ISDR - Curs 1

Perioada ANTICHITATII

Conform marturiei lui Herodot, geto-dacii erau cei mai numerosi dupa indieni si erau
considerati cei mai drepti si viteji dintre traci. Geto-dacii au vietuit intr-un areal intins:

- S : Marea Egee
- N : Carpatii Padurosi
- V : Dunarea Panonica
- E : Zona Bugului

Ei s-au evidentiat a fi cea mai de seama ramura a tracilor prin stralucita cultura materiala si
spirituala si prin inaltul nivel al organizarii sociale. Denumirea de daci le-a fost data de romani,
iar cea de geti de catre greci

Marturiile din prima jumatate a mileniului I sustin prezenta statornica a geto-dacilor in spatiul
Carpato-Danubiano-Pontic.

Potrivit altor izvoare, getii ar fi trait in zona extracarpatica, iar dacii in zona intracarpatica.
Geograful Strabo arata insa ca dacii si getii vorbeau aceeasi limba, fiind deci acelasi popor (geto-
dacii)

Herodot, in istoriile sale ne transmite prima informatie documentata despre daci cand descrie
expeditia lui Darius impotriva scitilor (514 i.e.n) . Textul relateaza ca Darius,in fruntea unei
armate impunatoare, a inaintat pe tarmul Marii Negre cu intentia de a trece Istrul si a-i
ingenunchea pe sciti, iar pe parcursul acestei expeditii, toate neamurile tracice s-au supus armatei
sale, afara numai de geti, care nu au putut fi invinsi decat prin apriga confruntare.

Tucidide , in “Istoria razboiului peloponesiac” ne transmite ca getii si scitii sunt vecini si au

aceleasi arme si obiceiuri, informatie extrem de pretioasa deoarece inseamna ca de cate ori
intalnim marturii ale istoricilor cu privire la sciti, putem considera ca se refera si la geti.

Alti istorici, Strabo si Arrion , care au preluat informatiile furnizate de Ptolemeu al lui Lagos,
au transmis relatari referitoare la campania lui Alexandru Macedon la N de Dunare ( 335
i.e.n) . Alexandru a intentionat sa suprime o ostilitate la gurile Oltului, luand mai intai Dunarea
prin S,folosind barci in acest scop (barci care se gaseau din belsug, deoarece locuitorii se ocupau
cu pescuitul si pirateria). Odata ajunsi pe malul stang al Dunarii , au gasit lanuri inalte de grau ce
au trebuit culcate la pamant cu arma inclinata pentru a facilita trecerea armatei. El a trebuit sa
infrunte o armata numeroasa ( 4000 calareti + 10000 pedestrasi) pe care a invins-o , ocupand o
cetate cu o numeroasa populatie. Captura de razboi a fost foarte bogata : produse mestesugaresti
foarte valoroase, astfel incat a insarcinat 3 generali cu 3 corpuri de armata cu transportul prazii
de razboi.
Din aceasta intamplare se desprind informatii importante:

 Getii stapaneau arta razboiului si a pirateriei

o Argument : armata bine organizata
 Getii erau o populatie sedentara
o Argument : practicarea agriculturii
 Getii stapaneau arta mestesugurilor
o Argument : existenta prazii de razboi
 Getii stapaneau arta fortificatiilor
o Argument : existenta cetatii capturate

Diodorus Siculus, Polyainos si Pausanias transmit informatii privitoare la conflictul armat

dintre Dromichete si Lysimah la S de Dunare (300-292 i.e.n) , avand ca obiect cetatile din
dreapta Dunarii. Acest conflict s-a soldat cu infrangerea macedonenilor si luarea ca ostatic a lui
Lysimah de catre geti. Dromichete a supus soarta lui Lysimah deciziei Adunarii Poporului,
solicitand sa se pronunte : poporul a hotarat uciderea ostaticului, decizie la care Dromichete s-a
opus,aratand ca daca s-ar proceda astfel,conflictul s-ar perpetua, venind alti regi cu alte
pretentii,lasandu-i pe geti in nesiguranta. Crutandu-l insa, exista sansa unei intelegeri.
Dromichete si-a impus vointa, dupa care a dispus organizarea unui ospat la care au fost invitati si
macedonenii,iar invitatii au avut parte de un tratament diferit : macedonenii au primit bucate
alese servite in vase din metal pretios,iar getii s-au multumit cu mancarurile lor traditionale
servite in vase din lemn. Dromichete l-a intrebat pe Lysimah care masa i s-a parut mai vrednica
de un rege,iar Lysimah a raspuns ca cea a macedonenilor, in mod firesc. Atunci, Dromichete l-a
intrebat : “Atunci ce cauti in saracia noastra,a getilor?”

Concluzia : getii se aflau in etapa democratiei militare, Adunarea Poporului reprezentand

factorul de conducere sociala; regele(seful militar) tinde sa-si consolideze pozitia. In mod
indirect realizam ca la nivelul civilizatiei si indeletnicirilor creste productia de
marfuri,mestesuguri si schimbul de marfuri.

Justinus, la sfarsitul sec III i.e.n ne informeaza ca regele Oroles al getilor a fost infrant intr-o
lupta cu bastarnii : suparat de acest esec si manios pe razboinicii sai, el le-a ordonat acestora in
chip de suprema umilinta ca pe viitor sa indeplineasca acele treburi care in mod normal revenau
femeilor si sa doarma cu picioarele la capatai pana cand ii vor infrange pe bastarni.

Concluzie : textul confirma intarirea autoritatii sefului militar,fenomen ce marcheaza trecerea de

la societatea gentilica la cea organizata politic in stat.

Inscriptiile de la Histria vorbeau despre regii geti Zalmodegikos si Rhemaxos despre care se
arata ca in sec III i.e.n si-au exercitat autoritatea asupra cetatilor grecesti din Dobrogea.

Pompeius Trogus transmite relatari despre sporirea puterii dacilor din Transilvania in timpul
domniei regelui Rubobostes : “Incrementa dacorum per Rubobostem regem”.
 Obiceiurile getilor in epoca prestatala
Normele de conduita nu puteau sa aiba decat un caracter nejuridic. Aceste norme
imbracau o forma a obiceiurilor nejuridice si erau stabilite de comun acord si respectate de buna
voie, iar unele dintre acestea au supravietuit cu mult perioadei care le-a generat, patrunzand pana
in Evul Mediu.

Herodot relateaza ca fiii de familie, dupa ce cresteau, puteau cere iesirea din indivizunea in
care se aflau cu privire la proprietatea asupra bunurilor din familie. Astfel, la data de referinta
incepuse deja sa se contureze fenomenul stapanirii individuale in cadrul proprietatii comune
a obstii gentilice, fenomen care reprezinta o faza premergatoare a aparitiei proprietatii private.

Pompeius Trogus ne relateaza in acest sens ca furtul reprezenta o fapta deosebit de grava
la geto-daci, relatare care faciliteaza concluzia ca aceasta fapta fusese incriminata deoarece leza
o proprietate privata in curs de cristalizare.

Pomponius Mela arata ca la geti se faceau invoieli cu ocazia schimbului de bunuri; in acest
scop, partile contractante rosteau un juramant religios, dupa care amestecau intr-o cupa cu vin
cateva picaturi din sangele lor, inmuiau varfurile armelor lor si consumau continutul cupei. Acest
obicei si-a aflat un corespondent pana in epoca feudala, pastrat initial sub forma fratiei de sange,
iar ulterior, dupa ce s-a spiritualizat sub influenta Bisericii Crestine, a fratiei de cruce.

Alte izvoare (Herodot) transmit informatii cu privire la invoieli incheiate prin juraminte pe
vetrele regale. Atunci cand regele se imbolnavea se considera ca un supus a jurat stramb cu
prilejul unei asemenea invoieli; din aceasta cauza se recurgea la o procedura de aflare a
vinovatului: in acest scop se chemau 3 ghicitori care prin mijloace specifice il determinau pe cel
considerat vinovat; daca cel astfel identificat afirma ca este nevinovat se aducea un numar dublu
de ghicitori care analizau cazul, iar daca acestia din urma confirmau concluzia primilor trei, cel
vinovat era ucis, iar bunurile sale impartite intre primii 3 ghicitori. Daca hotararea era diferita, se
aduceau mereu alte randuri de ghicitori pana cand 2 randuri consecutive identificau aceeasi
persoana. Daca la finalul acestei proceduri se constata ca primii 3 gresisera, ei plateau cu capul.
Si acest obicei a patruns in epoca feudala sub forma probei cu juratori.

Toate aceste norme de conduita erau insusite si asumate.In acest sens, Aristotel arata ca
agatarsii isi iubeau atat de mult obiceiurile incat le formulau in versuri le invatau pe de rost
cantandu-le.
Procesul de formare a statului geto-dac
Organizarea politica a societatii geto-dace s-a petrecut in contextul unei profunde mutatii
economico-sociale:

1) Dezvoltarea productiei de marfuri datorata inceputului celei de-a doua epoci a

fierului
a. Argument: existenta atelierelor si a uneltelor descoperite de arheologi ce dateaza
din acea perioada.
2) Cresterea schimbului de marfuri
a. Argument: unelte grecesti si romane descoperite.
3) Accentuarea fenomenului stratificarii sociale
a. Argument: tezaurele, constructile si mormintele descoperite ce dateaza din acea
epoca.

Factorii externi au favorizat si accentuat fenomenul de politizare a societatii geto-dace, caci a

crescut pericolul militar al romanilor, a caror prezenta se manifestase pana atunci doar sub
aspect economic. Acest pericol a devenit si mai actual in conditiile in care popoarele vecine
dacilor au decazut in urma razboaielor cu romanii, precum si deoarece in sec II i.e.n romanii si-
au afirmat in mod clar si definitiv politica expansionista prin cucerirea Greciei si
Macedoniei.

In acest complex context istoric s-a afirmat pregnanta personalitate a lui Burebista, despre care
Iordanes spune ca era fiu de rege.

Strabo relateaza in detaliu actiunea unificatoare desfasurata de acesta, ce arata ca a adus sub
ascultare toate triburile din stanga si din dreapta, i-a disciplinat pe geto-daci si a pus capat
conflictelor dintre triburi ce zadarniceau unitatea acestora. Burebista a realizat si o unitate
ideologica , savarsind o ampla reforma religioasa. Aceste relatari sunt confirmate si de inscriptia
de la Dionysopolis aflata la mormantul lui Acornion : “Burebista a fost cel dintai si cel mai
mare dintre regii din Tracia.”

In urma unificarii realizate si a victoriilor militare repurtate, Burebista a ajuns sa isi exercite
autoritatea pe un teritoriu vast, cuprins intre :

- N : Carpatii Padurosi
- S : Muntii Balcani
- E : teritoriile situate dincolo de Nistru
- V : Dunarea de mijloc

Atent observator al fenomenelor externe, Burebista a cautat sa preintampine pericolul roman si s-

a implicat in conflictul dintre Cezar si Pompei, servindu-se in acest scop de persoana lui
Acornion, pe care l-a trimis la Pompei cu mesaj ca il va sprijini in confruntarea de la Farsales,
demers care a esuat.

In 44 i.e.n, in statul dac s-au produs framantari interne in urma carora Burebista a fost asasinat,
dar moartea sa nu a insemnat si disparitia statului dac deoarece societatea geto-daca a
continuat sa se fundamenteze pe aceleasi idei in baza carora distingem intre societatea
gentilica si cea organizata politic in stat:

- Criteriul stratificarii sociale = divizarea membrilor societatii pe clase/categorii/caste,

precum si existenta unui aparat de constrangere desprins de masa ce avea ca functie
impunerea vointei detinatorului puterii
- Criteriul teritorial = apartenenta unui individ la comunitate nu mai este data de rudenia
de sange ci de teritoriul locuit

In “Getica”, Iordanes prezinta seria regilor ce i-au succedat lui Burebista :

- Deceneu
- Comosycus
- Scorillo
- Duras Diurpanaeus
- Decebal

Strabo arata ca pe teritoriul statului, odinioara unitar, s-au format 4 state ce in timpul
imparatului August au devenit 5, conduse de :

Cotiso -> Banat ;

Dicomes -> Campia Munteana ;

Roles, Dapyx si Zyraxes -> Dobrogea.

Nucleul statului lui Burebista a supravietuit in Muntii Orastiei ca o regalitate de tip sclavagist,
ce nu a avut nicicand caracteristicile statului sclavagist de tip clasic, el putand fi plasat mai
degraba in zona de tranzitie intre statul sclavagist clasic si despotia de tip oriental

Organizarea conducerii statului geto-dac

Organizarea statului geto-dac consta intr-un sistem de organe centrale si locale
a) Organe centrale

In fruntea organelor centrale se afla regele, de aceasta data devenit sef de stat (nu mai era un
simplu sef militar) ce avea atributii administrative, militare, fiind totodata si administratorul
minelor de aur.

Sistemul de succesiune la tron avea unele particularitati, in sensul ca, desi monarhia tinde sa
devina ereditara, (cum a fost cazul lui Burebista si Decebal), totusi puteau accede la tron si fratii
regelui si marele preot, cum a fost de pilda cazul lui Diurpaneus care i-a succedat fratelui sau
Scorillo, sau cazul lui Deceneu care a fost succesorul lui Burebista, fiind Mare Preot.

La nivel central functiona o curte de demnitari in frunte cu Marele Preot, acesta din urma avand
in ierarhia administratiei dacice o pozitie imediat urmatoare regelui, fiind un fel de “vice-rege”.
Se pare ca in aceasta calitate,Marele Preot era si Judecatorul Suprem.De altfel, asa cum atesta si
sursele documentare, pozitia importanta a Marelui Preot se explica si prin faptul ca el era cel
chemat sa acrediteze ideea originii divine a legilor, evident, in scopul de a obtine o impunere
eficienta a vointei celor puternici.

b) Organe locale

Suidas ne transmite ca in Dacia “unii erau pusi mai mari peste treburile agricole, iar altii din
jurul regelui,erau impartiti la baza/paza cetatilor.” => existenta a doua categorii de magistrati
locali,si anume: pe de o parte, cei cu atributiuni administrative, iar pe de alta parte,cei cu
atributiuni militare,impartire care releva in fapt dominantele vietii geto-dacilor: pe de o parte,
agricultura ca principala activitate economica, iar pe de alta parte, organizarea militara in
scopul apararii impotriva atacurilor din afara. In acest ultim sens,documentele antichitatii
releva forta militara considerabila a geto-dacilor, care aveau o armata estimata la 200.000
oameni/luptatori.