Partea3 ID

partea 3
Logică Matematică şi Computaţională
FMI · Denisa Diaconescu · An universitar 2018/2019 · ID

logică propoziţională
recap - semantica
(partea 2) evaluări
Definiţia 1.8
O evaluare (sau interpretare) este o funcţie e : V → {0, 1}.
Teorema 1.9
Pentru orice evaluare e : V → {0, 1} există o unică funcţie
e+ : Form → {0, 1}
care verifică următoarele proprietăţi:
∙ e+ (v) = e(v) pentru orice orice v ∈ V.

∙ e+ (¬φ) = ¬ e+ (φ) pentru orice φ ∈ Form,
∙ e+ (φ → ψ) = e+ (φ) → e+ (ψ) pentru orice φ, ψ ∈ Form.
3
(partea 2) modele. satisfiabilitate. tautologii
Fie φ o formulă şi Γ, ∆ mulţimi de formule.
∙ O evaluare e : V → {0, 1} este model al lui φ dacă e+ (φ) = 1.

Notaţie: e ⊨ φ.
∙ O evaluare e : V → {0, 1} este model al lui Γ dacă este model al
fiecărei formule din Γ (adică e ⊨ γ pentru orice γ ∈ Γ).
Notaţie: e ⊨ Γ.
∙ φ (Γ) este satisfiabilă dacă admite un model.
∙ φ este tautologie dacă orice evaluare este model al lui φ.
Notaţie: ⊨ φ.
∙ O formulă φ este consecinţă semantică a lui Γ dacă Mod(Γ) ⊆ Mod(φ).
Notaţie: Γ ⊨ φ.
∙ ∆ este consecinţă semantică a lui Γ dacă Mod(Γ) ⊆ Mod(∆).
Notaţie: Γ ⊨ ∆.
∙ Γ şi ∆ sunt (logic) echivalente dacă Mod(Γ) = Mod(∆).
Notaţie: Γ ∼ ∆.
4
forma normală conjunctivă/disjunctivă
literali
Definiţia 2.1
Un literal este o
∙ variabilă (caz în care spunem că este literal pozitiv) sau

∙ negaţia unei variabile (caz în care spunem că este literal negativ).
6
literali
Definiţia 2.1
Un literal este o
∙ variabilă (caz în care spunem că este literal pozitiv) sau

∙ negaţia unei variabile (caz în care spunem că este literal negativ).
Exemplu.
∙ v1 , v2 , v10 literali pozitivi
∙ ¬v0 , ¬v100 literali negativi
6
forma normală conjunctivă / disjunctivă
Definiţia 2.2
O formulă φ este în formă normală disjunctivă (FND) dacă φ este o
disjuncţie de conjuncţii de literali.
 
∨n ∧ki
φ este în FND ddacă φ =  Li,j , unde fiecare Li,j este literal.
i=1 j=1
7
Definiţia 2.2
O formulă φ este în formă normală disjunctivă (FND) dacă φ este o
disjuncţie de conjuncţii de literali.
 
∨n ∧ki
φ este în FND ddacă φ =  Li,j , unde fiecare Li,j este literal.
i=1 j=1
Definiţia 2.3
O formulă φ este în formă normală conjunctivă (FNC) dacă φ este o

conjuncţie de disjuncţii de literali.
 
∧n ∨ki
φ este în FNC ddacă φ =  Li,j , unde fiecare Li,j este literal.
i=1 j=1
7
Exemple.
∙ (v0 ∨ v1 ) ∧ (v3 ∨ v5 ) ∧ (¬v20 ∨ ¬v15 ∨ ¬v34 )
8
Exemple.
∙ (v0 ∨ v1 ) ∧ (v3 ∨ v5 ) ∧ (¬v20 ∨ ¬v15 ∨ ¬v34 ) este în FNC
∙ (¬v9 ∧ v1 ) ∨ v24 ∨ (v2 ∧ ¬v1 ∧ v2 )
8
Exemple.
∙ (¬v9 ∧ v1 ) ∨ v24 ∨ (v2 ∧ ¬v1 ∧ v2 ) este în FND
∙ v1 ∧ ¬v5 ∧ v4
8
Exemple.
∙ v1 ∧ ¬v5 ∧ v4 este atât în FND cât şi în FNC
∙ ¬v10 ∨ v20 ∨ v4
8
Exemple.
∙ ¬v10 ∨ v20 ∨ v4 este atât în FND cât şi în FNC
∙ (v1 ∨ v2 ) ∧ ((v1 ∧ v3 ) ∨ (v4 ∧ v5 ))
8
Exemple.
∙ ¬v10 ∨ v20 ∨ v4 este atât în FND cât şi în FNC
∙ (v1 ∨ v2 ) ∧ ((v1 ∧ v3 ) ∨ (v4 ∧ v5 )) nu este nici în FND, nici în FNC
8
{
c
¬v dacă L = v ∈ V
Notaţie. Dacă L este literal, atunci L :=
v dacă L = ¬v.
9
{
c
v dacă L = ¬v.
Propoziţia 2.4
∧n (∨ki )
(i) Fie φ o formulă în FNC, φ = i=1 j=1 Li,j . Atunci
∨n (∧ki c )
¬φ ∼ i=1 j=1 Li,j , o formulă în FND.
9
{
c
v dacă L = ¬v.
Propoziţia 2.4
∧n (∨ki )
∨n (∧ki c )
∨n (∧ki )
(ii) Fie φ o formulă în FND, φ = i=1 j=1 Li,j . Atunci
∧n (∨ki c )
¬φ ∼ i=1 j=1 Li,j , o formulă în FNC.
9
{
c
v dacă L = ¬v.
Propoziţia 2.4
∧n (∨ki )
∨n (∧ki c )
∨n (∧ki )
∧n (∨ki c )
Demonstraţie.
(i) Aplicând Propoziţia 1.18, obţinem

∧n (∨ki )
¬φ ∼ ¬ i=1 j=1 Li,j
9
{
c
v dacă L = ¬v.
Propoziţia 2.4
∧n (∨ki )
∨n (∧ki c )
∨n (∧ki )
∧n (∨ki c )
Demonstraţie.

∧n (∨ki ) ∨
n
(∨
ki
)
¬φ ∼ ¬ i=1 j=1 Li,j ∼ i=1 ¬ j=1 Li,j
9
{
c
v dacă L = ¬v.
Propoziţia 2.4
∧n (∨ki )
∨n (∧ki c )
∨n (∧ki )
∧n (∨ki c )
Demonstraţie.

∧n (∨ki ) ∨
n
(∨
ki
)
¬φ ∼ ¬ i=1 j=1 L i,j ∼ i=1 ¬ j=1 Li,j
∨n (∧ki )
∼ i=1 j=1 ¬L i,j
9
{
c
v dacă L = ¬v.
Propoziţia 2.4
∧n (∨ki )
∨n (∧ki c )
∨n (∧ki )
∧n (∨ki c )
Demonstraţie.

∧n (∨ki ) ∨
n
(∨
ki
)
¬φ ∼ ¬ i=1 L i,j ∼ ¬ Li,j
∨n (∧ki
j=1
) ∨ i=1 (∧ j=1 )
n ki c
∼ i=1 j=1 ¬L i,j ∼ i=1 j=1 Li,j .
9
{
c
v dacă L = ¬v.
Propoziţia 2.4
∧n (∨ki )
∨n (∧ki c )
∨n (∧ki )
∧n (∨ki c )
Demonstraţie.

∧n (∨ki ) ∨
n
(∨
ki
)
¬φ ∼ ¬ i=1 L i,j ∼ ¬ Li,j
∨n (∧ki
j=1
) ∨ i=1 (∧ j=1 )
n ki c
∼ i=1 j=1 ¬L i,j ∼ i=1 j=1 Li,j .
(ii) Exerciţiu.
9
Teorema 2.5
Orice formulă φ este echivalentă cu o formulă φFND în FND şi cu o
formulă φFNC în FNC.
10
Algoritm pentru a aduce o formulă la FNC/FND:

Pasul 1. Se înlocuiesc implicaţiile şi echivalenţele, folosind:
φ → ψ ∼ ¬φ ∨ ψ şi φ ↔ ψ ∼ (¬φ ∨ ψ) ∧ (¬ψ ∨ φ).
11

φ → ψ ∼ ¬φ ∨ ψ şi φ ↔ ψ ∼ (¬φ ∨ ψ) ∧ (¬ψ ∨ φ).
Pasul 2. Se înlocuiesc dublele negaţii, folosind ¬¬ψ ∼ ψ, şi se aplică

regulile De Morgan pentru a înlocui
¬(φ ∨ ψ) cu ¬φ ∧ ¬ψ şi ¬(φ ∧ ψ) cu ¬φ ∨ ¬ψ.
11

φ → ψ ∼ ¬φ ∨ ψ şi φ ↔ ψ ∼ (¬φ ∨ ψ) ∧ (¬ψ ∨ φ).

¬(φ ∨ ψ) cu ¬φ ∧ ¬ψ şi ¬(φ ∧ ψ) cu ¬φ ∨ ¬ψ.
Pasul 3.
Pentru FNC, se aplică distributivitatea lui ∨ faţa de ∧, pentru a înlocui
φ ∨ (ψ ∧ χ) cu (φ ∨ ψ) ∧ (φ ∨ χ) şi (ψ ∧ χ) ∨ φ cu (ψ ∨ φ) ∧ (χ ∨ φ).
11

φ → ψ ∼ ¬φ ∨ ψ şi φ ↔ ψ ∼ (¬φ ∨ ψ) ∧ (¬ψ ∨ φ).

¬(φ ∨ ψ) cu ¬φ ∧ ¬ψ şi ¬(φ ∧ ψ) cu ¬φ ∨ ¬ψ.
Pasul 3.
Pentru FNC, se aplică distributivitatea lui ∨ faţa de ∧, pentru a înlocui
φ ∨ (ψ ∧ χ) cu (φ ∨ ψ) ∧ (φ ∨ χ) şi (ψ ∧ χ) ∨ φ cu (ψ ∨ φ) ∧ (χ ∨ φ).
Pentru FND, se aplică distributivitatea lui ∧ faţa de ∨, pentru a înlocui
φ ∧ (ψ ∨ χ) cu (φ ∧ ψ) ∨ (φ ∧ χ) şi (ψ ∨ χ) ∧ φ cu (ψ ∧ φ) ∨ (χ ∧ φ).
11
Exemplu.
Considerăm formula φ := (¬v0 → ¬v2 ) → (v0 → v2 ).
12
Exemplu.
φ ∼ ¬(¬v0 → ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1
12
Exemplu.
φ ∼ ¬(¬v0 → ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1

∼ ¬(¬¬v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1
12
Exemplu.
φ ∼ ¬(¬v0 → ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1

∼ ¬(¬¬v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1
∼ ¬(¬¬v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 ) Pasul 1
12
Exemplu.
φ ∼ ¬(¬v0 → ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1

∼ ¬(¬¬v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1
∼ ¬(¬¬v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 ) Pasul 1
∼ ¬(v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 ) Pasul 2
12
Exemplu.
φ ∼ ¬(¬v0 → ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1

∼ ¬(¬¬v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1
∼ ¬(¬¬v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 ) Pasul 1
∼ ¬(v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 ) Pasul 2
∼ (¬v0 ∧ ¬¬v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 ) Pasul 2
12
Exemplu.
φ ∼ ¬(¬v0 → ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1

∼ ¬(¬¬v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1
∼ ¬(¬¬v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 ) Pasul 1
∼ ¬(v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 ) Pasul 2
∼ (¬v0 ∧ ¬¬v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 ) Pasul 2
∼ (¬v0 ∧ v2 ) ∨ ¬v0 ∨ v2 Pasul 2.
12
Exemplu.
φ ∼ ¬(¬v0 → ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1

∼ ¬(¬¬v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1
∼ ¬(¬¬v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 ) Pasul 1
∼ ¬(v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 ) Pasul 2
∼ (¬v0 ∧ ¬¬v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 ) Pasul 2
∼ (¬v0 ∧ v2 ) ∨ ¬v0 ∨ v2 Pasul 2.
Putem lua φFND := (¬v0 ∧ v2 ) ∨ ¬v0 ∨ v2 .
12
Exemplu.
φ ∼ ¬(¬v0 → ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1

∼ ¬(¬¬v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1
∼ ¬(¬¬v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 ) Pasul 1
∼ ¬(v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 ) Pasul 2
∼ (¬v0 ∧ ¬¬v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 ) Pasul 2
∼ (¬v0 ∧ v2 ) ∨ ¬v0 ∨ v2 Pasul 2.
Pentru a obţine FNC, continuăm cu Pasul 3:

φ ∼ (¬v0 ∧ v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 )
∼ (¬v0 ∨ ¬v0 ∨ v2 ) ∧ (v2 ∨ ¬v0 ∨ v2 ).
12
Exemplu.
φ ∼ ¬(¬v0 → ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1

∼ ¬(¬¬v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1
∼ ¬(¬¬v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 ) Pasul 1
∼ ¬(v0 ∨ ¬v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 ) Pasul 2
∼ (¬v0 ∧ ¬¬v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 ) Pasul 2
∼ (¬v0 ∧ v2 ) ∨ ¬v0 ∨ v2 Pasul 2.
Pentru a obţine FNC, continuăm cu Pasul 3:

φ ∼ (¬v0 ∧ v2 ) ∨ (¬v0 ∨ v2 )
∼ (¬v0 ∨ ¬v0 ∨ v2 ) ∧ (v2 ∨ ¬v0 ∨ v2 ).
Putem lua φFNC := (¬v0 ∨ ¬v0 ∨ v2 ) ∧ (v2 ∨ ¬v0 ∨ v2 ). Se observă, folosind

idempotenţa (v ∨ v ∼ v) şi comutativitatea (v1 ∨ v2 ∼ v2 ∨ v1 ) lui ∨, că
φFNC ∼ ¬v0 ∨ v2 . 12
rezoluţia
problema sat
Problema satisfiabilităţii (SAT)

Fiind dată o formulă φ (în forma normală conjunctivă) există o evaluare
e : Var → {0, 1} astfel încât fe (φ) = 1?
Teorema Cook-Levin
SAT este o problemă NP-completă.
14
rezoluţia
∙ Rezoluţia propoziţională este o regula de deducţie pentru calculul

propoziţional clasic.
∙ Multe demonstratoare automate şi SAT-solvere au la bază rezoluţia.
∙ Utilizând rezoluţia se poate construi un demonstrator automat corect

şi complet pentru calculul propoziţional, fără alte teoreme şi reguli de
deducţie.
∙ Limbajul PROLOG este bazat pe rezoluţie.
15
rezoluţia
∙ Rezoluţia propoziţională este o regula de deducţie pentru calculul

propoziţional clasic.
∙ Multe demonstratoare automate şi SAT-solvere au la bază rezoluţia.
∙ Utilizând rezoluţia se poate construi un demonstrator automat corect

şi complet pentru calculul propoziţional, fără alte teoreme şi reguli de
deducţie.
∙ Limbajul PROLOG este bazat pe rezoluţie.
Rezoluţia este o metodă de verificare a satisfiabilităţii

pentru formule în forma clauzală.
15
clauze
Definiţia 2.6
O clauză este o mulţime finită de literali:
C = {L1 , . . . , Ln }, unde L1 , . . ., Ln sunt literali.
Dacă n = 0, obţinem clauza vidă □ := ∅.
16
clauze
Definiţia 2.6
O clauză nevidă este considerată implicit o disjuncţie.
16
clauze
Definiţia 2.6
Definiţia 2.7
Fie C o clauză şi e : V → {0, 1}. Spunem că e este model al lui C sau că e
satisface C şi scriem e ⊨ C dacă
16
clauze
Definiţia 2.6
Definiţia 2.7
satisface C şi scriem e ⊨ C dacă există L ∈ C a.î. e ⊨ L.
16
clauze
Definiţia 2.6
Definiţia 2.7
satisface C şi scriem e ⊨ C dacă există L ∈ C a.î. e ⊨ L.
Definiţia 2.8
O clauză C se numeşte
(i) satisfiabilă dacă are un model.

(ii) validă dacă orice evaluare e : V → {0, 1} este model al lui C.
16
clauze
Definiţia 2.9
O clauză C este trivială dacă există un literal L a.î. L, Lc ∈ C.
Propoziţia 2.10
(i) Orice clauză nevidă este satisfiabilă.
(ii) Clauza vidă □ este nesatisfiabilă.
(iii) O clauză este validă ddacă este trivială.
Demonstraţie. Exerciţiu.
17
clauze
Fie S = {C1 , . . . , Cm } este o mulţime de clauze.

Dacă m = 0, obţinem mulţimea vidă de clauze ∅.
S este considerată implicit ca o formulă în FNC: conjuncţie de disjuncţii

ale literalilor din fiecare clauză.
Definiţia 2.11
Fie e : V → {0, 1}. Spunem că e este model al lui S sau că e satisface S şi
scriem e ⊨ S dacă
18
clauze
Fie S = {C1 , . . . , Cm } este o mulţime de clauze.

Dacă m = 0, obţinem mulţimea vidă de clauze ∅.
S este considerată implicit ca o formulă în FNC: conjuncţie de disjuncţii

ale literalilor din fiecare clauză.
Definiţia 2.11
Fie e : V → {0, 1}. Spunem că e este model al lui S sau că e satisface S şi
scriem e ⊨ S dacă e ⊨ Ci pentru orice i ∈ {1, . . . , m}.
Definiţia 2.12
S se numeşte
(i) satisfiabilă dacă are un model.

(ii) validă dacă orice evaluare e : V → {0, 1} este model al lui S.
18
clauze
Propoziţia 2.13
∙ Dacă S conţine clauza vidă □, atunci S nu este satisfiabilă.
∙ ∅ este validă.
19
clauze
Propoziţia 2.13
Exemplu.
Arătăm că S = {{v1 , ¬v3 }, {¬v3 , v3 }, {v2 , v1 }, {v2 , ¬v1 , v3 }} este satisfiabilă.
19
clauze
Propoziţia 2.13
Exemplu.
Considerăm e : V → {0, 1} a.î. e(v1 ) = e(v2 ) = 1. Atunci e ⊨ S.
19
clauze
Propoziţia 2.13
Exemplu.
Exemplu.
Arătăm că S = {{¬v1 , v2 }, {¬v3 , ¬v2 }, {v1 }, {v3 }} nu este satisfiabilă.
19
clauze
Propoziţia 2.13
Exemplu.
Exemplu.
Presupunem că S are un model e. Atunci
19
clauze
Propoziţia 2.13
Exemplu.
Exemplu.
Presupunem că S are un model e. Atunci e(v1 ) = e(v3 ) = 1
19
clauze
Propoziţia 2.13
Exemplu.
Exemplu.
Presupunem că S are un model e. Atunci e(v1 ) = e(v3 ) = 1 şi, deoarece
e ⊨ {¬v3 , ¬v2 }, trebuie să avem e(v2 ) = 0.
19
clauze
Propoziţia 2.13
Exemplu.
Exemplu.
e ⊨ {¬v3 , ¬v2 }, trebuie să avem e(v2 ) = 0. Rezultă că e(v2 ) = e+ (¬v1 ) = 0,
deci e nu satisface {¬v1 , v2 }.
19
clauze
Propoziţia 2.13
Exemplu.
Exemplu.
e ⊨ {¬v3 , ¬v2 }, trebuie să avem e(v2 ) = 0. Rezultă că e(v2 ) = e+ (¬v1 ) = 0,
deci e nu satisface {¬v1 , v2 }. Am obţinut o contradicţie.
19
clauze şi fnc
Unei formule φ în FNC îi asociem o mulţime de clauze Sφ .
Fie  
n
∧ ki
∨
φ :=  Li,j  ,
i=1 j=1
unde fiecare Li,j este literal.
20
clauze şi fnc
Fie  
n
∧ ki
∨
φ :=  Li,j  ,
i=1 j=1
unde fiecare Li,j este literal. Pentru orice i, fie Ci clauza obţinută

considerând toţi literalii Li,j , j ∈ {1, . . . , ki } distincţi.
20
clauze şi fnc
Fie  
n
∧ ki
∨
φ :=  Li,j  ,
i=1 j=1

Fie Sφ mulţimea tuturor clauzelor Ci , i ∈ {1, . . . , n} distincte.
Sφ se mai numeşte şi forma clauzală a lui φ.
20
clauze şi fnc
Fie  
n
∧ ki
∨
φ :=  Li,j  ,
i=1 j=1

Fie Sφ mulţimea tuturor clauzelor Ci , i ∈ {1, . . . , n} distincte.
Sφ se mai numeşte şi forma clauzală a lui φ.
Propoziţia 2.14
Pentru orice evaluare e : V → {0, 1}, e ⊨ φ ddacă e ⊨ Sφ .
20
clauze şi fnc
Unei mulţimi de clauze S îi asociem o formulă φS în FNC astfel:
∙ C = {L1 , . . . , Ln }, n ≥ 1 7−→ φC := L1 ∨ L2 ∨ . . . ∨ Ln .
∙ □ 7−→ φ□ := v0 ∧ ¬v0 .
21
clauze şi fnc
∙ C = {L1 , . . . , Ln }, n ≥ 1 7−→ φC := L1 ∨ L2 ∨ . . . ∨ Ln .
∙ □ 7−→ φ□ := v0 ∧ ¬v0 .
Fie S = {C1 , . . . , Cm } o mulţime nevidă de clauze. Formula asociată lui S

este
m
∧
φS := φCi .
i=1
21
clauze şi fnc
∙ C = {L1 , . . . , Ln }, n ≥ 1 7−→ φC := L1 ∨ L2 ∨ . . . ∨ Ln .
∙ □ 7−→ φ□ := v0 ∧ ¬v0 .

este
m
∧
φS := φCi .
i=1
Formula asociată mulţimii vide de clauze este φ∅ := v0 ∨ ¬v0 .
21
clauze şi fnc
∙ C = {L1 , . . . , Ln }, n ≥ 1 7−→ φC := L1 ∨ L2 ∨ . . . ∨ Ln .
∙ □ 7−→ φ□ := v0 ∧ ¬v0 .

este
m
∧
φS := φCi .
i=1

Formula φS nu este unic determinată, depinde de ordinea în care se
scriu elementele în clauze şi în S, dar se observă imediat că: S = S ′
implică φS ∼ φS ′ .
21
clauze şi fnc
∙ C = {L1 , . . . , Ln }, n ≥ 1 7−→ φC := L1 ∨ L2 ∨ . . . ∨ Ln .
∙ □ 7−→ φ□ := v0 ∧ ¬v0 .

este
m
∧
φS := φCi .
i=1

Formula φS nu este unic determinată, depinde de ordinea în care se
scriu elementele în clauze şi în S, dar se observă imediat că: S = S ′
implică φS ∼ φS ′ .
Propoziţia 2.15
Pentru orice evaluare e : V → {0, 1}, e ⊨ S ddacă e ⊨ φS .
21
rezoluţie
Definiţia 2.16
Fie C1 , C2 două clauze. O clauză R se numeşte rezolvent al clauzelor C1 , C2
dacă există un literal L a.î. L ∈ C1 , Lc ∈ C2 şi
R = (C1 \ {L}) ∪ (C2 \ {Lc }).
22
rezoluţie
Definiţia 2.16
Fie C1 , C2 două clauze. O clauză R se numeşte rezolvent al clauzelor C1 , C2
dacă există un literal L a.î. L ∈ C1 , Lc ∈ C2 şi
R = (C1 \ {L}) ∪ (C2 \ {Lc }).
Regula Rezoluţiei
C1 , C2
Rez , L ∈ C1 , Lc ∈ C2
(C1 \ {L}) ∪ (C2 \ {Lc })
Notăm cu Res(C1 , C2 ) mulţimea rezolvenţilor clauzelor C1 , C2 .
22
rezoluţie
Exemplu.
Fie C1 = {v1 , v2 , ¬v5 } şi C2 = {v1 , ¬v2 , v100 , v5 }.
23
rezoluţie
Exemplu.
Fie C1 = {v1 , v2 , ¬v5 } şi C2 = {v1 , ¬v2 , v100 , v5 }.
∙ Luăm L := ¬v5 . Atunci L ∈ C1 şi Lc = v5 ∈ C2 .
23
rezoluţie
Exemplu.
Fie C1 = {v1 , v2 , ¬v5 } şi C2 = {v1 , ¬v2 , v100 , v5 }.
∙ Luăm L := ¬v5 . Atunci L ∈ C1 şi Lc = v5 ∈ C2 . Prin urmare,

R = {v1 , v2 , ¬v2 , v100 } este rezolvent al clauzelor C1 , C2 .
23
rezoluţie
Exemplu.
Fie C1 = {v1 , v2 , ¬v5 } şi C2 = {v1 , ¬v2 , v100 , v5 }.

∙ Dacă luăm L′ := v2 , atunci L′ ∈ C1 şi L′c = ¬v2 ∈ C2 .
23
rezoluţie
Exemplu.
Fie C1 = {v1 , v2 , ¬v5 } şi C2 = {v1 , ¬v2 , v100 , v5 }.

∙ Dacă luăm L′ := v2 , atunci L′ ∈ C1 şi L′c = ¬v2 ∈ C2 . Prin urmare,
R′ = {v1 , ¬v5 , v100 , v5 } este rezolvent al clauzelor C1 , C2 .
23
rezoluţie
Exemplu.
Fie C1 = {v1 , v2 , ¬v5 } şi C2 = {v1 , ¬v2 , v100 , v5 }.

Exemplu.
Fie C1 = {v7 } şi C2 = {¬v7 }.
23
rezoluţie
Exemplu.
Fie C1 = {v1 , v2 , ¬v5 } şi C2 = {v1 , ¬v2 , v100 , v5 }.

Exemplu.
Fie C1 = {v7 } şi C2 = {¬v7 }.
Atunci clauza vidă □ este rezolvent al clauzelor C1 , C2 .
23
rezoluţie
Fie S o mulţime de clauze.
Definiţia 2.17
O derivare prin rezoluţie din S sau o S-derivare prin rezoluţie este o
secvenţă C1 , C2 , . . . , Cn de clauze a.î. pentru fiecare i ∈ {1, . . . , n}, una din
următoarele condiţii este satisfăcută:
(i) Ci este o clauză din S;

(ii) există j, k < i a.î. Ci este rezolvent al clauzelor Cj , Ck .
24
rezoluţie
Fie S o mulţime de clauze.
Definiţia 2.17
O derivare prin rezoluţie din S sau o S-derivare prin rezoluţie este o
secvenţă C1 , C2 , . . . , Cn de clauze a.î. pentru fiecare i ∈ {1, . . . , n}, una din
următoarele condiţii este satisfăcută:
(i) Ci este o clauză din S;

(ii) există j, k < i a.î. Ci este rezolvent al clauzelor Cj , Ck .
Definiţia 2.18
Fie C o clauză. O derivare prin rezoluţie a lui C din S este o S-derivare
prin rezoluţie C1 , C2 , . . . , Cn a.î. Cn = C.
24
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
O derivare prin rezoluţie a clauzei vide □ din S este următoarea:
25
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
C1 = {¬v4 }
25
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
C1 = {¬v4 } C1 ∈ S
25
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
C1 = {¬v4 } C1 ∈ S
C2 = {¬v2 , ¬v3 , v4 }
25
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
C1 = {¬v4 } C1 ∈ S
C2 = {¬v2 , ¬v3 , v4 } C2 ∈ S
25
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
C1 = {¬v4 } C1 ∈ S
C2 = {¬v2 , ¬v3 , v4 } C2 ∈ S
C3 = {¬v2 , ¬v3 }
25
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
C1 = {¬v4 } C1 ∈ S
C2 = {¬v2 , ¬v3 , v4 } C2 ∈ S
C3 = {¬v2 , ¬v3 } C3 rezolvent al clauzelor C1 , C2
25
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
C1 = {¬v4 } C1 ∈ S
C2 = {¬v2 , ¬v3 , v4 } C2 ∈ S
C4 = {v3 }
25
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
C1 = {¬v4 } C1 ∈ S
C2 = {¬v2 , ¬v3 , v4 } C2 ∈ S
C4 = {v3 } C4 ∈ S
25
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
C1 = {¬v4 } C1 ∈ S
C2 = {¬v2 , ¬v3 , v4 } C2 ∈ S
C4 = {v3 } C4 ∈ S
C5 = {¬v2 }
25
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
C1 = {¬v4 } C1 ∈ S
C2 = {¬v2 , ¬v3 , v4 } C2 ∈ S
C4 = {v3 } C4 ∈ S
C5 = {¬v2 } C5 rezolvent al clauzelor C3 , C4
25
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
C1 = {¬v4 } C1 ∈ S
C2 = {¬v2 , ¬v3 , v4 } C2 ∈ S
C4 = {v3 } C4 ∈ S
C6 = {¬v1 , v2 }
25
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
C1 = {¬v4 } C1 ∈ S
C2 = {¬v2 , ¬v3 , v4 } C2 ∈ S
C4 = {v3 } C4 ∈ S
C6 = {¬v1 , v2 } C6 ∈ S
25
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
C1 = {¬v4 } C1 ∈ S
C2 = {¬v2 , ¬v3 , v4 } C2 ∈ S
C4 = {v3 } C4 ∈ S
C6 = {¬v1 , v2 } C6 ∈ S
C7 = {¬v1 }
25
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
C1 = {¬v4 } C1 ∈ S
C2 = {¬v2 , ¬v3 , v4 } C2 ∈ S
C4 = {v3 } C4 ∈ S
C6 = {¬v1 , v2 } C6 ∈ S
25
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
C1 = {¬v4 } C1 ∈ S
C2 = {¬v2 , ¬v3 , v4 } C2 ∈ S
C4 = {v3 } C4 ∈ S
C6 = {¬v1 , v2 } C6 ∈ S
C8 = {v1 }
25
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
C1 = {¬v4 } C1 ∈ S
C2 = {¬v2 , ¬v3 , v4 } C2 ∈ S
C4 = {v3 } C4 ∈ S
C6 = {¬v1 , v2 } C6 ∈ S
C8 = {v1 } C8 ∈ S
25
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
C1 = {¬v4 } C1 ∈ S
C2 = {¬v2 , ¬v3 , v4 } C2 ∈ S
C4 = {v3 } C4 ∈ S
C6 = {¬v1 , v2 } C6 ∈ S
C8 = {v1 } C8 ∈ S
C9 = □
25
rezoluţie
Exemplu.
Fie
S = {{¬v1 , v2 }, {¬v2 , ¬v3 , v4 }, {v1 }, {v3 }, {¬v4 }}.
C1 = {¬v4 } C1 ∈ S
C2 = {¬v2 , ¬v3 , v4 } C2 ∈ S
C4 = {v3 } C4 ∈ S
C6 = {¬v1 , v2 } C6 ∈ S
C8 = {v1 } C8 ∈ S
C9 = □ C9 rezolvent al clauzelor C7 , C8 .
25
rezoluţie
Teorema 2.19
Fie S o mulţime de clauze. Dacă □ se derivează prin rezoluţie din S,
atunci S este nesatisfiabilă.
26
algoritmul davis-putnam (dp)
Intrare: S mulţime nevidă de clauze netriviale.

i := 1, S1 := S
27

i := 1, S1 := S
Pasul i.1. Fie xi o variabilă care apare în Si . Definim
Ti 1 := {C ∈ Si | xi ∈ C}, Ti 0 := {C ∈ Si | ¬xi ∈ C}.
27

i := 1, S1 := S
27

i := 1, S1 := S
Pasul i.2. Dacă (Ti 1 ̸= ∅ şi Ti 0 ̸= ∅) atunci

Ui := {(C1 \ {xi }) ∪ (C0 \ {¬xi }) | C1 ∈ Ti 1 , C0 ∈ Ti 0 }.
altfel Ui := ∅.
27

i := 1, S1 := S

Ui := {(C1 \ {xi }) ∪ (C0 \ {¬xi }) | C1 ∈ Ti 1 , C0 ∈ Ti 0 }.
altfel Ui := ∅.
Pasul i.3. Definim ( )
′
Si+1 := Si \ (Ti 0 ∪ Ti 1 ) ∪ Ui ;
27

i := 1, S1 := S

Ui := {(C1 \ {xi }) ∪ (C0 \ {¬xi }) | C1 ∈ Ti 1 , C0 ∈ Ti 0 }.
altfel Ui := ∅.
′
Si+1 := Si \ (Ti 0 ∪ Ti 1 ) ∪ Ui ;
′ ′
Si+1 := Si+1 \ {C ∈ Si+1 | C trivială}.
27

i := 1, S1 := S

Ui := {(C1 \ {xi }) ∪ (C0 \ {¬xi }) | C1 ∈ Ti 1 , C0 ∈ Ti 0 }.
altfel Ui := ∅.
′
Si+1 := Si \ (Ti 0 ∪ Ti 1 ) ∪ Ui ;
′ ′
Si+1 := Si+1 \ {C ∈ Si+1 | C trivială}.
Pasul i.4. Dacă Si+1 = ∅ atunci S este satisfiabilă.

altfel dacă □ ∈ Si+1 atunci S este nesatisfiabilă.
altfel {i := i + 1; go to Pasul i.1}. 27
Exemplu.
Fie S = {{v1 , ¬v3 }, {v2 , v1 }, {v2 , ¬v1 , v3 }}
i := 1, S1 := S.
28
Exemplu.
Fie S = {{v1 , ¬v3 }, {v2 , v1 }, {v2 , ¬v1 , v3 }}
i := 1, S1 := S.
P1.1 x1 := v3 ; T11 := {{v2 , ¬v1 , v3 }}; T10 := {{v1 , ¬v3 }}.
28
Exemplu.
Fie S = {{v1 , ¬v3 }, {v2 , v1 }, {v2 , ¬v1 , v3 }}
i := 1, S1 := S.
P1.1 x1 := v3 ; T11 := {{v2 , ¬v1 , v3 }}; T10 := {{v1 , ¬v3 }}.

P1.2 U1 := {{v2 , ¬v1 , v1 }}.
28
Exemplu.
Fie S = {{v1 , ¬v3 }, {v2 , v1 }, {v2 , ¬v1 , v3 }}
i := 1, S1 := S.
P1.1 x1 := v3 ; T11 := {{v2 , ¬v1 , v3 }}; T10 := {{v1 , ¬v3 }}.

P1.2 U1 := {{v2 , ¬v1 , v1 }}.
P1.3 S2′ := {{v2 , v1 }, {v2 , ¬v1 , v1 }}; S2 := {{v2 , v1 }}.
28
Exemplu.
Fie S = {{v1 , ¬v3 }, {v2 , v1 }, {v2 , ¬v1 , v3 }}
i := 1, S1 := S.
P1.1 x1 := v3 ; T11 := {{v2 , ¬v1 , v3 }}; T10 := {{v1 , ¬v3 }}.

P1.2 U1 := {{v2 , ¬v1 , v1 }}.
P1.3 S2′ := {{v2 , v1 }, {v2 , ¬v1 , v1 }}; S2 := {{v2 , v1 }}.
P1.4 i := 2 and go to P2.1.
28
Exemplu.
Fie S = {{v1 , ¬v3 }, {v2 , v1 }, {v2 , ¬v1 , v3 }}
i := 1, S1 := S.
P1.1 x1 := v3 ; T11 := {{v2 , ¬v1 , v3 }}; T10 := {{v1 , ¬v3 }}.

P1.2 U1 := {{v2 , ¬v1 , v1 }}.
P1.3 S2′ := {{v2 , v1 }, {v2 , ¬v1 , v1 }}; S2 := {{v2 , v1 }}.
P1.4 i := 2 and go to P2.1.
P2.1 x2 := v2 ; T21 := {{v2 , v1 }}; T20 := ∅.
28
Exemplu.
Fie S = {{v1 , ¬v3 }, {v2 , v1 }, {v2 , ¬v1 , v3 }}
i := 1, S1 := S.
P1.1 x1 := v3 ; T11 := {{v2 , ¬v1 , v3 }}; T10 := {{v1 , ¬v3 }}.

P1.2 U1 := {{v2 , ¬v1 , v1 }}.
P1.3 S2′ := {{v2 , v1 }, {v2 , ¬v1 , v1 }}; S2 := {{v2 , v1 }}.
P1.4 i := 2 and go to P2.1.
P2.1 x2 := v2 ; T21 := {{v2 , v1 }}; T20 := ∅.

P2.2 U2 := ∅.
28
Exemplu.
Fie S = {{v1 , ¬v3 }, {v2 , v1 }, {v2 , ¬v1 , v3 }}
i := 1, S1 := S.
P1.1 x1 := v3 ; T11 := {{v2 , ¬v1 , v3 }}; T10 := {{v1 , ¬v3 }}.

P1.2 U1 := {{v2 , ¬v1 , v1 }}.
P1.3 S2′ := {{v2 , v1 }, {v2 , ¬v1 , v1 }}; S2 := {{v2 , v1 }}.
P1.4 i := 2 and go to P2.1.
P2.1 x2 := v2 ; T21 := {{v2 , v1 }}; T20 := ∅.

P2.2 U2 := ∅.
P2.3 S3 := ∅.
28
Exemplu.
Fie S = {{v1 , ¬v3 }, {v2 , v1 }, {v2 , ¬v1 , v3 }}
i := 1, S1 := S.
P1.1 x1 := v3 ; T11 := {{v2 , ¬v1 , v3 }}; T10 := {{v1 , ¬v3 }}.

P1.2 U1 := {{v2 , ¬v1 , v1 }}.
P1.3 S2′ := {{v2 , v1 }, {v2 , ¬v1 , v1 }}; S2 := {{v2 , v1 }}.
P1.4 i := 2 and go to P2.1.
P2.1 x2 := v2 ; T21 := {{v2 , v1 }}; T20 := ∅.

P2.2 U2 := ∅.
P2.3 S3 := ∅.
P2.4 S este satisfiabilă.
28
Exemplu.
Fie S = {{¬v1 , v2 , ¬v4 }, {¬v3 , ¬v2 }, {v1 , v3 }, {v1 }, {v3 }, {v4 }}.
i := 1, S1 := S.
29
Exemplu.
Fie S = {{¬v1 , v2 , ¬v4 }, {¬v3 , ¬v2 }, {v1 , v3 }, {v1 }, {v3 }, {v4 }}.
i := 1, S1 := S.
P1.1 x1 := v1 ; T11 := {{v1 , v3 }, {v1 }}; T10 := {{¬v1 , v2 , ¬v4 }}.
29
Exemplu.
Fie S = {{¬v1 , v2 , ¬v4 }, {¬v3 , ¬v2 }, {v1 , v3 }, {v1 }, {v3 }, {v4 }}.
i := 1, S1 := S.
P1.1 x1 := v1 ; T11 := {{v1 , v3 }, {v1 }}; T10 := {{¬v1 , v2 , ¬v4 }}.
P1.2 U1 := {{v3 , v2 , ¬v4 }, {v2 , ¬v4 }}.
29
Exemplu.
Fie S = {{¬v1 , v2 , ¬v4 }, {¬v3 , ¬v2 }, {v1 , v3 }, {v1 }, {v3 }, {v4 }}.
i := 1, S1 := S.
P1.1 x1 := v1 ; T11 := {{v1 , v3 }, {v1 }}; T10 := {{¬v1 , v2 , ¬v4 }}.
P1.2 U1 := {{v3 , v2 , ¬v4 }, {v2 , ¬v4 }}.
P1.3 S2 := {{¬v3 , ¬v2 }, {v3 }, {v4 }, {v3 , v2 , ¬v4 }, {v2 , ¬v4 }}.
29
Exemplu.
Fie S = {{¬v1 , v2 , ¬v4 }, {¬v3 , ¬v2 }, {v1 , v3 }, {v1 }, {v3 }, {v4 }}.
i := 1, S1 := S.
P1.1 x1 := v1 ; T11 := {{v1 , v3 }, {v1 }}; T10 := {{¬v1 , v2 , ¬v4 }}.
P1.2 U1 := {{v3 , v2 , ¬v4 }, {v2 , ¬v4 }}.
P1.3 S2 := {{¬v3 , ¬v2 }, {v3 }, {v4 }, {v3 , v2 , ¬v4 }, {v2 , ¬v4 }}.
P1.4 i := 2 and go to P2.1.
29
Exemplu.
Fie S = {{¬v1 , v2 , ¬v4 }, {¬v3 , ¬v2 }, {v1 , v3 }, {v1 }, {v3 }, {v4 }}.
i := 1, S1 := S.
P1.1 x1 := v1 ; T11 := {{v1 , v3 }, {v1 }}; T10 := {{¬v1 , v2 , ¬v4 }}.
P1.2 U1 := {{v3 , v2 , ¬v4 }, {v2 , ¬v4 }}.
P1.3 S2 := {{¬v3 , ¬v2 }, {v3 }, {v4 }, {v3 , v2 , ¬v4 }, {v2 , ¬v4 }}.
P1.4 i := 2 and go to P2.1.
P2.1. x2 := v2 ; T21 := {{v3 , v2 , ¬v4 }, {v2 , ¬v4 }}; T20 := {{¬v3 , ¬v2 }}.
29
Exemplu.
Fie S = {{¬v1 , v2 , ¬v4 }, {¬v3 , ¬v2 }, {v1 , v3 }, {v1 }, {v3 }, {v4 }}.
i := 1, S1 := S.
P1.1 x1 := v1 ; T11 := {{v1 , v3 }, {v1 }}; T10 := {{¬v1 , v2 , ¬v4 }}.
P1.2 U1 := {{v3 , v2 , ¬v4 }, {v2 , ¬v4 }}.
P1.3 S2 := {{¬v3 , ¬v2 }, {v3 }, {v4 }, {v3 , v2 , ¬v4 }, {v2 , ¬v4 }}.
P1.4 i := 2 and go to P2.1.
P2.1. x2 := v2 ; T21 := {{v3 , v2 , ¬v4 }, {v2 , ¬v4 }}; T20 := {{¬v3 , ¬v2 }}.
P2.2 U2 := {{v3 , ¬v4 , ¬v3 }, {¬v4 , ¬v3 }}.
29
Exemplu.
Fie S = {{¬v1 , v2 , ¬v4 }, {¬v3 , ¬v2 }, {v1 , v3 }, {v1 }, {v3 }, {v4 }}.
i := 1, S1 := S.
P1.1 x1 := v1 ; T11 := {{v1 , v3 }, {v1 }}; T10 := {{¬v1 , v2 , ¬v4 }}.
P1.2 U1 := {{v3 , v2 , ¬v4 }, {v2 , ¬v4 }}.
P1.3 S2 := {{¬v3 , ¬v2 }, {v3 }, {v4 }, {v3 , v2 , ¬v4 }, {v2 , ¬v4 }}.
P1.4 i := 2 and go to P2.1.
P2.1. x2 := v2 ; T21 := {{v3 , v2 , ¬v4 }, {v2 , ¬v4 }}; T20 := {{¬v3 , ¬v2 }}.
P2.2 U2 := {{v3 , ¬v4 , ¬v3 }, {¬v4 , ¬v3 }}.
P2.3 S3 := {{v3 }, {v4 }, {¬v4 , ¬v3 }}.
29
Exemplu.
Fie S = {{¬v1 , v2 , ¬v4 }, {¬v3 , ¬v2 }, {v1 , v3 }, {v1 }, {v3 }, {v4 }}.
i := 1, S1 := S.
P1.1 x1 := v1 ; T11 := {{v1 , v3 }, {v1 }}; T10 := {{¬v1 , v2 , ¬v4 }}.
P1.2 U1 := {{v3 , v2 , ¬v4 }, {v2 , ¬v4 }}.
P1.3 S2 := {{¬v3 , ¬v2 }, {v3 }, {v4 }, {v3 , v2 , ¬v4 }, {v2 , ¬v4 }}.
P1.4 i := 2 and go to P2.1.
P2.1. x2 := v2 ; T21 := {{v3 , v2 , ¬v4 }, {v2 , ¬v4 }}; T20 := {{¬v3 , ¬v2 }}.
P2.2 U2 := {{v3 , ¬v4 , ¬v3 }, {¬v4 , ¬v3 }}.
P2.3 S3 := {{v3 }, {v4 }, {¬v4 , ¬v3 }}.
P2.4 i := 3 and go to P3.1.
29
Exemplu. (continuare)
P3.1 x3 := v3 ; T31 := {{v3 }}; T30 := {{¬v4 , ¬v3 }}.
30
P3.1 x3 := v3 ; T31 := {{v3 }}; T30 := {{¬v4 , ¬v3 }}.
P3.2. U3 := {{¬v4 }}.
30
P3.1 x3 := v3 ; T31 := {{v3 }}; T30 := {{¬v4 , ¬v3 }}.
P3.2. U3 := {{¬v4 }}. P3.3 S4 := {{v4 }, {¬v4 }}.
30
P3.1 x3 := v3 ; T31 := {{v3 }}; T30 := {{¬v4 , ¬v3 }}.
P3.2. U3 := {{¬v4 }}. P3.3 S4 := {{v4 }, {¬v4 }}.
P3.4 i := 4 and go to P4.1.
30
P3.1 x3 := v3 ; T31 := {{v3 }}; T30 := {{¬v4 , ¬v3 }}.
P3.2. U3 := {{¬v4 }}. P3.3 S4 := {{v4 }, {¬v4 }}.
P3.4 i := 4 and go to P4.1.
P4.1 x4 := v4 ; T41 := {{v4 }}; T40 := {{¬v4 }}.
30
P3.1 x3 := v3 ; T31 := {{v3 }}; T30 := {{¬v4 , ¬v3 }}.
P3.2. U3 := {{¬v4 }}. P3.3 S4 := {{v4 }, {¬v4 }}.
P3.4 i := 4 and go to P4.1.
P4.1 x4 := v4 ; T41 := {{v4 }}; T40 := {{¬v4 }}.

P4.2 U4 := {□}.
30
P3.1 x3 := v3 ; T31 := {{v3 }}; T30 := {{¬v4 , ¬v3 }}.
P3.2. U3 := {{¬v4 }}. P3.3 S4 := {{v4 }, {¬v4 }}.
P3.4 i := 4 and go to P4.1.
P4.1 x4 := v4 ; T41 := {{v4 }}; T40 := {{¬v4 }}.

P4.2 U4 := {□}. P4.3 S5 := {□}.
30
P3.1 x3 := v3 ; T31 := {{v3 }}; T30 := {{¬v4 , ¬v3 }}.
P3.2. U3 := {{¬v4 }}. P3.3 S4 := {{v4 }, {¬v4 }}.
P3.4 i := 4 and go to P4.1.
P4.1 x4 := v4 ; T41 := {{v4 }}; T40 := {{¬v4 }}.

P4.2 U4 := {□}. P4.3 S5 := {□}.
P4.4 S nu este satisfiabilă.
30
recap - sist. deductiv de tip hilbert
(partea 2) sistemul deductiv de tip hilbert
Axiomele logice.
Mulţimea Axm a axiomelor lui LP constă în toate formulele de forma:
(A1) φ → (ψ → φ)
(A2) (φ → (ψ → χ)) → ((φ → ψ) → (φ → χ))
(A3) (¬ψ → ¬φ) → (φ → ψ)
unde φ, ψ şi χ sunt formule.
Regula de deducţie.
Pentru orice formule φ, ψ,
din φ şi φ → ψ se inferă ψ (modus ponens sau (MP)):

φ, φ → ψ
ψ
32
(partea 2) Γ-teoreme
Fie Γ o mulţime de formule.
Definiţia 1.23
Γ-teoremele sunt formulele lui LP definite astfel:
(T0) Orice axiomă este Γ-teoremă.

(T1) Orice formulă din Γ este Γ-teoremă.
(T2) Dacă φ şi φ → ψ sunt Γ-teoreme, atunci ψ este Γ-teoremă.
Thm(Γ) := mulţimea Γ-teoremelor

Thm := Thm(∅)
Γ⊢φ ⇔ φ este Γ-teoremă
⊢φ ⇔ ∅⊢φ
Γ⊢∆ ⇔ Γ ⊢ φ pentru orice φ ∈ ∆.
Definiţia 1.24
O formulă φ se numeşte teoremă a lui LP dacă ⊢ φ.
33
consecinţe
Propoziţie 2.20
Pentru orice mulţime de formule Γ şi orice formule φ, ψ,
dacă Γ ∪ {¬ψ} ⊢ φ şi Γ ∪ {ψ} ⊢ φ, atunci Γ ⊢ φ
Demonstraţie. Exerciţiu.
34
legătura dintre sintaxă şi semantică
corectitudine
Teorema de corectitudine (Soundness Theorem) 2.21

Orice Γ-teoremă este consecinţă semantică a lui Γ, adică,
Γ⊢φ ⇒ Γ⊨φ
pentru orice φ ∈ Form şi Γ ⊆ Form.
36
corectitudine

Γ⊢φ ⇒ Γ⊨φ
Demonstraţie. Fie
Σ := {φ ∈ Form | Γ ⊨ φ}.
Trebuie să demonstrăm că Thm(Γ) ⊆ Σ.
36
corectitudine

Γ⊢φ ⇒ Γ⊨φ
Demonstraţie. Fie
Σ := {φ ∈ Form | Γ ⊨ φ}.
Trebuie să demonstrăm că Thm(Γ) ⊆ Σ. Arătăm prin inducţie după
Γ-teoreme.
36
corectitudine

Γ⊢φ ⇒ Γ⊨φ
Demonstraţie. Fie
Σ := {φ ∈ Form | Γ ⊨ φ}.
Γ-teoreme.
∙ Axiomele sunt în Σ (exerciţiu).
36
corectitudine

Γ⊢φ ⇒ Γ⊨φ
Demonstraţie. Fie
Σ := {φ ∈ Form | Γ ⊨ φ}.
Γ-teoreme.

∙ Evident, Γ ⊆ Σ.
36
corectitudine

Γ⊢φ ⇒ Γ⊨φ
Demonstraţie. Fie
Σ := {φ ∈ Form | Γ ⊨ φ}.
Γ-teoreme.

∙ Demonstrăm acum că Σ este închisă la modus ponens. Presupunem
că φ, φ → ψ ∈ Σ, adică, Γ ⊨ φ şi Γ ⊨ φ → ψ.
36
corectitudine

Γ⊢φ ⇒ Γ⊨φ
Demonstraţie. Fie
Σ := {φ ∈ Form | Γ ⊨ φ}.
Γ-teoreme.

∙ Demonstrăm acum că Σ este închisă la modus ponens. Presupunem
că φ, φ → ψ ∈ Σ, adică, Γ ⊨ φ şi Γ ⊨ φ → ψ. Atunci obţinem că Γ ⊨ ψ
(exerciţiu), adică, ψ ∈ Σ.
36
sintaxă şi semantică
Notaţii.
Pentru orice variabilă v ∈ V şi orice evaluare e : V → {0, 1},

{
e v dacă e(v) = 1
v =
¬v dacă e(v) = 0.
Aşadar, e+ (ve ) = 1.
Pentru orice mulţime W = {x1 , . . . , xk } de variabile, notăm
We = {ve | v ∈ W} = {xe1 , xe2 , . . . , xek }.
37
Propoziţia 2.22
Fie e : V → {0, 1} o evaluare. Pentru orice formulă φ,
(i) Dacă e+ (φ) = 1, atunci Var(φ)e ⊢ φ.

(ii) Dacă e+ (φ) = 0, atunci Var(φ)e ⊢ ¬φ.
38
Propoziţia 2.22

Demonstraţie. Prin inducţie după formule. Avem următoarele cazuri:
∙ φ = v. Atunci Var(φ)e = {ve } şi e+ (v) = e(v).
38
Propoziţia 2.22


Dacă e(v) = 1, atunci
38
Propoziţia 2.22


Dacă e(v) = 1, atunci ve = v, deci, {ve } ⊢ v.
38
Propoziţia 2.22


Dacă e(v) = 0, atunci
38
Propoziţia 2.22


Dacă e(v) = 0, atunci ve = ¬v, deci, {ve } ⊢ ¬v.
38
∙ φ = ¬ψ. Atunci Var(φ) = Var(ψ), deci Var(φ)e = Var(ψ)e .
39

Dacă e+ (φ) = 1, atunci e+ (ψ) = 0, deci, conform ipotezei de inducţie
pentru ψ, Var(ψ)e ⊢ ¬ψ, adică, Var(φ)e ⊢ φ.
39

pentru ψ, Var(ψ)e ⊢ ψ, adică, Var(φ)e ⊢ ψ.
39

pentru ψ, Var(ψ)e ⊢ ψ, adică, Var(φ)e ⊢ ψ. Deoarece ⊢ ψ → ¬¬ψ
(exerciţiu), putem aplica (MP) pentru a obţine Var(φ)e ⊢ ¬¬ψ = ¬φ.
39

pentru ψ, Var(ψ)e ⊢ ψ, adică, Var(φ)e ⊢ ψ. Deoarece ⊢ ψ → ¬¬ψ
(exerciţiu), putem aplica (MP) pentru a obţine Var(φ)e ⊢ ¬¬ψ = ¬φ.
∙ φ = ψ → χ. (exerciţiu)
39
teorema de completitudine
Teorema de completitudine (Completeness Theorem) 2.23

Pentru orice formulă φ,
⊢φ ddacă ⊨ φ.
Demonstraţie. ”⇒” Se aplică Teorema de corectitudine pentru Γ = ∅.
40


”⇐” Fie φ o tautologie şi Var(φ) = {x1 , . . . , xn }. Demonstrăm prin inducţie
după k următoarea proprietate:
(*) pentru orice k ≤ n, pentru orice e : V → {0, 1}, {xe1 , . . . , xen−k } ⊢ φ.
40


Pentru k = n, (*) ne dă ⊢ φ.
40


Pentru k = n, (*) ne dă ⊢ φ.
k = 0. Fie e : V → {0, 1}. Deoarece φ este tautologie, e+ (φ) = 1. Aplicând

Propoziţia 2.22, obţinem că
Var(φ)e = {xe1 , . . . , xen } ⊢ φ.
40
k ⇒ k + 1. Presupunem că (*) este adevărată pentru k şi fie e : V → {0, 1}.

Trebuie să arătăm că {xe1 , . . . , xen−k−1 } ⊢ φ.
41

Trebuie să arătăm că {xe1 , . . . , xen−k−1 } ⊢ φ. Considerăm evaluarea
e′ := exn−k ←¬ ′
¬e(xn−k ) . Aşadar, e (v) = e(v) pentru orice v ̸= xn−k şi
e′ (xn−k ) =
41

e′ := exn−k ←¬ ′
{
0 dacă e(xn−k ) = 1
e′ (xn−k ) =
1 dacă e(xn−k ) = 0.
41

e′ := exn−k ←¬ ′
{
e′ (xn−k ) =
′
Rezultă că xei = xei pentru orice i ∈ {0, . . . , n − k − 1} şi
41

e′ := exn−k ←¬ ′
{
e′ (xn−k ) =
′
′
xen−k =
41

e′ := exn−k ←¬ ′
{
e′ (xn−k ) =
′
{
e′ ¬xn−k dacă xen−k = xn−k
xn−k =
xn−k dacă xen−k = ¬xn−k .
41

e′ := exn−k ←¬ ′
{
e′ (xn−k ) =
′
{
xn−k =
Din (*) pentru e şi e′ , obţinem
{xe1 , . . . , xen−k−1 , xn−k } ⊢ φ şi {xe1 , . . . , xen−k−1 , ¬xn−k } ⊢ φ.
41

e′ := exn−k ←¬ ′
{
e′ (xn−k ) =
′
{
xn−k =
Aplicăm acum Propoziţia 2.20 cu Γ :=
41

e′ := exn−k ←¬ ′
{
e′ (xn−k ) =
′
{
xn−k =
Aplicăm acum Propoziţia 2.20 cu Γ := {xe1 , . . . , xen−k−1 } şi ψ :=
41

e′ := exn−k ←¬ ′
{
e′ (xn−k ) =
′
{
xn−k =
Aplicăm acum Propoziţia 2.20 cu Γ := {xe1 , . . . , xen−k−1 } şi ψ := xn−k pentru
a conclude că {xe1 , . . . , xen−k−1 } ⊢ φ.
41
consecinţă utilă
Propoziţia 2.24
Fie Γ ∪ {φ, ψ} ⊆ Form. Presupunem că φ ∼ ψ. Atunci
Γ⊢φ ⇐⇒ Γ ⊢ ψ.
42
consecinţă utilă
Propoziţia 2.24
Γ⊢φ ⇐⇒ Γ ⊢ ψ.
Demonstraţie. Observăm că
φ∼ψ ⇐⇒ ⊨ φ → ψ şi ⊨ ψ → φ
(conform Propoziţiei 1.15)
42
consecinţă utilă
Propoziţia 2.24
Γ⊢φ ⇐⇒ Γ ⊢ ψ.
φ∼ψ ⇐⇒ ⊨ φ → ψ şi ⊨ ψ → φ
⇐⇒ ⊢ φ → ψ şi ⊢ ψ → φ
(conform Teoremei de completitudine).
42
consecinţă utilă
Propoziţia 2.24
Γ⊢φ ⇐⇒ Γ ⊢ ψ.
φ∼ψ ⇐⇒ ⊨ φ → ψ şi ⊨ ψ → φ
⇐⇒ ⊢ φ → ψ şi ⊢ ψ → φ
”⇒” Presupunem că Γ ⊢ φ. Deoarece ⊢ φ → ψ, rezultă din Propoziţia

1.26.(ii) că Γ ⊢ φ → ψ. Aplicăm acum (MP) pentru a obţine că Γ ⊢ ψ.
42
consecinţă utilă
Propoziţia 2.24
Γ⊢φ ⇐⇒ Γ ⊢ ψ.
φ∼ψ ⇐⇒ ⊨ φ → ψ şi ⊨ ψ → φ
⇐⇒ ⊢ φ → ψ şi ⊢ ψ → φ
”⇒” Presupunem că Γ ⊢ φ. Deoarece ⊢ φ → ψ, rezultă din Propoziţia

1.26.(ii) că Γ ⊢ φ → ψ. Aplicăm acum (MP) pentru a obţine că Γ ⊢ ψ.
”⇐” Similar.
42
notaţii
Fie Γ o mulţime de formule şi φ o formulă.
Notaţii.
Γ ̸⊢ φ ⇔ φ nu este Γ-teoremă
̸⊢ φ ⇔ φ nu este teoremă
Γ ̸⊨ φ ⇔ φ nu este consecinţă semantică a lui Γ
̸⊨ φ ⇔ φ nu este tautologie.
43
mulţimi consistente
Definiţia 2.25
∙ Γ este consistentă dacă există o formulă φ astfel încât Γ ̸⊢ φ.
44
Definiţia 2.25

∙ Γ este inconsistentă dacă nu este consistentă, adică, Γ ⊢ φ pentru
orice formulă φ.
44
Definiţia 2.25

orice formulă φ.
Observaţie.
Fie Γ, ∆ mulţimi de formule a.î. Γ ⊆ ∆.
44
Definiţia 2.25

orice formulă φ.
Observaţie.
∙ Dacă ∆ este consistentă, atunci şi Γ este consistentă.
44
Definiţia 2.25

orice formulă φ.
Observaţie.
∙ Dacă ∆ este consistentă, atunci şi Γ este consistentă.

∙ Dacă Γ este inconsistentă, atunci şi ∆ este inconsistentă.
44
Propoziţia 2.26
(i) ∅ este consistentă.
(ii) Mulţimea teoremelor este consistentă.
Demonstraţie.
45
Propoziţia 2.26
Demonstraţie.
(i) Dacă ⊢ ⊥, atunci, conform Teoremei de corectitudine, ar rezulta că ⊨ ⊥,
o contradicţie. Aşadar ̸⊢ ⊥, deci ∅ este consistentă.
45
Propoziţia 2.26
Demonstraţie.
(ii) Aplicând Propoziţia 1.26.(iv) pentru Γ = ∅, obţinem că
Thm = Thm(Thm), adică, pentru orice φ,
45
Propoziţia 2.26
Demonstraţie.
(ii) Aplicând Propoziţia 1.26.(iv) pentru Γ = ∅, obţinem că
Thm = Thm(Thm), adică, pentru orice φ,
⊢ φ ddacă Thm ⊢ φ.
Din (i) rezultă că Thm este consistentă.
45
Propoziţia 2.27
Pentru o mulţime de formule Γ sunt echivalente:
(i) Γ este inconsistentă.

(ii) Pentru orice formulă ψ, Γ ⊢ ψ şi Γ ⊢ ¬ψ.
(iii) Există o formulă ψ a.î. Γ ⊢ ψ şi Γ ⊢ ¬ψ.
(iv) Γ ⊢ ⊥.
46
Propoziţia 2.27
Pentru o mulţime de formule Γ sunt echivalente:
(i) Γ este inconsistentă.

(ii) Pentru orice formulă ψ, Γ ⊢ ψ şi Γ ⊢ ¬ψ.
(iii) Există o formulă ψ a.î. Γ ⊢ ψ şi Γ ⊢ ¬ψ.
(iv) Γ ⊢ ⊥.
Propoziţia 2.28
Fie Γ o mulţime de formule şi φ o formulă.
(i) Γ ⊢ φ ⇐⇒ Γ ∪ {¬φ} este inconsistentă.

(ii) Γ ⊢ ¬φ ⇐⇒ Γ ∪ {φ} este inconsistentă.
46
Propoziţia 2.29
Fie Γ o mulţime de formule. Γ este inconsistentă ddacă Γ are o
submulţime finită inconsistentă.
47
Propoziţia 2.29
Fie Γ o mulţime de formule. Γ este inconsistentă ddacă Γ are o
submulţime finită inconsistentă.
Un rezultat echivalent:
Propoziţia 2.30
Fie Γ o mulţime de formule. Γ este consistentă ddacă orice submulţime
finită a lui Γ este consistentă.
47
consecinţă a teoremei de completitudine
Teorema 2.31
{φ} este consistentă ⇐⇒ {φ} este satisfiabilă.
48
Teorema 2.31
Demonstraţie. Avem
{φ} este inconsistentă ⇐⇒ ⊢ ¬φ
conform Propoziţiei 2.28 (ii)
48
Teorema 2.31
Demonstraţie. Avem
⇐⇒ ⊨ ¬φ
conform Teoremei de completitudine
48
Teorema 2.31
Demonstraţie. Avem
⇐⇒ ⊨ ¬φ
conform Teoremei de completitudine
⇐⇒ {φ} este nesatisfiabilă
(exerciţiu)
Aşadar, {φ} este consistentă ⇐⇒ {φ} este satisfiabilă.
48
teorema de completitudine tare
Teorema de completitudine tare - versiunea 1) 2.32

Pentru orice mulţime de formule Γ,
Γ este consistentă ⇐⇒ Γ este satisfiabilă.
49
teorema de completitudine tare

Pentru orice mulţime de formule Γ,
Γ este consistentă ⇐⇒ Γ este satisfiabilă.

Pentru orice mulţime de formule Γ şi orice formulă φ,
Γ ⊢ φ ⇐⇒ Γ ⊨ φ.
49
Baftă la examen!
Conţinutul tehnic al acestui curs se regăseşte în cursul de Logică Matematică şi Computaţională al

prof. Laurenţiu Leuştean din anul universitar 2017/2018.
Comic-ul aparţine xkcd.

Partea3 ID

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Partea3 ID

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

partea 3

Logică Matematică şi Computaţională

FMI · Denisa Diaconescu · An universitar 2018/2019 · ID

care veriﬁcă următoarele proprietăţi:

∙ e+ (v) = e(v) pentru orice orice v ∈ V.

Fie φ o formulă şi Γ, ∆ mulţimi de formule.

∙ O evaluare e : V → {0, 1} este model al lui φ dacă e+ (φ) = 1.

∙ variabilă (caz în care spunem că este literal pozitiv) sau

∙ variabilă (caz în care spunem că este literal pozitiv) sau

O formulă φ este în formă normală conjunctivă (FNC) dacă φ este o

(i) Aplicând Propoziţia 1.18, obţinem

(i) Aplicând Propoziţia 1.18, obţinem

(i) Aplicând Propoziţia 1.18, obţinem

(i) Aplicând Propoziţia 1.18, obţinem

(i) Aplicând Propoziţia 1.18, obţinem

Algoritm pentru a aduce o formulă la FNC/FND:

φ → ψ ∼ ¬φ ∨ ψ şi φ ↔ ψ ∼ (¬φ ∨ ψ) ∧ (¬ψ ∨ φ).

Algoritm pentru a aduce o formulă la FNC/FND:

φ → ψ ∼ ¬φ ∨ ψ şi φ ↔ ψ ∼ (¬φ ∨ ψ) ∧ (¬ψ ∨ φ).

Pasul 2. Se înlocuiesc dublele negaţii, folosind ¬¬ψ ∼ ψ, şi se aplică

¬(φ ∨ ψ) cu ¬φ ∧ ¬ψ şi ¬(φ ∧ ψ) cu ¬φ ∨ ¬ψ.

Algoritm pentru a aduce o formulă la FNC/FND:

φ → ψ ∼ ¬φ ∨ ψ şi φ ↔ ψ ∼ (¬φ ∨ ψ) ∧ (¬ψ ∨ φ).

Pasul 2. Se înlocuiesc dublele negaţii, folosind ¬¬ψ ∼ ψ, şi se aplică

¬(φ ∨ ψ) cu ¬φ ∧ ¬ψ şi ¬(φ ∧ ψ) cu ¬φ ∨ ¬ψ.

Algoritm pentru a aduce o formulă la FNC/FND:

φ → ψ ∼ ¬φ ∨ ψ şi φ ↔ ψ ∼ (¬φ ∨ ψ) ∧ (¬ψ ∨ φ).

Pasul 2. Se înlocuiesc dublele negaţii, folosind ¬¬ψ ∼ ψ, şi se aplică

¬(φ ∨ ψ) cu ¬φ ∧ ¬ψ şi ¬(φ ∧ ψ) cu ¬φ ∨ ¬ψ.

Pentru FND, se aplică distributivitatea lui ∧ faţa de ∨, pentru a înlocui

φ ∼ ¬(¬v0 → ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1

φ ∼ ¬(¬v0 → ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1

φ ∼ ¬(¬v0 → ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1

φ ∼ ¬(¬v0 → ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1

φ ∼ ¬(¬v0 → ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1

φ ∼ ¬(¬v0 → ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1

φ ∼ ¬(¬v0 → ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1

Putem lua φFND := (¬v0 ∧ v2 ) ∨ ¬v0 ∨ v2 .

φ ∼ ¬(¬v0 → ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1

Putem lua φFND := (¬v0 ∧ v2 ) ∨ ¬v0 ∨ v2 .

Pentru a obţine FNC, continuăm cu Pasul 3:

φ ∼ ¬(¬v0 → ¬v2 ) ∨ (v0 → v2 ) Pasul 1

Putem lua φFND := (¬v0 ∧ v2 ) ∨ ¬v0 ∨ v2 .

Pentru a obţine FNC, continuăm cu Pasul 3:

Putem lua φFNC := (¬v0 ∨ ¬v0 ∨ v2 ) ∧ (v2 ∨ ¬v0 ∨ v2 ). Se observă, folosind

Problema satisﬁabilităţii (SAT)

∙ Rezoluţia propoziţională este o regula de deducţie pentru calculul

∙ Multe demonstratoare automate şi SAT-solvere au la bază rezoluţia.

∙ Utilizând rezoluţia se poate construi un demonstrator automat corect

∙ Limbajul PROLOG este bazat pe rezoluţie.

∙ Rezoluţia propoziţională este o regula de deducţie pentru calculul

∙ Multe demonstratoare automate şi SAT-solvere au la bază rezoluţia.

∙ Utilizând rezoluţia se poate construi un demonstrator automat corect

∙ Limbajul PROLOG este bazat pe rezoluţie.

Rezoluţia este o metodă de veriﬁcare a satisﬁabilităţii

C = {L1 , . . . , Ln }, unde L1 , . . ., Ln sunt literali.

Dacă n = 0, obţinem clauza vidă □ := ∅.

C = {L1 , . . . , Ln }, unde L1 , . . ., Ln sunt literali.

Dacă n = 0, obţinem clauza vidă □ := ∅.

O clauză nevidă este considerată implicit o disjuncţie.

C = {L1 , . . . , Ln }, unde L1 , . . ., Ln sunt literali.

Dacă n = 0, obţinem clauza vidă □ := ∅.

O clauză nevidă este considerată implicit o disjuncţie.

C = {L1 , . . . , Ln }, unde L1 , . . ., Ln sunt literali.