PREPARATE PERFUZABILE

Potrivit Farmacopeei Române ediţia a X-a, Preparatele perfuzabile (Infundibilia) sunt

soluţii apoase sau emulsii ulei în apă, izotonice, sterile şi apirogene, care se administrează
intravenos în volume de 100 ml sau mai mari, cu ajutorul unui dispozitiv de perfuzare.
Preparatele perfuzabile sunt soluţii apoase sau emulsii de tip L/H, izotonice, sterile şi
apirogene, care se administrează i.v., în volume de 100 ml sau mai mari, cu ajutorul unui
dispozitiv de perfuzare (infundibilia FR X). În alte farmacopeei se utilizează denumirea de
“Infusiones”. Medicamentele perfuzabile prezintă multiple avantaje.
Spre deosebire de medicamentele injectabile care se folosesc în scop terapeutic sau de
diagnostic, perfuziile, ca soluţii parenterale de mare volum eliberate în flacoane conţin electroliţi,
substanţe energetice, substanţe reconstituante, mai rar substanţe medicamentoase, şi se
administreaza i.v., în cantităţi mari, picătură cu picătură, în scopul completării lichidelor pierdute
din organism pentru alimentaţie parenterală sau ca tratament medicamentos.
Pentru perfuzare se utilizează în general soluţii apoase care pot fi vehiculate uşor în
torentul circulator şi asimilate de organism.
Se folosesc şi emulsii de timpul L/H. Perfuziile pot fi folosite şi ca vehicule pentru
dizolvarea unor substanţe medicamentoase. Ele permit administrarea pe cale i.v. atât a
substanţelor macronutritive, (glucide, lipide, proteine), cât şi a celor micronutritive: eletroliţi,
vitamine, substituenţi de plasmă.
Administrarea perfuziilor conduce la un efect sistemic direct şi la asigurarea nivelului
sanguin dorit, fiind, în general, mai bine tolerate decât alte forme farmaceutice.
Soluţiile parenterale de mare volum sunt indicate în cazul înlocuirii lichidelor pierdute
din organism cât şi pentru a reface homeostazia organismului, starea de sănătate care se traduce
prin constantele biochimice şi biofizice ale mediului intern (ex. pH=7,35-7,5).
Perfuziile care se administrează pe cale strict intravenoasă, cu unele excepţii,
administrare peritoneală, indispensabile pentru anumiţi bolnavi reprezintă un mijloc temporar de
tratament aplicându-se în cazul în care nu se poate folosi o altă cale de administrare a unui
medicament sau când aceasta este ineficientă.
 De asemenea, se recurge în mod obligatoriu la perfuzii pentru înlocuirea unor pierderi
masive de sânge ca urmare a unor hemoragii grave (boli, accidente de circulaţie, accidente de
muncă, interveniţii chirurgicale importante), pentru restabilirea balanţei electroliţilor şi nutriţia
parenterală totală.
Soluţiile perfuzabile se folosesc din ce în ce mai mult şi ca vehicule pentru administrarea
de diverse medicamente, deoarece această cale de administrare este convenabilă evitând iritarea
provocată, prin alte moduri de administrare; putem realiza astfel o terapie continuă sau
intermitentă.
Perfuziile reprezintă un mod de administrare avantajos deoarece introduc direct în
circuitul sanguin concentraţii ridicate de medicament, pentru o perioadă relativ lungă (de câteva
zile), iar toleranţa acestora este în general, mai bună, comparativ cu alte forme farmaceutice.
Creşterea importanţei terapiei parenterale este determinată de tehnicile noi de salvare a
vieţii, cum ar fi resuscitarea cardio-pulmonară şi hiperalimentarea parenterală, alături de o serie
de antibiotice.
În cazul în care nu se poate efectua o alimentaţie normală, necesarul nutritiv poate fi
suplinit pe cale parenterală; de asemenea la pacienţii în stare de inconştienţă, însoţită de vomă,
medicamentele se pot administra numai prin perfuzare pentru a acţiona rapid.
Pe lângă multiplele avantaje oferite de preparatele perfuzabile ca la orice formă
farmaceutică sunt inerente şi unele dezavantaje:
 Fabricare şi condiţionare costisitoare;
 Timp de administrare lung (zile, luni)
 Complicaţii datorită interacţiilor apărute la asocierea de diferite medicamente în
soluţia perfuzabilă;
 Riscul apariţiei de septicemie, infecţii fungice, hepatită şi SIDA prin administrare
incorectă sau perfuzii contaminate;
 Prin administrare pe cale directă a unor cantităţi mari de soluţie se pot produce
modificări în izostructura sângelui cu o primă consecinţă de perturbare a
constantelor fizice, fenomene secundare ca: tulburari cardio-vasculare şi
pulmonare, sclerozarea venelor, apariţia de tromboflebite;
 Perfuziile nu pot fi aplicate decât în spital sub strict control medical.
Preparare
 La preparare se iau precauţiile necesare pentru asigurarea stabilităţii fizico-chimice
microbiologice şi biologice.
Substanţele active se dizolvă sau se emulsionează în apă pentru preparatele injectabile şi
soluţia, respectiv emulsia obţinută se completează la volumul specificat (m/M).
Preparatele perfuzabile hipotonice se izotonizează.
La preparare nu se adminite adosul soluţiilor-tampon pentru ajustarea pH-ului sau a
conservanţilor antimicrobieni.
Conţinutul în substanţe active se exprimă în unităţi de masă pentru 1000 ml soluţie
(mmol/m) sau miliechivalenţi pe 1000 ml soluţie (mEq/l).
Conţinutul în substanţe energetice se exprimă uneori în calorii (cal).
pH-ul preparatelor perfuzabile trebuie să fie apropiat de neutralitate, dacă nu se prevede
altfel.
Preparatele perfuzabile se filtrează prin materiale filtrante adecvate până se obţin soluţii
perfect limpezi şi se repartizează în recipiente din sticlă gradate sau din material plastic, cu
capacitatea de 100, 250, 500, 1000 ml.
Preparatele perfuzabile se sterilizează printr-o metoda adecvată conform prevederilor din
monografia “Sterilizare” din FR X pagina 1071.
Recipientele şi dopurile folosite trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în
normativele de calitate în vigoare.

Clasificare
Medicamentele perfuzabile se pot clasifica în funcţie de:
 Forma farmaceutică:
 soluţii apoase
 emulsii de tipul L/H (U/A)
 Scopul terapeutic urmărit:
 perfuzii care asigură reglarea dezechilibrului hidric şi ionic al organismului;
 perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic;
 perfuzii cu substanţe energetice;
 perfuzii folosite în metabolismul reconstituant;
 perfuzii pentru nutriţie parenterală şi nutriţie totală parenterală;
  perfuzii cu preparate de sânge şi înlocuitori de plasmă;
 perfuzii medicamentoase;
 soluţii pentru dializă peritoneală şi hemodializă;
 soluţii pentru nutriţie enterală (hiperalimentaţie enterică).

Controlul calităţii preparatelor perfuzabile

Descriere
Aspect
Preparatele perfuzabile trebuie să fie limpezi practic lipsite de particule în suspensie.
Determinarea se face pe 10 recipiente (flacoane din sticlă sau din material plastic, saci
din material plastic). În cazul flacoanelor sau al sacilor din material plastic, conţinutul acestora se
transvazează, în prealabil în flacoane din sticlă corespunzătoare. În continuare se procedează
conform prevederilor de la “Preparate injectabile”.
Emulsiile perfuzabile
După agitare trebuie să aibă un aspect omogen şi nu trebuie să prezinte niciun semn de
separare a fazelor. Diametrul particulelor fazei dispersate, determinat la microscop trebuie să fie
de cel mult 5 µm.

Culoare
Preparatele perfuzabile trebuie să fie incolore. O eventuală coloraţie nu trebuie să
depăşească coloraţia etalonului de culoare prevăzută în monografie.

pH-ul, se determină potenţiometric.

Uniformitatea volumului
Volumul de lichid perfuzabil din recipiente trebuie să fie cel puţin egal cu cel declarat pe
etichetă. Volumul de lichid se verifică pe 10 recipiente prin transvazare în cilindrii gradaţi.

Impurităţi pirogene
Preparatele perfuzabile trebuie să corespundă la testul pentru impurităţi pirogene (FRX
pag 1112).
 Sterilitate
Preparatele perfuzabile trebuie să fie sterile. Determinarea se face conform prevederilor
de la “Controlul sterilităţii” (FR X pag. 1073).

Dozare
Dozarea prepartelor injectabile se efectuează conform prevederilor din monografia
respectivă.
Conţinutul în substanţă activă poate să prezinte o abatere de ±5% faţă de valoare
declarată.

Soluţie perfuzabilă de Dextran 70 cu Clorura de Sodiu

Soluţia perfuzabilă de Dextran 70 cu clorura de sodiu este o soluţie sterilă şi apirogenă de

Dextran 70 (60g/l) şi Clorură de Sodiu (9g/l) în apă pentru preparate injectabile, cu pH-ul ajustat
la 5,5 cu acid clorhidric 0,1 mol/l.
Soluţia perfuzabilă de Dextran 70 cu Clorură de Sodiu trebuie să corespundă prevederilor de la
(Infundibilia) şi urmatoarelor prevederi:
Conţine cel putin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V dextran 70 şi cel puţin 95,0% m/V şi cel
mult 105,0% m/V clorură de sodiu faţă de valorile declarate.

Descriere
Lichid slab vâscos, limpede, incolor fără miros, cu gust sărat.

Identificare
1 ml soluţie perfuzabilă se evaporă la sicitate; reziduul colorează flacăra în galben.
1 ml soluţie perfuzabilă se acidulează cu acid nitric 100 g/l şi se adugă 0,15 ml nitrat de argint 20
g/l; se formează un precipitat alb cazeos.
La 1 ml soluţie perfuzabilă se aduga 1 ml alcool apare o tulbureală.
La 3 ml soluţie perfuzabilă se adaugă 1 ml acid clorhidric 100 g/l se încălzeşte pe baia de apă
timp 5 min, se răceşte, se neutralizează cu hidroxid de sodiu 100g/l, se adugă 5 ml sulfat de Cu
(II) şi tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie şi se încălzeşte la fierbere. Se formează imediat un
precipitat roşu cărămiziu.
Vâscozitate intrinsecă între 0,235-0,270 dl/g
25,0 ml soluţie perfuzabilă se diluează cu 50,0 ml clorură de sodiu-soluţie izotonică. Se
calculează concentraţia în dextran 70 (% m/V) a soluţiei obţinute folosind datele de la “Dozare”
şi se determină vâscozitatea intrinsecă faţă de clorura de sodiu-soluţie izotonică.

pH = 4,5-6,5

Impurităţi pirogene
Se administrează intravenos 10 ml/kg masă corporală din soluţia perfuzabilă.

Impurităţi toxice
Se administrează intravenos 1 ml soluţie perfuzabilă. Timpul de observaţie este de 72h

Antigenitate
Se procedează conform prevederilor de la “Infundibile dextranii 40 cum glucoss-
Antigenitate”
Animalele nu trebuie să prezinte niciun simptom de şoc anafilactic.

Dozare
Dextran 70. Se determină concentraţia în dextran 70 a probei de analizat (%m/V)
conform prevederilor de la “Putere rotatorie” folosind un tub de 2 dm
Clorura de sodiu: la 10 ml soluţie perfuzabilă se adaugă 0,1 ml cromat de potasiu soluţie şi se
titrează cu nitrat de argint 0,1 mol/l până la coloraţie galben roşiatică.
1 ml nitrat de argint 0,1 mol/l corespunde la 0,005844 g Na Cl.

Conservare
În recipiente închise etanş ferit de lumină şi de îngheţ.