3. Activitate 1.3.1.

Proiectarea demersului didactic

Pentru a întocmi o planificare calendaristică trebuie să urmăm următorii pași:

Primul pas în realizarea unei planificări calendaristice trebuie să pornească de la o
lectură atentă a programei școlare. Acesta este momentul în care sunt analizate obiectivele de
referință/ competențele specifice și conținuturile.
Următorul pas îl reprezintă segmentarea conținutului și stabilirea unei ordinii de
parcurgere a acestuia. Fiecărei unități de învățare (segment de conținut) trebuie să-i fie
stabilite obiectivele de referință, timpul de parcurgere exprimat în număr de ore, dar și
intervalul de timp (săptămâna/săptămânile în care este planificat a fi parcurs).
O planificare bine construită trebuie să ia în calcul și conținutul resurselor didactice
pe care cadrul didactic le va folosi (manuale, caiete, culegeri etc.).
În general, o planificare trebuie să conțină rubricile: unitate de învățare, competențe
specifice, conținuturi, număr de ore, săptămâna, observații.
Aria curriculară: OM SI SOCIETATE
Disciplina de învăţământ: ISTORIE
SEMESTRUL I
Unitatea de învățare: 1. Alfabetul istoriei - reconstituirea trecutului
Unitatea de învățare: Preistoria
Unitatea de învățare: Orientul Antic
Unitatea de învățare: Civilizaţia greacă şi sinteza elenistic
SEMESTRUL AL II-LEA
Unitatea de învățare: Lumea romană
Unitatea de învățare: Geto-dacii
Unitatea de învățare: Civilizaţia islamică
Unitatea de învățare: Europa medievală

Avantajele proiectării demersului didactic pe baza unităților de învățare ar fi urmatoarele:

-unitatea de invatare este unitară in ceea ce priveste tematica propusa;
- se desfăşoară continuu şi în mod sistematic pe o perioadă de timp bine stabilita;
- se finalizează intotdeauna prin evaluare.
-determină formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor
competenţe specifice;
-unitatea de învățare se realizează pe o perioadă mai mare de timp decât o lecție, fiind vizat
un interval mai mare de timp pentru o temă majoră, am în mai mare măsură posibilitatea unor
abordări diferențiate, individualizarea învățării în raport cu ritmul de învăţare pe care îl au
elevii;
Invățarea este una activă , elevul își fixează mai bine noțiunile, înțelege mai bine necesitatea
de a cunoaște aspecte istorice, observă că îi sunt necesare în realizarea unor activități și astfel
este implicat în propria învățare.