Partea2 ID

partea 2
Logică Matematică şi Computaţională
FMI · Denisa Diaconescu · An universitar 2018/2019 · ID

logică propoziţională
limbajul logicii propoziţionale
logica propoziţională - informal
Limbajul logicii propoziţionale este bazat pe propoziţii sau enunţuri

declarative.
Propoziţii declarative
∙ Suma numerelor 2 şi 4 este 6.
∙ Mihai Eminescu a fost un scriitor român.
∙ Maria a reacţionat violent la acuzaţiile lui Ion.
∙ Orice număr natural par > 2 este suma a două numere prime.
(Conjectura lui Goldbach).
∙ Andrei este deştept.
∙ Marţienilor le place pizza.
3
Limbajul logicii propoziţionale este bazat pe propoziţii sau enunţuri

declarative.
Propoziţii declarative
∙ Suma numerelor 2 şi 4 este 6.
∙ Mihai Eminescu a fost un scriitor român.
∙ Maria a reacţionat violent la acuzaţiile lui Ion.
∙ Orice număr natural par > 2 este suma a două numere prime.
(Conjectura lui Goldbach).
∙ Andrei este deştept.
∙ Marţienilor le place pizza.
Propoziţii care nu sunt declarative

∙ Poţi să îmi dai, te rog, pâinea?
∙ Pleacă!
3
literele greceşti
4
Considerăm anumite propoziţii ca find atomice şi le notăm cu p, q, r, . . .

sau cu p1 , p2 , p3 , . . ..
Exemplu.
∙ p = Numărul 2 este par.
∙ q = Mâine plouă.
∙ r = Sunt obosit.
5
Considerăm anumite propoziţii ca find atomice şi le notăm cu p, q, r, . . .

sau cu p1 , p2 , p3 , . . ..
Exemplu.
∙ p = Numărul 2 este par.
∙ q = Mâine plouă.
∙ r = Sunt obosit.
Pornind de la propoziţiile atomice, putem crea propoziţii complexe

(notate φ, ψ, χ, · · · ) folosind conectorii logici:
∙ ¬ (negaţia),
∙ → (implicaţia),
∙ ∨ (disjuncţia),
∙ ∧ (conjuncţia),
∙ ↔ (echivalenţa).
5
Exemplu.
p = Numărul 2 este par.
q = Mâine plouă.
r = Sunt obosit.
¬p =
6
Exemplu.
q = Mâine plouă.
r = Sunt obosit.
¬p = Numărul 2 nu este par.

p∨q =
6
Exemplu.
q = Mâine plouă.
r = Sunt obosit.

p∨q = Numărul 2 este par sau mâine plouă.
p∧q =
6
Exemplu.
q = Mâine plouă.
r = Sunt obosit.

p∧q = Numărul 2 este par şi mâine plouă.
p→q =
6
Exemplu.
q = Mâine plouă.
r = Sunt obosit.

p→q = Dacă numărul 2 este par, atunci mâine plouă.
p↔q =
6
Exemplu.
q = Mâine plouă.
r = Sunt obosit.

p↔q = Numărul 2 este par dacă şi numai dacă mâine plouă.
6
Exemplu.
q = Mâine plouă.
r = Sunt obosit.

p↔q = Numărul 2 este par dacă şi numai dacă mâine plouă.
Putem aplica repetat conectorii pentru a obţine propoziţii şi mai

complexe. Pentru a elimina ambiguităţile, folosim parantezele (, ).
Exemplu.
φ = (p ∧ q) → ((¬r) ∨ q)
6
Exemplu.
Fie propoziţia:
φ = Azi este 27 octombrie, deci avem curs de logică.
7
Exemplu.
Fie propoziţia:
Considerăm propoziţiile atomice
∙ p = Azi este 27 octombrie.

∙ q = Avem curs de logică.
Atunci φ =
7
Exemplu.
Fie propoziţia:

Atunci φ = p → q. Cine este ¬φ?
7
Exemplu.
Fie propoziţia:

Atunci φ = p → q. Cine este ¬φ?
¬φ = p ∧ (¬q) = Azi este 27 octombrie şi nu avem curs de logică.
7
Exemplu.
Fie propoziţia:
φ = Dacă trenul întârzie şi nu sunt taxiuri la gară,

atunci Ion întârzie la întâlnire.
8
Exemplu.
Fie propoziţia:

∙ p = Trenul întârzie.
∙ q = Sunt taxiuri la gară.
∙ r = Ion întârzie la întâlnire.
Atunci φ =
8
Exemplu.
Fie propoziţia:

Atunci φ = (p ∧ (¬q)) → r.
8
Exemplu.
Fie propoziţia:

Atunci φ = (p ∧ (¬q)) → r.
Presupunem că φ, p sunt adevărate şi r este falsă (deci ¬r este
adevărată). Ce putem spune despre q?
8
Exemplu.
Fie propoziţia:

Atunci φ = (p ∧ (¬q)) → r.
Presupunem că φ, p sunt adevărate şi r este falsă (deci ¬r este
adevărată). Ce putem spune despre q? q este adevărată.
8
logica propoziţionala - limbajul
Definiţie 1.1
Limbajul logicii propoziţionale (LP) este format din:
∙ o mulţime numărabilă V = {vn | n ∈ N} de variabile
∙ conectori logici: ¬ (se citeşte non), → (se citeşte implică)
∙ paranteze: ( , ).
Mulţimea Sim a simbolurilor lui LP este
Sim := V ∪ {¬, →, (, )}.
Notăm variabilele cu v, u, w, x, y, v0 , v1 , v2 , . . .
9
logica propoziţionala - limbajul
Definiţia 1.2
Mulţimea Expr a expresiilor lui LP este mulţimea tuturor şirurilor finite de
simboluri ale lui LP.
∙ Expresia vidă se notează λ.

∙ Lungimea unei expresii θ este numărul simbolurilor din θ.
∙ Simn este mulţimea şirurilor de simboluri ale lui LP de lungime n.
∙ Prin convenţie, Sim0 = {λ}.
∪
∙ Atunci Expr = n∈N Simn .
Exemplu.
((((v7 , v1 ¬ → (v2 ), ¬v1 v2 , ((v1 → v2 ) → (¬v1 )), (¬(v1 → v2 ))
10
formule
Definiţia 1.3
Formulele lui LP sunt expresiile lui LP definite astfel:
(F0) Orice variabilă propoziţională este formulă.
(F1) Dacă φ este formulă, atunci (¬φ) este formulă.
(F2) Daca φ şi ψ sunt formule, atunci (φ → ψ) este formulă.
Numai expresiile obţinute aplicând regulile (F0), (F1), (F2) sunt formule.
Mulţimea formulelor se notează Form. Notăm formulele cu φ, ψ, χ, . . ..
11
formule
Observaţii.
∙ Definiţia formulelor este un exemplu de definiţie inductivă.

∙ Orice formulă se obţine aplicând regulile (F0), (F1), (F2) de un număr
finit de ori.
∙ Form ⊆ Expr. Formulele sunt expresiile ”bine formate”.
∙ Pentru orice formulă φ, notăm cu Var(φ) mulţimea variabilelor care
apar în φ.
12
formule
Exemplu.
∙ v1 ¬ → (v2 ), ¬v1 v2 nu sunt formule .
∙ ((v1 → v2 ) → (¬v1 )), (¬(v1 → v2 )) sunt formule.
13
formule
Exemplu.
Citire unică (Unique readability)

Dacă φ este o formulă, atunci exact una din următoarele alternative are
loc:
∙ φ = v, unde v ∈ V;
∙ φ = (¬ψ), unde ψ este formulă;
∙ φ = (ψ → χ), unde ψ, χ sunt formule.
Mai mult, scrierea lui φ sub una din aceste forme este unică.
13
formule
Exemplu.
Citire unică (Unique readability)

Dacă φ este o formulă, atunci exact una din următoarele alternative are
loc:
∙ φ = v, unde v ∈ V;
∙ φ = (¬ψ), unde ψ este formulă;
∙ φ = (ψ → χ), unde ψ, χ sunt formule.
Mai mult, scrierea lui φ sub una din aceste forme este unică.
Propoziţia 1.4
Mulţimea Form a formulelor lui LP este numărabilă.
13
formule
Conectorii derivaţi ∨ (se citeşte sau), ∧ (se citeşte şi), ↔ (se citeşte dacă
şi numai dacă) sunt introduşi prin abrevierile:
(φ ∨ ψ) := ((¬φ) → ψ)
(φ ∧ ψ) := (¬(φ → (¬ψ)))
(φ ↔ ψ) := ((φ → ψ) ∧ (ψ → φ)).
14
formule
Conectorii derivaţi ∨ (se citeşte sau), ∧ (se citeşte şi), ↔ (se citeşte dacă
şi numai dacă) sunt introduşi prin abrevierile:
(φ ∨ ψ) := ((¬φ) → ψ)
(φ ∧ ψ) := (¬(φ → (¬ψ)))
(φ ↔ ψ) := ((φ → ψ) ∧ (ψ → φ)).
Convenţii.
∙ În practică, renunţăm la parantezele exterioare; le punem numai atunci

când sunt necesare. Astfel, scriem ¬φ, φ → ψ, dar scriem (φ → ψ) → χ.
∙ Pentru a mai reduce din folosirea parantezelor, presupunem că
∙ ¬ are precedenţa mai mare decât ceilalţi conectori;
∙ ∧, ∨ au precedenţă mai mare decât →, ↔.
∙ Prin urmare, formula (((φ → (ψ ∨ χ)) ∧ ((¬ψ) ↔ (ψ ∨ χ))) va fi scrisă

(φ → ψ ∨ χ) ∧ (¬ψ ↔ ψ ∨ χ).
14
principiul inducţiei pe formule
Propoziţia 1.5 (Principiul inducţiei pe formule)

Fie P o proprietate. Presupunem că:
(0) Orice variabilă are proprietatea P.
(1) Pentru orice formulă φ, dacă φ are proprietatea P, atunci şi (¬φ) are
proprietatea P.
(2) Pentru orice formule φ, ψ, dacă φ şi ψ au proprietatea P, atunci
(φ → ψ) are proprietatea P.
Atunci orice formulă φ are proprietatea P.
15
Propoziţia 1.5 (Principiul inducţiei pe formule)

Fie P o proprietate. Presupunem că:
(0) Orice variabilă are proprietatea P.
(1) Pentru orice formulă φ, dacă φ are proprietatea P, atunci şi (¬φ) are
proprietatea P.
(2) Pentru orice formule φ, ψ, dacă φ şi ψ au proprietatea P, atunci
(φ → ψ) are proprietatea P.
Atunci orice formulă φ are proprietatea P.
Demonstraţie. Pentru orice formulă φ, notăm cu c(φ) numărul

conectorilor logici care apar în φ.
Pentru orice n ∈ N definim proprietatea Q(n) astfel:
Q(n) e adevărată ddacă orice formulă φ cu c(φ) ≤ n are proprietatea P.
Demonstrăm prin inducţie că Q(n) este adevărată pentru orice n ∈ N.

15
Pasul iniţial. Q(0) este adevărată, deoarece pentru orice formulă φ,
c(φ) ≤ 0 ⇐⇒ c(φ) = 0 ⇐⇒ φ = v, cu v ∈ V şi, conform ipotezei (0), v
are proprietatea P.
16
are proprietatea P.
Ipoteza de inducţie. Fie n ∈ N. Presupunem că Q(n) este adevărată.
16
are proprietatea P.
Pasul de inducţie. Demonstrăm că Q(n + 1) este adevărată. Fie φ o
formulă cu c(φ) ≤ n + 1.
16
are proprietatea P.
formulă cu c(φ) ≤ n + 1. Avem trei cazuri:
∙ φ = v ∈ V. Atunci φ are proprietatea P, conform (0).
16
are proprietatea P.
∙ φ = (¬ψ), unde ψ este formulă. Atunci c(ψ) = c(φ) − 1 ≤ n, deci,
conform ipotezei de inducţie, ψ are proprietatea P. Aplicînd ipoteza (1),
rezultă că φ are proprietatea P.
16
are proprietatea P.
∙ φ = (ψ → χ), unde ψ, χ sunt formule. Atunci c(ψ), c(χ) ≤ c(φ) − 1 ≤ n,
deci, conform ipotezei de inducţie, ψ şi χ au proprietatea P. Rezultă
din (2) că φ are proprietatea P.
16
are proprietatea P.
∙ φ = (ψ → χ), unde ψ, χ sunt formule. Atunci c(ψ), c(χ) ≤ c(φ) − 1 ≤ n,
deci, conform ipotezei de inducţie, ψ şi χ au proprietatea P. Rezultă
din (2) că φ are proprietatea P.
Aşadar, Q(n) este adevărată pentru orice n ∈ N. Deoarece pentru orice
formulă φ există N ∈ N a.î. c(φ) ≤ N, rezultă că orice formulă φ are
proprietatea P. 16
Propoziţia 1.6 (Principiul inducţiei pe formule - variantă alternativă)

Fie Γ o mulţime de formule care are următoarele proprietăţi:
∙ V ⊆ Γ;
∙ Γ este închisă la ¬, adică φ ∈ Γ implică (¬φ) ∈ Γ;
∙ Γ este închisă la →, adică φ, ψ ∈ Γ implică (φ → ψ) ∈ Γ.
Atunci Γ = Form.
Demonstraţie. Exerciţiu.
17
subformule
Definiţia 1.7
Fie φ o formulă a lui LP. O subformulă a lui φ este orice formulă ψ care
apare în φ.
Notaţie.
Mulţimea subformulelor lui φ se notează SubForm(φ).
18
subformule
Definiţia 1.7
apare în φ.
Notaţie.
Exemplu.
Fie φ = ((v1 → v2 ) → (¬v1 )). Atunci
SubForm(φ) =
18
subformule
Definiţia 1.7
apare în φ.
Notaţie.
Exemplu.
Fie φ = ((v1 → v2 ) → (¬v1 )). Atunci
SubForm(φ) = {v1 , v2 , v1 → v2 , ¬v1 , φ}.
18
subformule
Definiţie alternativă.
Mulţimea SubForm(φ) poate fi definită şi recursiv:
SubForm(v) = {v}
SubForm(¬φ) = SubForm(φ) ∪ {¬φ}
SubForm(φ → ψ) = SubForm(φ) ∪ SubForm(ψ) ∪ {φ → ψ}.
19
semantica logicii propoziţionale
tabele de adevăr
Valori de adevăr.
Folosim următoarele notaţii pentru cele două valori de adevăr posibile:
∙ 1 pentru adevărat şi
∙ 0 pentru fals.
Prin urmare, mulţimea valorilor de adevăr este {0, 1}.
21
tabele de adevăr
Tabele de adevăr.
Definim următoarele operaţii pe {0, 1} folosind tabelele de adevăr.
¬ : {0, 1} → {0, 1} → : {0, 1} × {0, 1} → {0, 1}

p q p→ q
p ¬p 0 0 1
0 1 0 1 1
1 0 1 0 0
1 1 1
Se observă că
¬p = 1 ⇐⇒ p = 0.
p → q = 1 ⇐⇒ p ≤ q.
22
tabele de adevăr
Operaţiile
∙ ∨ : {0, 1} × {0, 1} → {0, 1},

∙ ∧ : {0, 1} × {0, 1} → {0, 1} şi
∙ ↔ : {0, 1} × {0, 1} → {0, 1}
se definesc astfel:
p q p∨ q p q p∧ q p q p↔ q
0 0 0 0 0 0 0 0 1
0 1 1 0 1 0 0 1 0
1 0 1 1 0 0 1 0 0
1 1 1 1 1 1 1 1 1
Observaţie.
Pentru orice p, q ∈ {0, 1}, p ∨ q = ¬ p → q, p ∧ q = ¬ (p → ¬ q) şi
p ↔ q = (p → q) ∧ (q → p).
23
evaluări
Definiţia 1.8
O evaluare (sau interpretare) este o funcţie e : V → {0, 1}.
24
evaluări
Definiţia 1.8
O evaluare (sau interpretare) este o funcţie e : V → {0, 1}.
Teorema 1.9
Pentru orice evaluare e : V → {0, 1} există o unică funcţie
e+ : Form → {0, 1}
care verifică următoarele proprietăţi:
∙ e+ (v) = e(v) pentru orice orice v ∈ V.

∙ e+ (¬φ) = ¬ e+ (φ) pentru orice φ ∈ Form,
∙ e+ (φ → ψ) = e+ (φ) → e+ (ψ) pentru orice φ, ψ ∈ Form.
24
evaluare (interpretare)
Propoziţia 1.10
Dacă e : V → {0, 1} este o evaluare, atunci pentru orice formule φ, ψ,
e+ (φ ∨ ψ) = e+ (φ) ∨ e+ (ψ),
e+ (φ ∧ ψ) = e+ (φ) ∧ e+ (ψ),
e+ (φ ↔ ψ) = e+ (φ) ↔ e+ (ψ).
25
Propoziţia 1.11
Pentru orice formulă φ şi orice evaluări e1 , e2 : V → {0, 1},
e1 (v) = e2 (v) pentru orice v ∈ Var(φ) =⇒ e+

1 (φ) = e2 (φ).
+
(*)
26
Propoziţia 1.11

1 (φ) = e2 (φ).
+
(*)
Demonstraţie. Definim următoarea proprietate P: pentru orice formulă φ,
φ are proprietatea P ddacă pentru orice evaluări e1 , e2 : V → {0, 1},

φ satisface (*).
26
Propoziţia 1.11

1 (φ) = e2 (φ).
+
(*)

φ satisface (*).
Demonstrăm că orice formulă φ are proprietatea P folosind Principiul

inducţiei pe formule. Avem următoarele cazuri:
26
Propoziţia 1.11

1 (φ) = e2 (φ).
+
(*)

φ satisface (*).
Demonstrăm că orice formulă φ are proprietatea P folosind Principiul

inducţiei pe formule. Avem următoarele cazuri:
1 (v) = e1 (v) = e2 (v) = e2 (v).

∙ φ = v. Atunci e+ +
26
Demonstraţie. (continuare)
∙ φ = (¬ψ) şi ψ satisface P. Fie e1 , e2 : V → {0, 1} a.î. e1 (v) = e2 (v)

pentru orice v ∈ Var(φ).
27

pentru orice v ∈ Var(φ). Deoarece Var(φ) = Var(ψ), rezultă că
e1 (v) = e2 (v) pentru orice v ∈ Var(ψ). Aşadar, aplicând P pentru ψ,
obţinem că e+ 1 (ψ) = e2 (ψ).
+
27

pentru orice v ∈ Var(φ). Deoarece Var(φ) = Var(ψ), rezultă că
e1 (v) = e2 (v) pentru orice v ∈ Var(ψ). Aşadar, aplicând P pentru ψ,
obţinem că e+ 1 (ψ) = e2 (ψ). Rezultă că
+
1 (φ) = ¬ e1 (ψ) = ¬ e2 (ψ) = e2 (φ),

e+ + + +
deci φ satisface P.
27
∙ φ = (ψ → χ) şi ψ, χ satisfac P. Fie e1 , e2 : V → {0, 1} a.î. e1 (v) = e2 (v)

pentru orice v ∈ Var(φ).
28

pentru orice v ∈ Var(φ). Deoarece Var(ψ) ⊆ Var(φ) şi Var(χ) ⊆ Var(φ),
rezultă că e1 (v) = e2 (v) pentru orice v ∈ Var(ψ) ∪ Var(χ). Aşadar,
aplicând P pentru ψ şi χ, obţinem că e+ 1 (ψ) = e2 (ψ) şi e1 (χ) = e2 (χ).
+ + +
28

pentru orice v ∈ Var(φ). Deoarece Var(ψ) ⊆ Var(φ) şi Var(χ) ⊆ Var(φ),
rezultă că e1 (v) = e2 (v) pentru orice v ∈ Var(ψ) ∪ Var(χ). Aşadar,
aplicând P pentru ψ şi χ, obţinem că e+ 1 (ψ) = e2 (ψ) şi e1 (χ) = e2 (χ).
+ + +
Rezultă că
1 (φ) = e1 (ψ) → e1 (χ) = e2 (ψ) → e2 (χ) = e2 (φ),

e+ + + + + +
deci φ satisface P.
28
modele. satisfiabilitate. tautologii
Definiţia 1.12
Fie φ o formulă.
∙ O evaluare e : V → {0, 1} este model al lui φ dacă e+ (φ) = 1.
Notaţie: e ⊨ φ.
29
Definiţia 1.12
Fie φ o formulă.
Notaţie: e ⊨ φ.
∙ φ este satisfiabilă dacă admite un model.
29
Definiţia 1.12
Fie φ o formulă.
Notaţie: e ⊨ φ.
∙ Dacă φ nu este satisfiabilă, spunem şi că φ este nesatisfiabilă sau
contradictorie.
29
Definiţia 1.12
Fie φ o formulă.
Notaţie: e ⊨ φ.
contradictorie.
∙ φ este tautologie dacă orice evaluare este model al lui φ.
Notaţie: ⊨ φ.
Mulţimea tuturor modelelor lui φ se notează Mod(φ).
29
Definiţia 1.12
Fie φ o formulă.
Notaţie: e ⊨ φ.
contradictorie.
∙ φ este tautologie dacă orice evaluare este model al lui φ.
Notaţie: ⊨ φ.
Mulţimea tuturor modelelor lui φ se notează Mod(φ).
Propoziţia 1.13
(i) φ este tautologie ddacă ¬φ este nesatisfiabilă.
(ii) φ este nesatisfiabilă ddacă ¬φ este tautologie.
29
metoda tabelului
Fie φ o formulă arbitrară şi Var(φ) = {x1 , x2 , . . . , xk }. Pentru orice

evaluare e : V → {0, 1}, e+ (φ) depinde doar de e(x1 ), . . . , e(xk ), conform
Propoziţiei 1.12.
30
metoda tabelului

Propoziţiei 1.12.
Aşadar, e+ (φ) depinde doar de restricţia lui e la {x1 , x2 , . . . , xk }:
e′ : {x1 , . . . , xk } → {0, 1}, e′ (xi ) = e(xi ).
Sunt 2k astfel de funcţii posibile e′1 , e′2 . . . , e′2k .
30
metoda tabelului

Propoziţiei 1.12.
e′ : {x1 , . . . , xk } → {0, 1}, e′ (xi ) = e(xi ).
Sunt 2k astfel de funcţii posibile e′1 , e′2 . . . , e′2k . Asociem fiecăreia o linie
într-un tabel:
x1 x2 ... xk . . . subformule ale lui φ . . . φ
′ ′ ′
e′1 (φ)
+
e1 (x1 ) e1 (x2 ) ... e1 (xk ) ...
e′2 (x1 ) e′2 (x2 ) ... e′2 (xk ) ... ′+
e2 (φ)
.. .. .. .. .. ..
. . . . . .
e′2k (x1 ) e′2k (x2 ) e′2k (xk ) e′2k (φ)
+
... ...
Pentru orice i, e′i (φ) se defineşte similar cu Teorema 1.10
+
30
metoda tabelului

Propoziţiei 1.12.
e′ : {x1 , . . . , xk } → {0, 1}, e′ (xi ) = e(xi ).
Sunt 2k astfel de funcţii posibile e′1 , e′2 . . . , e′2k . Asociem fiecăreia o linie
într-un tabel:
x1 x2 ... xk . . . subformule ale lui φ . . . φ
′ ′ ′
e′1 (φ)
+
e1 (x1 ) e1 (x2 ) ... e1 (xk ) ...
e′2 (x1 ) e′2 (x2 ) ... e′2 (xk ) ... ′+
e2 (φ)
.. .. .. .. .. ..
. . . . . .
e′2k (x1 ) e′2k (x2 ) e′2k (xk ) e′2k (φ)
+
... ...
Pentru orice i, e′i (φ) se defineşte similar cu Teorema 1.10
+
φ este tautologie ddacă e′i (φ) = 1 pentru orice i ∈ {1, . . . , 2k }.

+
30
metoda tabelului
Exemplu.
Fie φ = v1 → (v2 → (v1 ∧ v2 )). Vrem să demonstrăm că ⊨ φ.
31
metoda tabelului
Exemplu.
Var(φ) = {v1 , v2 }
31
metoda tabelului
Exemplu.
Var(φ) = {v1 , v2 }
v1 v2 v1 ∧ v2 v2 → (v1 ∧ v2 ) v1 → (v2 → (v1 ∧ v2 ))

0 0 0 1 1
0 1 0 0 1
1 0 0 1 1
1 1 1 1 1
31
tautologii
Definiţia 1.14
Fie φ, ψ două formule. Spunem că
∙ φ este consecinţă semantică a lui ψ dacă Mod(ψ) ⊆ Mod(φ).
Notaţie: ψ ⊨ φ.
∙ φ şi ψ sunt (logic) echivalente dacă Mod(ψ) = Mod(φ).
Notaţie: φ ∼ ψ.
32
tautologii
Definiţia 1.14
Observaţie.
Relaţia ∼ este o relaţie de echivalenţă pe mulţimea Form a formulelor.
32
tautologii
Definiţia 1.14
Observaţie.
Relaţia ∼ este o relaţie de echivalenţă pe mulţimea Form a formulelor.
Propoziţia 1.15
Fie φ, ψ formule. Atunci
(i) ψ ⊨ φ ddacă ⊨ ψ → φ.
(ii) ψ ∼ φ ddacă (ψ ⊨ φ şi φ ⊨ ψ) ddacă ⊨ ψ ↔ φ.
32
tautologii, consecinţe semantice şi echivalenţe
Propoziţia 1.16
Pentru orice formule φ, ψ, χ,
terţul exclus ⊨ φ ∨ ¬φ (1)
33
Propoziţia 1.16

modus ponens φ ∧ (φ → ψ) ⊨ ψ (2)
33
Propoziţia 1.16

afirmarea concluziei ψ⊨φ→ψ (3)
33
Propoziţia 1.16

contradicţia ⊨ ¬(φ ∧ ¬φ) (4)
33
Propoziţia 1.16

dubla negaţie φ ∼ ¬¬φ (5)
33
Propoziţia 1.16

contrapoziţia φ → ψ ∼ ¬ψ → ¬φ (6)
33
Propoziţia 1.16

negarea premizei ¬φ ⊨ φ → ψ (7)
33
Propoziţia 1.16

modus tollens ¬ψ ∧ (φ → ψ) ⊨ ¬φ (8)
33
Propoziţia 1.16

modus tollens ¬ψ ∧ (φ → ψ) ⊨ ¬φ (8)
tranzitivitatea implicaţiei (φ → ψ) ∧ (ψ → χ) ⊨ φ → χ (9)
33
legile lui de Morgan φ ∨ ψ ∼ ¬((¬φ) ∧ (¬ψ)) (10)

φ ∧ ψ ∼ ¬((¬φ) ∨ (¬ψ)) (11)
34

φ ∧ ψ ∼ ¬((¬φ) ∨ (¬ψ)) (11)
exportarea şi importarea φ → (ψ → χ) ∼ φ ∧ ψ → χ (12)
34

φ ∧ ψ ∼ ¬((¬φ) ∨ (¬ψ)) (11)
idempotenţa φ∼φ∧φ∼φ∨φ (13)
34

φ ∧ ψ ∼ ¬((¬φ) ∨ (¬ψ)) (11)
slăbirea ⊨φ∧ψ →φ ⊨φ→φ∨ψ (14)
34

φ ∧ ψ ∼ ¬((¬φ) ∨ (¬ψ)) (11)
comutativitatea φ ∧ ψ ∼ ψ ∧ φ φ∨ψ ∼ψ∨φ (15)
34

φ ∧ ψ ∼ ¬((¬φ) ∨ (¬ψ)) (11)
asociativitatea φ ∧ (ψ ∧ χ) ∼ (φ ∧ ψ) ∧ χ (16)
φ ∨ (ψ ∨ χ) ∼ (φ ∨ ψ) ∨ χ (17)
34

φ ∧ ψ ∼ ¬((¬φ) ∨ (¬ψ)) (11)
φ ∨ (ψ ∨ χ) ∼ (φ ∨ ψ) ∨ χ (17)
absorbţia φ ∨ (φ ∧ ψ) ∼ φ (18)
φ ∧ (φ ∨ ψ) ∼ φ (19)
34

φ ∧ ψ ∼ ¬((¬φ) ∨ (¬ψ)) (11)
φ ∨ (ψ ∨ χ) ∼ (φ ∨ ψ) ∨ χ (17)
absorbţia φ ∨ (φ ∧ ψ) ∼ φ (18)
φ ∧ (φ ∨ ψ) ∼ φ (19)
distributivitatea φ ∧ (ψ ∨ χ) ∼ (φ ∧ ψ) ∨ (φ ∧ χ) (20)
φ ∨ (ψ ∧ χ) ∼ (φ ∨ ψ) ∧ (φ ∨ χ) (21)
34
φ → ψ ∧ χ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → χ) (22)
35
φ → ψ ∧ χ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → χ) (22)
φ → ψ ∨ χ ∼ (φ → ψ) ∨ (φ → χ) (23)
35
φ → ψ ∧ χ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → χ) (22)
φ → ψ ∨ χ ∼ (φ → ψ) ∨ (φ → χ) (23)
φ ∧ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∨ (ψ → χ) (24)
35
φ → ψ ∧ χ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → χ) (22)
φ → ψ ∨ χ ∼ (φ → ψ) ∨ (φ → χ) (23)
φ ∧ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∨ (ψ → χ) (24)
φ ∨ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∧ (ψ → χ) (25)
35
φ → ψ ∧ χ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → χ) (22)
φ → ψ ∨ χ ∼ (φ → ψ) ∨ (φ → χ) (23)
φ ∧ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∨ (ψ → χ) (24)
φ ∨ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∧ (ψ → χ) (25)
φ → (ψ → χ) ∼ ψ → (φ → χ) ∼ (φ → ψ) → (φ → χ) (26)
35
φ → ψ ∧ χ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → χ) (22)
φ → ψ ∨ χ ∼ (φ → ψ) ∨ (φ → χ) (23)
φ ∧ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∨ (ψ → χ) (24)
φ ∨ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∧ (ψ → χ) (25)
φ → (ψ → χ) ∼ ψ → (φ → χ) ∼ (φ → ψ) → (φ → χ) (26)
¬φ ∼ φ → ¬φ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → ¬ψ) (27)
35
φ → ψ ∧ χ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → χ) (22)
φ → ψ ∨ χ ∼ (φ → ψ) ∨ (φ → χ) (23)
φ ∧ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∨ (ψ → χ) (24)
φ ∨ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∧ (ψ → χ) (25)
φ → (ψ → χ) ∼ ψ → (φ → χ) ∼ (φ → ψ) → (φ → χ) (26)
¬φ ∼ φ → ¬φ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → ¬ψ) (27)
φ → ψ ∼ ¬φ ∨ ψ ∼ ¬(φ ∧ ¬ψ) (28)
35
φ → ψ ∧ χ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → χ) (22)
φ → ψ ∨ χ ∼ (φ → ψ) ∨ (φ → χ) (23)
φ ∧ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∨ (ψ → χ) (24)
φ ∨ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∧ (ψ → χ) (25)
φ → (ψ → χ) ∼ ψ → (φ → χ) ∼ (φ → ψ) → (φ → χ) (26)
¬φ ∼ φ → ¬φ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → ¬ψ) (27)
φ → ψ ∼ ¬φ ∨ ψ ∼ ¬(φ ∧ ¬ψ) (28)
φ ∨ ψ ∼ φ ∨ (¬φ ∧ ψ) ∼ (φ → ψ) → ψ (29)
35
φ → ψ ∧ χ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → χ) (22)
φ → ψ ∨ χ ∼ (φ → ψ) ∨ (φ → χ) (23)
φ ∧ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∨ (ψ → χ) (24)
φ ∨ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∧ (ψ → χ) (25)
φ → (ψ → χ) ∼ ψ → (φ → χ) ∼ (φ → ψ) → (φ → χ) (26)
¬φ ∼ φ → ¬φ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → ¬ψ) (27)
φ → ψ ∼ ¬φ ∨ ψ ∼ ¬(φ ∧ ¬ψ) (28)
φ ∨ ψ ∼ φ ∨ (¬φ ∧ ψ) ∼ (φ → ψ) → ψ (29)
φ ↔ (ψ ↔ χ) ∼ (φ ↔ ψ) ↔ χ (30)
35
φ → ψ ∧ χ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → χ) (22)
φ → ψ ∨ χ ∼ (φ → ψ) ∨ (φ → χ) (23)
φ ∧ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∨ (ψ → χ) (24)
φ ∨ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∧ (ψ → χ) (25)
φ → (ψ → χ) ∼ ψ → (φ → χ) ∼ (φ → ψ) → (φ → χ) (26)
¬φ ∼ φ → ¬φ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → ¬ψ) (27)
φ → ψ ∼ ¬φ ∨ ψ ∼ ¬(φ ∧ ¬ψ) (28)
φ ∨ ψ ∼ φ ∨ (¬φ ∧ ψ) ∼ (φ → ψ) → ψ (29)
φ ↔ (ψ ↔ χ) ∼ (φ ↔ ψ) ↔ χ (30)
⊨ (φ → ψ) ∨ (¬φ → ψ) (31)
35
φ → ψ ∧ χ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → χ) (22)
φ → ψ ∨ χ ∼ (φ → ψ) ∨ (φ → χ) (23)
φ ∧ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∨ (ψ → χ) (24)
φ ∨ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∧ (ψ → χ) (25)
φ → (ψ → χ) ∼ ψ → (φ → χ) ∼ (φ → ψ) → (φ → χ) (26)
¬φ ∼ φ → ¬φ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → ¬ψ) (27)
φ → ψ ∼ ¬φ ∨ ψ ∼ ¬(φ ∧ ¬ψ) (28)
φ ∨ ψ ∼ φ ∨ (¬φ ∧ ψ) ∼ (φ → ψ) → ψ (29)
φ ↔ (ψ ↔ χ) ∼ (φ ↔ ψ) ↔ χ (30)
⊨ (φ → ψ) ∨ (¬φ → ψ) (31)
⊨ (φ → ψ) ∨ (φ → ¬ψ) (32)
35
φ → ψ ∧ χ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → χ) (22)
φ → ψ ∨ χ ∼ (φ → ψ) ∨ (φ → χ) (23)
φ ∧ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∨ (ψ → χ) (24)
φ ∨ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∧ (ψ → χ) (25)
φ → (ψ → χ) ∼ ψ → (φ → χ) ∼ (φ → ψ) → (φ → χ) (26)
¬φ ∼ φ → ¬φ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → ¬ψ) (27)
φ → ψ ∼ ¬φ ∨ ψ ∼ ¬(φ ∧ ¬ψ) (28)
φ ∨ ψ ∼ φ ∨ (¬φ ∧ ψ) ∼ (φ → ψ) → ψ (29)
φ ↔ (ψ ↔ χ) ∼ (φ ↔ ψ) ↔ χ (30)
⊨ (φ → ψ) ∨ (¬φ → ψ) (31)
⊨ (φ → ψ) ∨ (φ → ¬ψ) (32)
⊨ ¬φ → (¬ψ ↔ (ψ → φ)) (33)
35
φ → ψ ∧ χ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → χ) (22)
φ → ψ ∨ χ ∼ (φ → ψ) ∨ (φ → χ) (23)
φ ∧ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∨ (ψ → χ) (24)
φ ∨ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∧ (ψ → χ) (25)
φ → (ψ → χ) ∼ ψ → (φ → χ) ∼ (φ → ψ) → (φ → χ) (26)
¬φ ∼ φ → ¬φ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → ¬ψ) (27)
φ → ψ ∼ ¬φ ∨ ψ ∼ ¬(φ ∧ ¬ψ) (28)
φ ∨ ψ ∼ φ ∨ (¬φ ∧ ψ) ∼ (φ → ψ) → ψ (29)
φ ↔ (ψ ↔ χ) ∼ (φ ↔ ψ) ↔ χ (30)
⊨ (φ → ψ) ∨ (¬φ → ψ) (31)
⊨ (φ → ψ) ∨ (φ → ¬ψ) (32)
⊨ ¬φ → (¬ψ ↔ (ψ → φ)) (33)
⊨ (φ → ψ) → (((φ → χ) → ψ) → ψ) (34)
35
φ → ψ ∧ χ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → χ) (22)
φ → ψ ∨ χ ∼ (φ → ψ) ∨ (φ → χ) (23)
φ ∧ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∨ (ψ → χ) (24)
φ ∨ ψ → χ ∼ (φ → χ) ∧ (ψ → χ) (25)
φ → (ψ → χ) ∼ ψ → (φ → χ) ∼ (φ → ψ) → (φ → χ) (26)
¬φ ∼ φ → ¬φ ∼ (φ → ψ) ∧ (φ → ¬ψ) (27)
φ → ψ ∼ ¬φ ∨ ψ ∼ ¬(φ ∧ ¬ψ) (28)
φ ∨ ψ ∼ φ ∨ (¬φ ∧ ψ) ∼ (φ → ψ) → ψ (29)
φ ↔ (ψ ↔ χ) ∼ (φ ↔ ψ) ↔ χ (30)
⊨ (φ → ψ) ∨ (¬φ → ψ) (31)
⊨ (φ → ψ) ∨ (φ → ¬ψ) (32)
⊨ ¬φ → (¬ψ ↔ (ψ → φ)) (33)
⊨ (φ → ψ) → (((φ → χ) → ψ) → ψ) (34)
Demonstraţie. Exerciţiu. 35
exemplu de demonstraţie
Demonstrăm (1) ⊨ φ ∨ ¬φ.

Fie e : V → {0, 1} o evaluare arbitrară. Trebuie să arătăm că
e+ (φ ∨ ¬φ) = 1.
36

e+ (φ ∨ ¬φ) = 1. Observăm că e+ (φ ∨ ¬φ) = e+ (φ) ∨ ¬ e+ (φ). Putem
demonstra că e+ (φ) ∨ ¬ e+ (φ) = 1 în două moduri.
36

I. Folosim tabelele de adevăr.

e+ (φ) ¬ e+ (φ) e+ (φ) ∨ ¬ e+ (φ)
0 1 1
1 0 1
36


e+ (φ) ¬ e+ (φ) e+ (φ) ∨ ¬ e+ (φ)
0 1 1
1 0 1
II. Raţionând direct.

Avem două cazuri:
∙ e+ (φ) = 1. Atunci ¬ e+ (φ) = 0 şi, prin urmare, e+ (φ) ∨ ¬ e+ (φ) = 1.
36


e+ (φ) ¬ e+ (φ) e+ (φ) ∨ ¬ e+ (φ)
0 1 1
1 0 1
II. Raţionând direct.

Avem două cazuri:
∙ e+ (φ) = 1. Atunci ¬ e+ (φ) = 0 şi, prin urmare, e+ (φ) ∨ ¬ e+ (φ) = 1.

∙ e+ (φ) = 0. Atunci ¬e+ (φ) = 1 şi, prin urmare, e+ (φ) ∨ ¬e+ (φ) = 1.
36
⊤ şi ⊥
De multe ori este convenabil să avem o tautologie canonică şi o formulă

nesatisfiabilă canonică.
Observaţie.
v0 → v0 este tautologie şi ¬(v0 → v0 ) este nesatisfiabilă.
37
⊤ şi ⊥

Observaţie.
Notaţii.
∙ Notăm v0 → v0 cu ⊤ şi o numim adevărul.

∙ Notăm ¬(v0 → v0 ) cu ⊥ şi o numim falsul.
37
⊤ şi ⊥

Observaţie.
Notaţii.
∙ Notăm v0 → v0 cu ⊤ şi o numim adevărul.

∙ Notăm ¬(v0 → v0 ) cu ⊥ şi o numim falsul.
Observaţie.
∙ φ este tautologie ddacă φ ∼ ⊤.
∙ φ este nesatisfiabilă ddacă φ ∼ ⊥.
37
conjuncţii şi disjuncţii finite
Notaţii
∙ Scriem φ ∧ ψ ∧ χ în loc de (φ ∧ ψ) ∧ χ.
∙ Similar, scriem φ ∨ ψ ∨ χ în loc de (φ ∨ ψ) ∨ χ.
∙ Fie φ1 , φ2 , . . . , φn formule. Pentru n ≥ 3, notăm
φ1 ∧ . . . ∧ φn := ((. . . (φ1 ∧ φ2 ) ∧ φ3 ) ∧ . . . ∧ φn−1 ) ∧ φn

φ1 ∨ . . . ∨ φn := ((. . . (φ1 ∨ φ2 ) ∨ φ3 ) ∨ . . . ∨ φn−1 ) ∨ φn .
n
∧
∧n
∙ φ1 ∧ . . . ∧ φn se mai scrie şi i=1 φi sau φi .
i=1
∨n
∨n
∙ φ1 ∨ . . . ∨ φn se mai scrie şi i=1 φi sau φi .
i=1
38
Propoziţia 1.17
Pentru orice evaluare e : V → {0, 1},
∙ e+ (φ1 ∧ . . . ∧ φn ) = 1 ddacă e+ (φi ) = 1 pentru orice i ∈ {1, . . . , n}.
∙ e+ (φ1 ∨ . . . ∨ φn ) = 1 ddacă e+ (φi ) = 1 pentru un i ∈ {1, . . . , n}.
39
Propoziţia 1.17
Pentru orice evaluare e : V → {0, 1},
∙ e+ (φ1 ∧ . . . ∧ φn ) = 1 ddacă e+ (φi ) = 1 pentru orice i ∈ {1, . . . , n}.
∙ e+ (φ1 ∨ . . . ∨ φn ) = 1 ddacă e+ (φi ) = 1 pentru un i ∈ {1, . . . , n}.
Propoziţia 1.18
¬(φ1 ∨ . . . ∨ φn ) ∼ ¬φ1 ∧ . . . ∧ ¬φn
¬(φ1 ∧ . . . ∧ φn ) ∼ ¬φ1 ∨ . . . ∨ ¬φn
39
mulţimi de formule
Fie Γ o mulţime de formule.
Definiţia 1.19
∙ O evaluare e : V → {0, 1} este model al lui Γ dacă este model al
fiecărei formule din Γ (adică e ⊨ γ pentru orice γ ∈ Γ).
Notaţie: e ⊨ Γ.
40
mulţimi de formule
Definiţia 1.19
Notaţie: e ⊨ Γ.
∙ Γ este satisfiabilă dacă are un model.
40
mulţimi de formule
Definiţia 1.19
Notaţie: e ⊨ Γ.
∙ Γ este finit satisfiabilă dacă orice submulţime finită a sa este
satisfiabilă.
40
mulţimi de formule
Definiţia 1.19
Notaţie: e ⊨ Γ.
satisfiabilă.
∙ Dacă Γ nu este satisfiabilă, spunem şi că Γ este nesatisfiabilă sau
contradictorie.
Mulţimea tuturor modelelor lui Γ se notează Mod(Γ).

Notăm Mod(φ1 , . . . , φn ) în loc de Mod({φ1 , . . . , φn }).
40
mulţimi de formule
Definiţia 1.19
Notaţie: e ⊨ Γ.
satisfiabilă.
∙ Dacă Γ nu este satisfiabilă, spunem şi că Γ este nesatisfiabilă sau
contradictorie.
Mulţimea tuturor modelelor lui Γ se notează Mod(Γ).

Notăm Mod(φ1 , . . . , φn ) în loc de Mod({φ1 , . . . , φn }).
∩
Mod(Γ) = φ∈Γ Mod(φ).
40
mulţimi de formule
Fie Γ, ∆ mulţimi de formule.
Definiţia 1.20
O formulă φ este consecinţă semantică a lui Γ dacă Mod(Γ) ⊆ Mod(φ).
Notaţie: Γ ⊨ φ.
Notăm cu Cn(Γ) mulţimea consecinţelor semantice ale lui Γ. Aşadar,
Cn(Γ) = {φ ∈ Form | Γ ⊨ φ}.
41
mulţimi de formule
Definiţia 1.20
O formulă φ este consecinţă semantică a lui Γ dacă Mod(Γ) ⊆ Mod(φ).
Notaţie: Γ ⊨ φ.
Notăm cu Cn(Γ) mulţimea consecinţelor semantice ale lui Γ. Aşadar,
Cn(Γ) = {φ ∈ Form | Γ ⊨ φ}.
Definiţia 1.21
∙ ∆ este consecinţă semantică a lui Γ dacă Mod(Γ) ⊆ Mod(∆).
Notaţie: Γ ⊨ ∆.
∙ Γ şi ∆ sunt (logic) echivalente dacă Mod(Γ) = Mod(∆).
Notaţie: Γ ∼ ∆.
41
teorema de compacitate
Teorema 1.22 (Teorema de compacitate)

Pentru orice mulţime Γ de formule,
Γ este satisfiabilă ddacă Γ este finit satisfiabilă.
42
sintaxa logicii propoziţionale
sistemul deductiv de tip hilbert
Axiomele logice.
Mulţimea Axm a axiomelor lui LP constă în toate formulele de forma:
(A1) φ → (ψ → φ)
(A2) (φ → (ψ → χ)) → ((φ → ψ) → (φ → χ))
(A3) (¬ψ → ¬φ) → (φ → ψ)
unde φ, ψ şi χ sunt formule.
44
sistemul deductiv de tip hilbert
Axiomele logice.
Mulţimea Axm a axiomelor lui LP constă în toate formulele de forma:
(A1) φ → (ψ → φ)
(A2) (φ → (ψ → χ)) → ((φ → ψ) → (φ → χ))
(A3) (¬ψ → ¬φ) → (φ → ψ)
unde φ, ψ şi χ sunt formule.
Regula de deducţie.
Pentru orice formule φ, ψ,
din φ şi φ → ψ se inferă ψ (modus ponens sau (MP)):

φ, φ → ψ
ψ
44
Γ-teoreme

Definiţia Γ-teoremelor este un nou exemplu de definiţie inductivă.
Definiţia 1.23
Γ-teoremele sunt formulele lui LP definite astfel:
(T0) Orice axiomă este Γ-teoremă.

(T1) Orice formulă din Γ este Γ-teoremă.
(T2) Dacă φ şi φ → ψ sunt Γ-teoreme, atunci ψ este Γ-teoremă.
Numai formulele obţinute aplicând regulile (T0), (T1), (T2) sunt Γ-teoreme.
Dacă φ este Γ-teoremă, atunci spunem şi că φ este dedusă din ipotezele

Γ.
45
Γ-teoreme
Notaţii.
Thm(Γ) := mulţimea Γ-teoremelor

Thm := Thm(∅)
Γ⊢φ ⇔ φ este Γ-teoremă
⊢φ ⇔ ∅⊢φ
Γ⊢∆ ⇔ Γ ⊢ φ pentru orice φ ∈ ∆.
46
Γ-teoreme
Notaţii.
Thm(Γ) := mulţimea Γ-teoremelor

Thm := Thm(∅)
Γ⊢φ ⇔ φ este Γ-teoremă
⊢φ ⇔ ∅⊢φ
Γ⊢∆ ⇔ Γ ⊢ φ pentru orice φ ∈ ∆.
Definiţia 1.24
O formulă φ se numeşte teoremă a lui LP dacă ⊢ φ.
46
Γ-teoreme
Reformulând condiţiile (T0), (T1), (T2) folosind notaţia ⊢, obţinem:
Propoziţia 1.25
(i) dacă φ este axiomă, atunci Γ ⊢ φ;
(ii) dacă φ ∈ Γ, atunci Γ ⊢ φ;
(iii) dacă Γ ⊢ φ şi Γ ⊢ φ → ψ, atunci Γ ⊢ ψ.
47
Γ-teoreme
Definiţia Γ-teoremelor dă naştere la metoda de demonstraţie prin

inducţie după Γ-teoreme.
Inducţie după Γ-teoreme

Fie P o proprietate a formulelor. Demonstrăm că orice Γ-teoremă
satisface P astfel:
(i) demonstrăm că orice axiomă are proprietatea P;
(ii) demonstrăm că orice formulă din Γ are proprietatea P;
(iii) demonstrăm că dacă φ şi φ → ψ au proprietatea P, atunci ψ are
proprietatea P.
48
Γ-teoreme
Propoziţia 1.26
(i) Dacǎ Γ ⊆ ∆, atunci Thm(Γ) ⊆ Thm(∆), adică, pentru orice formulă φ,

Γ ⊢ φ implică ∆ ⊢ φ.
49
Γ-teoreme
Propoziţia 1.26

(ii) Thm ⊆ Thm(Γ), adică, pentru orice formulă φ,

⊢ φ implică Γ ⊢ φ.
49
Γ-teoreme
Propoziţia 1.26


(iii) Dacǎ Γ ⊢ ∆, atunci Thm(∆) ⊆ Thm(Γ), adică, pentru orice formulă φ,

∆ ⊢ φ implică Γ ⊢ φ.
49
Γ-teoreme
Propoziţia 1.26


(iii) Dacǎ Γ ⊢ ∆, atunci Thm(∆) ⊆ Thm(Γ), adică, pentru orice formulă φ,

∆ ⊢ φ implică Γ ⊢ φ.
(iv) Thm(Thm(Γ)) = Thm(Γ), adică, pentru orice formulă φ,

Thm(Γ) ⊢ φ ddacă Γ ⊢ φ.
49
Γ-demonstraţii
Definiţia 1.27
O Γ-demonstraţie (demonstraţie din ipotezele Γ) este o secvenţă de
formule θ1 , . . ., θn a.î. pentru fiecare i ∈ {1, . . . , n}, una din următoarele
condiţii este satisfăcută:
(i) θi este axiomǎ;

(ii) θi ∈ Γ;
(iii) existǎ k, j < i a.î. θk = θj → θi .
O ∅-demonstraţie se va numi simplu demonstraţie.
50
Γ-demonstraţii
Definiţia 1.28
Fie φ o formulă. O Γ-demonstraţie a lui φ sau demonstraţie a lui φ din
ipotezele Γ este o Γ-demonstraţie θ1 , . . ., θn a.î. θn = φ. În acest caz, n se
numeşte lungimea Γ-demonstraţiei.
51
Γ-demonstraţii
Definiţia 1.28
Fie φ o formulă. O Γ-demonstraţie a lui φ sau demonstraţie a lui φ din
ipotezele Γ este o Γ-demonstraţie θ1 , . . ., θn a.î. θn = φ. În acest caz, n se
numeşte lungimea Γ-demonstraţiei.
Propoziţia 1.29
Fie Γ o mulţime de formule şi φ o formulă. Atunci Γ ⊢ φ ddacă există o
Γ-demonstraţie a lui φ.
51
⊢φ→φ
Propoziţia 1.30
Pentru orice formulă φ, ⊢ φ → φ.
Demonstraţie.
(1) ⊢ (φ → ((φ → φ) → φ)) → ((φ → (φ → φ)) → (φ → φ))
52
⊢φ→φ
Propoziţia 1.30
Demonstraţie.
(1) ⊢ (φ → ((φ → φ) → φ)) → ((φ → (φ → φ)) → (φ → φ))
(A2) (cu φ, ψ := φ → φ, χ := φ) şi Propoziţia 1.25.(i)
52
⊢φ→φ
Propoziţia 1.30
Demonstraţie.
(1) ⊢ (φ → ((φ → φ) → φ)) → ((φ → (φ → φ)) → (φ → φ))
(2) ⊢ φ → ((φ → φ) → φ)
52
⊢φ→φ
Propoziţia 1.30
Demonstraţie.
(1) ⊢ (φ → ((φ → φ) → φ)) → ((φ → (φ → φ)) → (φ → φ))
(2) ⊢ φ → ((φ → φ) → φ)
(A1) (cu φ, ψ := φ → φ) şi Propoziţia 1.25.(i)
52
⊢φ→φ
Propoziţia 1.30
Demonstraţie.
(1) ⊢ (φ → ((φ → φ) → φ)) → ((φ → (φ → φ)) → (φ → φ))
(2) ⊢ φ → ((φ → φ) → φ)
(3) ⊢ (φ → (φ → φ)) → (φ → φ)
52
⊢φ→φ
Propoziţia 1.30
Demonstraţie.
(1) ⊢ (φ → ((φ → φ) → φ)) → ((φ → (φ → φ)) → (φ → φ))
(2) ⊢ φ → ((φ → φ) → φ)
(3) ⊢ (φ → (φ → φ)) → (φ → φ)
(1), (2) şi Propoziţia 1.25.(iii). Scriem de obicei (MP): (1), (2)
52
⊢φ→φ
Propoziţia 1.30
Demonstraţie.
(1) ⊢ (φ → ((φ → φ) → φ)) → ((φ → (φ → φ)) → (φ → φ))
(2) ⊢ φ → ((φ → φ) → φ)
(3) ⊢ (φ → (φ → φ)) → (φ → φ)
(4) ⊢ φ → (φ → φ)
52
⊢φ→φ
Propoziţia 1.30
Demonstraţie.
(1) ⊢ (φ → ((φ → φ) → φ)) → ((φ → (φ → φ)) → (φ → φ))
(2) ⊢ φ → ((φ → φ) → φ)
(3) ⊢ (φ → (φ → φ)) → (φ → φ)
(4) ⊢ φ → (φ → φ)
(A1) (cu φ, ψ := φ) şi Propoziţia 1.25.(i)
52
⊢φ→φ
Propoziţia 1.30
Demonstraţie.
(1) ⊢ (φ → ((φ → φ) → φ)) → ((φ → (φ → φ)) → (φ → φ))
(2) ⊢ φ → ((φ → φ) → φ)
(3) ⊢ (φ → (φ → φ)) → (φ → φ)
(4) ⊢ φ → (φ → φ)
(5) ⊢φ→φ
52
⊢φ→φ
Propoziţia 1.30
Demonstraţie.
(1) ⊢ (φ → ((φ → φ) → φ)) → ((φ → (φ → φ)) → (φ → φ))
(2) ⊢ φ → ((φ → φ) → φ)
(3) ⊢ (φ → (φ → φ)) → (φ → φ)
(4) ⊢ φ → (φ → φ)
(5) ⊢φ→φ
(MP): (3), (4)
52
teorema deducţiei
Teorema deducţiei este unul din cele mai utile instrumente pentru a
arăta că o formulă e teoremă.
Teorema deducţiei 1.31

Fie Γ ⊆ Form şi φ, ψ ∈ Form. Atunci
Γ ∪ {φ} ⊢ ψ ddacă Γ ⊢ φ → ψ.
53
teorema deducţiei

Γ ∪ {φ} ⊢ ψ ddacă Γ ⊢ φ → ψ.
Demonstraţie. Dacă Γ ⊢ φ → ψ, atunci:

(1) Γ ∪ {φ} ⊢ φ → ψ (Γ ⊆ Γ ∪ {φ})
(2) Γ ∪ {φ} ⊢ φ (φ ∈ Γ ∪ {φ})
(3) Γ ∪ {φ} ⊢ ψ (MP): (1), (2)
53
teorema deducţiei

Γ ∪ {φ} ⊢ ψ ddacă Γ ⊢ φ → ψ.
Demonstraţie. Dacă Γ ⊢ φ → ψ, atunci:

(1) Γ ∪ {φ} ⊢ φ → ψ (Γ ⊆ Γ ∪ {φ})
(2) Γ ∪ {φ} ⊢ φ (φ ∈ Γ ∪ {φ})
(3) Γ ∪ {φ} ⊢ ψ (MP): (1), (2)
Presupunem că Γ ∪ {φ} ⊢ ψ şi demonstrăm că Γ ⊢ φ → ψ.
53
teorema deducţiei
Demonstraţie. (cont.)
Fie ψ1 , . . ., ψn = ψ o demonstraţie pentru ψ din ipotezele Γ ∪ {φ}.
Demonstrăm că Γ ⊢ φ → ψi prin inducţie după 1 ≤ i ≤ n.
54
teorema deducţiei
Fie ψ1 , . . ., ψn = ψ o demonstraţie pentru ψ din ipotezele Γ ∪ {φ}.
Demonstrăm că Γ ⊢ φ → ψi prin inducţie după 1 ≤ i ≤ n.
Dacă i = 1, atunci ψ1 este axiomă sau ψ1 ∈ Γ ∪ {φ}. Dacă ψ1 = φ, atunci
Γ ⊢ φ → φ deoarece ⊢ φ → φ. Dacă ψ1 ∈ Γ sau ψ1 este axiomă, atunci
Γ ⊢ ψ1 şi avem:
(1) Γ ⊢ ψ1
(2) Γ ⊢ ψ1 → (φ → ψ1 ) (A1)
(3) Γ ⊢ φ → ψ1 (MP): (1), (2)
54
teorema deducţiei
Presupunem că Γ ⊢ φ → ψk oricare k < i. Dacă ψi este axiomă sau
ψi ∈ Γ ∪ {φ} atunci demonstrăm ca mai sus. Altfel, există j, k < i astfel
incat ψj = ψk → ψi . Rezultă:
(1) Γ ⊢ φ → (ψk → ψi ) (ip. de inducţie)
(2) Γ ⊢ φ → ψk (ip. de inductie)
(3) Γ ⊢ (φ → (ψk → ψi )) → ((φ → ψk ) → (φ → ψi )) (A3)
(4) Γ ⊢ φ → ψi (1), (2), 2 × MP.
Pentru i = n obţinem Γ ⊢ φ → ψ.
55
câteva consecinţe
Propoziţia 1.32
⊢ (φ → ψ) → ((ψ → χ) → (φ → χ)). (35)
Demonstraţie.
56
câteva consecinţe
Propoziţia 1.32
⊢ (φ → ψ) → ((ψ → χ) → (φ → χ)). (35)
Demonstraţie. Folosind teorema deducţiei observăm că
⊢ (φ → ψ) → ((ψ → χ) → (φ → χ))
⇕
56
câteva consecinţe
Propoziţia 1.32
⊢ (φ → ψ) → ((ψ → χ) → (φ → χ)). (35)
⊢ (φ → ψ) → ((ψ → χ) → (φ → χ))
⇕
{φ → ψ} ⊢ (ψ → χ) → (φ → χ)
⇕
56
câteva consecinţe
Propoziţia 1.32
⊢ (φ → ψ) → ((ψ → χ) → (φ → χ)). (35)
⊢ (φ → ψ) → ((ψ → χ) → (φ → χ))
⇕
{φ → ψ} ⊢ (ψ → χ) → (φ → χ)
⇕
{φ → ψ, ψ → χ} ⊢ φ → χ
⇕
56
câteva consecinţe
Propoziţia 1.32
⊢ (φ → ψ) → ((ψ → χ) → (φ → χ)). (35)
⊢ (φ → ψ) → ((ψ → χ) → (φ → χ))
⇕
{φ → ψ} ⊢ (ψ → χ) → (φ → χ)
⇕
{φ → ψ, ψ → χ} ⊢ φ → χ
⇕
{φ → ψ, ψ → χ, φ} ⊢ χ.
56
câteva consecinţe
În acest fel am reformulat ceea ce aveam de demonstrat. A demonstra

teorema iniţială este echivalent cu a demonstra
{φ → ψ, ψ → χ, φ} ⊢ χ.
(1) {φ → ψ, ψ → χ, φ} ⊢ φ Propoziţia 1.25.(ii)
57
câteva consecinţe

{φ → ψ, ψ → χ, φ} ⊢ χ.

(2) {φ → ψ, ψ → χ, φ} ⊢ φ → ψ Propoziţia 1.25.(ii)
57
câteva consecinţe

{φ → ψ, ψ → χ, φ} ⊢ χ.

(3) {φ → ψ, ψ → χ, φ} ⊢ ψ (MP): (1), (2)
57
câteva consecinţe

{φ → ψ, ψ → χ, φ} ⊢ χ.

(3) {φ → ψ, ψ → χ, φ} ⊢ ψ (MP): (1), (2)
(4) {φ → ψ, ψ → χ, φ} ⊢ ψ → χ Propoziţia 1.25.(ii)
57
câteva consecinţe

{φ → ψ, ψ → χ, φ} ⊢ χ.

(3) {φ → ψ, ψ → χ, φ} ⊢ ψ (MP): (1), (2)
(4) {φ → ψ, ψ → χ, φ} ⊢ ψ → χ Propoziţia 1.25.(ii)
(5) {φ → ψ, ψ → χ, φ} ⊢ χ (MP): (3), (4).
57
câteva consecinţe
Propoziţia 1.33
Pentru orice mulţime de formule Γ şi orice formule φ, ψ, χ,
Γ ⊢ φ → ψ şi Γ ⊢ ψ → χ ⇒ Γ ⊢ φ → χ. (36)
Demonstraţie.
(1) Γ⊢φ→ψ ipoteză
58
câteva consecinţe
Propoziţia 1.33
Γ ⊢ φ → ψ şi Γ ⊢ ψ → χ ⇒ Γ ⊢ φ → χ. (36)
Demonstraţie.
(2) Γ ⊢ (φ → ψ) → ((ψ → χ) → (φ → χ))
58
câteva consecinţe
Propoziţia 1.33
Γ ⊢ φ → ψ şi Γ ⊢ ψ → χ ⇒ Γ ⊢ φ → χ. (36)
Demonstraţie.
(2) Γ ⊢ (φ → ψ) → ((ψ → χ) → (φ → χ)) P. 1.32 şi P. 1.25.(ii)
58
câteva consecinţe
Propoziţia 1.33
Γ ⊢ φ → ψ şi Γ ⊢ ψ → χ ⇒ Γ ⊢ φ → χ. (36)
Demonstraţie.
(2) Γ ⊢ (φ → ψ) → ((ψ → χ) → (φ → χ)) P. 1.32 şi P. 1.25.(ii)
(3) Γ ⊢ (ψ → χ) → (φ → χ)
58
câteva consecinţe
Propoziţia 1.33
Γ ⊢ φ → ψ şi Γ ⊢ ψ → χ ⇒ Γ ⊢ φ → χ. (36)
Demonstraţie.
(2) Γ ⊢ (φ → ψ) → ((ψ → χ) → (φ → χ)) P. 1.32 şi P. 1.25.(ii)
(3) Γ ⊢ (ψ → χ) → (φ → χ) (MP): (1), (2)
58
câteva consecinţe
Propoziţia 1.33
Γ ⊢ φ → ψ şi Γ ⊢ ψ → χ ⇒ Γ ⊢ φ → χ. (36)
Demonstraţie.
(2) Γ ⊢ (φ → ψ) → ((ψ → χ) → (φ → χ)) P. 1.32 şi P. 1.25.(ii)
(3) Γ ⊢ (ψ → χ) → (φ → χ) (MP): (1), (2)
(4) Γ⊢ψ→χ ipoteză
58
câteva consecinţe
Propoziţia 1.33
Γ ⊢ φ → ψ şi Γ ⊢ ψ → χ ⇒ Γ ⊢ φ → χ. (36)
Demonstraţie.
(2) Γ ⊢ (φ → ψ) → ((ψ → χ) → (φ → χ)) P. 1.32 şi P. 1.25.(ii)
(3) Γ ⊢ (ψ → χ) → (φ → χ) (MP): (1), (2)
(5) Γ⊢φ→χ
58
câteva consecinţe
Propoziţia 1.33
Γ ⊢ φ → ψ şi Γ ⊢ ψ → χ ⇒ Γ ⊢ φ → χ. (36)
Demonstraţie.
(2) Γ ⊢ (φ → ψ) → ((ψ → χ) → (φ → χ)) P. 1.32 şi P. 1.25.(ii)
(3) Γ ⊢ (ψ → χ) → (φ → χ) (MP): (1), (2)
(5) Γ⊢φ→χ (MP): (3), (4).
58
Pe data viitoare!
Conţinutul tehnic al acestui curs se regăseşte în cursul de Logică Matematică şi Computaţională al

prof. Laurenţiu Leuştean din anul universitar 2017/2018.

Partea2 ID

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Partea2 ID

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

partea 2

Logică Matematică şi Computaţională

FMI · Denisa Diaconescu · An universitar 2018/2019 · ID

Limbajul logicii propoziţionale este bazat pe propoziţii sau enunţuri

Limbajul logicii propoziţionale este bazat pe propoziţii sau enunţuri

Propoziţii care nu sunt declarative

Considerăm anumite propoziţii ca ﬁnd atomice şi le notăm cu p, q, r, . . .

Considerăm anumite propoziţii ca ﬁnd atomice şi le notăm cu p, q, r, . . .

Pornind de la propoziţiile atomice, putem crea propoziţii complexe

¬p = Numărul 2 nu este par.

¬p = Numărul 2 nu este par.

¬p = Numărul 2 nu este par.

¬p = Numărul 2 nu este par.

¬p = Numărul 2 nu este par.

¬p = Numărul 2 nu este par.

Putem aplica repetat conectorii pentru a obţine propoziţii şi mai

φ = Azi este 27 octombrie, deci avem curs de logică.

φ = Azi este 27 octombrie, deci avem curs de logică.

Considerăm propoziţiile atomice

∙ p = Azi este 27 octombrie.

φ = Azi este 27 octombrie, deci avem curs de logică.

Considerăm propoziţiile atomice

∙ p = Azi este 27 octombrie.

Atunci φ = p → q. Cine este ¬φ?

φ = Azi este 27 octombrie, deci avem curs de logică.

Considerăm propoziţiile atomice

∙ p = Azi este 27 octombrie.

Atunci φ = p → q. Cine este ¬φ?

¬φ = p ∧ (¬q) = Azi este 27 octombrie şi nu avem curs de logică.

φ = Dacă trenul întârzie şi nu sunt taxiuri la gară,

Considerăm propoziţiile atomice

φ = Dacă trenul întârzie şi nu sunt taxiuri la gară,

Considerăm propoziţiile atomice

φ = Dacă trenul întârzie şi nu sunt taxiuri la gară,

Considerăm propoziţiile atomice

φ = Dacă trenul întârzie şi nu sunt taxiuri la gară,

Considerăm propoziţiile atomice

φ = Dacă trenul întârzie şi nu sunt taxiuri la gară,

Considerăm propoziţiile atomice

Mulţimea Sim a simbolurilor lui LP este

Sim := V ∪ {¬, →, (, )}.

∙ Expresia vidă se notează λ.

∙ Deﬁniţia formulelor este un exemplu de deﬁniţie inductivă.

Citire unică (Unique readability)

Citire unică (Unique readability)

∙ În practică, renunţăm la parantezele exterioare; le punem numai atunci

∙ Prin urmare, formula (((φ → (ψ ∨ χ)) ∧ ((¬ψ) ↔ (ψ ∨ χ))) va ﬁ scrisă

Propoziţia 1.5 (Principiul inducţiei pe formule)

Propoziţia 1.5 (Principiul inducţiei pe formule)

Demonstraţie. Pentru orice formulă φ, notăm cu c(φ) numărul

Q(n) e adevărată ddacă orice formulă φ cu c(φ) ≤ n are proprietatea P.

Demonstrăm prin inducţie că Q(n) este adevărată pentru orice n ∈ N.

Propoziţia 1.6 (Principiul inducţiei pe formule - variantă alternativă)

SubForm(φ) = {v1 , v2 , v1 → v2 , ¬v1 , φ}.

¬ : {0, 1} → {0, 1} → : {0, 1} × {0, 1} → {0, 1}

∙ ∨ : {0, 1} × {0, 1} → {0, 1},

care veriﬁcă următoarele proprietăţi:

∙ e+ (v) = e(v) pentru orice orice v ∈ V.

e1 (v) = e2 (v) pentru orice v ∈ Var(φ) =⇒ e+

e1 (v) = e2 (v) pentru orice v ∈ Var(φ) =⇒ e+

Demonstraţie. Deﬁnim următoarea proprietate P: pentru orice formulă φ,

φ are proprietatea P ddacă pentru orice evaluări e1 , e2 : V → {0, 1},

e1 (v) = e2 (v) pentru orice v ∈ Var(φ) =⇒ e+

Demonstraţie. Deﬁnim următoarea proprietate P: pentru orice formulă φ,