CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA SI TRATAREA

COPILULUI CU DIABET ZAHARAT DE TIP 1

III.1 Internarea copilului si asigurarea conditiilor de spitalizare

Copilul diabetic rămâne şi în epoca modernă un bolnav particular, care necesită o

prelegere deosebită din partea societăţii, a familiei şi a medicului.
Spitalizarea este, de obicei, un episod în evoluţia lungă a bolii şi are scopul de a stabili
diagnosticul, de a institui tratamentul, pe care apoi copilul impreuna cu familia il va continua la
domiciliu, de a controla periodic starea bolii sau eficacitatea tratamentului
Diabetul zaharat necesită îngrijiri speciale, susţinute şi foarte atente, care trebuie să fie
cunoscute şi de asistent. Internarea copilului trebuie făcută în saloane mici, liniştite, unde se
asigură repausul lor psihic şi posibilităţile de contagiozitate interspitalicească sunt mai reduse. Se
vor evita neapărat saloanele cu bolnavi cu gripă, angină, pneumonii acute, supuraţii pulmonare
sau piodermii, capacitatea de apărare a acestor bolnavi faţă de infecţii fiind mai slabă.
Copiii intra in categoria persoanelor vulnerabile prin varsta pe care o au , asadar nu pot
primi informatii sau oferi un consimtaint informat pentru actul medical de acea copilul trebuie sa
fie insotit de un membru din familie ( mama ).
Copilul trebuie sa fie apraope de mama pentru al ajuta la acomodarea in spital si pentru a
avea parte de o ingrijire buna. Copilul pentru a fi distrat de imprejurimi mama se va juca cu
copilul pentru a facilita timpul petrecut in spital.
Se vor asigura condiţiile de mediu necesare ameliorării şi vindecării bolii. Pentru a crea
un mediu de securitate şi confort şi pentru a diminua factorii de stres este indicat ca saloanele să
aibă o capacitate de 4, max. 6 paturi cu o temperatură de 18-20°C, să fie curate, liniştite şi bine
aerisite cu aer umidificat.
Asistentul observă şi este obligat să consemneze aspectul general, înălţimea, greutatea,
vârsta, aspectul tegumentelor şi mucoaselor a copilului. El va urmări necesităţile copilului ,
manifestările de dependenţă în vederea satisfacerii acestora.
Asistentul medical are un rol deosebit în realizarea și asigurarea igienei copilului, un
element primordial referindu-se la:
  aerisirea salonului (în perioadele reci se va avea în vedere ca pacientul să fie întors
cu spatele către fereastra deschisă, sau va fi bine acoperit cu pătura pe spate și cap); se va evita
așezarea în zone expuse curenților de aer.
 menținerea curățeniei riguroase a saloanelor și dezinfecția periodică, aplicând măsuri
de asepsie și antisepsie.
 curățenia așternuturilor și a lenjeriei de corp - schimbarea ei de câte ori este nevoie,
sau protejarea patului cu mușama și aleză. Se urmărește ca lenjeria să nu fie strânsă și mototolită
- favorizează escarele de decubit.
 III.2 Participarea asistentului medical la examenul obiectiv

Medicul efectueaza examinarea clinica a bolnavului in colaborare cu asistentul

medical.Participarea asistentului medical la examenul clinic medical este o obligatie
profesionala. Ajutand medicul si bolnavul in examenul clinic, asistenta contribuie la crearea
unui climat favorabil pentru relatia medic-bolnav. Pentru acestea asistenta medicala are
urmatoarele saricni:

- sa pregateasca fizic si psihic bolnavul (dezbracare si imbracare)

- sa il ajute pe bolnav sa se aseze in pozitiile necesare examinarilor
- sa pregateasca materialele necesare si sa le prezinte medicului la cerere
- sa pregateasca documentele necesare medicale (F.O , F.T , rezultatele unor examinari ,
etc )
- sa protejeze bolnavul de traumatisme si de curentii de aer
- sa pregateasca produsele biologice ale bolnavului si sa le prezinte medicului

III.3 Asigurarea igienei corporale si generale a copilului cu diabet zaharat de

tip 1

Regulile de igiena trebuie bine cunoscute de diabetici deoarece nerespectarea acestora depinde
de aparitia unor complicatii severe. In general este recomandata:

- curatenia corporala frecventa (baie zilnica cu apa si sapun ) urmata de schimbarea

lenjeriei de corp zilnica
- ingrijirea stricta a danturii
- igiena perfecta a organelor genital , adeseori aceste infectii genital reprezinta punctual de
plecare ale infectiilor cu germeni rezistenti , predispue fiind persoanele obeze
- cea mai importanta este igiena membrelor inferioare

.
 III.4 Pregatirea, asistarea si efectuarea recoltarilor de produse biologice

Examinările de laborator efectuate produselor biologice şi patologice completează

simptomatologia bolii, reflectă evoluţia acesteia şi eficacitatea tratamentului aplicat, semnalează
apariţia unor complicaţii. Recoltarea produselor este efectuată de asistent în majoritatea
cazurilor. Acesta trebuie să respecte orarul recoltărilor, să cunoască tehnicile corecte de recoltare
a diferitelor produse, să completeze buletinul de analize, să eticheteze produsul rezultat pentru a
evita înlocuirea rezultatelor între ele, fapt ce poate duce la erori grave.
Asistentul va instrui bolnavul privind comportamentul său în timpul recoltării şi
comportamentul său pentru reuşita acestuia. Fizic bolnavul va fi pregătit printr-o dietă adecvată,
repaus la pat şi aşezarea lui în poziţia necesară recoltării.
Se va avea grijă la sterilitatea recoltării pentru a evita suprainfectarea produsului recoltat.
Transportul produselor recoltate se efectuează astfel încât acestea să ajungă la laborator cât mai
repede şi în starea în care au fost eliberate din organism.
Recoltarea produselor este efectuată de asistentul medical, în majoritatea situaţiilor.
Pentru a se realiza în condiţii optime, asistentul medical trebuie să respecte următoarele norme
generale:
 orarul recoltărilor
 pregătirea instrumentarului şi materialelor necesare pentru recoltare
 tehnica recoltării propriu-zise şi intervenţiile în cazul accidentelor şi incidentelor
 completarea buletinului de trimitere la laborator şi etichetarea produsului recoltat
 respectarea regulilor de asepsie.
 III.5 Participarea asistentului medical la explorarile paraclinice

Pregatim psihic si fizic pacientul ( familia ) pentru a explica de ce este necsar.

 Psihica:
- Stabilim o relatie terapeutica nurse-pacient
- Oferim familiei informatii clare despre necesitatile internarii
 Fizica
- Asezam pacientul in pozitie confortabila
- Asiguram intimitatea pacientului
- Observam si notam starea fizica , emotionala
- Observam dizabilitatile sau limitarile fizice
- Monitorizam si apreciem semnele vitale
- Efectuam anamneza si o apreciere nursing cat mai complete
- Identificam problemele , nevoile si asteptarile pacientului

Materiale si instrumente pentru masurarea functiilor vitale si vegetative si pentru

examenul fizic : termometru , tensiometru , stetoscop

Materiale necesare:
Ac de puncţie cu înfiletare
Tub holder la care se ataşează acul de puncţie
Vacutainere (cu dopuri de diverse culori în funcţie de analiză)
Tampoane de vată, alcool, tăviţă renală, garou, plasturi
Pregătirea pacientului:
o Se anunţă cu 24 de ore înainte pentru analizele care trebuie recoltate a jeun. Pacientul
nu trebuie să mănânce înaintea recoltărilor.
o Uneori se impune un regim dietetic, repaus la pat, medicaţie specială
o Se explică necesitatea tehnicii (familiei)
o Se instruieşte pacientul privind comportamentul acestuia din timpul recoltării.
o Se solicită colaborarea şi se obţine consimţământul
o Se îndepărtează lenjeria de pe regiunea aleasă pentru puncţie.
o Hainele nu trebuie să împiedice circulaţia de întoarcere.
o Se aşează pacientul cu braţul în extensie, sprijinit pe o pernă.
 Stabilirea locului puncţiei venoase:
- Se alege braţul pentru puncţie.
- Se examinează calitatea şi starea vaselor de la plica cotului.
- Se stabileşte locul de execuţie al puncţiei venoase.
Tehnica
- Asistentul se spală şi se dezinfectează pe mâini.
- Îmbracă mănuşile de protecţie.
- Se îndepărtează capacul acului dublu (Obligatoriu desigilarea acului se face în prezenţa
pacientului)
- Ia tubul holder la care ataşează acul de puncţie prin înfiletare
- Se aplică garoul
- Se palpează locul puncţiei.
- Aplicarea garoului pentru alegerea preliminară a venei nu trebuie să depăşească 1 minut.
- Se dezinfectează cu tampon cu alcool prin mişcare circulară de la centru spre exterior.
- Se cere bolnavului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori şi să rămână cu el
închis.
- Se ancorează vena cu degetul mare sau cu indexul poziţionat la 2.5-5.0 cm de locul
puncţiei
- Se puncţionează vena la un unghi de inserţie de aproximativ 30 grade în condiţii de
asepsie perfectă, pe direcţia axului longitudinal, împingând acul înfiletat pe holder 1-1,5 cm în
lumenul venei.
- Recoltarea sângelui se face prin împingerea tubului în holder în aşa fel încât diafragma
gumată a dopului să fie străpunsă.
- După ce începe să curgă sângele în vacutainer se cere pacientului să desfacă pumnul
- Acul dublu străpunge diafragma de cauciuc a capacului tubului. Se are în vedere ca
tubul să fie centrat în holder pentru ca acul să înţepe zona centrală a capacului.
- Se lasă tubul să se umple până când vacuumul este epuizat şi curgerea sângelui
încetează
- Când tubul este plin se extrage din holder prin apăsare pe bordura holderului cu degetul
mare
- Se introduce un nou Vacutainer prin mişcare de împingere-rotaţie, dacă este necesar
 - Când se introduce ultimul Vacutainer şi începe să fie umplut cu sânge, se desface garoul
- După recoltare tubul se înclină sau se răstoarnă pentru omogenizarea cu aditivul.
(Atenţie!)
Accidente/ incidente
o   Hematom.
o   Perforarea venei.
o   Ameţeli.
o   Paloare accentuată.
o   Lipotimie.
o   Colaps.

Ecografia abdominală

Ecografia (ultrasonografia) este examinarea neinvazivă pentru vizualizarea structurilor

din ţesuturile moi ale corpului, prin înregistrarea reflectării undelor sonore îndreptate către
ţesuturi
 Scop
– vizualizarea în timp real a organelor abdominale (aorta abdominală, ficat, vezică şi
canalele biliare, pancreasul, rinichi, ureterele, vezica urinară);
– evaluarea motilităţii unor organe, a formei, dimensiunilor, poziţiei;
– evaluarea unor structuri slab vizualizate radiologic sau inaccesibile;
– stabilirea diagnosticului de sarcină, urmărirea ritmului de creştere a sarcinii, sarcini
multiple, malformaţii fetale.

Materiale necesare
– gel pentru realizarea contactului cu tegumentul;
– prosop textil sau de hârtie pentru îndepărtarea gelului.
Avantaje
– nu prezintă risc de radiaţii;
– pregătirea este minimă;
– nu necesită substanţe de contrast;
– nu influenţează fătul, se poate repeta fără risc;
– nu necesită spitalizare, se poate efectua ambulatoriu.

Dezavantaje
– nu pot fi examinate structurile pline cu aer (plămân, intestin);
– la pacienţii obezi undele ultrasonore sunt atenuate.

Participarea și rolul asistentului medical la procedură

– se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;
– se aşează în poziţie adecvată examenului;
– se explică tehnica procedurii, modul de colaborare;
– se culeg informaţii despre eventualele alergii la latex;
– se iau măsuri pentru îndepărtarea gazelor dacă se interpune în faţa fluxului undelor;
– se inspectează zona pentru a nu exista leziuni (gelul se aplică pe pielea integră)
 III.6 Urmărirea și supravegherea funcţiilor vitale și vegetative

Supravegherea bolnavilor cuprinde obiective care variază de la boală la boală,

simptomatologia lor fiind diferită. Ea primeşte o importanţă deosebită în cursul stărilor acute şi
al complicaţiilor cum sunt: coma diabetică, coma hipoglicemică.
Asistentul trebuie să recunoască manifestările prodromale al acestor stări, anunţând
imediat medicul şi luând măsuri de pregătire până la sosirea acestuia, în funcţie de starea
bolnavului.
Urmărirea funcţiilor vitale este o sarcină foarte importantă pentru asistentul medical, atât
pentru a urmări evoluţia boli, cât şi pentru a urmări evoluţia tratamentului deoarece unele
medicamente pot influenţa aceste funcţii. Ele vor fi măsurate de două ori pe zi (dimineaţa şi
seara) şi vor fi notate în foaia de observaţie.

Temperatura

Termometrul maximal utilizat in medicina este gradat dupa scala Celsius de la 34.5-42 C.
Termometrele in uz sunt tinute in solutii deziinfectante de bromocet sau clorura 2% , Solutia
dezinfectanta trebuie schimbata zilnic. Masurarea temperaturii cu termometrul maximal obisnuit
se face in cavitatile inchise sau semiinchise , pentru a obtine pe cea mai apropiata de adevart.
Astfel temperature es poate masura in axila , in plica inghinala , in gura. Temperatura se
masoara de 2 ori pe zii – dimineata si seara. (36.1 C – 37.8 C )

Pulsul

Este o destindere ritmica care poate fi palpate (apasand usor arterele pe suprafetele dure osoase,
sub forma unei zvacnituri usoare ritmice , pulsabila de unde numele de puls. Pulsul poate fi
masurat la oricare artera accesibila , palpative. La masurarea pulsului bolnavul trebuie repaus
fizic si psihic cel putin 5-10 minute. La puls trebuie urmarit volumul sau amplitudinea ,
tensiunea pulsului , cerelitatea. Pulsul se masoara zilnic valoarea obtinuta se noteaza pe foaia de
temperature.

Respiratia

Respiratia reprezinta nevoia functiei umane de a capta oxigenul din mediul inconjurator , necesar
pentru procesul de oxigenare din organism si de a elimina Co2 rezultatul din arderile
celulare.Frecventa respirator reprezinta numarul de respiratie pe minut, infuenteaza varsta si
sexul.
- La nou nascuti 30-50 respiratii / minut
- La 2 ani 25-35 respiratii / minut
 Tensiunea arteriala

Tensiunea exercitata de sangele circulant asupra peretelor arteriali, constituie tensiunea arterial
(T.A). Valoarea este determinate de forta de contractie a inimii (care asigura propulsarea
sangelui in arborele arterial ), de rezistenta intampinata de sange , rezistenta determinate de
elasticitatea si calibrul sistemului muscular si de vascozitatea sangelui.
Pentru determinarea T.A bolnavvul va fi asezat in pozitie culcat sau semisezand intr-un fotoliu
rezemandusi bratele. Pentru inregistrarea T.A se foloseste Tensiometrul. Tensiunea arteriala se
masoara zilnic , valoarea obtinuta se noteaza in foaia de Temperatura.

- 1-3 ani T. Max 75-90 iar T.min 50-60 mmHg

Diureaza

Diureza are scopul de a elimina din organism substantele inutile provenite din metabolismul
intermediar protidic, acumulate in sange , devin toxice pentru organism.

Mictiunea – act fiziologic , constient de eliminare a urinei

- Cantitatea la nou-nascuti 30-300 ml/24h

- Copii 500-1200 ml/24 ( diureza se noteaza in foaia de temperature)

Scaunul
Reprezinta resturile alimentare expuse procesului digestiei eliminate din organism prin actul de
Defecatie ( se noteaza in foaia de temperature )

III.7 Alimentatia Copilului

Orarul şi repartizarea mesei:

Intervalul dintre mese trebuie stabilit astfel încât perioada de repaus din cursul nopţii să
nu fie mai mare de 10-11 ore. Pacienţii în stare gravă, febrili, vor fi alimentaţi în momentele de
acalmie, indiferent de programul secţiei. Pacienţii febrili, adinamici, în stare gravă nu pot ingera
cantitatea obişnuită de alimente şi, de aceea vor fi alimentaţi după un program special, cu mese
mici, dese, repartizate atât ziua cât şi noaptea.
 Mesele principale nu pot fi servite niciodată înaintea aplicării tratamentului. După prânz
vor fi rezervate ore de odihnă, întrucât în această perioadă, procesul de digestie blochează
energia organismului, prin angajarea unei cantităţi mari de sânge la nivelul organelor
abdominale.
Pregătirea servirii meselor:
Hrănirea pacientului nu trebuie să fie tulburată de activitatea secţiei (tratamente, recoltări,
vizită medicală etcetera).
Înaintea servirii meselor, nu se aplică tratamente dureroase. Înlăturăm din salon factorii
dezagreabili (ploscă, urinare, scuipători). Pacienţii cu aspect neplăcut vor fi izolaţi de restul
bolnavilor, cu paravane. Saloanele vor fi aerisite, curate, cu ambianţă plăcută. Asistentul îmbracă
halat alb peste uniformă, îşi prinde părul în calotă, îşi spală bine mâinile.
Distribuirea alimentelor:
Servirea estetică şi curată a meselor contribuie la îmbunătăţirea poftei de mâncare a
pacienţilor. Asigură declanşarea secreţiei sucurilor digestive şi pe cale psihică. Distribuirea
alimentelor se face pe baza tabelelor de alimentaţie. În unele cazuri, asistentul întocmeşte fişe
individuale de regim, care se înmânează pacientului odată cu masa (păstrate, vor ajuta pacientul
la domiciliu).
Alimentele se porţionează pe regimuri şi apoi sunt distribuite în salon pe un cărucior
special, iar la bolnavi – pe tăvi acoperite. Felurile de alimente se servesc pe rând, pe măsură ce
bolnavul consumă felul anterior. Alimentele nu se ating cu mâna.

Alimentatia trebuie sa fie echilibrata energic si calitativ.

- Alimentatia copilului cu DZ trebuie sa contina glucide in proportie de 50-55% din
necesarul energetic zilnic
- Glucidele reprezinta principal sursa energetica pentru organism. 1g glucide furnizeaza
4kcal
- Indexul glycemic reprezinta raportul (exprimat in procente ) dintre efectul
hiperglicemiant al alimentului testat si al alimentului de referinta
- Alimentele bogate in glucide complexe au un index glycemic sub
 - Cea mai simpla modalitate de a intarsia absorbtia glucidelor rapide este cea accea de a le
amesteca cu lipide si protein intr-un pranz complet. Astfel este permis consumul unui
desert dulce la sfarsitul unei mese variate.
- Echivalentul glucidic reprezinta cantitatea din diferite alimente care corespunde unui
continut glucidic de 10-12g
- In functie de acest echibalent glucidic se pot face modificari in planul alimentar, dar
numai intre glucide de acelasi fel (rapide si lente)
- Lipidele nu trebuie sa depasesca 30-33% din ratia caloric zilnica
- 1g lipide furnizeaza 9kcal

III.8 Participarea asistentului medical la efectuarea tratamentului

Administrarea medicamentelor trebuie făcută cu mare punctualitate căci orice întârziere

cât de mică provoacă emoţii inutile acestor pacienţi anxioşi.
Deşi medicamentele se administrează la indicaţia medicului, asistentul va trebui să
intervină de urgenţă în unele cazuri extreme până la sosirea medicului cu unele medicamente ca:
nitroglicerina sau oxigenoterapia.
Asistentul trebuie să sesizeze cât mai repede supradozarea sau efectul nefavorabil ca
inapetenţa, greţurile, bradicardia ce pot interveni după administrarea medicaţiei.
Calea naturală de administrare a preparatelor medicamentoase pentru mixedem este cea
orală. În unele stări de extremă urgenţă se administrează HHC intravenos, foarte lent, diluată cu
ser fiziologic sau cu soluţie de glucoză, pacientul fiind sub observaţie în tot cursul injectării.
Pentru hidratarea organismului se va lua în seamă bilanţul pe 24 de ore prin ingerarea şi
eliminarea lichidelor.
Eliminarea apei din organism se face prin mai multă căi: 1000-1500 ml se elimină prin
urină, 500-1000 ml prin transpiraţie, 350-500 ml sub formă de vapori prin plămâni şi 100-200 ml
prin scaun, nevoia de apă a adultului fiind de 2000-2500 ml/24 de ore.
Administrarea insulinei
Insulina este un hormon secretat de insulele lui Langerhans din pancreas. Insulina este cel
mai important hormon care participă în metabolismul glucidelor.
 Insulina scade concentrația glucozei din sânge. Antagonistul insulinei este glucagonul.
Scopul tratamentului insulinic
Tratarea diabetului zaharat.
Normalizarea nivelului glucidic în sânge.
Calea de administrare
Calea subcutanată.
Locul de elecţie pentru administrarea insulinei
Flancurile peretelui abdominal.
Regiunea externă a braţului.
Regiunea anterioară a coapselor.
Regiunea fesieră.
Regiunea supra şi subspinoasă.

Locul de administrare trebuie alternat, dar vor respecta aceeaşi schemă:

o Dimineaţa → flancurile abdominale.
o Seara → coapsă.
Introducerea constantă în acelaşi loc, fără alternarea lui, suprasolicită regiunea respectivă,
tegumentele devin dure, se cicatrizează prin procese metabolice modificate negativ.
Preparate de insulină
• Cu acţiune rapidă – începe să acționeze în aproximativ 15 minute.
• Cu acţiune scurtă – ajunge să acționeze în aproximativ 30 de minute.
• Cu acţiune intermediară – va ajunge în sânge în 2 până la 4 ore după injectare.
• Cu acţiune lentă sau prelungită – durează câteva ore pentru a ajunge în sistemul
sanguin şi are acțiune aproximativ 24 de ore.
Forme
· Insulină în flacon de sticlă. Din el se poate scoate insulină cu o seringă care aspiră
soluţia.
· Insulină în seringi preumplute.
· Insulină sub formă de cartuşe preumplute (numite şi stilouri sau pen-uri).
· Dispozitiv pompă (sau micropompă) – Dispozitivul care acţionează ca un pancreas
sănătos și eliberează treptat, timp de 24 de ore pe zi, dozele de insulină necesare organismului.
 Reguli de administrare
Preparatul şi doza sunt stabilite de medic.
Orice schimbare se va face cu multă prudenţă – strict supravegheat.
Doza şi preparatul se schimbă doar la indicaţia medicului.
Dozele de insulină se măsoară în unităţi.
Există două tipuri de concentraţii pentru fiecare tip de insulină:
- Insulină cu 40 unităţi/mililitru insulină.
- Insulină cu 100 unităţi/mililitru insulină.
 Administrarea se face cu seringi de insulină cu gradaţii pentru 40 , respectiv 100
unităţi de insulină pe mililitru.
 Seringile se aruncă după utilizare – nu se refolosesc.
 Injecţie se face cu cca. 15 minute înainte de servirea mesei (funcţie de preparatul de
insulină folosit).
Caracteristicile insulinei, păstrare şi depozitare
 Insulina cristalină este limpede, clară, transparentă.
 Insulina în suspensie este tulbure şi trebuie rulată înaintea folosirii până la
uniformizarea lichidului.
 Păstrarea se face la frigider la 4oC, ferită de căldură şi lumină.
Se încălzeşte la temperatura corpului în momentul folosirii.
Nu se utilizează după expirarea termenului de valabilitate.
Stabilirea dozei necesare
Se fixează o doză individualizată funcţie de:
- Tipul de insulină folosit
- Numărul de injecţii pe zi.
- Intervalul dintre doze.
- Modificările din alimentaţie.
- Schimbarea programului de activitate.
- Medicaţie complementară.
- Exerciţii fizice, gimnastică.
- Conduită terapeutică postnatală.
 Injectarea insulinei
Se dezinfectează locul şi zona înconjurătoare.
Se lasă să se evapore alcoolul → alcoolul inactivează insulina.
Se execută pliul cutanat şi se injectează insulina subcutanat
Nu se freacă şi nu se masează locul puncţiei.
Se păstrează o distanţă de minim 4 cm de injecţia precedentă.
Reacţii la insulină
Nivelul normal de  glucoză în sângele omului trebuie să se mențină între 70 și 110 mg/dl.
Dacă concentrația de glucoză este mai mică de 70 mg/dl, atunci este hipoglicemie.
Dacă concentrația se află între 110 – 180 mg/dl, limitele sunt normale și poate însemna
că persoana a consumat recent mese bogate în glucide.
O valoare de peste 180 mg/dl, reflectă hiperglicemie.

III.9 Educaţia pentru sănătate și profilaxia bolii

Educaţia sanitară în diabet a evoluat de-a lungul anilor până la punctul în care a ajuns o
parte esenţială în managementul diabetului, pentru ca pacienţii cu diabet şi familiile acestora să
poată integra diabetul şi tratamentul acestuia în vieţile lor. Strategia şi ţintele terapeutice trebuie
stabilite pentru fiecare persoană, în mod individual, având ca bază propria judecată şi experienţă
clinică a medicului. Algoritmul de urmărire şi tratament stabileşte îndeplinirea următoarelor
deziderate:
 organizarea unui stil de viaţă sănătos;
 respectarea regimului alimentar
 evaluare periodică completă atât din punct de vedere clinico-paraclinic cât şi a
ţintelor propuse şi realizate, cu posibilitatea modificării acestora în funcţie de situaţia
individuală. Algoritmul ales trebuie să fie cât mai simplu în vederea obţinerii aderenţei şi
complianţei maxime din partea pacientului şi anturajului său.
§ Educarea corespunzătoare a copiilor cu diabet zaharat, astfel că odată cu
înaintarea în vârstă să poată să aibă singuri grijă de ei înşişi, să se integreze mai uşor în societate
şi să ducă o viaţă cât mai normală.
 Care este rolul educatorilor în viaţa şcolarului cu DZ - tip 1?
În afara rolului de instructor şi educator, cadrul didactic care se confruntă cu un şcolar
diabetic, are o dublă responsabilitate:
· aceea de a se informa şi
· aceea de a urmări atent starea copilului în timpul orelor.
Este frecvent întâlnită situaţia în care din lipsa cunoaşterii, copilului nu i se permite să-şi
măsoare glicemia sau să mănânce în timpul orei. Acest lucru este extrem de grav deoarece
copilul însuşi este conştient de starea sa, şi de teama pedepsei, nu anunţă că se simte rău.
Rezultatele pot fi tragice, copilul poate să-şi piardă cunoştinţa şi să intre în comă în
câteva minute.

III.10 Externarea pacientului

În funcţie de evoluţia bolii copilului, medicul curant va stabili data externării, care va fi
comunicată familiei cu o zi înainte sau în dimineaţa zilei externării.
Medicul curant completează Biletul de externare şi Scrisoarea medicală care vor ajunge
la medicul de familie.
Biletul de externare şi Scrisoarea medicală vor fi completate în două exemplare, un
exemplar se ataşează la Foaia de observaţie iar celălalt se înmânează pacientului.
Medicul curant va stabili şi consemna în Biletul de externare şi Scrisoarea
medicală următoarele:
· diagnosticul de externare
· starea pacientului la externare
· tratamentul medical pe care să-l urmeze
· indicaţii privind regimul alimentar şi de viaţă
· data controlului medical