulele stromale din imediata vecinatatea fiecarui folicul se
diferentiaza pentru a forma teaca foliculara, care se va diferentia in continuare
sub forma a doua tesuturi distincte in jurul foliculului: teaca interna( adica un
tesut endocrin cu celule care secreta steroizi- estrogen) si care este despartita
de granuloasa prin intermediul membranei bazale si teaca externa ( e mai
fibroasa, contine fibroblasti si celule musculare netede) Foliculul isi va mari
volumul si se va deplasa tot mai profund in corticala.
- Foliculul tertiar, matur sau de Graaf= multiplele cavitati dintre celulele de
granuloasa fuzioneaza si vor forma o cavitate unica= antrul, care creste
progresiv in dimensiuni iar stratul de celule este impins la periferia foliculului
si este foarte subtire.
- Ovocitul (care este voluminos, citoplasma este eozinofila, granulara, cu nucleu
mare, veziculos si excentric cu un nucleol dens) ia o pozitie excentrica in
folicul si este inglobat intr-o zona ingrosata a granuloasei= cumulus oophor
sau discul proliger. Celulele cumulusului oophor care inconjoara ovocitul si
care-l separa de lichidul folicular al antrului poarta denumirea de coroana
radiata si se gaseste in contact cu zona pellucida. In apropierea ovulatiei,
legatura dintre coroana radiata si cumulus oophor se pierde treptat si astfel,
 chiar inainte de ovulatie, ovulul impreuna cu coroana radiata vor pluti liber in
antrul folicular. In aceasta faza, tecile foliculare sunt cel mai bine reprezentate.
- teaca interna= stratul cel mai profund, situat in jurul stratului celulelor de
granuloasa, de care este despartit printr-o membrana bazala; este formata din 3-4
randuri de celule stromale marite in volum=sunt rotunde sau poligonale, citoplasma
abundenta, clara, vacuolara-picaturi de lipide, cu nucleu rotund, central, nucleol
proeminent. Printre celule se gasesc numeroase capilare.
- Teaca externa= e subtire, compacta, e formata din fibre de colagen, fibroblasti,
miofibroblasti, vase de sange, limfatice.
- lichidul folicular e secretat de celulele foliculare si contine un GAG mare, acid
hialuronic, factori de crestere, plasminogen, fibrinogen, concentratii mare de steroizi (
progesteron, estrogeni, androstendionă)

Corpul galben
În urma ovulației ( adica procesul stimulat hormonal prin care ovocitul este eliberat
din ovar), structurile rămase în folicul se reorganizează, formând corpul galben;
sângele din capilarele tecii interne pătrunde în rămășițele cavității foliculare, dând
naștere unui cheag sangvin; ulterior, fosta cavitate foliculară e invadată de țesut
conjunctiv din stromă

 Celulele granuloasei și cele ale tecii interne se diferențiază în celule granuloase
luteinizate (mari, citoplasma abundenta, palid eozinofila, vacuolara datorita
picaturilor de lipide, nucleu rotund, hipocrom, localizate central- secreta
androstendiona care sub efectul aromatazei se transforma in estradiol), respectiv
celule tecale luteinizate (mai mici, citoplasma mai intens colorata, nucleu mai mic si
mai intens colorat, localizate la periferia corpului galben- progesteron si
androstendiona); ambele prezintă caracteristici de celule secretoare de hormoni
steroizi – progesteron si androstendiona( care sub actiunea aromatazei se transforma
in estradiol)

 În absența fertilizării și implantării, corpul galben degenerează treptat, dând naștere
corpului alb (albicans); celulele acumulează mai multe incluziuni lipidice, scad în
dimensiuni și se autolizează; resturile celulare sunt fagocitate de macrofage și sunt
înlocuite treptat de fibroblaste; se formează o cicatrice de țesut conjunctiv dens
Uterul
- e un organ musculo-cavitar cu rolul de a primi si gazdui oul fecundat. Are
forma de para. Anatomic, prezinta 3 portiuni: fundul, corpul si colul uterin sau
cervixul. Fundul si corpul uterin au aceeasi structura histologica.
- Peretele uterin este format din 3 straturi iar din exterior spre interior sunt:
perimetrul, miometrul si endometrul.
- Perimetrul= este reprezentat de seroasa sau peritoneul visceral care acopera
fundul si fata posterioara a uterului; in rest uterul este acoperit de adventitie.
Perimetrul nu este hormonodependent
- Miometrul= stratul muscular al uterului, care este vascularizat printr-o bogata
retea arteriala si venoasa; prezinta 3 straturi de fibre musculare netede, dispuse
in toate directiile, limitele dintre ele fiind greu de stabilit: un strat intern si
extern de fibre musculare netede orientate in general paralel cu axul lung al
uterului si un strat mijlociu care, datorita continutului in vase mari de sange
(plexuri venoase) si limfatice se mai numeste stratum vasculare; este cel mai
gros si e format si din fibre musculare netede orientate spiralat si impletite
intre ele.
- Endometrul= este de fapt mucoasa uterina, formata din epiteliu si corion.
Epiteliul de suprafata este de tip prismatic inalt alcatuit din celule bazale,
celule secretorii si celule ciliate; epiteliul se infunda in corion si formeaza
glandele endometriale (gl tubuloase simple) tapetate cu un epiteliu cilindric cu
rare celule ciliate. Corionul contine glandele endometriale asezate intr-un
tesut conjunctiv – stroma-foarte bogat celular( fibroblaste, macrofage,
leucocite, mastocite, dar si fibre conjunctive, in special de reticulina); corionul
are 2 straturi, cu structura si functie diferita: stratul bazal ( se gaseste la
jonctiunea cu miometrul- acest strat nu este eliminat o data cu sangele
menstrual, servind ca sursa pt regenerarea endometrului- contine portiunea
bazala a glandelor endometriale) si stratul functional ( este cel mai gros si este
eliminat o data cu sangele menstrual).
- in mod normal, durata unui ciclu menstrual este de 28 de zile; conventional,
ciclul menstrual are 4 faze succesive: faza proliferativa(se dezvolta glande
endometriale drepte si o stroma celulara din endometrul bazal rezidual), faza
secretorie sau luteala( glandele endometriale devin tortuoase si au lumenul
 plin cu secretii), faza premenstruala( arteriolele spiralate devin proeminente
in stroma, apare ischemia si apoi necroza endometrului), faza
menstruala(cand se elimina endometrul necrotic)
- Faza proliferativa a ciclului menstrual (zilele 5-13 ale ciclului menstrual)
coincide cu perioada de maturare a foliculilor ovarieni (se dezvolta teaca
interna care va determina cresterea concentratiei plasmatice de estrogen). Sub
actiunea estrogenilor, celulele epiteliale, stromale si endoteliale din stratul
bazal incep sa prolifereze si apar urmatoarele modificari: 1.celulele epiteliale
din baza glandelor refac glandele si epiteliul de suprafata (si acopera
endometrul denudat in urma menstruatiei; glandele au lumenul ingust, fara
continut; epiteliul ce captuseste este cilindric, cu nucleul situat bazal. La
sfarsitul acestei faze, concomitent cu ovulatia, in celulele secretoare apare
subnuclear o secretie de glicogen de deplaseaza in sens apical nucleul si da un
aspect vacuolar citoplasmei), 2. celulele stromale se inmultesc si astfel stroma
are un aspect intunecat, hipercelular, fara fibre de colagen si substanta
fundamentala ( la sfarsitul fazei,celulele ei secreta colagen si substanta
fundamentala) iar 3. arterele spiralate se alungesc.
- Faza luteala sau secretorie se afla sub influenta progesteronului secretat de
corpul galben. Astfel endometrul va atinge grosimea maxima prin hipertrofia
(cresterea in volum) a celulelor epiteliale, vascularizatia bogata si edemul
stromei- acumulare de lichid interstitial. In timpul acestei faze, in celulele
secretoare apare subnuclear o secretie de glicogen de deplaseaza in sens apical
nucleul si da un aspect vacuolar citoplasmei ca mai apoi sa migreze
supranuclear aceste vacuole de secretie cu glicogen iar nucleul revine in
pozitia bazala; produsul va fi secretat prin mecanism apocrin in lumenul
glandelor si de aceea suprafata luminala a glandelor devine neregulata- in dinti
de fierastrau. Glandele devin foarte tortuoase si au lumenul destins de secretii.
Sub actiunea progesteronului, celulele stromei se transforma decidual, acestea
fiind mari, palide, pline cu glicogen- au rol de a oferi substrat nutritiv
embrionului proaspat implantat care nu are inca circulatia lui proprie.

- Colul uterin= sau cervixul este portiunea terminala a uterului; partea

terminala proemina in vagin si se numeste portio vaginalis. Jonctiunea dintre
 colul si corpul uterin se face la nivelul orificiului intern, punct in care se
modifica structura mucoasei si a peretelui uterin. Capatul distal al colului
uterin se deschide in vagin prin orificiul extern al colului (care la nulipare este
circular iar la multipare are un aspect de ‘gura de peste’); intre cele 2 orificii
se gaseste canalul endocervical.
- Stratul muscular si mucoasa sunt diferite fata de straturile corpului uterin.
MUSCULARA= fibrele musculare netede sunt inglobate in fibre de colagen si
elastice; aici predomina tesutul conjunctiv fata de fibrele musculare (permite
dilatarea in timpul nasterii).
- MUCOASA= nu prezinta artere spiralate, e mai putin hormono-sensibila si nu
este eliminata cu sangele menstrual. Portiunea de col care proemina in
vagin=exocol iar portiunea dintre cele 2 orificii=endocol. Epiteliul
exocolului= stratificat pavimentos necheratinizat, bogat in glicogen; epiteliul
endocolului= simplu cilindric, format in principal din celule mucinoase printre
care se gasesc si rare celule ciliate; glandele cervicale au epiteliul identic cu al
endocolului, sunt mai putin numeroase decat cele endometriale dar mai
ramificate si contin mucus in lumen. rolul mucusului= bariera impotriva
patrunderii bacteriilor in cavit uterina, influenteaza patrunderea
spermatozoizilor ( in faza proliferativa= subtire, apos, abundent, pH alcalin,
facilitand deplasarea S; dupa ovulatie= vascos, se reduce cantitativ, pH acid
impiedicand patrunderea S si a microorganismelor)
- Zona de tranzitie sau zona scuamo-cilindrica= este zona in care epiteliul
stratificat pavimentos necheratinizat al exocolului se transforma brusc in
epiteliu simplu cilindric al endocolului;

- Ovulatia are loc aproximativ in ziua 14-16, coincide cu varful de LH secretat

de hipofiza; consecutiv ovulatiei, se dezvolta corpul galben care va incepe
secretia de progesteron.

VAGINUL
- Este un conduct fibro-muscular
- În partea superioară se inseră pe col iar în cea inferioară comunică cu orificiul
vulvar
 - Histologic, prezintă 3 straturi:
1: mucoasa= epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat (este hormono-sensibil,
suferind modificări ciclice) + corion gros, cu papile și FĂRĂ GLANDE
2: musculara=2 straturi de fibre musculare- unul circular intern și unul longitudinal
extern
3: adventiția= țesut conjunctiv lax, adipocite

TESTICULUL
- testiculul matur are forma ovoida, este asezat pe fata posterioara a epididimului, este
suspendat in sacul scrotal prin cordonul spermatic ce contine ductul deferent, vase
sanguine si limfatice. Fiecare testicul este irigat de cate o artera testiculara, care, in
apropierea testiculului devine mai tortuoasa si este inconjurata de un plex
venos=plexul pampiniform; acest aranjament permite un schimb de caldura intre
artere si vene: sangele venos e mai rece si raceste sangele arterial inainte de intrarea
in testicul.
- daca se face o sectiune transversala prin scrot, se poate constata ca testiculul
este invelit de urmatoarele tunici:
-pielea la exterior
-muschiul dartos, care determina incretirea pielii scrotului
-fascia Colle=tunica fibroasa
-tunica vaginala=un pliu peritoneal, o foiță mezotelială si are aceeasi structura ca si
peritoneul si inconjoara aproape complet testiculul; tunica secreta o cantitate mica de
lichid lubrifiant ce protejeaza testiculul si-l lasa mobil in scot
-albugineea= inconjoara testiculul sub tunica vaginala; e formata din tesut conjunctiv
dens, fibros, fibroblasti, miocite, mastocite, vase, terminatii nervoase; la nivelul
marginii posterioare prezintă o îngroșare sub formă de ic, ce poartă denumirea de
mediastin testicular, conținând vase de sânge, limfatice, nervi, și o parte importantă
din rete testis

- de pe fata interna a albugineei pleaca fine septe colagene ce impart testiculul

in lobuli; in fiecare testiculul exista aproximativ 250 de lobuli iar acestia sunt
alcatuiti din tubii seminiferi si interstitiu testicular.

TUBII SEMINIFERI
- reprezinta locul de formare al spermatozoizilor
- fiecare lobul este alc din 1-4 tubi seminiferi f incolaciti iar in spatiul dintre
acestia se afla interstitiul testicular.
- Un tub seminifer are aspectul unei anse puternic incolacite; ambele capete se
termina printr-un scurt traiect drept=tubii drepti, ce converg spre o zona de
anastomoza=rete testis. Din rete testis pornesc 15-20 de canale eferente ce
conduc spermatozoizii spre epididimul.
- Peretele e format din tunica proprie ( e subtire, e formata din cateva fascicule
de fibre conjunctive colagene printre care se gasesc fibroblasti, celule
mioide( contractia lor asigura deplasarea spermatozoizilor imobili spre rete
testis; ei devin mobili numai dupa ce trec de epididim), membrana bazala si
epiteliu seminifer.
- Epiteliul seminifer este compus din 2 populatii celulare de baza:celulele
Sertoli( celule de sustinere si care nu se mai multiplica dupa pubertate) si
celulele germinale( se multiplica cu regularitate si se matureaza in
spermatozoizi)
- Celulele Sertoli: sunt celule inalte, se sprijina pe membrana bazala a tubului
seminifer, umplu toate golurile dintre celulele germinale; au nucleul localizat
la baza celulei, este ovalar sau triunghiular, veziculos nucleolul este
proeminent= activitate metabolica intensa a celulei; citoplasma este eozinofila,
fin granulara. Rolul =de sustinere, nutritiv, fagocitar, functie secretorie exo-
(secretă fluidul necesar deplasării spermatozoizilor) si endocrina
- Celulele germinale include spermatogonia, spermatocitul primar si
secundar, spermatida și spermatozoidul
- Spermatogonia: sunt așezate pe un singur rând pe membrana bazală, ușor
distanțate între ele, au diametrul mai mic față de celulele dispuse deasupra lor,
limitele celulare sunt mai greu vizibile și astfel le identificăm după aspectul
nucleilor:mici, rotunzi, cu cromatina pulverulentă sau grunjoasă
- Spematocitul primar: pierde total contactul cu MB si este asezat in cavitatile
formate de citoplasma celuleor Sertoli, contine mai mult RER decat
precedenta si complexul Golgi e mai dezvoltat; nucleul lor este cel mai mare,
rotund și da nastere la 2 spermatocite secundare ( diploide)
 - Spermatocitul secundar: e o celula diploida, mai mica decat precedenta,
nucleul prezinta grunji grosolani de cromatina, RER e abundent; se observă rar
pe secțiunile histologice deoarece rămân un timp scurt în acest stadiu. Se
aseamănă cu spermatocitele primare dar sunt mai mici și sunt situate mai
superficial
- Spermatidele: sunt haploide, au citoplasma slab eozinofilă, limitele celulare
sunt vizibile, cromatina este omogen distribuita și condensată și dă un aspect
omogen nucleului; initial celula este rotunda cu nucleu globulos dar o data cu
maturarea devine tot mai alungita si ia configurarea spermatozoidului matur.
Sunt dispuse spre lumenul tubului, în mai multe straturi
- Spermatozoizii: sunt situați în apropierea lumenului tubului seminifer, au
capul înfipt în epiteliul seminal și coada în lumenul tubului. Capul
spermatozoizilor se distinge ușor după forma nucleului: mult micșorat în
volum față de nucleul spermatidei, ovalar, intens hipercrom datorită
cromatinei condensate și omogene.
INTERSTITIUL TESTICULAR
- se gaseste intre tubii seminiferi si consta intr-un tesut conjunctiv lax ce contine
fibroblasti, fibre colagene, ocazional macrofage si mastocite, vase de sange,
limfatice, plaje de celule interstitiale Leydig.
- Celulele Leydig: principalul rol=sintetizeaza testosteron, ele se mai pot intalni
si in albugineea, epididim, ductul deferent. Se gesesc intotdeauna in stransa
corelatie cu terminatiuni nervoase.
- Sunt celule mari, poligonale, nucleu rotund, veziculos, hipocrom, 1 sau 2
nucleoli, citoplasma este abundenta, eozinofila, vacuolara ( contine picaturi de
lipide) dar si pigment de lipofuscina ( e galben-bruna); citoplasma mai contine
cristale Reinke sub forma unor mase eozinofile, alungite, rectangulare sau
romboide, sunt absente inainte de pubertate si cresc in numar la maturitate=se
presupune ca sunt proteine secretate de celula.
- Celula Leydig are si o importanta functie paracrina: in citoplasma ei se gaseste
oxitocina, B-endorfine, etc.