Perdevară Ionuţ – PROIECT DE DIPLOMĂ 111

CAPITOLUL VI

TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE A
AMENAJĂRILOR

6.1. AMPLASARE PE TEREN

 Perdevară Ionuţ – PROIECT DE DIPLOMĂ 112

Trasarea conductelor se va face funcţie de reperii principali şi cotele matematice

realizate pe teren, predate de proiectul general şi beneficiar la începerea execuţiei, conform
normelor de stabilire a amplasamentelor lucrărilor de irigaţii.
Constructorul va materializa:
→ aliniamentul conductelor de picheţi amplasaţi din 50 în 50 m;
→ punctele de amplasare a construcţiilor şi accesoriilor;
→ punctele de intersecţie a conductelor cu obstacole subterane ( cabluri,
conducte, etc. ).
Constructorul va face recunoaşterea în detaliu a traseelor pentru precizarea poziţiei
liniilor electrice sau a conductelor şi cablurilor îngropate materializate prin cămine sau alte
puncte de reper vizibile la suprafaţa terenului, luând-se şi informaţii de la localnici dacă în zonă
sunt conducte sau cabluri instalate subteran, sau dacă terenurile au avut anterior destinaţii
speciale ( poligoane de tir, etc. ) pentru a se lua măsurile de protecţie adecvate.
Înaintea începerii lucrărilor de excavare constructorul va lua legătura cu organele locale
din zonă ( I.R.E., Întreprinderea de exploatare a conductelor de gaz metan sau petrol sau
întreprinderilor din cadrul Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, organele M.A.N.,
etc. ) specială ( T.D.S. ), indicate sau neindicate în prezenţa documentaţie.
Punctele de intersecţie a acestor construcţii subterane cu conductele din reţeaua de
irigaţie se vor marca vizibil, în zona intersecţiilor execuţia lucrărilor se va face manual, cu multă
atenţie şi sub directa supraveghere a beneficiarului construcţiei subterane existente.
La amplasarea lucrărilor în zona liniilor electrice aeriene ( L.E.A. ) se vor respecta
„instrucţiunile privind reglementarea coexistenţei liniilor electrice aeriene cu tensiuni peste 1 kv
cu instalaţii de irigaţi” având indicativul D.I.F.C.A.: P.D. 7/72 şi indicativul M.E.E.: P.E. 122/72,
din care cităm ca foarte importante următoarele:
„pct. 2.3.a. Distanţa pe orizontală între marginea fundaţiei stâlpului L.E.A. cel mai
apropiat şi marginea cea mai apropiată a conductei va fi minim 10 m pentru L.E.A. cu tensiuni
de 1 – 6 kv şi 30 m pentru L.E.A. cu Un = 110 – 400 kv inclusiv”.
„pct. 2.3.b. În zonele aflate sub L.E.A. plus 10 m de o parte şi de alta o porţiune aflată
sub fazele extreme nu se admit instalaţii supraterane pe conducte ( hidranţi, guri de apă, goluri,
antişocuri, aerisiri – dezaerisiri, etc. )”.
 Perdevară Ionuţ – PROIECT DE DIPLOMĂ 113

6.2. EXECUŢIA SĂPĂTURILOR

Săparea tranşeelor se va începe numai după completa organizare a lucrărilor şi

aprovizionarea cu toate materialele şi utilajele necesare ( conducte, piese speciale, utilaje pentru
săpat şi pentru probe de presiune, etc. ) astfel încât şanţurile conductelor să rămână deschise o
perioadă cât mai scurtă de timp.
Şanţurile se vor executa conform secţiunii transversale prezentate în proiect,
respectându-se cotele din profilele longitudinale, astfel ca să se asigure o acoperire de minim 1,0
m pentru tuburile din beton armat precomprimat şi de minim 1,2 m pentru tuburile din
azbociment sau P.V.C.. Panta minimă de aşezare este de 0,001, pentru a se asigura golirea
conductelor în punctele joase şi evacuarea sau introducerea aerului prin punctele înalte, în aceste
puncte fiind amplasate instalaţii speciale de golire sau aerisire – dezaerisire.
Şanţurile se vor executa cu diametru nominal mai mare sau egal cu 400 mm:
a) Pentru conductele cu diametru nominal mai mare sau egal cu 400 mm:

→ Săpătură cu excavator cu descărcare în depozit pe o singură parte a

tranşeei ( taluzele săpate vor avea valori care să respecte normele de protecţie a muncii );
→ Săpătură normală pe fundul şanţului pentru aducerea la cota de pozare şi
căpătuire pentru mufe;
→ Nivelarea normală a fundului tranşeei pentru ca tuburile să se reazeme
continuu pe pat.
b) Pentru conducte cu diametru nominal mai mic de 400 mm:
→ Săpătură executată cu buldozerul, cu împingerea până la 10 m pentru
nivelarea terenului pentru a realiza o adâncime constantă pentru săpătorul de şanţuri;
→ Săpătura cu săpătorul de şanţuri la adâncime constantă prevăzută în
profilul longitudinal şi care să respecte normele de protecţie a muncii;
→ Săpătura normală pe fundul tranşeelor pentru:
 Aducerea la cotă a fundului tranşeei;
 În zona L.E.A., traversări şi alte obstacole.
 Perdevară Ionuţ – PROIECT DE DIPLOMĂ 114

Nivelarea normală a fundului tranşeei.

6.3. POZAREA CONDUCTELOR

Conductele vor fi pozate în tranşee, executate conform profilelor longitudinale

prezentate în documentaţie.
Respectarea întocmai a cotelor de pozare şi pantelor din proiect, prezintă o deosebită
importanţă, pentru a nu se crea între instalaţia de golire şi cele de aerisire – dezaerisire puncte
înalte sau joase, acestea ar provoca formarea unor pungi de aer care generează suprapresiuni în
interiorul conductelor şi spargerea lor în timpul funcţionării.
Perdevară Ionuţ – PROIECT DE DIPLOMĂ 115

Fig. 6.1.Pozarea conductelor

 Perdevară Ionuţ – PROIECT DE DIPLOMĂ 116

6.4. VERIFICAREA LA PRESIUNE A REŢELEI

Verificarea la presiune a reţelei se va face conform următorului departament: P.D. 11-

1970 indicaţii M.C. Ind. 13-1971.
După pozare şi etanşare, când vor fi acoperite cu un strat de pământ bine bătut, cu
excepţia punctelor de îmbinare care rămân neacoperite. Apoi reţeaua de conducte este supusă la
o probă hidraulică de rezistenţă şi etanşeitate.
Proba de presiune se va face pe tronsoane a căror lungime, în general, să nu depăşească
300 m. Tronsoanele vor avea montate toate armăturile.
Fiecare tronson supus încercării se închid la ambele capete cu dopuri speciale bine
consolidate, prevăzute cu ramificaţii de ţevi de ½” – 1”, pentru montarea manometrelor, record
pentru alimentarea cu apă pentru probă şi evacuarea aerului.
Umplerea cu apă a tronsonului supus la încercare se va face cu 24 ore înainte de probă.
La umplerea cu apă se va asigura evacuarea completă a aerului din conductă, deoarece prezenţa
aerului influenţează asupra rezultatului.
Presiunea de încercare este de 10 daN/cm². Presiunea se va realiza cu o pompă de mână
cu piston.
Ridicarea presiunii începând de la 5 daN/cm² se va face treptat, cu câte 2 daN/cm² la
fiecare 5 minute, până la realizarea presiunii de încercare ( 10 daN/cm² ).
În timpul probei se va menţine presiunea constantă, completând apa din conductă,
putând a compensa cantitatea de apă absorbită de tuburi.
Durata minimă de menţinere a presiunii de încercare este o oră.
Efectuarea probelor nu se va face în cazul scăderii temperaturii sub 5˚C.
Este necesar să se dea atenţie deosebită la evacuarea apei din conductă după efectuarea
probelor, pentru a nu se inunda tranşeele.

6.5. UMPLEREA TRANŞEELOR

Când se vor acoperi şi compacta normal, cu un strat de pământ, de circa 30 cm, peste
generatoarea superioară a conductelor.
 Perdevară Ionuţ – PROIECT DE DIPLOMĂ 117

Compactarea normală se va face în straturi de 10 cm.

În continuare, tranşeea se va umple şi terasamentele se vor compacta după tehnologia
prezentată în secţiunile transversale din documentaţie.
Se va asigura un excedent de pământ pe ampriza şanţului „în coamă” pentru a compensa
tasările ulterioare.
Ampriza tranşeei se va nivela cu buldozerul.

6.6. VERIFICAREA LUCRĂRILOR

Verificarea se va face pe întreaga perioadă de execuţie, urmărindu-se în special:

→ Amplasarea reţelei de conducte;
→ Semnalizarea obstacolelor subterane existente;
→ Respectarea adâncimii tranşeelor şi a pantelor din profile.
Determinarea adâncimii săpăturii se face cu rigla de nivel cu cruci de vizare.
Cota riglei de vizare se stabileşte faţă de reperii şi bornele de nivelment.
Se va verifica dacă bornele plantate nu au fost mişcate.
→ Respectarea normelor de protecţie şi securitate a muncii;
Pregătirea corectă a patului pentru pozarea conductelor;
→ Corectitudinea executării îmbinărilor;
→ Existenţa corpurilor străine în conducte şi îndepărtarea lor;
→ Verificarea la presiune a reţelei;
→ Verificarea umpluturilor şi finisărilor.
Perdevară Ionuţ – PROIECT DE DIPLOMĂ 118

Fig. 6.2. Verificarea lucrărilor

 Perdevară Ionuţ – PROIECT DE DIPLOMĂ 119

6.7. PROBA GENERALĂ DE PRESIUNE

După executarea tuturor lucrărilor din sectorul de irigaţie întregul complex se va

verifica la proba generală de presiune, folosind staţiile de pompare definitive.
Proba generală de presiune se face la presiunea de calcul şi de verificare prevăzute în
proiectul staţiei de pompare – presiune.

6.8. MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII LA LUCRĂRILE DE

TERASAMENTE

Măsurile de protecţie a muncii la lucrările de terasamente sunt:

→ Pentru evitarea surpărilor de teren din cauza greutăţii maşinilor şi a
materialelor grele depozitate pe marginea săpăturilor, se va păstra o distanţă corespunzătoare de
la marginea gropii şi numai în terenuri rezistente, distanţa va fi micşorată la 0,5 m;
→ În toate locurile periculoase se va atrage atenţia asupra pericolului de
accidentare, prin montarea de plancarde vizibile, atât ziua cât şi noaptea;
→ Gropile şi şanţurile se vor acoperi sau împrejmui;
→ Săpăturile în apropierea cărora se circulă, vor fi marcate vizibil şi
amenajate cu mijloace de protecţie adecvate pentru prevenirea căderii mijloacelor de transport
sau a persoanelor în ele, în timpul nopţii vor fi prevăzute inscripţii luminoase;
→ Staţionarea muncitorilor în şanţuri, gropi, sub mal sau pe marginea gropii
este interzisă;
→ Se interzice săparea terenurilor saturate de apă, fără sprijiniri sau taluz;
→ În timpul cât săpăturile rămân descoperite conducătorul tehnic trebuie să
cerceteze sistematic starea taluzelor şi apariţia crăpăturilor la marginea superioară;
→Se vor respecta instrucţiunile pentru manipularea, transportul şi punerea
în operă a tuburilor, azbociment şi prefabricatelor din beton;
→ Se va acorda o deosebită atenţie la mutarea locului de muncă al utilajelor
cu braţ înalt, pentru a nu se apropia de cablurile electrice aeriene;
 Perdevară Ionuţ – PROIECT DE DIPLOMĂ 120

→ Se interzice orice fel de reparaţie, curăţire, reungere manuală a

elementelor în mişcare, precum şi alimentarea cu volumul de terasamente necesare pentru
pozarea conductelor.

6.9. MONTAREA CONTUCTELOR

1. Încercări la presiune

Pentru efectuarea probelor parţiale pe tronsoane este necesar să se segmenteze

conductele prin închiderea lor cu capace metalice prevăzute cu garnituri de cauciuc.
Pentru conducte trebuie stabilit pentru fiecare tronson presiunea de regim ce include şi
suprapresiunea din lovitura de berbec precum şi presiunea parţială şi generală.
Probele se fac într-o perioadă când temperatura este constantă pentru a se evita dilatarea
sau contractarea conductelor. La probele cu aer trebuie acordată atenţie deosebită normelor de
protecţia muncii deoarece sudurile pot fi casante şi bucăţile din sudură sau capacele se pot
desprinde. Distanţa la care stă personalul în timpul încercărilor este de minim 100 m. Sursa de
aer sub presiune va fi asigurată de către motocompresor.

2. Amplasarea şi montarea conductei

La primirea tuburilor pe şantier se va examina certificatul de calitate.

Unele deteriorări mecanice cum ar fi: amprente, zgârieturi, tăieturi care pot apărea în
cazul manevrării neatente sau în timpul îmbinării trebuie depistate înaintea asamblării.
Pentru evitarea propagării în timp a defecţiunilor de-a lungul conductelor se recomandă
folosirea tuburilor ce corespund cerinţelor de calitate. Se recomandă ca grosimea pereţilor să nu
fie mai mică de 5 mm. Capetele conductei şi elementele de îmbinare trebuie curăţate înainte de
montaj, cele parţial deteriorate trebuie tăiate aceasta făcându-se perpendicular pe axul conductei.
Derularea conductei de pe tamburi se face menţinând tamburul în poziţie verticală, derularea
făcându-se manual iar la dimensiuni mari cu ajutorul unor mecanisme de derulare.
 Perdevară Ionuţ – PROIECT DE DIPLOMĂ 121

Conductele trebuie derulate drept fără onduleuri. În cazul derulării la temperaturi

scăzute apropiate de 0˚C, conductele se încălzesc cu apă sau cu aer cald.
Conductele din polietilenă se pot asambla prin una din metodele:
→ Strângere – pentru conducte cu diametru mai mic de 110 mm se pot
asambla folosind racorduri de strângere din metal sau material plastic, manşoane, teuri.
Racordarea cu flanşe, se pot utiliza tronsoane provenite din fabrică cu flanşe turnate sau se
folosesc flanşe largi cu guler pentru sudură. Îmbinarea conductelor cu flanşă trebuie să se asigure
faţă de apariţia efectului de întindere sau încovoiere datorită variaţiei de temperatură.
→ Asamblarea prin sudură – sudarea se face de persoane specializate care
să respecte recomandările producătorului. Sudarea cu elemente încălzite, extremitatea tubului şi
manşonului se aduc la temperatura de sudare cu ajutorul unui manşon alcătuit din două părţi.
Sudura cap la cap pentru conducte cu diametru de peste 90 mm.
Există trei metode de forare cu circulaţie inversă:
 Metoda prin aspiraţie;
 Metoda cu ejector;
 Metoda cu aerlift.
La adâncimi reduse se foloseşte metoda prin aspiraţie. Principiul acesteia contă în faptul
că principiul de foraj care circulă prin interiorul prăjinilor de foraj este aspirat cu ajutorul
pompelor centrifuge şi este refulat într-un bazin. Sterilul provenit din acţiunea sapei de foraj este
antrenat de curentul ascendent al fluidului de foraj şi se sedimentează în acel batal în timp ce
fluidul decantat alimentează printr-un canal al forajului.
În apropierea suprafeţei terenului, gaura de foraj se menţine cu un berbec de ghidaj cu
lungimea de 2 – 5 m.
La forajele cu circulaţie inversă datorită diametrului mare de forare sapele şi garniturile
prăjinilor au o formă particulară. După executarea forajului se trece la definitivarea sau la
tubarea lui.
Tubarea are următoarele funcţii principale:
 Consolidarea pereţilor împotriva prăbuşirii;
 Protecţia echipamentului de pompare;
 Perdevară Ionuţ – PROIECT DE DIPLOMĂ 122

 Crearea unui filtru în cadrul stratului acvifer care se intenţionează să se

exploateze.

Izolarea stratului care nu sunt exploatabile.

În cazul exploatării hidraulice coloana finală cu care se echipează puţul poate acea
următoarele componente:
1 – coloană de ghidaj;
2 – piesă de fund;
3 – decantor;
4 – filtru propriu-zis;
5 – coloană intermediară;
6 – centuri;
7 – coloană d prelungire;
8 – tub de protecţie.

Coloana de ghidaj are lungimea de 2 – 5 m şi are rolul să evite surparea în cazul de

suprafaţă a pereţilor şi în final se recuperează. Elementul principal al coloanei de ghidaj este
filtrul propriu-zis continuat până la suprafaţa terenului prin coloana de prelungire. Deasupra
stratului acvifer, coloana de foraj este protejată de tubul de protecţie. La partea inferioară a
filtrului se găsesc piese de fund continuate cu decantorul pentru sedimentarea particulelor solide.
 Perdevară Ionuţ – PROIECT DE DIPLOMĂ 123

Tuburile neperforate intercalate între tronsoanele de filtru se folosesc coloane intermediare iar
piesele care asigură centrarea filtrelor se numesc centuri.
Îmbinarea conductelor de azbociment

Fig. 6.3. Îmbinare conductelor

Fig.6.4.Piesă de legătură între două conducte

 Perdevară Ionuţ – PROIECT DE DIPLOMĂ 124

Fig. 6.5. Hidrant

6.10. ÎNTREŢINEREA SISTEMELOR DE IRIGAŢIE PRIN

PICURARE

Comportă operaţiuni de spălare a filtrelor, spălare periodic a reţelei pentru eliminarea

depunerilor de pe pereţii conductelor, inclusive a dispozitivelor de udare.
Dacă pe conducte sau în picurătoare colmatarea este produsă de depozite calcaroase,
este necesară o spălare chimică. Aceasta constă în injectarea în reţea aunei soluţii de acid azotic
sau clorhidric, a cărei concentraţie ţn acid pur să fie între 2-5‰ în volum (2-5 l/m3 de apă).