Cenuşă (Ţibu) Maria, CSEE

Proiect de educaţie şi consiliere a părinţilor

1.Titlul: Părinţi informaţi - copii sănătoşi

2.Definirea problemei: Consilierea părinţilor în legătură cu efectele pe care le au

comportamentele lor asupra copiilor

3.Descrierea problemei: De foarte multe ori întâlnim cazuri în care copiii manifestă un
comportament nedorit, negativ sau neadecvat vârstei lor în care factorul responsabil este
familia şi mediul de acasă. Comportamentele celorlalţi membrii ai familiei pot avea efecte
asupra sănătăţii mentale şi fizice a copilului, iar în multe cazuri părinţii nu sunt informaţi în
această privinţă şi nu realizează consecinţele pe care le au asupra copiilor lor.

4.Identificarea posibililor factori de formare şi dezvoltare a problemei: Din cazurile

întâlnite se pot identifica câţiva factori de formare şi dezvoltare a problemei:

-mediul social şi educaţional în care au fost crescuţi părinţii

-lipsa de implicare a părinţilor în educarea copiilor

-probleme familiale de natură conflictuală (fapt care duce la ignorarea problemelor copilului)

-stiluri parentale problematice (care reduc şansele unei educaţii echilibrate a copilului)

-probleme familiale de natură financiară

5.Identificarea factorilor de menţinere şi activare a problemei: Pe lângă factorii de formare

apar şi factori de menţinere a problemelor precum:

-lipsa comunicării părinte-şcoală

-mediul social şi fizic în care se află familia (sărăcie, cartiere problematice, etc)

-lipsa infirmaţiilor pe care ar trebui să le deţină părinţii în legătură cu dezvoltarea echilibrată

a copilului

-lipsa comunicării dintre părinţi şi copii

-stresul de acasă şi de la locul de muncă

6.Planul de intervenţie:

a) Obiectiv de lungă durată: Informarea şi dezvoltarea capacităţii părinţilor de a înţelege

importanţa propriului comportament asupra copilului

b) Obiective specifice:

Ne dorim ca părinţii să:

1
 o acumuleze cunoştinţe despre anumiţi factori precum stresul în cuplu, stresul la locul
de muncă, stresul toxic, şi tipurile parentale ce influenţează creşterea copiilor şi
efectele pe care le au asupra acestora
o recunoască comportamentele şi situaţiile problematice prezente în viaţa lor
o asimileze cunoştinţe legate de moduri în care pot relaţiona mai bine cu proprii copii
o îmbunătăţească atitudinea legată de relaţia părinte-copil-şcoală

c) Strategii de interveţie:

Intervenţia va avea loc în şcoală sub formă de 5 întâlniri, una pe săptămână.

Sedinţa nr. I

Obiectiv specific:Informarea părinţilor în legătură cu factorii ce ţin de stres şi efectele lor

asupra copilului.

Ø Introducere:

Consilierul se va prezenta şi apoi va prezenta scopul întâlnirilor şi obiectivele propuse

pentru şedinţele de consiliere, va stabili regulile grupului (Anexa 1) şi va informa
participanţii în legătură cu tipurile de activităţi care se vor desfăşura pe parcurs.

Intercunoaştere:

Fiecare părinte se va prezenta pe rând: nume, ocupaţie, nr de copii şi tipul familial din care
face parte. Pentru a le uşura începutul şi pentru a încuraja exprimarea, cel care va începe cu
prezentarea situaţiei personale va fi consilierul.

Ø Activitate:

Consilierul va adresa pe rând două întrebări grupului pentru ca aceştia să-şi împărtăşească
gândurile şi cunoştinţele în legătură cu fiecare întrebare. Consilierul doar va asculta, fără să
intervină sau să completeze răspunsurile părinţilor.

Acest exerciţiu are ca scop o scurtă evaluare a cunoştinţelor şi credinţelor părinţilor şi o

aprofundare a intercunoaşterii grupului.

Întrebări:

• Care credeţi că sunt factorii care pot afecta creşterea copiilor?

• Consideraţi că viaţa dumneavoastră personală şi profesională poate afecta sănătatea
fizică sau psihică a copilului dumneavoastră? Explicaţi.

După ce părinţii şi-au împărtăşit cunoştinţele pe care le aveau în legătură cu cele două
întrebări este rândul consilierului să facă acelaşi lucru prin următorul punct.

2
 Ø Informare:

Consilierul va prezenta informaţii legate de factori ce influenţează creşterea copiilor

precum: stresul în cuplu, stresul la locul de muncă, stresul toxic şi mediul familial.

Stresul în cuplu

Deoarece este un factor foarte întâlnit în familii acesta poate avea ca rezultat calitatea scăzută
a comunicării dintre parteneri, poate determina stări de iritabilitate, risc pentru probleme de
sănătate fizice şi psihice, diminuarea timpului petrecut împreună de cuplu, şi certuri.

Starea unui partener depinde în foarte mare măsură de starea celuilalt partener de aceea
pentru a nu se ajunge la situaţii grave precum divorţ, partenerii au nevoie de ajutor reciproc în
managementul situaţiilor stresante.

Factorii care pot duce la acest fenomen sunt: lipsa banilor, lipsa unei locuinţe, şomajul,
participarea scăzută la viaţa de familie, la treburile gospodăreşti, boala cronică a unui
membru , alcoolism, violenţa, suspiciunea de gelozie, comportamentul neascultător al
copilului, activitatea şcolară nesatisfăcătoare, etc.

Stresul la locul de muncă

Acesta poate determina comportamente ostile din partea părintelui. Părintele poate dezvolta o
atenţie deoebită indiciilor emoţionale negative ce pot avea ca rezultat axietatea şi stresul atât
la copil cât şi la părinte. În aceste cazuri persoanele pot interpreta situaţii diferite ca fiind
negative chiar şi atunci când nu sunt.

Factorii determinanţi ai stărilor personale negative sunt: izolarea, despărţirea de familie,

incertitudinea economică, etc.

Stresul toxic

Există cercetări care arată că problemele majore precum sărăcia extremă, abuzul sau
neglijarea pot slăbi dezvoltarea cerebrală a copilului şi implementa permanent răspunsuri
exagerate ale corpului în situaţii stresante. Aceste răspunsuri în timp afectează sănătatea
fizică şi psihică a viitorului adult. În momentul în care experienţete traumatizante prelungite
şi frecvente sunt resimţite fără ajutorul şi suportul unui adult stresul devine toxic acest lucru
ducând la probleme pe tot parcursul vieţii. Apare riscul de întârziere în dezvoltare, sănătate
fizică afectată precum probleme de inimă, probleme respiratorii, probleme ale stomcului şi
probleme ale sistemului imunitar. Deasemenea multe dintre aceste persoane sunt predispuse
la depresie, alcoolism şi diabet.

Mediul familial

Relaţiile stabile şi de îngrijire sunt esenţiale pentru dezvoltarea sănătoasă. Există studii care
arată că acei copii care au relaţii sigure şi de încredere cu părinţii şi celelalte persoane care îi
îngrijesc experimentează eliberare minimă de hormoni pentru stres în momentele critice în
comparaţie cu cei care au parte de relaţii nesigure care au un răspuns foarte intens la situaţiile

3
stresante. Chiar şi în cazurile în care copilul nu este ţinta directă a conflictelor din familie
rezultatele sunt aceleaşi.

Ø Dezbatere:

Consilierul va ruga pe câţiva membrii ai grupului (cei care doresc) să dea exemple
întâlnite în viaţa lor de asemenea situaţii în care se găseşte un factor de stres descris mai sus.

Ø Încheiere:

În încheiere participanţii sunt rugaţi să pună întrebări unde au nelămuriri şi apoi să

concluzioneze în câteva propoziţii ce au înţeles fiecare despre informaţiile primite.

Ø Temă:

Părinţii vor fi rugaţi să scrie pe o foaie 3 moduri în care ei consideră că poate fi ajutat un
copil care trăieşte în condiţii de stres (din cele prezentate la şedinţă).

Şedinţa nr II

Obiectiv specific: Dezvoltarea capacităţii părinţilor de a înţelege ce este rezilienţa şi cum îşi
pot ajuta copiii să o dezvolte.

Ø Introducere

Consilierul va recapitula pe scurt ceea ce s-a discutat la şedinţa din săptămâna anterioară
apoi va prezenta tema şi obiectivele şedinţei actuale.

Consilierul va ruga părinţii să citească fiecare în parte ceea ce a scris în tema pentru
acasă. Apoi se va discuta liber cu argumente pro şi contra despre ceea ce a scris fiecare.

Ø Informare

Consilierul va explica grupului ce este rezilienţa şi va enumera factorii care ajută la

formarea ei.

Rezilienţa este:

- capacitatea unei persoane de a se adapta cu succes la factorii disturbatori care îi afectează

funcţionalitatea şi dezvoltarea.

- abilitatea de a evita deteriorările comportamentale şi schimbările psihice ca răspuns la

stresul cronic.

- capacitatea de a funcţiona pozitiv după anumite evenimente traumatizante.

- abilitatea unei persoane de a se adapta cu succes la stresul continuu, traumă şi alte forme de
adversităţi.

4
Factori care ajută la formarea rezilienţei:

-relaţiile de suport din partea unei persoane adulte (părinte, îngrijitor, profesor, etc), relaţii
protectoare.

-comportament adaptativ, abilităţi de adaptare a comportamentului în situaţii diferite. Acest

lucru poate fi învăţat de copil prin exemplu şi ajutor din partea părintelui (adulului) atunci
când acesta se află în situaţii stresante.

-experienţe pozitive

Rezilienţa este rezultatul dintre interacţiunea dinamică dintre predispoziţiile interne şi

experienţele exterioare.

Imaginaţi-vă o balanţă care are pe o parte experienţe negative iar pe cealaltă parte experienţe
pozitive. Pentru ca rezilienţa să fie dezvoltată este necesar ca balanţa să fie înclinată spre
experienţele pozitive. Dacă acestea predomină, copilului îi va fi mai uşor să treacă peste
factorii de stres. Experienţele pozitive pot fi construite alături de oricine (prieteni, adulţi care
au grijă de copil, îngrijitori, părinţi, profesori, etc) face parte din viaţa copilului.

Copiii care dezvoltă rezilienţă rămân mai sănătoşi în urma stresului toxic atât fizic cât şi
mental.

În concluzie învăţarea de a face faţă situaţiilor stresante este o parte importantă în dezvoltarea
sănătoasă a copilului. Când sunt ameninţate corpurile noastre activează o serie de răspunsuri
psihologice care includ creşterea ritmului cardiac, presiune arterială şi eliberarea hormonilor
de stres. Când un copil este protejat de relaţii de suport din partea unui adult el învaţă cum să
facă faţă acestor încercări zilnice şi răspunsul corpului său revine în parametri normali.

Ø Activitate

Consilierul va împărţi membrilor grupului o fişă (Anexa 2) pe care aceştia o vor completa.

Ø Dezbatere

În urma celor completate pe fişă, se vor expune toate punctele de vedere ale tuturor
membrilor pentru a fi o experienţă cu cât mai multe exemple pentru a ajuta părinţii să
găsească cât mai multe asemănări cu cele din viaţa lor.

Ø Încheiere:

În încheiere consilierul va ruga grupul să exprime în câteva cuvinte ce au învăţat din

şedinţa din acea zi.

Ø Temă:

Părinţilor li se va da o fişă (anexa 3) pe care ei vor trebui să o completeze acasă pe

parcursul săptămânii.

5
Şedinţa nr. III

Obiectiv specific: Informarea părinţilor în legătură cu importanţa implicării lor în viaţa

şcolară a copilului.

Ø Introducere:

Consilierul face o scurtă introducere în subiect.

Din studiile făcute în ţata noastră reiese că implicarea părinţilor în activităţile şcolare ale
copilului, ajutor la teme şi participarea la şedinţele cu părinţii de la şcoală este mai puţin de
jumătate. Acest lucru este îngrijorător deoarece duce la rezultate scăzute la învăţătură,
motivaţie scăzută a copiilor de a învăţa, neglijarea părintelui asupra dezvoltării afectiv-
atitudinale a copilului şi absenteism.

Ø Activitate:

Consilierul va adresa o întrebare la care vor răspunde toţi participanţii şedinţei pe rând.
Acest exerciţiu are ca scop cunoaşterea de către părinţi a cât mai multor opinii legate de viaţa
şcolară a copilului şi atitudinea tuturor părinţilor prezenţi vizavi de acest lucru.

• În ce măsură puteţi dumneavoastră influenţa performanţele şcolare ale copilului

dumneavoastră şi în ce mod?

Ø Informare:

Consilierul va oferi informaţii rezultate din studii şi cercetări în legătură cu implicarea

părintelui în viaţa şcolară a copilului.

Participarea la viaţa şcolară a copilului aduce părintelui o mai bună cunoaştere a propriului
copil, o mai bună înţelegere a comportamentului acestuia, îi oferă încredere în el, motivaţia
copilului creşte iar datorită ajutorului şi a unei mai bune înţelegeri a informaţiilor şcolare
sporesc şansele de reuşită ale elevului.

Diferenţele din reuşita şcolară a copiilor sunt influenţate de implicarea părinţilor în viaţa
şcolară a acestora, ajutorul la teme, interesul părinţilor pentru activităţile de la şcoală, timpul
alocat copilului pentru temele acasă şi prezenţa părintelui la şedinţele şcolare.

Cunoaşterea de către părinţi a colegilor, grupului de prieteni, a profesorilor copilului duce

spre o relaţie mai bună a părinţilor cu copilul iar nivelul de aspiraţii al părinţilor este unul
conform cu realitatea şi adaptat capacităţilor copilului. Acest mod de implicare în viaţa
copilului va duce la o educaţie mai de succes şi copilul va simţi siguranţă şi va fi motivat spre
mai bune rezultate şcolare şi ulterior profesionale.

6
 Ø Activitate:

Consilierul le va înmâna părinţilor o fişă cu 6 puncte la care ei vor răspunde ( Anexa 4)

după care fiecare dintre părinţi va alege un subiect de pe acea fişă despre care va vorbi un
minut (daca este de acord cu importanţa lui sau nu şi de ce?)

Ø Încheiere:

În încheiere consilierul va ruga părinţii, să prezinte în câteva cuvinte ce au învăţat fiecare

nou din această experienţă.

Ø Temă:

Consilierul va da participanţilor căte o fişă (Anexa 5) ce va trebui completată acasă pentru

a putea fi dezbătută la următoarea şedinţă.

Şedinţa IV

Obiectiv specific: Dezvoltarea capacităţii de recunoaştere de către părinţi a tipurilor parentale

şi acumularea de informaţii legate de acest lucru

Ø Introducere:

Consilierul va prezenta scopul şi obiectivul întâlnirii acestei şedinţe.

Toţi participanţii vor dezbate fişa pe care au avut-o de completat pentru acasă. Fiecare işi va
spune punctul vedere în legătură cu tipurile de disciplinare care consideră ei că sunt mai
eficiente în educarea copiilor.

Ø Informare:

Copiii au nevoie de dragoste arătată de către părinţi prin disciplinare, ascultare,

îmbrăşişări, afecţiune, onestitate pentru a-şi dezvolta încrederea în ceilalţi; respect pentru a
învăţa să respecte; înţelegere, acceptare, răbdare, corectitudine, constanţă şi timp petrecut cu
părinţii pentru a se dezvolta armonios şi a creşte sănătos.

Există roluri pe care unii părinţi le adoptă uneori sau mai des în funcţie de situaţii care pot
afecta comportamentul emoţional al copiilor. Ele pot bloca comunicarea cu copilul:

- Rolul de comandant- părintele dă ordine, comenzi, ameninţări care se cer executate imediat.

- Rolul de moralizator- acel părinte care foloseşte permanent „ar trebui” sau „nu ar trebui să
faci asta”.

- Atotştiutor- părinţii care permanent arată cât de mult ştiu ei şi cunosc toate răspunsurile.

- Judecător- părintele care cataloghează vinovăţia copilului fără a evalua faptele. El are
dreptate mereu în timp ce copilul greşeşte mereu.

7
- Critic- ca şi ceilalţi trei dinainte este părintele care le ştie pe toate şi scopul lui este acela de
a arăta permanent că el are dreptate dar în plus ridiculizează şi critică permanent copilul.

- Psiholog- părinţii care oferă copiilor soluţii din propria perspectivă, nu cea a copilului şi
neadaptată nevoilor copilului.

- Cloşcă- acel părinte care asigură permanent copilul că totul este în regulă chiar şi atunci
când nu este aşa.

Toate aceste atitudini reprezintă bariere în comunicarea cu copilul.

În continuare consilierul va prezenta tipurile parentale clasice pe care le cunoaştem de

multă vreme, apoi va vorbi şi despre hiperparentalitate şi 4 tipuri de părinţi care intră în
această categorie.

Tipuri de părinţi:

- Părintele competent- acest tip de părinte este asociat cu acceptare şi legături strânse cu
copilul, tehnici adaptative de control şi oferă copilului independenţă potrivită situaţiilor în
care se află. Studiile arată că acest tip de părinte ajută copilul să abă rezultate crescute în
creativitate şi autoresponsabilizare.

- Părintele autoritar- este părintele care are un nivel mic de acceptare şi legătură apropiată de
copil dar un nivel ridicat de control asupra acestuia şi nu oferă independenţă copilului. El
afectează creativitatea copilului într-un mod negativ.

- Părintele permisiv- el are un mod calm şi binevoitor de a disciplina copilul, nu are aşteptări
de la el şi nu îşi impune controlul asupra comportamentului copilului. Aceşti părinţi dau voie
copiilor la orice vârstă, chiar şi atunci când aceştia nu sunt capabili să ia singuri decizii. În
acest tip de aducaţie copilul nu are linii clare după care să se ghideze, încearcă singur
situaţiile fără ajutor care să-i uşureze înţelegerea. Acest tip de părinţi de multe ori îşi exprimă
căldura şi afecţiunea dar nu şi atenţia, iau mai degrabă rolul de prieten pentru copilul lor şi nu
influenţează cu nimic copilul.

- Părintele neglijent-acest tip de părinţi nu petrec timp de calitate cu copilul lor, nu se implică
în viaţa copilului, nu-l ceartă, nu-l laudă şi nu arată interes asupra lui. Rezultatele acestui tip
de educare sunt unele negative, deoarece neglijenţa face parte din categoria abuzului
emoţional.

Pe lângă aceste tipuri mai există şi categoria hiperparentabilităţii sau acei părinţi care
exagerează în implicarea lor în educarea copilului. Din acestă categorie fac parte:

- Părinţii elicopter- acei părinţi care încearcă să rezolve toate problemele copilului şi să-l
protejeze de orice pericol.

- Părinţii care oferă copilului tot ce-şi doreşte din punct de vedere material.

- Părinţii care nu acceptă nimic sub excepţional de la copilul lor

8
- Părinţii care controlează în întregime orarul copilului implicându-l în numeroase activităţi
extracuriculare pentru a-i „oferi un avantaj în viaţă” fără a lăsa timp copilului de joacă şi
recreere.

În concluzie - părinţii pot avea un impact major în rezultatele academice, sănătatea fizică,
psihică şi socială a copiilor lor fie într-un mod pozitiv sau negativ, de aceea este foarte
important ca toţi părinţii să aibă informaţiile necesare pentru a putea disciplina copiii într-un
mod cât mai benefic pentru ei.

Ø Dezbatere:

Consilierul va pune 3 întrebări la care se va răspunde în sală şi se vor dezbate cu argumente

pro şi contra răspunsurile date.

• Care tip de părinte vi s-a părut cel mai eficient şi îndreptat spre beneficiul copilului?
• Care consideraţi că sunt plusurile şi minusurile fiecărui tip de părinte?
• În ce contexte credeţi că se manifestă aceste tipuri de disciplinare? Care sunt cauzele?
• Cum putem să facem posibilă informarea tuturor părinţilor în legătură cu disciplinarea
corectă a copiilor în opinia dv?

Ø Încheiere:

În încheiere consilierul va ruga pe fiecare părinte să exprime prin 2-3 cuvinte starea sa şi
ce impresie i-a lăsat şedinţa de azi.

Ø Temă:

Consilierul va oferi o fişă (Anexa 6) fiecărui părinte care va trebui să fie completată acasă
pe parcursul săptămânii ce va urma.

Şedinţa V

Obiectiv specific: Dezvoltarea capacităţii părinţilor de a disciplina pozitiv

Ø Introducere:

Consilierul prezintă tema de la acestă şedinţă şi obiectivele apoi dă o fişă (Anexa7)

participanţilor pentru a fi completată.

Ø Informare:

Consilierul va explica participanţilor ce este disciplinarea pozitivă şi cum se poate realiza.

Recomandări în disciplinarea pozitivă:

Ascultarea reflexivă: înseamnă înţelegerea a ceea ce simte şi a ceea ce vrea să spună copilul,
apoi repetarea ideilor sale pentru a-l face să se simtă ascultat şi înţeles. Fiţi atenţi la tonul pe

9
care îl folosiţi, nu răspundeţi la fiecare comentariu al copilului şi fiţi atenţi la situaţiile în care
copilul doreşte comunicare şi la cele în care nu îşi doreşte să vorbească. Vă puteţi aştepta la
un răspuns mai puţin plăcut din partea copilului la început. Nu trebuie forţat să vorbească
despre sentimentele proprii. Aşteptaţi o nouă oportunitate.

Cum construim şi oferim mesajul?

Oferirea sfaturilor „ fă asta”, „eu cred că ar trebui să”, nu-i ajută pe copii să-şi rezolve
problemele, iar dacă sfatul nu funcţionează veţi fi răspunzător. Trebuie să fiţi alături de el în
identificarea şi evaluarea rezolvării problemelor.

Exprimaţi-vă nemulţumirea faţă de comportamentul copilului în funţie de consecinţele

acestuia. După ce folosiţi ascultarea activă, găsiţi cât mai multe soluţii la problemă, ajutaţi
copilul să aleagă o variantă, discutaţi posibilele consecinţe ale deciziei luate, obţineţi
angajamentul copilului şi timpul în care el îşi propune să rezolve problema,

În corectare, laudă şi încurajare este important să eliminăm din exprimare orice limbaj care
exprimă judecată (bine, grozav, excelent) şi să le înlocuim cu propoziţii care ăncurajează.

Etape în aplicarea disciplinării pozitive. Pentru a aplica disciplinarea pozitivă trebuie urmăriţi
câţiva paşi:

-observăm comportamentul

-evaluăm comportamentul

-analizăm motivele

-alegem metoda

-explicăm regulile

-aplicăm metoda

-oferim un model

-evaluăm metoda

- încurajăm copilul

Ø Activitate:

Din fişa completată acasă în săptămâna anterioară consilierul va ruga părinţii să spună
fiecare pentru un comportament negativ cum cred ei că trebuie corectat. Exerciţiul se va face
oral oferind posibilitatea oricărui părinte să intervină cu alte completări pentru o experienţă
cât mai amplă a exerciţiului.

10
 Ø Încheiere:

În încheiere consilierul va înmâna un chestionar (Anexa 8) fiecărui participant, care conţine

câteva întrebări legate de toată experienţa celor 5 şedinţe, fişă care va fi colectată pentru a
ajuta la evaluarea intervenţiei.

7.Evaluarea intervenţiei

Evaluarea intervenţiei se va face la fiecare şedinţă prin grile de observare comportamentală,

care vor fi realizate de către consilier în funcţie de feed-back-ul fiecărui participant la
activităţile şi informaţiile primite. Pe lângă acestea va fi un chestionar de sfârşit de şedinţe pe
care îl vor completa părinţii.

11
Bibliografie:

Stimularea comportamentelor pozitive ale copiilor, Ghid de bune practici pentru educaţia
pozitivă a părinţilor, cadrelor didactice şi elevilor, Salvaţi copiii, psiholog Diana Stănculescu,
Irina Petrea, 2011.

Educaţia în familie- Repere şi practici actuale, Coord. Mihaela Ionescu, Elisabeta Negreanu,
Bucureşti, 2006

Manualul Educaţi aşa, Fundaţia „Copiii Noştri”

Disciplinarea pozitivă, Adina Botiş, Anca Tărău, Cluj-Napoca, 2004

Stresul în viaţa de familie, Lector dr. Petruţa Rusu, Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei,
Universutatea „Ştefan cel Mare”, Suceava,

Stres şi coping didactic, Lector dr. Petruţa Rusu,

Sciencedirect.com:

Hyper-parenting is negativelz associated with physical activity among 7-12 year olds, Ian
Jenssen, Preventive Medicine, 2015, vol 73

The relationship between Parenting styles and Creativity and the Predictability of creativity
by parenting styles, Seyed Abolghasem Mehrinejad, Sara Rajabimoghadam, Mahadieh
Tarsafi, Procedia-Social and Behavioral Science, 2015, vol 205

https://drive.google.com/file/d/1iNdaGzRM154J0H-QmNo6iRVLiuwxmhRB/view

https://developingchild.harvard.edu/resources/inbrief-resilience-series/

https://developingchild.harvard.edu/resources/inbrief-the-impact-of-early-adversity-on-
childrens-development-video/

https://developingchild.harvard.edu/resources/toxic-stress-derails-healthy-development/

https://drive.google.com/file/d/1axR1Tmolx4r1w8ytRPLrMAs3BFX8zpLH/view

https://www.ted.com/talks/nadine_burke_harris_how_childhood_trauma_affects_health_acro
ss_a_lifetime

https://developingchild.harvard.edu/resources/8-things-remember-child-development/

12
 ANEXE

Anexa 1

Regulile grupului:

- Păstrăm confidenţialitatea asupra celor împărtăşite de ceilalţi membrii ai grupului

- Ascultăm fără să întrerupem
- Facem tot ce putem pentru a fi cât mai activi în activităţi pentru ca experienţa să fie
una cât mai plină de învăţături
- Nu lipsim de la nici o şedinţă. Toate sunt importante în egală măsură.

Anexa 2

„Ioana are 11 ani. Ea s-a născut într-o familie foarte săracă. La scurt timp după naşterea sa
tatăl a plecat de acasă şi nu s-a mai întors. Ea împreună cu mama ei stau în chirie şi abia ăşi
duc existenţa de pe o zi pe alta. Le mai ajută vecinii cu haine şi câteodată cu mâncare. Mama
lucrează dar cu greu îi ajung banii de chirie şi de striczul necesar.”

• Care consideraţi că ar putea fi factorii care ar putea ajuta la formarea rezilienţei

Ioanei? (Factorii pot proveni din orice mediu, de la oricine: rude, vecini, mamă,
şcoală etc)
• În ce mod pot aceştia ajuta?

13
Anexa 3

Observaţi timp de o săptămână întâmplările prin care trece copilul dumneavoastră şi notaţi-le
în balanţă.

Întâmplări pozitive Întâmplări negative

......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................

14
Anexa 4

Răspundeţi următoarelor întrebări:

1. Ştiu cu cine îşi petrece copilul meu timpul liber când iese afară. DA......NU......

2. Ştiu care sunt cei mai buni prieteni ai săi la şcoală. DA......NU.......

3. Particip la majoritatea şedinţelor cu părinţii deoarece mi se par importante. DA.......NU.......

4. Contează multe notele pe care le obţine copilul meu.DA.......NU.......

5.Consider că ştiu la ce materii este bun copilul meu şi fac tot posibilul să îl ajut acolo unde
are nevoie.DA.......NU......

6. Care consideraţi că este cea mai eficientă cale de comunicare a părinţilor cu şcoala?

......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................

15
Anexa 5

După părerea dumneavoastră, cum ar trebui să reacţioneze un părinte atunci când află despre
copilul său că acesta lipseşte de la şcoală fără ca acesta să ştie?

1.Copilul ar trebui să fie pedepsit prin interzicerea activităţilor preferate

DA....... NU........ NU ŞTIU......

2. Părintele ar trebui să afle cauzele pentru care copilul a lipsit discutând cu acesta

DA....... NU........ NU ŞTIU......

3. Copilul ar trebui pedepsit fizic (cu bătaia), deoarece doar aşa va fi convins să nu mai
lipsească de la şcoală.

DA....... NU........ NU ŞTIU......

4. Copilului ar trebui să i se dea exemple de alţi copii mai cuminţi de aceeaşi vârstă care nu
fac aşa ceva.

DA....... NU........ NU ŞTIU......

5. Părintele ar trebui să-l supravegheze pe copil pentru a vedea dacă se va mai repeta
comportamentul

DA....... NU........ NU ŞTIU......

6. Părintele ar trebui să explice copilului care sunt consecintele absenteismului

DA....... NU........ NU ŞTIU......

7. Părintele ar trebui să discute cu profesorii/dirigintele să fie mai exigenţi cu el la şcoală

DA....... NU........ NU ŞTIU......

8. Părintele nu ar trebui să facă nimic deoarece copilul trebuie să ia singur decizii

DA....... NU........ NU ŞTIU......

16
Anexa 6

Ce comportament îmi place la copilul meu Ce comportament nu îmi place la copilul meu

17
 Anexa 7

Notaţi comportamente ale copilului dv. în următoarele Notaţi reacţia/metoda de disciplinare pe care o folosiţi în
contexte: la masă, la teme, la joacă, în situaţii de conflict fiecare context
etc. pe care copilul refuză să le facă

Notaţi comportamente pozitive ale copilului Notaţi reacţia dv./metoda de apreciere pe care o
dv./funcţionale manifestaţi în fiecare situaţie

18
Anexa 8

Chestionar

1.Ce consideraţi că aţi învăţat nou din această experienţă?

2.Care sunt ideile pe care le veţi pune în practică din ceea ce aţi învăţat?

3.Cu ce nu aţi fost de acord şi nu veţi aplica niciodată?

4.Dacă aţi avut neclarităţi le puteţi nota aici.

19