BALISTICA INTERIOARĂ

1 Fenomenul tragerii. Ipoteze simplificatoare

Balistica interioară studiază fenomenele care se desfăşoară din
momentul când cartuşul este iniţiat până în momentul în care proiectilul
părăseşte gura de foc. În mod special se ocupă de procesele mai complexe care
includ combustia încărcăturii de azvârlire şi mişcarea proiectilului în ţeavă, care
este determinată de presiunea gazelor rezultate în urma arderii pulberii.
Principalele probleme abordate de balistica interioară sunt următoarele:

studierea arderii pulberilor şi formării gazelor de pulbere la volum constant;

stabilirea modului de variaţie a presiunii şi vitezei în funcţie de spaţiul
parcurs de proiectil în ţeavă şi în funcţie de timp (problema fundamentală
sau directă);

determinarea caracteristicilor ţevii gurii de foc pentru a imprima unui
proiectil de calibru şi masă date o viteză la gură impuse (problema inversă
sau de proiectare balistică a unei guri de foc);

studiul influenţei variaţiilor mici ale diferiţilor parametrii balistici asupra
presiunii şi vitezei la gură (teoria corecţiilor).
Mişcarea proiectilului în ţeava gurii de foc sub acţiunea gazelor de
pulbere este însoţită de o serie de procese: termochimice, mecanice,
termodinamice şi gazodinamice.
Fenomenul tragerii cuprinde totalitatea acestor procese care se
desfăşoară în ţeava gurii de foc din momentul aprinderii încărcăturii de pulbere
până în momentul terminării curgerii gazelor din canalul ţevii.
Fenomenul tragerii cu o gură de foc este împărţit în mai multe perioade:

Perioada preliminară ţine din momentul aprinderii încărcăturii de pulbere
până în momentul în care proiectilul începe să se mi ş te. Acestei perioade îi
este caracteristică arderea pulberii la volum constant, când presiunea gazelor
creşte de la presiunea de amorsare pa până la presiunea de tăiere a brâului
forţator în ghinturile ţevii (presiunea de forţare) p0.

Perioada I (principală) ţine din momentul mişcării proiectilului până în
momentul terminării arderii încărcăturii de pulbere. Arderea pulberii în
această perioadă are loc la volum variabil, ca urmare a deplasării
proiectilului sub acţiunea gazelor de pulbere. În această perioadă se
formează presiunea maximă a gazelor de pulbere pmax, iar viteza
proiectilului creşte continuu. Deoarece în această perioadă se efectuează de
către gaze cea mai mare parte a lucrurilor mecanice, ea se mai numeşte şi
principală.

Perioada a II-a (a destinderii adiabatice) este cuprinsă între momentul
terminării arderii încărcăturii de azvârlire şi momentul când proiectilul
părăseşte gura de foc. În această perioadă, deşi nu se mai formează gaze,
cele existente în ţeava gurii de foc posedă încă o mare cantitate de energie
termică, şi destinzându-se, execută lucru mecanic, mărind în continuare

-73-
 viteza proiectilului. La începutul acestei perioade viteza proiectilului este
deja destul de mare şi continuă să crească, proiectilul parcurgând în timp
scurt spaţiul până la gura ţevii. Din acest motiv se neglijează pierderile prin
cedare de căldură şi se poate considera că destinderea gazelor de pulbere
este adiabatică, motiv pentru care această perioadă se mai numeşte şi
perioada destinderii adiabatice.

Perioada a III-a reprezintă perioada care se desfăşoară în afara gurii de foc,
dar în imediata ei vecinătate. În această perioadă gazele de pulbere se scurg
pe lângă proiectil cu o viteză mai mare decât a acestuia sporindu-i viteza.
Viteza proiectilului la sfârşitul acestei perioade va fi maximă.
Ipoteze simplificatoare
Datorită complexităţii şi rapidităţii, fenomenul tragerii cu o gură de foc
nu poate fi studiat prin metode directe. Pentru rezolvarea problemelor teoretice
şi practice se adoptă unele ipoteze simplificatoare.
La rezolvarea analitică a problemei fundamentale a Balisticii interioare
pe baza legii geometrice de ardere a pulberii, se admit următoarele ipoteze
simplificatoare:

arderea pulberii se desfăşoară conform legii geometrice;

legea vitezei de ardere se exprimă sub forma u = u1 ⋅ p ;

presiunea la care arde pulberea se consideră o presiune medie p;

lucrurile mecanice secundare sunt proporţionale cu lucrul mecanic principal
al mişcării de translaţie a proiectilului, şi se evaluează cu ajutorul
coeficientului de masă fictivă ϕ, considerat constant;

pierderile de energie prin cedare de căldură nu se evaluează direct, ci
indirect, fie prin micşorarea forţei gazelor de pulbere (f=R⋅T1), fie prin
mărirea indicelui θ = γ − 1 ;

tăierea brâului forţator în ghinturile ţevii se consideră instantanee şi nu
treptată, aşa cum se produce în realitate, admiţându-se că proiectilul nu se
mişcă până când gazele de pulbere nu ating presiunea p0, numită presiune de
forţare;

compoziţia gazelor de pulbere nu se schimbă, ceea ce permite ca forţa
pulberii f şi covolumul gazelor de pulbere α să se considere valori
constante;

indicele θ se consideră constant, deşi variază o dată cu temperatura gazelor
de pulbere de la o valoare mică – când temperatura gazelor este T1 – la o
valoare mai mare, când temperatura este Tg;

lucrul mecanic consumat pentru învingerea rezistenţei aerului din ţeavă,
lucrul mecanic consumat pentru deformarea elastică a ţevii, energia termică
care se pierde prin scăparea gazelor printre proiectil şi peretele ţevii se
neglijează;

mişcarea proiectilului în ţeavă se studiază până în momentul când acesta
părăseşte gura de foc.

-74-
 2 Modelul matematic şi rezolvarea problemei
fundamentale a balisticii interioare

Modelul matematic pentru rezolvarea problemei fundamentale a

Balisticii interioare are la bază modelul matematic al fenomenului tragerii, care
exprimă legităţile proceselor care se desfăşoară pe timpul mişcării proiectilului
în ţeava gurii de foc sub acţiunea gazelor rezultate în urma arderii pulberii şi
este constituit din mai multe ecuaţii algebrice şi diferenţiale.
a) Ecuaţia fundamentală a balisticii interioare, care exprimă
transformarea energiei termice în energie mecanică:
θ ⋅ φ ⋅ q ⋅ v2
s ⋅ p ⋅ (lψ + l ) = f ⋅ ω ⋅ ψ − (3.1)
2
2⋅ f ⋅ω
sau dacă se ţine cont de relaţia: vlim = (3.2)
θ ⋅φ⋅q
 v2 
va rezulta: s ⋅ p ⋅ (lψ + l ) = f ⋅ ω ⋅  ψ − 2  (3.3)
 v lim 
b) Ecuaţii care exprimă arderea pulberii şi formarea gazelor

legea de formare a gazelor de pulbere dată de relaţia:
( )
ψ = χ ⋅ z ⋅ 1 + λ ⋅ z + µ ⋅ z2 (3.4)
sau o altă relaţie (valabilă pentru o serie de pulberi la care caracteristica de
formă µ este mică în comparaţie cu celelalte, fapt pentru care termenul care
conţine pe µ se neglijează):
ψ = χ b ⋅ z ⋅ (1 + λb ⋅ z ) (3.5)

coeficientul de progresivitate a formei pulberii dat de relaţiile:
σ = 1 + 2 ⋅ λ ⋅ z + 3 ⋅ µ ⋅ z2 (3.6)
σ = 1 + 2 ⋅ λb ⋅ z (pentru pulberile cu µ mic)
sau se pot folosi alte relaţii de forma:
4 ⋅ λb
σ = 1+ ⋅ψ
χb
4 ⋅ ( χ b − 1)
σ = 1− ⋅ψ (3.7)
χ b2

legea vitezei de ardere, dată de relaţia:
de
u= = u1 ⋅ p (3.8)
dt

viteza de formare a gazelor, dată de relaţia:
dψ S 0 S χ χ ⋅σ
= ⋅ ⋅ u1 ⋅ p = ⋅ σ ⋅ u1 ⋅ p = ⋅p (3.9)
dt Λ 0 S0 e1 Ik

c) Ecuaţia mişcării de translaţie a proiectilului, dată de relaţiile:

-75-
 dv dv
φ⋅q⋅ = s ⋅ p sau φ ⋅ q ⋅ v ⋅ = s ⋅ p (3.10)
dt dl
Prin rezolvarea sistemului format de ecuaţiile prezentate anterior, se
poate obţine variaţia presiunii gazelor de pulbere şi a vitezei proiectilului în
funcţie de spaţiul parcurs de acesta în ţeava gurii de foc şi de timp, care
reprezintă problema fundamentală a balisticii interioare.
Sistemul de ecuaţii diferenţiale scrise în argumentul t este următorul:
 dv s
 dt = φ ⋅ q ⋅ p

 dl
 =v (3.11)
 dt
 de
 dt = u1 ⋅ p

Pe baza modelului matematic şi a ipotezelor simplificatoare enunţate mai
sus se utilizează următorul algoritm de calcul.
♦ Date iniţiale
1. Introducerea datelor iniţiale:

Caracteristicile gurii de foc şi ale proiectilului:
- masa proiectilului, q;
- calibrul proiectilului, d;
- viteza la gura ţevii, vg;
- masa încărcăturii de pulbere, ω;
- volumul camerei de încărcare, W0;
- lungimea părţii ghintuite, lgh;
- coeficientul adâncimii ghinturilor, ns;
- presiunea de forţare, p0.

Constante caracteristice pulberii:
- forţa pulberii, f;
- covolumul pulberii, α;
- caracteristica vitezei de ardere, u1;
- presiunea de amorsare, pa;
- densitatea pulberii, δ;
- exponentul adiabatic, θ;
- caracteristicile de formă, χ şi λ;
- semigrosimea elementului de pulbere, e1.
2. Se impun următoarele condiţii balistice:
- presiunea maximă medie, Pmax≤ 3000 kgf/cm2;
- viteza la gura ţevii, vg≥ 860 m/s.
3. Calculul coeficientului de masă fictivă:
φ = 1 + k 2 + k3 + k4 + k5 (3.12)

-76-
 Dacă nu sunt cunoscute datele de construcţie ale armei, coeficientul de
masă fictivă ϕ se calculează cu formule simplificate astfel:
ω
φ = a + bmed ⋅ (3.13)
q
4. Calculul densităţii de încărcare:
ω
∆= (3.14)
W0
5. Calculul vitezei limită:
2⋅ f ⋅ω
vlim = (3.15)
θ ⋅φ⋅q
6. Calculul ariei secţiunii interiorului ţevii ţinând seama de ghinturi:
s = ns ⋅ d 2 (3.16)

♦ Calculul elementelor în perioada preliminară

1. Fracţiunea de pulbere arsă la sfârşitul perioadei preliminare:
1 1
−
ψ0 = ∆ δ (3.17)
f 1
+α−
p0 − pa δ
2. Grosimea relativă a elementului de pulbere:
ψ0
z0 = (3.18)
χ + λ ⋅ ψ0
3. Coeficientul de progresivitate al formei pulberii la sfârşitul perioadei
preliminare:
4⋅λ
σ0 = 1 + ⋅ ψ0 (3.19)
χ
4. Impulsul total al gazelor de pulbere:
e
Ik = 1 (3.20)
u1
5. Timpul desfăşurării perioadei preliminare:
 I ⋅ (1 − α ⋅ ∆ )  p 
t0 = 2 ,303 ⋅  k ⋅ log  0  (3.21)
 f ⋅ ∆  p a  
6. Lungimea fictivă a volumului camerei de încărcare la sfârşitul
perioadei preliminare:
 ∆  1 
lψ0 = l0 ⋅ 1 − − ∆ ⋅  α −  ⋅ ψ 0  (3.22)
 δ  δ 

♦ Calculul parametrilor balistici în perioada I

-77-
 1. Se determină variabila x, x=z-z0 unde, z=e/e1, deci x ia valori de la 0
la zk-z0.
2. Se adoptă un şir de valori xi, i = 1,n , cu xn=1-z0.
x
xi = k ⋅ (i − 1), i = 1,k . (3.23)
k −1
3. Se calculează şirurile de valori:
ψ i = ψ0 + χ ⋅ σ 0 ⋅ xi + χ ⋅ λ ⋅ xi2 (3.24)
 ∆  1 
lψi = l0 ⋅ 1 − − ∆ ⋅  α −  ⋅ ψ i  (3.25)
 δ  δ 
4. Se calculează şirul valorilor vitezei în perioada I rezultată din ecuaţia
mişcării de translaţie a proiectilului:
s ⋅ Ik
vi = ⋅ xi (3.26)
φ⋅q
5. Se integrează ecuaţia diferenţială a spaţiului:
dl lψi + l I
= ⋅ vi ⋅ s ⋅ k (3.27)
dx vi2
f ⋅ω
ψi − 2
vlim
6. Se calculează şirul de valori ale presiunii în perioada I:
vi2
ψi − 2
vlim
pi = f ⋅ ω ⋅
(
s ⋅ lψi + li ) (3.28)

7. Se determină valoarea presiunii maxime:

Pmax=max(pi), i = 1,n . (3.29)

♦ Calculul parametrilor balistici în perioada a II-a

1. Se actualizează valorile parametrilor la sfârşitul perioadei I: pk, lk, vk.
2. Se adoptă un şir de valori pentru variabila spaţiu, lj, i = 1,m , cu l1=lk şi
lm=lg:
l g − lk
li = l k + ⋅i (3.30)
n
3. Se calculează coeficientul B:
s 2 ⋅ I k2
B= (3.31)
f ⋅ω⋅φ⋅q
4. Se calculează şirul de valori ale presiunii în perioada a II-a:
θ +1
 l ⋅ (1 − α ⋅ ∆ ) + l k 
pi = p k ⋅  0  (3.32)
 l0 ⋅ (1 − α ⋅ ∆ ) + li 
5. Se calculează şirul de valori ale vitezei în perioada a II-a:

-78-
  l ⋅ (1 − α ⋅ ∆ ) + l k  
θ
B ⋅θ 2
vi = vlim ⋅ 1 −  0  ⋅ 1 − ⋅ (1 − z0 )  (3.33)
l
 0 ⋅ (1 − α ⋅ ∆ ) + l i   2 
6. Se determină valoarea vitezei la gura ţevii:
V0=vm (3.34)
7. Se întocmesc graficele variaţiei vitezei proiectilului şi presiunii în
ţeavă funcţie de spaţiul parcurs de proiectil.

Aşa cum am precizat pentru efectuarea calculelor de mai sus sunt

necesare o serie de date iniţiale:

Caracteristicile ale gurii de foc şi ale proiectilului:
- masa proiectilului……………………………..q=0,380 kg;
- calibrul proiectilului…………………………..d=30 mm;
- viteza la gura ţevii…………………………….vg=860 m/s;
- masa încărcăturii de pulbere…………………..ω=0,115 kg;
- volumul camerei de încărcare…………………W0=158⋅10-6 m3;
- lungimea părţii ghintuite………………………lgh=1,36 m;
- coeficientul adâncimii ghinturilor……………..ns=0,81;
- presiunea de forţare…………………………….p0=250 kgf/cm2;
- presiunea maximă ……………………………..Pmax=3000 kgf/cm2.

Constante caracteristice pulberii:
- forţa pulberii……………………………………f=950000 J/kg;
- covolumul pulberii……………………………...α=0,98⋅10-3 m3/kg;
- caracteristica vitezei de ardere………………… u1=0,79⋅10-9 m/(s⋅Pa);
- presiunea de amorsare…………………………..pa=40 kgf/cm2;
- densitatea pulberii………………………………δ=1,6⋅103 kg/m3;
- exponentul adiabatic…………………………….θ=0,2;
- caracteristicile de formă………………………...χ=0,720 şi λ=0,345;
- semigrosimea elementului de pulbere…………..e1=0,32⋅10-3 m.

În urma calculelor au rezultat următoarele valori pentru presiunea

maximă în gura de foc şi viteza la gură a proiectilului:
 kgf
P
 max = 2903.8
cm 2

Vg = 888.13 m
 s
Concluzie: Se observă că s-a respectat condiţia de presiune maximă
impusă de caracteristicile gurii de foc, iar viteza este apropiată de viteza
optimă.

Tabelul 3.1 Valorile parametrilor balistici în gura de foc

-79-
 Nr. Spaţiul Viteza Presiunea Timpul
crt. l [m] v [m/s] p [kgf/cm2] t [s]
1. 0 0 40 0
2. 0.0043649 31.472 652.79 0.0006981
3. 0.011669 62.943 1048.4 0.00085761
4. 0.020266 94.415 1404.9 0.00096804
5. 0.02992 125.89 1721.5 0.0010561
6. 0.040614 157.36 1997.9 0.0011318
P 7. 0.052405 188.83 2234.9 0.0012001
E 8. 0.065391 220.3 2433.1 0.0012636
R 9. 0.0797 251.77 2594 0.0013243
I 10. 0.095485 283.24 2719.1 0.0013833
O 11. 0.11293 314.72 2810.3 0.0014416
A 12. 0.13224 346.19 2869.5 0.0015001
D 13. 0.15367 377.66 2899.2 0.0015593
A 14. 0.16766 396.54 2903.8 0.0015954
15. 0.17749 409.13 2901.7 0.0016198
I 16. 0.20405 440.6 2879.6 0.0016823
17. 0.2337 472.07 2835.7 0.0017473
18.. 0.2669 503.55 2772.6 0.0018153
19. 0.30416 535.02 2692.9 0.0018871
20. 0.34606 566.49 2599.4 0.0019631
21. 0.3933 597.96 2494.5 0.0020442
22. 0.43547 623.14 2404.1 0.0021133
23. 0.49094 657.45 2122 0.0021999
24. 0.53717 681.94 1929.8 0.0022689
25. 0.58339 703.55 1767.3 0.0023356
25. 0.62962 722.84 1628.2 0.0024004
P 27. 0.67585 740.2 1508 0.0024636
E 28. 0.72207 755.97 1403 0.0025254
R 29. 0.7683 770.37 1310.8 0.002586
I 30. 0.81453 783.62 1229.1 0.0026455
O 31. 0.86075 795.86 1156.2 0.002704
A 32. 0.90698 807.22 1090.9 0.0027616
D 33. 0.95321 817.8 1032.1 0.0028185
A 34. 0.99943 827.71 978.82 0.0028747
35. 1.0457 837.01 930.38 0.0029303
II 36. 1.0919 845.76 886.16 0.0029852
37. 1.1381 854.01 845.65 0.0030396
38. 1.1843 861.83 808.41 0.0030935
39. 1.2306 869.24 774.06 0.0031469
40. 1.2768 876.28 742.3 0.0031998
41. 1.36 888.13 690.8 0.0032941

Graficele cu variaţia presiunii şi vitezei în ţeavă funcţie de spaţiul
parcurs de proiectil:

-80-
 Variatia presiunii in teava functie de spatiul parcurs
3000
Pmax
Perioada I

2500 P
k

Presiunea [kgf/cm 2]
2000
Perioada II
1500

1000
Pg

500
P0
Pa
0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4
Spatiul [m]
Fig. 1 Variaţia presiunii în ţeavă funcţie de spaţiul parcurs

Variatia vitezei proiectilului in teava functie de spatiul parcurs

1000
Perioada II Vg

800

Vk
Viteza [m/s]

600
Perioada I

400

200

0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4
Spatiul [m ]
Fig. 2 Variaţia vitezei funcţie de spaţiul parcurs

Graficele cu variaţia presiunii şi vitezei în ţeavă funcţie de timpul
parcurs de proiectil:

-81-
 Variatia presiunii in teava functie de timp
3000
Pmax
2500 Pk
2
Presiunea [kgf/cm ] Perioada II
2000

1500
Perioada I

1000
Pg

500
P0
Pa
0
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5
Timpul [s] -3
x 10
Fig. 3 Variaţia presiunii în ţeavă funcţie de timp

Variatia vitezei proiectilului in teava functie de timp

1000
Vg
Perioada II
800

Vk
Viteza [m/s]

600
Perioada I

400

200

0
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5
Timpul [s] -3
x 10
Fig. 4 Variaţia vitezei funcţie de timp

Pentru o observa variaţia comparativă a vitezei şi presiunii în ţeavă se
reprezintă cei doi parametrii pe acelaşi grafic:

-82-
 Variatia presiunii si vitezei in teava functie de spatiul parcurs
3000
Pmax

Presiunea [kgf/cm 2] si viteza [m/s]

2500 P
k

2000

1500

1000 Vg
Vk
Pg
500
P0
Pa
0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4
Spatiul [m]
Fig. 5 Variaţia presiunii şi vitezei funcţie de spaţiul parcurs

Variatia presiunii si vitezei in teava functie de timp

3000
Pm ax
Presiunea [kgf/cm 2] si viteza [m/s]

2500 Pk

2000

1500

Vg
1000
Vk
Pg
500
P0
Pa
0
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5
Timpul [s] -3
x 10
Fig. 6 Variaţia presiunii şi vitezei funcţie de timp

-83-