Grigoraș Christa Francesca

An II, sem. al 2-lea

Devianță socială și Criminalitate

Comunitățile rezidențiale

Institutul Național de Probațiune, înființat în 1998, are nucleul administrativ la Arad,

având alte cinci centre-pilot în următoarele orașe: Iași, Dej, Focșani, Gherla și Găești.

Serviciul de probațiune are menirea să supravegheze și să acorde asistența competentă

continuă deținuților cu pedepse mici sau foștilor deținuți.

Probațiunea ajută judecătorul să adopte o decizie cu privire la pedeapsa care va fi aplicată

unui deținut, în funcție de contextul și împrejurările în care cel în cauză a săvârșit fapta penală.
Consilierul de probațiune poate acorda, de asemenea, consultanță post-penitenciară unui fost
deținut, cum ar fi instruirea acestuia pentru a-și găsi un loc de muncă sau o locuință.

În Olanda, de exemplu, în ultimele două decenii, instanțele de judecată au înlocuit tot mai
mult pedepsele cu închisoarea de până la șase luni, cu forme non-custodiale de condamnare.
Deținuții sunt obligați să presteze o muncă comunitară fără a fi plătiți, în loc să meargă la
inchisoare.

I. Informații generale

Centrele comunitare rezidențiale reprezintă dependințe din interiorul unei comunități,

construite astfel încât să faciliteze procesul de reintegrare în societate al deținuților, prin
intermediul muncii și al altor servicii de suport, având totuși o libertate limitată.

Acestea au apărut inițial sub forma de centre corecționale de tranzit, sau „halfway
houses”, în Irlanda și Anglia, în sec. al XIX-lea, pe la începutul anilor 1800, existând credința că
serviciile de suport tranzițional, precum plasarea într-un loc de muncă ar ajuta la reducerea ratei
de recidivă în cazul deținuților eliberați condiționat.

Scopul lor principal este cel de a ajuta deținuții care urmează să fie eliberați să facă
trecerea de la izolare la traiul în societate, o trecere care adesea ridică mari dificultăți.

Cândva proprietăți private, comunitățile rezidențiale, așezate în interiorul unei

comunități, sunt planificate așa fel încât să se integreze în peisaj.
Grigoraș Christa Francesca
An II, sem. al 2-lea
Devianță socială și Criminalitate

Acest tip de sancțiune intermediară implică o supraveghere 24/24h, oferind deținuților

acces la tratamentele necesare, dar și la alte servicii de reabilitare. De asemenea, participanții
acestor programe pot părăsi locuința doar pentru programul de muncă, educație și alte
responsabilități, în rest fiind aplicate restricții stricte, iar serile, în general, fiind petrecute tot în
interiorul centrului corecțional. Deși nu este la fel de sigură ca o închisoare, comunitatea
rezidențială de tranzit asigură o supraveghere mult mai bună și mai exigentă decât un program de
eliberare condiționată.

Cea mai populară și întâlnită formă de comunitate rezidențială este cea „pe jumătate
afară” („halfway-out”), care, după cum sugerează și numele, constituie jumătatea drumului dintre
penitenciar și libertate, fiind utilizate pentru a asista deținuții în trecerea de la privarea de
libertate la viața în comunitate.

Gândirea pe care se bazează aceste programe instituționale este legată de stabilitatea și

asistența necesare readaptării într-o societate convențională, în special în cazul deținuților care
urmează să fie eliberați. Astfel, prin intermediul centrelor comunitare de tranzit, li se oferă un
mediu suportiv și bine structurat, prin care sunt asigurate necesitățile lor de bază, ajutându-i să
preia controlul asupra propriei vieți, dar mai ales a propriului viitor în societate.

II. Populațiile vizate

Comunitățile rezidențiale de tranzit sunt unități destinate atât deținuților de gen feminin,
cât și celor de gen masculin, existând chiar și clădiri mixte de acest tip.

Cele mai multe programe sunt planificate special să servească categoriilor de deținuți cu
probleme de adicții, precum droguri sau alcool, tinzând să excludă tipologia deținutului agresiv,
cu antecedente sexuale, istoric de crimă sau trafic de droguri (Knapp & Burke, 1992).

III. Tipologii principale de comunități rezidențiale de tranzit

Principalele tipuri sunt două, și anume:

 „halfway-in”
 „halfway-out”
Grigoraș Christa Francesca
An II, sem. al 2-lea
Devianță socială și Criminalitate

Cele de tip „halfway-out” sunt cele mai utilizate (Knapp & Burke, 1992), fiind
considerate a fi un soi de mecanism „pre-liberare”. Există destule statistici care demonstrează
realitatea dificultăților cu care se confruntă deținuții la ieșirea din penitenciar, în acest caz
incluzându-se abuzul de substanțe, alcoolice și/sau psihoactive, probleme în găsirea unui loc de
muncă, toate acestea sugerând o legătură „șubrezită” cu comunitatea, cu lumea „de afară”. U.S.
General Accounting Office (2001) afirmă că eșecul de adaptare a unui deținut după eliberare are
cele mai mari șanse să se contureze în primele trei luni de la părăsirea penitenciarului.

Așadar, instituțiile de tip „halfway-out” urmăresc diminuarea posibilității de recidivă prin

intermediul aigurării serviciilor de suport, printre care se regăsesc găsirea unei slujbe, tratamente
pentru dependența de alcool/droguri sau ședințe de mentoring.

Față de centrele „halfway-in”, care au în prim-plan scopul de pedeapsă și supraveghere,

cele de tip „halfway-out” se axează în exclusivitate pe ideea de reintegrare în societate.

Tipurile de comunități rezidențiale „halfway-in” reprezintă, în general, o soluție care să

ajute la acomodarea viitorilor deținuți cu privarea de libertate la care vor fi supuși. De asemenea,
aceste centre pot găzdui și deținuți care au primit sentință directă pronunțată de către instanța de
judecată, spre exemplu în cazul vinovaților care au nevoie de restricții mai severe decât orice altă
sancțiune intermediară.

Totodată, stabilirea într-o comunitate rezidențială de tranzit de acest gen poate fi utilizată
și concomitent cu alte tipuri de sancțiuni intermediare – de exemplu, un deținut ar putea fi și
participant la programele comunității rezidențiale și să presteze și muncă în folosul comunității.
În general, persoanele care sunt trimise direct în aceste programe sunt persoane cu o nevoie
amplă de supraveghere, solidificare a structurii vieții și de servicii de suport, oferite de o astfel de
facilitate. O astfel de persoană ar putea fi, spre exemplu, un vinovat de încălcarea proprietății, cu
un istoric slab de angajări și consumator cronic de droguri, care ar putea beneficia de pe urma
tratamentelor și terapiilori oferite în cadrul acestor instituții.
Grigoraș Christa Francesca
An II, sem. al 2-lea
Devianță socială și Criminalitate

IV. Caracteristicile programului

Monitorizarea se face 24/24h, 7/7 zile, inclusiv în timpul activităților precum job-ul,
studiul (dacă este cazul de educație, reluare a studiilor, etc.), participarea la sesiunile de
tratament.

De asemenea, sunt necesare următoarele: respectarea regulilor specifice fiecărei case în

parte, a unor restricții stricte, precum orarul impus, dar si disponibilitatea pentru testarea anti-
drog.

În ceea ce privește personalul care lucrează în cadrul acestui tip de instituții, față de staff-
ul altor forme de sancțiuni intermediare, în acest caz are contact zilnic cu participanții la
program.

V. Adaptare la COVID-19
 O primă posibilă măsură ar fi reducerea contactului direct, față în față, cât mai
mult posibil între fostul condamnat și angajații centrelor respective. Acest lucru ar
fi relativ urgent de adaptat, din moment ce în cazul acestor instituții,
supravegherea este una continuă, 24/7. Printre variantele posibile se numără vizite
neprogramate ale staff-ului, prin care totuși să se păstreze distanța fizică față de
participanții programului.
 De asemenea, ar putea fi adoptată o supraveghere smart, de tip tehnologic, mai
exact, amplasarea unor camere video, chiar și doar în exteriorul locuinței, pentru a
putea asigura o monitorizare de la distanță, și fără necesitatea prezenței fizice la
fața locului.
 Sesiunile terapeutice să fie programate online, eventual prin videoconferință, iar
în rest, accesul la internet să fie restricționat.
 În cazul job-ului, să se adopte tele-munca, dacă există posibilitatea.
 Automat, din cauza măsurii de distanțare socială, numărul de locuri din centrele
comunitare rezidențtiale de tranzit trebuie să scadă. Fie sunt utilizate camere
Grigoraș Christa Francesca
An II, sem. al 2-lea
Devianță socială și Criminalitate

separate pentru fiecare fost condamnat, în limita disponibilității, fie se distanțează

paturile destul cât să respecte măcar limita minimă pentru protecție.
 În cazul în care nu sunt posibile aceste opțiuni, din cauza limitării mari de locuri
existente și utilizabile pe timp de pandemie, se poate adopta o listă de așteptare,
pentru a facilita ocuparea locurilor disponibile la un moment dat.
 Ca o condiție în plus s-ar putea impune o mai mare exigență și atenție în ceea ce
privește activitatea de curățenie și dereticare a dependinței/spațiului personal.
Astfel, deținuților li se vor furniza toate soluțiile dezinfectante și detergenții
necesari pentru a acorda importanța aferentă dezinfectării corecte și protecției,
atât personale, cât și a celorlalți locuitori ai spațiului respectiv.
 În cazul persoanelor care au atribuite și alte pedepse care se săvârșesc simultan cu
șederea într-un centru corecțional de tranzit, ar trebui creeze un orar special, încât
să se încerce alocarea unor activități individuale, cât este posibil. Iar în ultimă
instanță, în cazul activităților de grup, supervizorul responsabil să asigure
păstrarea distanței sociale între participanți și aplicarea tuturor măsurilor de
protecție împotriva COVID-19, cum ar fi utilizarea măștilor sau a mănușilor de
protecție și a dezinfectantului, când este cazul.
 Având în vedere faptul că persoanele eliberate condiționat oricum aveau un
program destul de strict (cum am menționat și mai sus, având acordul de a părăsi
locuința doar pentru diverse activități, precum cele de muncă sau studiu), iar
contactul lor cu restul comunității exterioare era deja destul de limitat, neavând
permisiunea altor activități de tip recreațional prea liberale, mai ales la venirea
serii, putem spune că pe această parte nu pot fi aduse mari modificări, din moment
ce programul lor este deja unul foarte restrictiv.