ACADEMIA DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI

INSTITUTUL DE ZOOLOGIE

UNIVERSITATEA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI

MONITORINGUL CALITĂȚII APEI

ȘI EVALUAREA STĂRII ECOLOGICE
A ECOSISTEMELOR ACVATICE
Îndrumar metodic

Chișinău • 2015
 CZU [504.4.064.3:574.5]+543.3(076.5)
M 88

Lucrarea Monitoringul calității apei și evaluarea stării ecologice a ecosistemelor acvatice este destinată
specialiștilor în domeniul mediului, studenților, masteranzilor, doctoranzilor, tinerilor cercetători în
domeniul ecologiei, hidrobiologiei, hidrochimiei, ihtiologiei.
Lucrarea recenzată este aprobată și recomandată spre editare de către Consiliul Științific al Institutului de
Zoologie al AȘM și Senatul Universității a AȘM.

The guide is a generalization of materials on the procedures and techniques of the monitoring of water
quality, and ecological state of water ecosystems (hydrochemical, hydrobiological methodology), and it is
addressed to students, young researchers and all those who are interested in issues of water quality, aquatic
biodiversity and protection of aquatic ecosystems.
The work is approved and recommended for editing by the Scientific Council of the Institute of Zoology
of the Academy of Sciences of Moldova and Senate of the University of the Academy of Sciences of Moldova.

REDACTORI:

Toderaş Ion, doctor habilitat în biologie, profesor, academician

Zubcov Elena, doctor habilitat în biologie, profesor
Bilețchi Lucia, doctor în biologie, conferențiar

RECENZENT:

Șalaru Vasile, doctor habilitat, profesor, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei

Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții

Monitoringul calității apei și evaluarea stării ecologice a ecosistemelor acvatice : Îndrumar metodic
/ Acad. de Științe a Moldovei, Inst. de Zoologie, Univ. Acad. de Științe a Moldovei. – Chișinău :
S. n., 2015 (Tipogr. „Elan Poligraf ”). – 84 p.

500 ex.

ISBN 978-9975-66-503-2.
CUPRINS

I PROGRAME DE MONITORIZARE (Zubcov E., Jurminskaia O.) 4

II ANALIZA MICRO- ŞI MACROELEMENTARĂ A COMPONENTELOR DE MEDIU
(Zubcov E., Ciornea V.) 6
2.1 Metode chimice şi fizico-chimice de studiu a componentelor de mediu 6
2.2 Etape de pregătire a mostrelor de analizat 11
2.3 Echipament de analiză 13
III COMPONENŢA CHIMICĂ A APELOR NATURALE (Zubcov E., Bagrin N., Zubcov N.,
Borodin N., Ciornea V., Jurminskaia o., Ivanov A.) 16
3.1 Gazele dizolvate, consumul biochimic și chimic a oxigenului dizolvat 17
3.2 Ionii principali, mineralizarea, duritatea 21
3.3 Substanțe nutritive 27
3.4 Microelemente 32
IV BACTERIOPLANCTON (Şuberneţkii I., Negru M., Jurminskaia O.) 34
4.1 Reguli generale de lucru în laboratorul de microbiologie 34
4.2 Metoda de determinare a numărului total de bacterii 34
4.3 Metoda de determinare a producţiei și destrucției bacteriene 34
4.4 Metode de determinare a unor grupe fiziologice de microorganisme 35
4.5 Monitorizarea calităţii apei după indicii microbiologici 40
V FITOPLANCTON. PRODUCŢIA PRIMARĂ A FITOPLANCTONULUI ŞI
DESTRUCŢIA MATERIEI ORGANICE (Ungureanu L., Tumanova D., Ungureanu G.) 41
5.1 Identificarea apartenenţei specifice a algelor, estimarea efectivului și biomasei
fitoplanctonului 41
5.2 Producţia primară a fitoplanctonului şi destrucția substanțelor organice 42
5.3 Aprecierea calităţii apei după fitoplancton 44
VI MACROFITE (Bileţchi L.) 46
6.1 Cercetări calitative și cantitative ale macrofitelor 46
6.2 Macrofitele ca obiect de studiu în biondicarea și biomonitoringul calității apei și a
stării ecologice a bazinelor acvatice 50
VII ZOOPLANCTON (Lebedenco L., Jurminskaia O.) 51
7.1 Determinarea structurii taxonomice (specifice) a zooplanctonului 52
7.2 Cuantificarea parametrilor cantitativi ai comunităţilor de zooplancton 52
7.3 Calcularea indicilor biocenotici 53
7.4 Aprecierea calității apei în baza zooplanctonului 54
VIII MACROZOOBENTOS (Munjiu O., Toderaș Ion, Banu V.) 57
8.1 Colectarea probelor de nevertebrate bentonice și prelucrarea lor preliminară 57
8.2 Determinarea efectivului numeric, biomasei şi componenţei speciilor 57
8.3 Evaluarea calității apei în baza macrozoobentosului 60
IX FAUNA PISCICOLĂ (Bulat Dm, Bulat Dn., Toderaș I., Usatîi M.) 65
9.1 Principii generale privind monitoringul faunei piscicole 65
9.2 Examinarea, determinarea parametrilor biometrici şi identificarea peştilor 69
9.3 Analiza sinecologică 72
9.4 Evaluarea bonităţii ecosistemelor acvatice naturale în baza stării structural-
funcţionale a faunei piscicole 76
9.5 Aplicarea indicelui de integritate biotică (IIB) 79

3
 I. PROGRAME DE MONITORIZARE

Recoltarea probelor de apă, suspensii, mîluri, hidrobionți este prima etapă deosebit de importantă în
realizarea procesului de analiză fizico-chimică și biologică a apei. Utilizarea echipamentului și metodelor
sofisticate în procesul de analiză nu pot diminua greşelile comise în procesul de colectarea a probelor.
Metodele utilizate pentru prelevarea probelor, măsurările pe teren, analiza lor chimică şi hidrobiologică
se validează şi documentează în conformitate cu standardul internaţional EN ISO/CEI 17025, acceptat la
nivel naţional (SM SR EN ISO/CEI 17025:2006), şi alte standarde în domeniul metodelor de prelevare (SM
SR EN ISO 5667-1:2011; SM SR ISO 5667-4:2007; SM SR EN ISO 5667-6:2011).
Condițiile și normativele de prelevare diferă în dependență de tipul de ape, programul și scopul de moni-
torizare. Este greu de elaborat un ghid sau recomandări unice, dar întotdeauna sunt cerinţe sau principii de
bază privind prelevarea probelor pentru monitorizarea fizico-chimică și biologică ale ecosistemelor acvatice:
− materialul colectat trebuie sa fie reprezentativ și să corespunde scopului și programului de monitorizare;
− probele trebuie să reflecte situația reală în locul de colectare;
− metodele de colectare și transportare a probelor trebuie să se reflecte cît mai puţin asupra componen-
ței fizico-chimice și biologice a probelor recoltate;
− volumul materialului colectat trebuie să fie suficient pentru a efectua analiza în conformitate cu meto-
dele și tehnicile de laborator utilizate;
− recipientul (veselă, conteiner) trebuie să fie confecţionat din materiale inerte. În majoritatea cazurilor,
recoltarea se va face în flacoane de polietilenă sau alt material plastic, iar pentru unele substanțe orga-
nice – în flacoane de sticlă;
− toate procedurile de prelevare a probelor trebuie să fie strict documentate, fapt care permite identifi-
carea fără dificultate a probei în laborator;
− probele sunt recoltate de un personal calificat și în corespundere cu standardele de siguranță (este
obligatorie instruirea personalului în scopul asigurării unor condiţii corespunzătoare de siguranţă,
inclusiv purtarea vestei de salvare).
Sistemul naţional de monitorizare cuprinde două tipuri: monitorizarea de supraveghere și monitorizarea
operaţională.
Monitorizarea de supraveghere a apelor de suprafaţă, inclusiv râuri transfrontaliere, se efectuează de
Serviciul Hidro­meteorologic de Stat în baza reţelei staţionare de posturi hidrologice. Rețeaua de monitori-
zare de supraveghere a apelor din Republica Moldova este înclusă în Regulamentul privind monitorizarea şi
evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane (2013). Ea se elaborează în conformi-
tate cu starea hidrologică, ecologică şi hidrochimică a bazinului acvatic, în baza unor investigaţii prealabile,
care includ colectarea şi analiza informaţiei privitor la clasa şi calitatea apei, tipurile de folosinţă a bazinului
acvatic, starea lui ecologică, sursele de poluare punctiforme şi difuze, distanţa de la staţiile de observaţii
hidrologice, precum şi evidenţierea unei liste a poluanţilor specifici.
Reţeaua de monitorizare a calităţii apelor de suprafaţă, în dependenţă de scopurile propuse, înclusiv
de cercetare, cuprinde şi sectoare (sau tronsoane) transfrontiere comune de monitorizare, stabilite în baza
acordurilor sau tratatelor de colaborare, cu stipularea în programele de monitorizare comune a numărului
și amplasării punctelor de monitorizare, graficului de prelevare, modului de difuzare a informaţiei, precum
şi evaluarea în comun a calităţii apei ecosistemelor transfrontaliere. Punctele principale de prelevare sunt
fixate prin coordonatele GPS.
Periodicitatea prelevării depinde de tipul de monitorizare, care include punctul dat de observaţii.
Frecvenţa monitorizării se stabileşte, ţinînd cont de variabilitatea parametrilor care se pot schimba atît
sub influenţa condiţiilor naturale, cît şi ca rezultat al impactului antropic.
Frecvenţa monitorizării trebuie să permită estimarea stării ecologice și a calității apelor de suprafață în
fiecare bazin acvatic prin stabilirea şi întreţinerea unui număr suficient de puncte de monitorizare, astfel
încît să asigure o descriere coerentă şi cuprinzătoare a stării apelor de suprafață în cadrul fiecărui district al
bazinelor hidrografice şi să depisteze tendinţele evoluţiei factorului antropic.
Pentru apele de suprafață supuse riscurilor cantitative și calitative, reţeaua de monitorizare şi frecvenţa
monitorizării trebuie să fie suficientă pentru a permite evaluarea impactului uman și prevenirea degradării
ecosistemelor. În cazuri exepționale (poluare accidentală), prelevarea probelor se coordonează reieşind din
condițiile create. Prelevatorii trebuie să ia în considerare că în unele râuri sau cursuri de apă există pericole
chimice, bacteriologice, virotice sau zoologice.
4
 Pentru monitorizarea de supraveghere prelevarea probelor are ca scop evaluarea stării tuturor apelor din
cadrul fiecărui bazin sau sub-bazin hidrografic (conform punctelor și indicatorilor stabiliți în Regulamen-
tul privind monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane (2013)),
necesare pentru: validarea procedurii de evaluare a impactului, evaluarea tendinței de variație pe termen
lung a calității și cantității resurselor de apă, elaborarea criteriilor de evidenţiere a corpurilor de apă la ni-
vel administrativ-teritorial, precum şi elaborarea eficientă a programelor optimizării sistemului național de
monitorizare.
Monitorizarea operaţională se efectuează pentru corpurile de apă ce riscă să nu îndeplinească obiectivele
de protecţie a apelor.
În cazul monitorizării de investigare prelevarea materialului are ca scop identificarea cauzelor depășirii
limitelor cerințelor de calitate pentru ape, pentru certificarea factorilor, din cauza cărora bazinul acvatic nu
poate atinge obiectivele de mediu, cît și pentru identificarea mărimii și impactului poluărilor accidentale.
Materialul este colectat din zonele supuse poluării (în amonte și aval de sursa de poluare) în cadrul unui plan
sau program de urgență, pentru obținerea informației necesare în vederea elaborării măsurilor speciale de
remediere a efectelor poluării accidentale.
În conformitate cu standardul ISO 5667-1 : 2006, sunt stabilite trei sarcini principale de recoltare a pro-
belor:
− monitorizarea calității apei pentru implementarea acțiunilor pe termen scurt;
− monitorizarea calității apei pentru identificarea modificărilor pe termen lung;
− monitorizarea calității apei pentru identificarea surselor de poluare.
Sunt evidențiate diferite tipuri de programe de colectare a probelor:
Programul de control al calității include verificarea respectării standardelor și normativelor de calitate a
apei. Aceste programe sunt utilizate cel mai frecvent de serviciile de control și supraveghere de stat.
Programul de apreciere a calității apei include determinarea concentrațiilor substanțelor într-o anumită
perioadă de timp. Programele pot fi epizodice, concepute pentru un studiu specific, pe termen scurt (pentru
observații rare, dar sistematice) sau pe termen lung (pentru observații de rutină, sistematice). Programele
pe termen scurt și cele pe termen lung se bazează, de asemenea, pe investigații științifice privind evaluarea
stării apelor studiate.
Programul de cercetare a poluării constă în identificarea surselor de poluare, determinarea concentrați-
ilor și proceselor de migrație a poluanților în bazinul acvatic. Aceste programe sunt bazate pe cunoașterea
naturii poluanților și frecvența contaminării. Cea din urmă determină peridiocitatea colectării. Programele
de cercetare prevăd nu doar constatarea situației și factorilor determinanți, dar și obținerea materialelor
pentru elaborarea noilor metodologii, stabilirea indicatorilor noi de calitate, în special integrali, în baza
investigațiilor de bioindicare, biotestare şi celor ecotoxicologice. Ele constau în colectarea simultană a pro-
belor de apă, suspensii, mîluri și organisme acvatice, pentru investigarea complexă calitativă și cantitativă
a proceselor de migrație a substanțelor chimice și fluxurilor de materie și energie, descifrarea și evaluarea
proceselor producțional-destrucționale, de autoepurare și poluare secundară.
Toate tipurile de programe de monitorizare trebuie să conţină lista parametrilor principali, metodele
de analiză a acestora și programul de colectare a probelor, care prevede localizarea punctelor de colectare,
frecvență colectării, tipurile de probe, metodele şi tehnicile de colectare, metode de manipulare a probelor.
O bună parte de proceduri deja sunt stipulate în standardele internaţionale (ISO), europene și cele ale unor
ţări separate (de exemplu, GOST).
Bibliografie
1. Regulamentul privind monitorizarea stării apelor de suprafaţă şi apelor subterane. Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr. 932 din 20.11.2013. Publicat la 29.11.2013 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova
Nr. 276-280, art. Nr. 1038
2. SM SR EN ISO 5667-1:2011Calitatea apei. Prelevare. Partea 1: Ghid general pentru stabilirea programelor şi
tehnicilor de prelevare.
3. SM SR ISO 5667-4:2007 Calitatea apei. Prelevare. Partea 4: Ghid de prelevare a apelor din lacuri naturale şi
artificiale. Chişinău: Moldova-standard, 2007. 8 p.
4. EN ISO5667-6:2011 Calitatea apei – Prelevare -- Partea 6: Ghid pentru prelevările efectuate în rîuri şi alte
cursuri de apă.
5. EN ISO/CEI 17025:2005 General requirements for the competence of testing and calibration laboratories
6. SM SR EN ISO/CEI 17025:2006 Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări.
Chişinău: Moldova-standard, 2006. 33 p.
5
 II. ANALIZA MICRO- ŞI MACROELEMENTARĂ A COMPONENTELOR DE MEDIU

2.1 Metode chimice şi fizico-chimice de studiu a componentelor de mediu

Capacitatea de migrație a microelementelor, elementelor nutritive, poluanților și toxinelor, cât și a formelor

lor de migrație sunt condiționate de proprietățile acestora, cât și de mărimea pH-ului, gradului de oxidare,
prezența agenților de complexare, substanțelor în suspensie, activitatea vitală a hidrobionților, etc. Astfel,
una din fațetele de specializare a Laboratorului Hidrobiologie şi Ecotoxicologie al Institutului de Zoologie
al Academiei de Ştiinţe a Moldovei este capabilitatea de analiză a indicilor de calitate a mediului (apă de
suprafață și subterană, suspensii, nămol, organisme acvatice, etc.) prin utilizarea metodelor standardizate și
validate. O altă fațetă este analiza diferitor tipuri de mostre decît cele lichide sau semilichide, cum sunt cele
de natură vegetală (plante acvatice) și animală (fitoplancton, zooplancton, fitobentos, zoobentos, pești). A
treia fațetă prezintă vastitatea de analiză a indicilor de calitate.
În practica sa Laboratorul Hidrobiologie şi Ecotoxicologie, pentru efectuarea determinărilor cantitative,
utilizează o gamă vastă de metode.

Titrimetrie
Titrimetria este o metodă de laborator comună în analiza chimică cantitativă și, deseori, este folosită
pentru a determina concentrații necunoscute ale unui analit de identificat. În laborator sunt aplicate
titrimetria de neutralizare, complexonometrică, de precipitare, redox, etc. Indicii ce se determină și metodele
sunt prezentate în tabelul 2.1.

Gravimetrie
Analiza gravimetrică este una din cele mai precise metode de determinare. Principiul de bază al ei constă
în aducerea unui component de determinat, existent în soluție, sub forma unui produs practic insolubil (sau
precipitat), care trebuie să aibă o compoziție cunoscută şi constantă. Precipitatul se separă prin filtrare de
restul componenților din soluție și se purifică prin spălare, iar după o tratare termică adecvată, se cântărește.
Din masa rezultantă se calculează cantitatea componentului determinat. Indicii ce se determină prin
gravimetrie sunt prezentați în tabelul 2.2.1

Tabelul 2.1 Metode titrimetrice și indicatori.

Nr.
DN1 sau metoda validată Indicator Titrimetrie
ord.
1. SM SR EN ISO 25663:2012 Azot total (Kjeldahl) Neutralizare
2. SM SR ISO 5664:2007 Azot amoniacal Neutralizare
3. SM SR EN ISO 9963-1:2007 Alcalinitate totală și permanentă Neutralizare
4. SM SR EN ISO 9963-2:2007 Alcalinitate carbonată Neutralizare
5. SM SR ISO 6058:2012 Calciu Complexonometrică
6. SM SR ISO 6059:2012 Calciu, magneziu (sumar) Complexonometrică
7. SM SR ISO 9297:2012 Cloruri De precipitare
8. SM SR EN 25813:2011 Oxigen dizolvat Redox
9. SM SR EN ISO 8467:2006 Indice de permanganat Redox
10. SM SR ISO 6060:2006 Consum chimic de oxigen Redox
11. SM SR EN ISO 1899-2:2007 Consum biochimic de oxigen Redox

Tabelul 2.2 Metode gravimetrice.

Nr. ord. DN sau metoda validată Indicator
1 SM SR EN ISO 25663:2012 Materii în suspensie
2 SM SR ISO 5664:2007 Azot amoniacal

1
DN – document normativ.
6
 2 SM SR ISO 5664:2007 Azot amoniacal

Spectrometrie
Spectrometrie
Interacţiunea radiaţiei electromagnetice cu substanţa are loc de-a lungul întregului spectru
compus din raze ϒ, raze χ, ultraviolete, vizibile, infraroşii, microunde şi unde radio. Funcţie de
Interacţiunea radiaţiei electromagnetice cu substanţa are loc de-a lungul întregului spectru compus
energia radiaţiei, interacțiunea se manifestă prin spectre de absorbţie, emisie, împrăştiere a
din raze ϒ, raze undelor
χ, ultraviolete, vizibile, infraroşii,
electromagnetice, microunde
sau modificări şi unde radio.substanţei.
ale proprietăţilor Funcţie de energia radiaţiei,
Spectroscopia este metoda
interacțiunea se experimentală
manifestă prin spectre de absorbţie, emisie, împrăştiere a
care măsoară şi interpretează această interacţiune.undelor electromagnetice,
sau modificări ale proprietăţilor substanţei. Spectroscopia este metoda experimentală care măsoară şi
interpretează această interacţiune. Spectrofotometria UV-VIS

Spectroscopia UV-VIS Spectrofotometria

este spectrometria UV-VISdin domeniul lungimilor de undă vizibile, precum
și domeniile adiacente, cum sunt ultraviolet și infraroșu (10¯7 ÷ 10¯6 m). Specificul
Spectroscopiaspectroscopiei
UV-VIS este spectrometria din domeniul
UV-VIS, în comparație culungimilor
alte tipuri de
de undă vizibile, precum
spectroscopie, este cășimarea
domeniile
majoritate a
adiacente, cum sunt ultraviolet și infraroșu (10ˉ 7
÷ 10ˉ 6
m). Specificul spectroscopiei UV-VIS,
structurilor materiei, care sunt mai mari decât atomii, adica moleculele, interacționează în comparație cu cu
alte tipuri de spectroscopie, este că marea majoritate a structurilor materiei, care sunt mai mari decât
câmpul electromagnetic al domeniului UV-VIS prin rezonanță. Identificarea acestor interacțiuni atomii, adica
moleculele, interacționează cu câmpul
permite stabilirea electromagnetic
identității al domeniului
și caracterelor UV-VIS
moleculare, în prin rezonanță.
deosebi, Identificarea
a compuşilor organici și
acestor interacțiuni permite stabilirea identității și caracterelor moleculare, în deosebi, a compuşilor
coordinativi, cu sisteme polienice ciclice conjugate, ce se remarcă prin selectivitate organici și
înaltă.
coordinativi, cu sisteme polienice ciclice
Cuantificarea conjugate,
intensității ce se remarcă
radiaţiei UV-VIS, printransmise
selectivitate înaltă.de concentraţie şi grosimea
funcție
Cuantificarea stratului
intensității radiaţiei UV-VIS, transmise funcție de concentraţie
de analizat, la o anumită lungime de undă, reprezintă Legea şi grosimea stratuluia de
fundamentală absorbţiei
analizat, la o anumită lungime
radiaţiei: de undă, reprezintă Legea fundamentală a absorbţiei radiaţiei:
െ Ž‘‰ ܶ ൌ Ž‘‰ బ ൌ ߝ݈ܿ ൌ ‫( ܣ‬1)
ூ
(1)
ூ
unde: T – transmitanța; A – absorbanța; I0/I – reprezintă fracţiunea din intensitatea radiaţiei incidente ce este
unde:
transmisă de probă; T – transmitanța;
ε – coeficientul A –sauabsorbanța;
de extinție I0/I –dereprezintă
coeficient molar absorbţie,fracţiunea dinînintensitatea
ce se exprimă L·mol-1cm-1;radiaţiei
incidente ce este transmisă de probă;
c – concentrația analitului exprimată în mol/L; l – lungimea, ε – coeficientul de extinție sau coeficient molar de
-1 -1 în cm, parcursă de radiație prin soluția de analit.
absorbţie, ce se exprimă în L·mol cm ; c – concentrația analitului exprimată
Ecuația lui Lambert-Beer (relaţia 1) se află la baza determinărilor spectrometrice cantitative. Indicii în mol/L; l –
determinați prinlungimea, în cm, parcursă desunt
radiație prin soluția de analit.
Tabelul 2.3 Metode spectrofotometrice.
metode spectrofotometrice prezentați în tabelul 2.3.
Ecuația
Nr. lui Lambert-Beer (relaţia
DN sau metoda validată 1) se află la baza determinărilor spectrometrice
Indicator
ord.
cantitative. IndiciiTabelul
determinați prin metode spectrofotometrice sunt prezentați în tabelul 2.3.
2.3 Metode
1 SM SR ISO 6332:2006 spectrofotometrice. Fier total
Nr. 2 SM SR ISO 7890-3:2006 Azotați
1
DN – ord.
DNEN
3 normativ.
document SM SR sau26777:2006
metoda validată Indicator
Azotiți
1 4SM SM SR ISO
SR ISO 7150-1:2005
6332:2006 FierAmoniu
total
2 5 SM SR EN ISO 6878:2011
SM SR ISO 7890-3:2006 Azotați total
Fosfor
3 SM SR EN 26777:2006 Azotiți
4 Spectrometria
SM SR ISO 7150-1:2005 de absorbție
Amoniuatomică
5 SM SR EN ISO 6878:2011 Fosfor total
Fenomenul de absorbție atomică are loc când atomul din stare energetică fundamentală
absoarbe energie la lungimi de undă specifice
Spectrometria și trece
de absorbție în stare excitată (figura 2.1). Energia
atomică
absorbită conduce la scindarea orbitalilor electronilor de valență, sondată cu migrarea
electronilor
Fenomenul pe alteatomică
de absorbție nivele are
energetice
loc cânddecât
atomul cele
dininițiale. Identificarea
stare energetică și cuantificarea
fundamentală absoarbeacestei
energie
energii absorbite ulterior poate fi convertită în unități de concentrație a elementului
la lungimi de undă specifice și trece în stare excitată (figura 2.1). Energia absorbită conduce la scindarea de analizat.
Astfel,
orbitalilor în cazuldeînvalență,
electronilor care însondată
calea unui fasciculelectronilor
cu migrarea de lumină pe monocromatică vor fi decât
alte nivele energetice orientați
celeatomii
inițiale.
eșantionați ai unui element de analizat, atunci cantitatea de energie absorbită
Identificarea și cuantificarea acestei energii absorbite ulterior poate fi convertită în unități de concentrație se va mări a
proporțional cu numărul de atomi care trec în starea energetică excitată. Dependența
elementului de analizat. Astfel, în cazul în care în calea unui fascicul de lumină monocromatică vor fi orientați dintre
cantitatea de
atomii eșantionați energie
ai unui absorbită
element și cantitatea
de analizat, elementului
atunci cantitatea în probe
de energie de standarde
absorbită se va mări cu concentrații
proporțional
cunoscute se utilizează cu succes la determinări analitice ale probelor
cu numărul de atomi care trec în starea energetică excitată. Dependența dintre cantitatea de energie absorbită cu concentrații
necunoscute, fiindu-le măsurate absorbția atomică.
și cantitatea elementului în probe de standarde cu concentrații
Pentru a transforma aerosolul probelor în
cunoscute se utilizează cu succes la determinări analitice ale Fenomen de absorbție
vapori de atomi, moment în care aceștia absorb
probelor cu concentrații necunoscute, fiindu-le măsurate +hν
energia, spectrometria de absorbție atomică
absorbția atomică. câteva mijloace de evaporare şi
utilizează -hν
Pentru a transforma aerosolul probelor în
atomizare: 1) flacăra; 2) atomizarea electrotermică vapori de Stare fundamentală a Fenomen de emisie Stare excitată a
atomi, moment
(în cuvă îndecare aceștia
grafit); absorb energia, spectrometria atomului
3) chimică. atomului
de absorbțiePentru
atomicăatomizarea
utilizează câteva mijloace
”în flăcără” de evaporare
sunt utilizate
şi atomizare:
amestecuri de gaze care la ardere (în
1) flacăra; 2) atomizarea electrotermică cuvă Fig. 2.1 Fenomenul de absorbție și emisie
oferă
de grafit); 3) chimică.ridicate, cca 1900-2800 °C, cum sunt
temperature
cele de aer-acetilenă, sau oxid de azot (I) -acetilenă. La utilizarea unui sistem de atomizare
electrotermică toţi atomii de analizat dintr-o 7probă sunt transformaţi în vapori atomici practic în
acelaşi timp, într-un sistem închis, cum este cel al unei cuve de grafit şi rămân în sistemul de
atomizare până li se măsoară absorbţia. Din acest motiv, sensibilitatea determinărilor este mai
 Pentru atomizarea ”în flăcără” sunt utilizate amestecuri de gaze care la ardere oferă temperature ridicate,
cca 1900-2800°C, cum sunt cele de aer-acetilenă, sau oxid de azot (I) -acetilenă. La utilizarea unui sistem de
atomizare electrotermică toţi atomii de analizat dintr-o probă sunt transformaţi în vapori atomici practic în
acelaşi timp, într-un sistem închis, cum este cel al unei cuve de grafit şi rămân în sistemul de atomizare până
li se măsoară absorbţia. Din acest motiv, sensibilitatea determinărilor este mai mare și consumul de volum
redus – cca 5÷50·µL de probă.
Atomizarea ”chimică” este aplicabilă pentru determinarea ultramicrocantităților de mercur și a elementelor
ce formează hidruri volatile (SeH2, AsH3, SbH3, BiH3, SnH4, etc.). Metoda presupune utilizarea unor reactivi
ce transformă elementul de analizat într-un compus volatil, de obicei hidrură, ce este trasportată de un gaz
inert în cuva de cuarț încălzită până la cca 900°C. Hidrura, fiind foarte reactivă, la această temperatură se
descompune cu formare de atomi ai elementelor respective.
Metodele spectrometrice de absorbție atomică utilizate la determinarea elementelor chimice sunt
prezentate în tabelul 2.4.

Tabelul 2.4. Metode spectrometrice de absorbție și emisie atomică.

Nr.
DN sau metoda validată Indicator Atomizare
ord.
12. SM ISO 9964-1:2013 Sodiu Flacără
13. SM ISO 9964-2:2013 Potasiu Flacără
14. SM SR EN ISO 7980:2012 Calciu, Magneziu Flacără
15. SM SR ISO 8288:2006 Co, Ni, Cu, Zn, Cd, Pb Flacără
16. SM SR EN 1483:2012 Mercur Chimică
17. SM SR EN ISO 12020:2012 Arseniu Chimică
18. SM ISO 17378-2:2015 Ar, Sb Chimică
19. ISO/TS 17379-2:2013 Se Chimică
20. SM SR EN ISO 15586:2011 3d, Cd, Pb Electrotermică
21. SM SR EN ISO 11885:2012 Elemente Plasmă cuplată inductiv

Spectrometria de emisie atomică

Spectrometria de emisie atomică se bazează pe fenomenul de desorbție (emisie) a energiei luminoase

(figura 2.1). Principiul metodei constă în vaporizarea şi excitarea atomilor probei de analizat, separarea
radiaţiilor emise în funcţie de lungimea de undă, înregistrarea, identificarea și cuantificarea semnalelor
obţinute (tabelul 2.5).

Tabelul 2.5 Teste în flacără a soluțiilor unor elemente.

După separarea radiaţiilor emise cu ajutorul unui monocromator, acestea sunt focalizate pe detectorul de
radiaţii care, de obicei, este un detector fotoelectric. Analiza calitativă se face pe baza poziţiilor în spectru
(a lungimilor de undă) a radiaţiilor emise, fiecare element emiţând un spectru caracteristic (figura 2.2).
Analiza cantitativă se face prin măsurarea intensităţii radiaţiilor emise.

8
 Datorită temperaturii sale ridicate, plasma este cea mai bună modalitate de vaporizare şi excitare a
atomilor în spectrometria de emisie atomică.
Torța cu plasmă cuplată inductiv este constituită din trei tuburi concentrice de cuarţ, tuburile interioare
fiind mai scurte (figura 2.3). În jurul tubului exterior în partea superioară sunt două spire de inducţie (răcite
cu apă) ale unui generator de radiofrecvenţa. Prin tubul central se introduce proba sub formă de aerosol.
Pentru a pune în funcţiune torţa, se introduce un flux de argon între tuburile concentrice, apoi se iniţiază
ionizarea argonului cu ajutorul unor scântei electrice. Ionii şi electronii rezultaţi interacţionează cu câmpul
magnetic oscilant (H) produs de spirele de inducţie. Plasma de argon conţine mulţi electroni liberi, fiind un
bun conductor electric interacţionează cu câmpul magnetic. Acesta induce circulaţia unor curenţi electrici
turbionari în plasma formată, ceea ce contribuie la sporirea temperaturii. Plasma astfel formată are aspectul
unei flăcări în partea superioară a tubului de cuarţ, cu temperatură foarte ridicată, aprox. 9000 K.

Cromatografia
Cromatografia
Cromatografia
Cromatografia
Cromatografia este metoda
Cromatografia este este de separare
metoda de a de
metoda doi sau mai
mulţi componenţi
separare a doi asau
separare pe mai
doi baza
saumulţidiferenţei
mai mulţi de
componenţi afinitate între o fază
componenţi
staţionară
pe baza şi una
diferenţei
pe baza mobilă. Faza
de afinitate
diferenţei staționarăfază reprezintă
între o între
de afinitate o fază coloană
CâmpCâmpmagnetic
magnetic(H) (H)
și curenți turbionari cromatografică
staţionară
staţionară încărcată
şi una şimobilă. cuFaza
una mobilă. materiale
staționară adsorbante specifice,
Faza staționară
și curenți turbionari
generați de spirele
generați de spirele iar cea mobilă
reprezintă –
reprezintăcoloanăun gaz
coloanăpurtător sau
cromatografică un lichid. Detecția și
cromatografică
de de
inducție
inducție identificarea
încărcată
încărcatăcomponentelor
cu cu materiale separate
materiale adsorbante se realizează, folosind
adsorbante
echipamente
specifice, aferente de
iar ceaiarmobilă
specifice, mare
cea mobilă sensibilitate,
- un gaz purtător
- un cum
gaz purtător sunt detectorii.
Tuburi
Tuburiconcentrice
concentrice
de cuarț
Schema
sau sau de
unprincipiu
un lichid. Detecția
lichid. a unui cromatograf
și identificarea
Detecția și identificarea este: 1) sursa de
de cuarț
fazăcomponentelor
mobilă; 2) dispozitivul
componentelor separate de reglarese realizează, a debitului
se realizează,
separate și măsurare
de folosind
fază folosind
mobilă; 3)
echipamente dispozitivul
echipamente aferente dedeintroducere
aferente marede marea probei; 4)
Curent tangențial termostatul;
sensibilitate, 5) coloana
cum sunt
sensibilitate, sunt detectorii. 6) detectorul; 7)
cromatografică;
cumdetectorii.
Curent tangențial
de argon
de argon dispozitivul
Schema de înregistrare
Schema de șiprincipiu
de principiu prelucrare
a unui aacromatogramelor.
unui
Argon și
Argon și
În special,
cromatograf în
cromatograf domeniul
este: 1) sursa
este: controlului
1) de fază
sursa de calitatii
mobilă;
fază apei şi mediului
mobilă;
FluxFlux
de argon
aerosolul
aerosolul de argon înconjurator,
2) dispozitivul pentru
2) dispozitivul determinări
de reglare și măsurare
de reglare de înaltă
a sensibilitate,
și măsurare a se
probei
probei
debitului
utilizează de fază
cromatografia mobilă;gazoasă3) dispozitivul
debitului de fază mobilă; 3) dispozitivul (GC) și cromatografia lichidă
Fig. 2.3.
Fig. 2.3.Schema
Schemaunei uneitorţe dede
torţe plasmă
plasmă cuplată
cuplatăinductiv
inductiv de introducere
de înaltă deperformanță
introducerea probei;(HPLC).4) termostatul;
a probei; 5)
4) termostatul; 5)
coloana cromatografică; 6) detectorul; 7) dispozitivul
coloana cromatografică; 6) detectorul; 7) dispozitivul de înregistrare și prelucrare de înregistrare și prelucrare a a
cromatogramelor.
cromatogramelor. Cromatografia gazoasă
În
În special,
special,înîndomeniul
domeniulcontrolului
controlului calitatii apeiapei
calitatii şi mediului
şi mediuluiînconjurator,
înconjurator,pentru pentru
determinărideterminări
de înaltă
de înaltă sensibilitate,
Specificul
sensibilitate, seseutilizează
cromatografieiutilizeazădecromatografia
gaze
cromatografia gazoasă
este determinarea gazoasă(GC) și cromatografia
compușilor
(GC) ce se pot
și cromatografia lichidă de înaltă
vaporiza,
lichidă fără
dedescompunere,
înaltă în
performanță (HPLC).
limite largi(HPLC).
performanță de temperaturi, ­80 ÷ +400 °C și concentrații de ordinul părți pe milion (ppm). Acest lucru este
realizabil prin folosirea: Cromatografia
Cromatografia gazoasă
gazoasă
1) coloanei capilare cu un strat interior de fază staționară;
Specificul
Specificul
2) unui gaz cromatografiei
cromatografiei
ca fază mobilă dece gaze
de gaze
asigurăesteeste
determinarea de compușilor
determinarea
transferuri rapideceîntre
masăcompușilor se cepot
fazasevaporiza, șifără
pot vaporiza,
mobilă fără și viteze
cea staționară
descompunere,
descompunere, în
de difuziune ridicate limite largi de temperaturi,
în limitea componentelor,
largi de temperaturi, -80 ÷
iar, în -80 +400
acest÷ fel, °C
+400 și concentrații
°C și concentrații
echilibrele de
de distribuțieordinul
de se părți
ordinul pe părțidepefoarte multe
pot stabili
milion
milion (ppm).
(ppm).Acest
ori într-un Acestlucru
interval lucru este
scurt esterealizabil
de realizabil prinprin
timp. Viscozitatea folosirea:
folosirea:
redusă a gazelor, de asemenea, face posibilă folosirea unor
1)
1) coloanei
coloane lungicapilare
coloanei (15-75cum)
capilare unun
cu strat
strat
spiralate, interior
cu de
interior fază staționară;
de fază
diametru staționară;
mic 0,1-1 mm, ce asigură metodei timpi de reținere mici,
2) unui
2) unui gaz
selectivitate gaz ca fază mobilă
ca fază mobilă
și rezoluție ce asigură transferuri
înaltă. ce asigură transferuri de masă rapiderapide
de masă între fazaîntremobilă și cea și cea
faza mobilă
staționară
staționară
3) unor șiși viteze
vitezededespecifici
detectori difuziune
difuziune 2 ridicate
(FID, ridicate
ECD a componentelor,
a componentelor,
sau MS). Detecția iar,componentelor
îniar,acest fel, echilibrele
în acest sedeface continuu,
fel, echilibrele
separate de rapid
distribuție
distribuție
și cu mare se pot stabili
se sensibilitate de foarte
pot stabili deși foarte multe
se bazează ori într-un
multepeorimodificarea interval
într-un interval scurt de timp.
scurt de timp.
unei proprietați Viscozitatea
fizice redusă
Viscozitatea
sau chimiceredusă a a purtător
a gazului
gazelor,
gazelor, dedeasemenea,
în momentul cândface
asemenea, face
în posibilă
posibilă
acesta folosirea
își folosirea
fac unorunor
apariția coloane
coloanelungilungi
componentele (15-75 m) spiralate,
(15-75
probei. cu
m) spiralate,
Aceasta diametru
modificarecu diametru
este transformată
mic 0,1-1
micîntr-un mm,
0,1-1 mm, ce
semnal asigură
ce asigură metodei
electric,metodei
care timpitimpi
după de reținere
de mici,
reținere
amplificare se selectivitate
mici, și
selectivitate
înregistrează. rezoluție
și înaltă.
rezoluție
Detectorul înaltă.
trebuie să aibă: sensibilitate
2 2
3)
3) unor
unor detectori
detectorispecifici
specifici(FID, (FID, ECD ECD sau sau
MS).MS). Detecția componentelor
Detecția componentelor separateseparate
se face se face
continuu,
continuu,
2 rapid
rapidșișicucumaremaresensibilitate
sensibilitate
https://en.wikipedia.org/wiki/Chromatography_detector și seși bazează
se bazează pe modificarea
pe modificarea unei proprietați
unei proprietați fizice sau fizice sau
chimice a gazului purtător în momentul
chimice a gazului purtător în momentul când în acesta când în acesta își fac apariția componentele
9 își fac apariția componentele probei. probei.
Aceasta modificare
Aceasta modificare este estetransformată
transformată într-un
într-un semnalsemnal electric, care care
electric, după după amplificare se
amplificare se
înregistrează. Detectorul trebuie să aibă: sensibilitate ridicată, selectivitate pentru componenții ce
 2 3) unor detectori specifici (FID, ECD sau MS). Detecția componentelor separat
3) unor detectori specifici (FID, rapid
continuu, ECD și saucuMS).
mareDetecția componentelor
sensibilitate și se bazează separate se face unei proprietați
pe modificarea
continuu, rapid și cu mare sensibilitate chimice a gazului purtător în momentul când în acesta își facsau
și se bazează pe modificarea unei proprietați fizice apariția componente
chimice a gazului purtător în momentul
Aceasta când în este
modificare acestatransformată
își fac apariția componentele
într-un probei. care după ampli
semnal electric,
Aceasta
ridicată,modificare
selectivitate este
pentrutransformată
componențiiîntr-un
înregistrează. ce urmează
Detectorulsemnal electric,
a fi analizați,
trebuie care
raspuns
să aibă: după
rapid, amplificare
sensibilitate domeniu cât se
mai marepentru
ridicată, selectivitate de comp
înregistrează. Detectorul
proporționalitate trebuie
între semnal șisăcantitatea
urmează aibă:
a fisensibilitate
de component,
analizați, ridicată,zgomot
raspuns selectivitate
rapid, de fond
domeniu pentru componenții
redus,
cât mai stabilitate lacefluctuațiile
mare de proporționalitate între
urmează a fi analizați,
parametrilor de lucru.raspuns rapid, domeniu cât mai mare de proporționalitate
cantitatea de component, zgomot de fond redus, stabilitate la fluctuațiile între semnal și parametrilor de
cantitatea
Analiza de calitativă
component, în GCzgomotconstă
Analiza de în
fond redus, stabilitate
identificarea
calitativă în componentelor
GC constă la fluctuațiile parametrilor
în separate (picurilor)
identificarea deșilucru.
se realizeaza
componentelor prin (picuril
separate
Analiza calitativă
intermediul timpului în de
GCretenție,
constă în
definitidentificarea
ca timpul componentelor
scurs din momentul separate (picurilor)
introducerii probei
realizeaza prin intermediul timpului de retenție, definit ca timpul scurs din momentul și deseanalizat în in
realizeaza prin intermediul
coloana cromatografică pânăprobei timpului de
la apariția retenție,
maximului definit ca
picului timpul scurs
componentei din momentul
respective introducerii
(figura
de analizat în coloana cromatografică până la apariția maximului picului com 2.4). Se compară
probei
timpiidede analizat
reținere ai în componentelor
coloanarespective
cromatografică probapână
din(figura la apariția
de analizat
2.4). Se cu ceimaximului
compară picului
ai etaloanelor
timpii aicomponentei
cromatografice.
de reținere componentelorEficacitatea
din proba de a
respective (figura 2.4).
separărilor cromatografice esteSe compară timpii
evaluată de
prin reținere
rezoluție, ai componentelor
care pentru două din proba
componente de analizat
figura
cei ai etaloanelor cromatografice. Eficacitatea separărilor cromatografice este eval 2.4) cueste definită
cei ai relația
prin etaloanelor cromatografice.
2: rezoluție, Eficacitatea
care pentruseparărilor
două componente cromatografice
figura 2.4) este
esteevaluată prin relația 2:
definită prin
rezoluție, care pentru două componente figura 2.4) este �� definită prin relația 2:
�� � � (� (2),
� � (� � ��� ) (2), (2),
� ��� ) unde: R – rezoluţie; y , y , - lățimea picurilor, exprimată în unități de timp, �� - dista
3 4
unde:
unde: R – rezoluţie; y33, yy44,, - vârfurile
R – rezoluţie; y , lățimea picurilor,
picurilor. exprimată în unități de timp, �� -–distanța distanțadintre
dintre vârfurile
vârfurile picurilor.
picurilor.
2
https://en.wikipedia.org/wiki/Chromatography_detector
2
ο߬ ൌ ߬ସ െ ߬ଷ
https://en.wikipedia.org/wiki/Chromatography_detector (3)
ο߬ ൌ ߬ସ െ ߬ଷ ο߬ ൌ ߬ସ െ ߬ଷ (3) (3) (3)
unde: ߬ସ , ߬ଷ - poziția vârfurile picurilor, exprimate în unități de timp.
unde: ߬ସ , ߬ଷ –- poziția
unde: unde:
poziția vârfurile
vârfurile ߬ସ , ߬ଷ - exprimate
picurilor,
picurilor, poziția vârfurile
exprimate picurilor,
în unități
în unități de
de timp.
timp.exprimate în unități de timp.

τ3 τ4
τ3 τ4 τ3 τ4

y3 y4
y3 y4 y3 y4
Fig. 2.4 Parte din cromatograma
Fig. 2.4 Parte din cromatograma unui
unui amestec
amestec de pesticide organoclorurate
de pesticide organoclorurate pe coloana
pepesticide
coloana
Fig. cromatografică CLP (alte Fig.
2.4 Parte din cromatograma 2.4
unui
detalii laParte
amestecdindecromatograma unui amestecpede
pesticide organoclorurate coloana organoclorurate
http://www.restek.com/chromatogram/view/GC_EV00636 ). pe coloana
cromatografică
cromatografică CLP CLP (alte
(alte detalii
detalii la http://www.restek.com/chromatogram/view/GC_EV00636
cromatografică ). ).
CLP (alte detalii la http://www.restek.com/chromatogram/view/GC_EV00636
la http://www.restek.com/chromatogram/view/GC_EV00636 ).
Analiza Analiza cantitativă
cantitativă se realizează
se realizează prin măsurarea
prin măsurarea suprafețelor suprafețelor picurilor cromatografice
picurilor cromatografice și corelareașilor la
Analiza
corelareaale cantitativă
lorcomponentelor se Analiza
realizează
la concentrațiirespective. cantitativă
prin
ale componentelor măsurarea se realizează
suprafețelor
respective. prin
Astfel, măsurarea
picurilor suprafețelor
cromatografice
detectorul pune în evidență șipicurilor cromatog
concentrații Astfel, detectorul pune în evidență componentele separate și
corelarea lor
componentele la concentrații
separate corelarea
ale
și eluate lor la
componentelor
în emitereaconcentrații
curentul unor respective.
de gaz ale componentelor
purtător,Astfel, detectorul
prin emiterea respective.
pune în
unor semnale Astfel,
evidență detectorul pune în
electrice
eluate în curentul de gaz purtător, prin semnale electrice proporționale cu concentrația lor.
componentele
proporționale separate componentele
și eluate
cu concentrația înlor.
curentul separate
de gazșipurtător,
eluate înprin curentul
emitereade gazunorpurtător,
semnaleprin emiterea unor semnale
electrice
proporționale cu concentrația proporționale
lor. cu concentrația lor.
Cromatografia HPLC
Cromatografia HPLC
Cromatografia HPLC Cromatografia HPLC
HPLC ca metodă de analiză calitativă și cantitativă se utilizată pentru separarea, identificarea și
HPLC
cuantificarea ca metodă
compușilor atât de natură
analiză calitativă șianorganică,
cantitativăcum se suntutilizată pentruminerali.
separarea,
HPLC ca
identificarea metodă
și de de
cuantificarea HPLC
analiză organică,
ca metodă
calitativă
compușilor atât
cât și
de
și natură
de analiză
cantitativă
organică, calitativă
se utilizată
cât și
unii
și anioni
cantitativă
pentru
anorganică, se
separarea,
cum sunt
Deseori
utilizată
unii în pentru s
se recurge la HPLC atunci când unii
identificarea compuși
șiatât nu pot
cuantificarea fi analizați
compușilor cu GC,
atâtspre exemplu,
de natură când la vaporizare
identificarea
anioni
coloana
și cuantificarea
minerali.
capilară se Deseori
descompun
compușilor
se recurge
sau își la
modifică
de natură
HPLC atunciorganică,
compoziția când
și uniicât
structura.
și anorganică,
compuși
Astfel, pot organică,
numarea ficum suntcât
analizați
majoritate
unii
cu
a
șiGC,
anorganică, cum
analizelor
anioni
sunt spreminerali.
exemplu, când laseanioni
Deseori recurge
vaporizare minerali.
la în
HPLC Deseori
°C.coloana
atunci se
când
capilară recurge
unii la HPLCnu
compuși
se descompun atunci
potîșificând
sau unii compuși
analizați
modifică cu GC, nu pot fi analiza
compoziția
spreșipetrecute
exemplu, la temperaturi
când
structura.deAstfel, la spre
vaporizare
marea
de exemplu,
25-35în coloanacând
majoritate a analizelor la vaporizare
capilară se
sunt în
descompun
petrecute coloanasau capilară
își
la temperaturi se
modifică descompun
compoziția
defolosirea
25-35 °C. sau își modifică co
Instrument
și structura. analiză
Astfel, de marea este cromatograful
și structura.
majoritate a analizelorHPLC
Astfel, marea suntsau UHPLC.
majoritate
petrecute Acesta
a analizelor
la presupune
temperaturi sunt
de petrecute unei
25-35 °C.lafolosirea coloanede 25-35
temperaturi
încărcate Instrument
cu faza analiză
staționară, a uneieste o cromatograful
pompe ce asigură HPLC
eluarea sau
cu UHPLC.
faza(ele) Acesta
mobilă(e) presupune
a coloanei și un detector,
Instrument
unei coloane de încărcate
analiză este cuInstrument
cromatograful
faza staționară, de analiză
HPLC
a unei este
sauo cromatograful
UHPLC.
pompe ce Acesta HPLC
asigură sau UHPLC.
presupune
eluarea folosirea Acesta presupune
cu faza(ele)
care arată timpurile de retenție și identifică moleculele.
uneimobilă(e)
coloane aîncărcate
coloanei cu și unei
unfaza coloane
staționară,
detector, încărcate
care a unei
arată cuo faza
timpurile pompedestaționară,
ce asigură
retenție și aidentifică
unei
eluarea o pompe ce asigură eluarea cu
cu faza(ele)
moleculele.
Timpul adecoloanei
mobilă(e) retenție depinde
și un de interacțiunea
mobilă(e)
detector, a
care coloanei
arată dintre
și unfaza
timpurile staționară,
detector,
de care
retenție moleculele
arată
și demoleculele.
timpurile
identifică analizat
de și solvenții
retenție utilizați. molecule
și identifică
Timpul de retenție depinde de interacțiunea dintre faza staționară, moleculele de analizat și
În calitate
Timpul dedefază mobilădepinde
retenție se utilizează
Timpul
de aceidesolvenți
retenție
interacțiunea organici
depinde
dintre care
faza de formează
interacțiunea
staționară, orice combinație
dintre
moleculele faza
de miscibilă
staționară,
analizat șicumoleculele
apa și/ de a
solvenții utilizați. În calitate de fază mobilă se utilizează acei solvenți organici care formează
sau alte lichide organice, de obicei,
solvenții metanolul și acetonitrilul. Deseori, practica HPLC aplică în calitate de fază
solvenții
orice utilizați.
combinație În calitate
miscibilă de fază cuutilizați.
mobilă
apa În
se calitate
și/sau utilizează de acei
alte lichide fază organice,
mobilă se
solvenți utilizează
organici
de careacei
obicei, solvențișiorganici care
formează
metanolul
mobilă soluțiile
oriceacetonitrilul. acide,
combinațieDeseori, tampon,
miscibilă oricebazice
cu apa sau
combinație săruri,
și/sau care ajută
miscibilă
alteîn lichide la
cu separarea
apa componenților
și/sau alte lichide de analizat.
organice, și de obicei, meta
practica HPLC aplică calitate organice,
de fază mobilă de obicei,
soluțiile metanolul
acide, tampon,
acetonitrilul.
bazice sauDeseori,
săruri, care acetonitrilul.
practica
ajută HPLC
la separarea Deseori,
aplică practicadeHPLC
în calitate
componenților fază
de aplică în
mobilă
analizat. calitateacide,
soluțiile de fază mobilă soluțiile acide,
tampon,
bazice sau săruri, care ajutăbazice sau săruri,
la separarea care ajută
componenților 10 ladesepararea
analizat. componenților de analizat.
2.2 Etape de pregătire a mostrelor de analizat
 2.2 Etape de pregătire a mostrelor de analizat

Metoda de separare a componenților de analizat din mostrele lichide și semilichide se realizează prin
filtrare. Laboratorul practică separarea acestora imediat după prelevare (în câmp), prin utilizarea unor
echipamente comode și simple în exploatare (figura 2.5). Acest lucru ușurează pregătirea ulterioară a
mostrelor pentru analiza de laborator și prezintă unele avantaje, cum sunt simplitate, rapiditate, economie
de timp și accesibilitate.

Fig. 2.5. Utilizarea sistemului de filtrare mobil

Pentru condiționarea mostrelor la stare de agregare lichidă, ca ulterior acestea să fie analizate cu aplicarea
utilajului automatizat sau semiatomatizat performant, laboratorul a implementat și aplică metodele
instrumentale (tabelul 2.6).

Tabelul 2.6. Echipamente din gestiunea laboratorului pentru pregătirea mostrelor

de analizat la metodele specificate
Nr. ord. Denumire echipament Indicator Aplicabil la metoda sau DN
SM SR EN ISO 25663:2012
Azot Kjeldahl
1. DK6 Heating Digester, VELP Scientifica SM ISO 9964-1, 2:2013
Macroelemente (AAS)
SM SR EN ISO 7980:2012
Unitate de distilare cu vapori UDK 127,
2. Ioni de amoniu SM SR ISO 5664:2007
VELP Scientifica
3. HotBlock SC 154, Environmental Express SM SR ISO 10359-2:2011
Fluoruri
4. HotBlock SC 151, Environmental Express SM SR EN ISO 11885:2012
Macroelemente (AAS, ICP-OES),
SM SR EN ISO 17294-2:2012
Sistem de pregătire a probelor cu Microelemente (AAS, ICP-OES),
5. SM SR EN ISO 15586:2011
microunde SpeedWave four SW-4, Berghof Metale toxice (AAS, ICP-OES)
SM SR EN ISO 15587-1, 2:2011
6. Unitate de filtrare Sartoriu Stedim Biotech

1) Unitatea distillacid BSB-939-IR (Berghof, Germania)

Pentru necesitățile sale de apă și acizi de înaltă puritate, aplicabile pentru
ultramicroanalize ale microelementelor și elementelor toxice, laboratorul
folosește aparatul ”distillacid BSB-939-IR” (Berghof, Germania), ce reprezintă
un purificator tip ”subboiling” (figura 2.6).
Încălzirea fără contact a acizilor, prin intermediul unei lămpi IR, crează o
stare de echilibru între radiația absorbită și căldura de evaporare a lichidului,
care se atinge la cca. 10°C sub temperatura de fierbere a acidului respectiv
(sau a apei). Această stare de echilibru asigură o distilare blândă și evaporare
înceată, cca 1-2 litri în 24 ore.
Deoarece toate componentele acestui sistem sunt din PFA și PTFE extrapure,
distilatul obținut este de o puritate extraordinară și corespunde reactivului de Fig. 2.6 Unitatea distillacid
calificativ ”ultrapur”. BSB-939-IR

11
 2) Sistemul de pregătire a probelor cu microunde SpeedWave
four SW-4 (Berghof, Germania)
Un cuptor cu microunde proiectat pentru procedurile
de digestie/extracție și/sau piroliză chimică la temperaturi
de până la 300 °C și presiuni ridicate de până la 100 bar, cu
destinația ulterioară a probelor pentru analize spectrometrice
AAS și ICP-OES, iar cu pretratare ulterioară – și pentru
analize spectrofotometrice UV-VIS. Amestecurile de analizat
se încălzesc prin iradiere cu microunde. Pentru digestie acidă
se folosesc acizii concentrați, cum sunt, azotic, clorhidric,
fluorhidric, fosforic și sulfuric, precum și amestecurile lor.
Avantajele acestui echipament, deoarece toate componente
Fig.2.7 Digestor cu microunde
SpeedWave four SW-4
care vin în contact cu reactivii de digestie sunt din PFA și PTFE
extrapure și faptul că mostrele supuse procesului de digestie
sunt în vase închise ermetic (figura 2.7), reprezintă două momente esențiale pentru analizele instrumentale
ICP-OES și AAS: este exclusă contaminarea și pierderile de analiți. Încă unul din avantaje este timpul scurt
pentru procesul de digestie. Acesta, în dependență de matricea mostrelor de analizat, este de la câteva minute
până la câteva zeci de minute.

3) DK6 Heating Digester (VELP Scientifica, Italia)

Reprezintă un digestor după principiul tradițional Kjeldahl, cu un bloc de încălzire din aluminiu, care
oferă o omogenitate termică excelentă, cu o temperatură maximă de lucru de 450 °C. Este aplicabil în metoda
de analiză ”Azot Kjeldahl” (SM SR EN ISO 25663:2012), ce implică mineralizarea cu oxid de seleniu (IV)
sau amestecuri de sulfat de cupru și potasiu, dar și în cazul pregătirilor pentru determinări AAS în flacără
a macroelementelor (tabelul 2.6) (SM ISO 9964-1:2013; SM ISO 9964-2:2013; SM SR EN ISO 7980:2012).

4) Unitatea de distilare cu vapori UDK Digester (VELP Scientifica,

Italia)
Este un echipament semi-automat de distilare, proiectat pentru
efectuarea determinărilor de laborator în conformitate cu metodele
de analiză ”Azot Kjeldahl” (SM SR EN ISO 25663:2012) și ”Ioni de
amoniu” (SM SR ISO 5664:2007), pe mostre cu matrici dificile (apă,
sol și nămol). Modelul este un dispozitiv programabil, astfel fiind
posibilă dirijarea automată a timpului de distilare, adăugarea automată
a reactivilor și eliminarea deșeurilor ce rezultă după distilare. Posedă
un sistem de alarme pentru nivelul reactivilor, cât și pentru debitul apei
la răcire. Fig.2.8 Filtrarea apei prin unitatea
de filtrare Sartoriu Stedim Biotech
5) Unitate de filtrare Sartoriu Stedim Biotech
Se utilizează pentru determinarea conținutului de particule în suspensii din mostre de apă (figura 2.8).
Prezintă un echipament format dintr-un sistem de filtrare din inox, cu trei poziții și o pompă de vacuum.
Astfel pot fi filtrate concomitent sau treptat de la 1 la 3 probe de apă, fiind necesar doar hârtie de filtru cu
bandă albastră Ø=45mm. Pentru cercetările bacterio-planctonice se utilizează filtre de porozitate specială.
Este un echipament simplu în exploatare, comod și rapid, ce nu necesită îngrijire deosebită.

6) HotBlock SC 151 și SC 154 (Environmental Express, USA)

Elementul principal al acestor echipamente o prezintă salteaua de încălzire, ce este construită din grafit
și Kydex®3 rezistent la coroziune; a fost proiectat pentru digestia cu acizi concentrați, în special, a probelor
lichide, pentru determinări de metale (figura 2.9). Intervalul de temperatură variază de la temperatura
mediului până la 150°C. Căldura este furnizată de o saltea de încălzire din grafit, de joasă putere care
oferă încălzire uniformă în toate părțile blocului. Este posibilă crearea programelor de digestie, unde se
programează numărul de etape, temperatura fiecărei etape, viteza de încălzire în °C/minut (sau gradientul
de temperatură) și timpul de menținere a probelor la temperatura solicită. Totodată, permite operatorului
3
https://en.wikipedia.org/wiki/Kydex
12
să pregătetască 54 probe simultan, în volum 50 ml.
Avantajul acestui echipament este că devine posibilă
folosirea veselei de digestie din plastic, ceea ce permite
pregătirea probelor pentru micro- și ultramicroanalize
de elemente.
Avantajele utilizării acestor echipamente se remarcă
prin simplitate, rapiditate, economie de energie și reactivi
costisitori, ușurarea lucrului operatorului și comoditate.

2.3 Echipament de analiză

Fig.2.9 Digestor cu saltea din grafit HotBlock SC 151
1) Spectrometrul de absorbţie atomică AAnalyst 400
(producător Perkin Elmer, SUA)

Spectrometrul AAnalyst 400 este compus

din sistem optic, sistem de atomizare şi
accesorii de preluare a mostrelor de analizat
manuale și automatizat AS-800 (figura 2.10).
Sistemul optic este compus dintr-un carusel
cu 4 lămpi, un monocromator, corector de
fon cu lampă de deuteriu şi un detector. Este
dotat cu 11 lămpi și trei sisteme de atomizare,
flacără acetilenă-aer, atomizator electrotermic
cu cuvă de grafit HGA 900, generator de
hidruri MHS-15, ce permite determinări a
21 de elemente chimice, cum sunt Na, K, Mg,
Ca, Sr, B, Al, V, Cr, Mn, Fe, Co, Ni, Cu, Zn,
Mo, Cd, Pb, Hg, As și Se. Pentru prelucrarea
datelor se utilizează softul WinLab32.
Fig. 2.10 Spectrometrul de absorbţie atomică AAnalyst 400: Spectrometrul de absorbţie atomică
1 – spectrometrul; 2 – cuptor de atomizarea electrotermică cu cuvă AAnalyst 400 este aplicabil în cazul mostrelor
de grafit; 3 – carusel cu 4 lămpi; 4 – autosampler AS-800. cu o matrice simplă sau de complexitate
medie, cum sunt cele de apă și este suficientă
corecţia de fon cu lampă de deuteriu. Acest echipament caracterizat prin sensibilitate analitică superioară
este aplicabil în determinări ale urmelor de elemente, în special cele toxice, cum sunt Ni, Cu, Zn, Cd, Pb, etc.

2) Spectrometrul Thermo Scientific iCAP 6200 Duo (producător Thermo Fisher Scientific, United
Kingdom)
Spectrometrul, prezentat în figura 2.11, face
parte din categoria spectrometrelor ICP-OES (OES
- spectrometru de emisie optică, ICP- cu plasmă
cuplată inductiv). Este un instrument proiectat
pentru cuantificarea multielementală simultană pe
probe lichide, asamblat cu ”analysis-ready sample
introduction parameters”, astfel încât utilizatorilor
nu le mai este necesară optimizarea vitezei pompei,
puterea plasmei RF și a debitul de gaz inert, ceea
ce ușurează mult lucrul operatorului. Vizualizorul
de plasmă Duo permite citirea axială și radială
a informațiilor spectrale, ceea ce îmbunătățește
considerabil sensibilitatea și limitele de detecție
pentru elementele toxice, iar torța EMT (toleranță
îmbunătățită de matrice) simplifică manipularea Fig. 2.11 Spectrometru de emisie atomică
probelor cu matrici dificile. Thermo Scientific iCAP 6200 Duo

13
 Softul iTEVA permite utilizatorului selectarea unor metode șablon, astfel fiind evitată cerința pentru
dezvoltarea metodei și se economisește timp.
Aplicarea acestui echipament, conform metodei SM SR EN ISO 11885:2012, permite analiza
multielementală simultană a unei probe de apă în cca 3-4 minute și cuantificarea a cca 62 de elemente
chimice.

3) Spectrofotometrul UV-VIS SPECORD® 210

PLUS (Analytik Jena, Germania)
Avantajele utilizării acestui spectrofotometru UV-
VIS Specord 210 Plus (figura 2.12) sunt că posedă un
monocromator cu rețea de difracție concavă, ce asigură
un nivel redus de lumină difuză, iar analiza la doi
detectori ce se termostatează contribuie la stabilitatea
rezultatelor în timp și o limită de detectare îmbunătățită.
Plus la acestea, construcția sistemului optic de tip ”dublu
fascicul” realizează măsurări simultane ale semnalelor de
lucru și de referință, ceea ce îmbunătățește mult precizia,
iar fanta de monocromator variabilă de la 0.2; 0.5; 1; 2
și 4 nm permite măsurări pe diferite tipuri de probe, cu
posibilitatea de a selecta cel mai bun raport semnal și Fig. 2.12 Spectrofotometru UV-VIS SPECORD 210 PLUS
®

zgomot. Spectrometrul este dotat și cu un suport pentru

cuve, cu 8 poziții.
În cuplu cu softul de calculator ”WinASPECT”, este capabil să spectrofotometreze absorbția, transmitanţa,
reflectanţa şi energia în domeniul de lungimi de undă cuprinse între 190-1100 nm pentru probe lichide şi
solide. Operarea în cele 4 regimuri de lucru - ”Scan Mode”, ”Step Mode”, ”Time Scan” și ”Wavelengths” -
permite identificări calitative, precum și determinări cantitative ale concentrațiilor și parametrilor cinetici.

4) GC Cromatograful Clarus 500 cu autosampler și TurboMatrix HS 40 Trap (Perkin Elmer, SUA)

Analizorul cromatografic de gaze (1) este echipat cu 2 injectoare, A și B (2), coloane capilare și un
termostat (3), 2 detectori (4), FID (detector cu ionizare în flacără) și ECD (detector cu captură de electroni),
autosampler (5) și unitate TurboMatrix HS 40 Trap (6) (figura 2.13).
Injectoarele reprezintă accesoriile responsabile de purjare și transportarea debitelor de gaze rezultante
către coloane, de aceea, acestea sunt dotate cu sisteme de încălzire programabilă.

Fig. 2.13 Analizor cromatografic de gaze Clarus 500 și unitatea HS 40 Trap

14
 Rolul termostatului constă în menținerea temperaturilor și/sau a gradientului de încălzire și, efectiv,
obținerea condițiilor ce asigură analize reproductibile și elimină sursele de incertitudine, dependente de
fluctuații bruște de temperatură.
Eficiența de separare a coloanelor este esențială în analiză GC, de aceea, selectării unei coloane cu anumite
faze i se acordă o atenție deosebită și anume caracteristicilor de polaritate şi hidrofobicitate a fazei staționare
față de analiţi. GC Cromatograful Clarus 500 este dotat cu 5 coloane cromatografice și anume: Elite 5 MS
(30m×0.32mm ID, 1.00 μm film); Elite CLP (30m×0.32mm ID, 0.50 μm film); Elite 1301 (30m × 0.32mm
ID, 1.00 μm film); Elite 624 (75m × 0.53mm ID, 3.00 μm film) și Elite 225 (30m × 0.32mm ID, 0.25 μm film).
Fiind o coloană nepolară, Elite 5 MS este aplicabilă pentru separarea analiților cum sunt hidrocarburile
saturate C5-C40 și derivații halogenați ai acestora, ceruri, hidrocarburi aromatice, produse petroliere,
pesticide, mercaptani și compuși ce conțin sulf, solvenți, aromatizatori, parfumuri, etc.
Specificul aplicațiilor coloanei Elite CLP sunt pesticidele policlorurate, de aceea, prioritar aceasta se
utilizeză la determinarea pesticidelor și erbicidelor clorurate conform metodelor EPA 504, 608, 619, 8081,
8151, ș.a.
Coloana Elite 1301 este o coloana cu polaritate medie, care este oferită de faza formată din 6%
cianopropilfenil și 94% dimetilpolisiloxan. Este aplicabilă pentru analize pe compuși cu polaritate variată
în aceeași probă, în deosebi pesticide și insecticide cu multiple grupe funcționale, hidroxi-, oxo-, carboxi-,
haloformil-, carboxamido-, alcoxi-, cianato-, tiocianato-, etc.
Faza fenilmetilpolisiloxane (fenil cianopropil) oferă coloanei Elite 225 o polaritate majorată, de aceea se
utilizează, în general, pentru analiza carbohidraților, sterolilor, acizilor grași și esterilor acestora, etc.
Coloana Elite 624 este una specială și a fost elaborată pentru determinari conform metodei EPA 624. Se
utilizează pentru analiza substanțelor volatile (VOA) cum sunt BTEX (reprezentanții grupei BTEX: benzen,
toluen, etilbenzen, 1,2,3-metilbenzen, 1,2,4-metilbenzen, 1,3,5-metilbenzen, o-xilen, m-xilen, p-xilen),
derivații halogenați ai metanului (trihalometani), etanului, propanului, etenei, butadienei, fenolului, anilinei,
alcoolilor, dibenzofuranului, clorurii de vinil, etc.
Autosamplerul reprezintă un accesoriu de injectare automată a soluțiilor de analiți, pregătite preventiv
prin extragere cu solvenți, purificare și concentrare din mostrele de analizat.
FID este un detector destructiv, principiul de detecție al căruia se bazează pe sensibilitatea excepțională
față de ionii formați în timpul combustiei substanțelor într-o flacără de hidrogen ultrapur. Se caracterizează
prin selectivitate extraordinară față de compușii organici ce conțin legături și grupe de atomi C-C, C-N și
poate măsura concentrații de substanțe de la foarte mici până la foarte mari, într-un domeniu liniar de 107
unități de concentrație.
ECD este un detector nedestructiv și este utilizat pentru detectarea compușilor ce conțin atomi cu
electronegativitate înaltă. Cu toate că are o gamă limitată de compuși detectabili, grație selectivității înalte,
deoarece este, în general, de cca 10-1000 de ori mai sensibil decat un FID, și 106 ori mai sensibil decat un
TCD (detector de conductivitate termică), ECD-ul își găsește aplicarea în analiza compușilor halogenați.
Pentru dirijarea procesului de analiză se recurge la display-ul analizorului sau la un calculator pe care este
instalat softul TotalChrom (licență a versiunii 6.3.1). Pot fi analizate în regim automat până la 82 de probe,
iar în regim ”Duo” se pot face separări și identificari concomitente pe 2 coloane cu detecție la detectorii FID
și, respectiv, ECD. În cazul analizelor ce presupune analiliți volatili se cuplează unitatea TurboMatrix HS 40
Trap la analizorul cromatografic.
Unitatea TurboMatrix HS 40 Trap reprezintă un echipament proiectat pentru prelevare automată de
vapori din spațiul ermetizat al flaconului termostat. Termostatarea poate fi programată la una sau, pe trepte,
la câteva temperaturi dorite. Dacă est dotat și cu trapă, atunci este posibilă captarea în repetare a vaporilor
de analiți, simplu zis concentrându-i, asigurându-ne, astfel, un rezultat reproductibil și sensibilitate înaltă.
În carusel pot fi încărcate până la 40 flacoane, dintre care în termostat, în cumul, se termostatează până la
12 flacoane, ceea ce ne asigură productivitate maximă. Algoritmul de termostatare este optimizat și ajustat
pentru un flux maxim continuu.
Acest echipament deschide noi orizonturi în analiza de rutină, practic scutind de pregătirea specială a
mostrelor de analizat, fiind suficient de la operator doar ermetizarea lor în flacoane. În continuare toate
acțiunile le efectuează echipamentului în regim automat. Dotarea cu aceste accesorii este imperioasă și
face gaz-cromatograful Clarus 500 unic în calitate de instrument de analizat, ulterior indispensabil unui
laborator performant în determinări analitice ultramicrocantitative ale poluanților de natură antropogenă.

15
 5) Cromatograful UHPLC Flexar FX 20 (Perkin Elmer, USA)
Deoarece în cazul HPLC sau UHPLC (Ultra High Performance Liquid Chromatography) faza mobilă
reprezintă un lichid sau amestec de lichide, cel care pune în mișcare această fază este pompa binară. În
dependență de presiunea utilizată de pompă, se distinge HPLC și UHPLC.
Sistemul Flexar FX 20 (Fig. 2.14) reprezintă un
cromatograf de tip UHPLC, compus din cinci module:
degazor de solvenți, pompă binară, injector, termostat
pentru coloană și detector UV-VIS. Cromatograful este
dirijat prin intermediul softului de calculator ”Chromera”.
Nu sunt programabile degazorul, care necesită doar
conectare la rețeaua electrică, și injectorul. Rolul degazorul
constă doar în procesul de degazare a fazei mobile.
Pompa binară asigură fluxul de fază mobilă prin sistem.
Este o componentă programabilă și în procesul de analiză se
necesită programarea debitului de fază mobilă, compoziția
fazei mobile și presiunea maximă.
Înjectorul are un volum de buclă fix, 20 µL, însă la Fig. 2.14 Sistema cromatografică UHPLC Flexar FX 20
necesitate acesta poate fi înlocuit cu o buclă de volum dorit,
5, 10, sau 50 µL. Rolul acestuia se limitează la introducerea probei în fluxul fazei lichide. Se încarcă manual,
folosind seringa. Poate fi încărcat parțial, injectând cu seringa volume diferite de volumul buclei.
Pentru rezultate reproductibile este important ca separarea pe coloană a analiților să se realizele la o
temperatură stabilă, de aceea, termostatarea coloanei cromatografice în cuptorul de coloană se realizează
prin programarea temperaturii.
Detectorul UV-VIS asigură detecția compușilor ce eluează din coloană. Pot fi programate mai multe
lungimi de undă λ (în nm), pentru a obține în procesul de analiză o sensibilitate maximă pentru toți analiții
din mostră de analizat.
Reducerea timpul de analiză, consumul mic de solvenți ultrapuri, totodată, sensibilitate înaltă față
de analiți sunt unele din performanțele cromatograful Flexar FX 20. Dotarea laboratorului cu acest
instrument permite analiza analiților destructibili prin aplicațiile GC. În acest fel, prioritățile de analiză ale
cromatografului Flexar FX 20 acoperă o clasă mai amplă de poluanți antropogeni, care conțin în compoziția
sa grupe funcționale termosensibile, cum cele cu grupe oxo-, carboxi-, cianato-, tiocianato-, nitro-, dar și
antiinflamatori nesteroizi, contraceptivele, vitaminele şi alte preparate medicinale.

III. COMPONENȚA CHIMICĂ A APELOR NATURALE

Cu ce poate fi înlocuită apa şi ce înseamnă „apă curată”, „apă potabilă”, „apă poluată”, „apă murdară” şi
pur şi simplu „apă naturală”? Nu există întrebări mai simple, dar, în acelaşi timp, şi mai complicate.
Dacă reieşim din faptul că apa este o substanţă chimică, atunci formula ei este înspăimîntător de simplă:
Н2О, adică ea conţine doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen. Printre chimişti circulă expresia: „…păi el
nici formula apei nu cunoaşte…”, care exprimă lipsa absolută a cunoştinţelor în domeniul chimiei. Necătînd
la simplitatea sa, apa există în trei ipostaze – vapori, lichid şi corp solid, însă, în acelaşi timp, formula ei
chimică rămîne neschimbată. Formula este una şi aceeaşi, însă proprietăţile lor sunt dificil de comparat.
Astfel, dacă vom îngheţă apa, apoi o vom dezgheţa, vom obţine o apă care se va deosebi de prima nu doar
prin gust, ci şi prin acţiunea asupra organismului nostru. Doar trei atomi, însă, în dependenţă de poziţia lor
reciprocă, aranjarea moleculelor de apă una faţă de alta, are loc modificarea radicală a proprietăţilor apei.
Astfel, structura apei încă mai provoacă atenţia cercetătorilor.
Apa reprezintă o substanţă care posedă proprietăţi deosebite de dizolvare a altor substanţe, de aceea
în natură nu există un asemenea compus - Н2О, ci există o soluţie complexă, care permanent se modifică
în timp şi spaţiu. Anume această soluţie complexă şi este apa naturală. Apa naturală poate fi ultradulce,
dulce, salmastră, sărată şi sub formă de saramuri, în dependenţă de suma sărurilor dizolvate în ea. Pe lîngă
aceasta, ea poate fi transparentă, tulbure, colorată, în dependenţă de prezenţa particulelor în suspensie, a
substanţelor coloidale şi a celor colorate. Apa poate fi lipsită de gust, dar poate fi şi dulcie, salmastră, sărată,
amară, amară-sărată, în dependenţă de coraportul sărurilor din ea. Apa poate avea diferite mirosuri - de
la miros de prospeţime pînă la miros de putrefacţie şi ouă alterate (în cazul prezenţei în apă a sulfurii de
16
hidrogen). Diversitatea apelor naturale este imensă, ea fiind determinată de originea, parametrii ei fizico-
chimici şi biologici.
După componenţa chimică apele naturale sunt extrem de diverse. Se întâlnesc ape mai mult sau mai puţin
asemănătoare după componenţă, însă niciodată nu există ape absolut identice. Apele se deosebesc nu numai
prin elementele chimice şi concentraţia totală a substanţelor dizolvate, ci şi prin proporţiile cantitative ale
componentelor şi forma compuşilor acestora. Astfel, componenţa chimică a apelor naturale reprezintă
un ansamlu complicat de substanţe minerale şi organice, care se află în diferite forme ale sărurilor ion-
moleculare şi coloidale.
Convenţional pot fi evidenţiate 5 grupe de substanţe, care intră în componenţa apelor naturale:
• gazele dizolvate (oxigenul, bioxidul de carbon, azotul, metanul, s.a.);
• ionii principali (anionii de hidrocarbonaţi şi carbonaţi, cloruri și sulfaţi, cationii de calciu,
• magneziu, sodiu și potasiu);
• elementele nutritive (ionii de amoniu, nitraţi, nitriţi, fosfaţi, fierul, siliciu);
• substanţele organice de proveniență naturală (albuminele, lipidele, hidraţii de carbon, produsele
petroliere) și cele ksenobionte (detergenți, pesticide, erbicide, policlorurați bifenilici – PCB,
policlorodibenzodioxinele – PCDD, dibenzofuranii – PCDF, ș.a.);
• microelementele (Cu, Zn, Mn, Co, Mo,V, Pb, Cd, As, Hg. Se, Sr, F, ş.a.)
În prezent investigaţiile asupra calității apelor de suprafaţă constituie un set complex de probleme legat
de protecţia apelor naturale faţă de poluanţi. Apa este un factor important în echilibrul ecologic, iar poluarea
acesteia este o problemă actuală cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra mediului de trai. Din
acest contest reiese importanţa cercetărilor hidrochimice sistematice în soluţionarea problemelor utilizării
durabile a apelor de suprafaţă.
În acest compartiment ne vom opri pe scurt asupra unor metode tradiționale sau clasice, aplicate în scopuri
practice pentru aprecierea calității apelor pentru potabilizare, în gospodării piscicole și pentru irigare.

3.1 Gazele dizolvate

Oxigenul dizolvat se găseşte în ape sub formă de molecule O2. Cantitatea lui în apă depinde de două
grupe de procese: primele contribuie la mărirea concentraţiei lui şi a doua - la micşorarea acesteia. Procesul
de absorbţie a oxigenului din atmosferă și de eliminare a oxigenului de către vegetaţia acvatică în rezultatul
fotosintezei îmbogăţesc apele cu oxigen. Desorbţia O2 în atmosferă, procesele de oxidare (biologice,
biochimice și chimice) diminuează concentrația oxigenului. Procesul fotosintezei poate fi reprezentat
schematic prin ecuația
CO2 + H20 + 470 KJ HV/CLOROFILA = (CH2O)+O2.
Producerea O2 prin fotosinteză are loc numai în stratul de apă unde pătrunde lumina solară. Respiraţia
animalelor este un proces opus fotosintezei, însoţit de formarea moleculelor noi de apă şi dioxid de carbon,
cu consum de oxigen, ceea ce schematic poate fi descris prin ecuaţia:
C6H12O6 +6O2 = 6CO2 + 6H2O + 2820 kj
Pentru multe specii de peşti micşorarea conţinutului de oxigen până la 46-50% din gradul de saturaţie,
adică atingerea concentraţiilor mai mici de 4 mg/l la temperatura apei de 20 ˚C, este maximal admisibilă
sau critică şi se manifestă prin micşorarea vitezei lor de creştere. La concentraţii mai joase de 1-2 mg/l are
loc pieirea în masă a peştilor şi intensificarea activității unor specii de bacterii, care sunt capabile de a obţine
oxigenul necesar din reducerea ionilor de sulfat din apă.
Conţinutul de O2 variază în limitele 0-14 mg/l şi manifestă oscilaţii sezoniere şi diurne. În perioada
estivală, la dezvoltarea intensă a algelor și plantelor acvatice, în zile fără vînt, când amestecul apei este mic,
în straturile de suprafaţă poate avea loc suprasaturarea apelor cu oxigen. Suprasaturarea poate atinge valori
de până la 200%. Aşa procese sunt înregistrare și iarna, când are loc dezvoltarea sporită a algelor diatomee.
Suprasăturarea apelor cu O2, cât şi deficitul lui are o influență negativă asupra dezvoltării hidrobionţilor.

Determinarea oxigenului dizolvat

Actualmente sunt mai multe teste și diferite tipuri de oxigenometre pentru a determina oxigenul dizolvat
nemijlocit la locul sursei de apă. Însă, cea mai răspândită este metola lui Winkler, la baza căreia este pusă
oxidarea hidroxidului manganos până la hidroxid manganic, care în mediu acid scoate iodul din iodura de
potasiu în cantitate echivalentă cu oxigenul dizolvat în apă şi care se titrează cu tiosulfat de sodiu.

17
 oxigenul dizolvat nemijlocit la locul sursei de apă. Însă, cea mai răspândită este metola lui
Winkler, la baza căreia este pusă oxidarea hidroxidului manganos până la hidroxid manganic, care
în mediu acid scoate iodul din iodura de potasiu în cantitate echivalentă cu oxigenul dizolvat în apă şi
care se titrează cu tiosulfat de sodiu.
Apa se recoltează în sticle în
Apa se recoltează separate cu un volum
sticle separate cu unfixat.
volumSticlele
fixat.seSticlele
umplusecomplet, fără aerisirea
umplu complet, apei, apoi se
fără aerisirea
puneapei,
dopul, se se
apoi constată lipsa bulelor
pune dopul, se constatăde aer, imediat
lipsa bulelorsede
introduc 1ml soluţie
aer, imediat de sulfat
se introduc 1mlsau clorură
soluţie manganoasă
de sulfat sau
şi 1 ml soluţie alcalină de iodură de potasiu. Se pune dopul şi se agită conţinutul sticlei.
clorură manganoasă şi 1 ml soluţie alcalină de iodură de potasiu. Se pune dopul şi se agită conţinutul În prezenţa oxigenului
se formează unprezenţa
sticlei. În precipitat brun, iar se
oxigenului în absenţa
formeazăacestuia precipitatul
un precipitat brun, rămâne alb. După
iar în absenţa depunerea
acestuia completă
precipitatul
a precipitatului, se adaugă 1-2 ml de acid clorhidric
rămâne alb. După depunerea completă a precipitatului, se sau H SO 1:1.
2 adaugă
4
Se1-2 ml de acid clorhidric sau H2SO4până
pune dopul şi se amestecă bine
ce precipitatul
1:1. Se pune se dopul
dizolvăşi complet.
se amestecă Conţinutul
bine pânăcantitativ se toarnă
ce precipitatul într-uncomplet.
se dizolvă flacon Erlenmayer şi se titrează
Conţinutul cantitativ
cu o se
soluţie deîntr-un
toarnă tiosulfat 0,01N
flacon până la obţinerea
Erlenmayer coloraţiei
şi se titrează cu o galbenă
soluţie de (culoarea
tiosulfatpaielor),
0,01N până apoilaseobţinerea
adaugă 1 ml
coloraţiei
amidon, când se obţine o(culoarea
galbenă coloraţiepaielor),
albastră apoi se adaugătitrarea
și se continuă 1 ml amidon, când se obţine
până la decolorarea o coloraţie
completă a culorii
albastră
albastre și se continuă titrarea până la decolorarea completă a culorii albastre a amidonului.
a amidonului.
Cantitateadedeoxigen
Cantitatea oxigen (mg(mgO2O/l)2/l) dizolvat
dizolvat în în
apăapă
se se calculează
calculează după
după formula:
formula:

nN81000
O2= V-2
unde: n – nml- soluţie
unde: de tiosulfat
ml soluţie de de
de tiosulfat sodiu folosiţi
sodiu la titrare;
folosiţi la titrare;
8 – 8masa echivalentă a oxigenului;
- masa echivalentă a oxigenului;
N –Nnormalitatea
- normalitatea tiosulfatului;
tiosulfatului;
1000 – recalcularea
1000 – recalcularea la un
la litru de probă;
un litru de probă;
V –Vvolumul probei titrate în
- volumul probei titrate în ml; ml;
2 cantitatea de reactivi
2 - cantitatea introdusă
de reactivi pentru
introdusă fixarea
pentru oxigenului,
fixarea oxigenului,în ml
în ml
Prin Prin utilizarea tabelului lui Winkler, care include valorile echilibrului
utilizarea tabelului lui Winkler, care include valorile echilibrului de saturație
deasaturație
apei cu oxigen
a apeidizolvat
cu
laoxigen
diferite dizolvat
temperaturi, în baza determinării concentrației oxigenului, calculăm saturația
la diferite temperaturi, în baza determinării concentrației oxigenului, calculăm apei analizată.
Reagenți:
saturația apei analizată.
MnSO4•6 H2O 50% sau clorură manganoasă 40%;
• Reagenți:
 •
MnSO soluţie alcalină de iodură: 30 g NaOH şi 15 g KI se dizolvă în câţiva ml de apă într-un balon cotat și se
4⋅6 H2O 50 % sau clorură manganoasă 40%;
 soluţieadaugă apă distilată
alcalină de iodură: pînă
30 glaNaOH
100 ml; şi 15 g KI se dizolvă în câţiva ml de apă într-un balon cotat
soluție
• și se adaugă de apă
amidon 0,5%:
distilată se cântăreşte
pînă la 100 ml; 0,5 g amidon la 100 ml apă distilată și se încălzește pînă la fierbere.
 soluțieSe utilizează
de amidonsoluție
0,5%:prospăță sau cu
se cântăreşte 0,5conservant
g amidon la- 100
acidmlsalicilic;
apă distilată și se încălzește pînă la
fierbere. Se utilizează soluție prospăță
• acid sulfuric diluat cu apă distilată 1:3; sau cu conservant - acid salicilic;
 • acid sulfuricde
tiosulfat diluat
sodiucu0,1
apăNdistilată 1:3 ; cu apa distilată fără CO (fiartă şi răcită);
– se prepară 2
 • tiosulfat de sodiu 0,1 N - se prepară
tiosulfat de sodiu 0,01 N – se prepară cu apadindistilată
soluţiafără CO2 (fiartă
de tiosulfat 0,1şiNrăcită);
prin diluare.
 tiosulfat de sodiu 0,01 N - se prepară din soluţia de tiosulfat 0,1 N prin diluare.
Determinarea consumului biochimic de oxigen din apă (CBO5)
Determinarea
Consumul biochimic de oxigen consumului
CBO 5biochimic de oxigen
este cantitatea din apă
de oxigen (CBO5) de microorganisme într-
consumată
Consumul
un interval de timpbiochimic de oxigen
de 5 zile pentru CBO 5 este cantitatea
descompunerea biochimicădea substanţelor
oxigen consumată deconţinute
organice microorganisme
în apă la
într-un interval de0 timp de 5 zile pentru descompunerea biochimică a substanţelor organice conţinute
temperatura de 20 C. În două sticle cu volum cunoscut se recoltează apa de analizat în aceleaşi condiţii
în apă
ca pentrula temperatura
determinarea 20 0C. În două
deoxigenului sticle
dizolvat. cu volum
Într-una cunoscut
din sticle se recoltează
se fixează oxigenulapa de determinarea
(vezi analizat în
aceleaşi condiţii
oxigenului ca pentru
dizolvat), iar cea determinarea
de-a doua se oxigenului
păstrează ladizolvat.
întunericÎntr-una din sticle
la temperatura de se
ccafixează oxigenul
200C, timp de 5
(vezi determinarea oxigenului dizolvat), iar cea de-a doua se păstrează la întuneric la
zile. În sticla în care s-a fixat oxigenul se efectuează determinarea aşa cum s-a arătat la determinareatemperatura de
0
cca 20 C, timp
oxigenului de 5După
dizolvat. zile. În sticla
5 zile se în care s-a oxigenul
determină fixat oxigenul se înefectuează
dizolvat determinarea
cea de a doua aşa cum
sticlă, în aceleaşi s-a
condiţii
ca şi pentru prima sticlă.
Determinarea consumului chimic al oxigenului cu permanganat de potasiu (CCOMn)
Esenţa metodei constă în oxidarea substanţelor organice din apă cu permanganat de potasiu în mediu
sulfat la fierbere:
2KMnO 4 + 5H 2 C 2 O 4 + 3H 2SO 4 → 2MnSO 4 + K 2SO 4 +10CO 2 + 8H 2 O
Surplusul permanganatului după fierbere se determină prin metoda iodometrică. Cantitatea substanţei
organice în probă trebuie să asigure după reacţie restul permanganatului în proporţie nu mai puţin de 40%,
în caz contrar se recurge la diluarea soluţiei.
La 100 ml de apă pentru studiere se adaugă 2-3 capilari, se mai toarnă 5 ml de acid sulfuric (1:3) şi toată
soluţia se încălzeşte. Chiar la începutul fierberii în probă se adaugă cu pipeta 10 ml 0,01 N KMnO4, se
astupă balonul cotat cu dop-frigider, apoi soluţia se fierbe exact 10 min. Dacă în timpul fierberii culoarea
permanganatului dispare sau devine cafenie, procedura de determinare se repetă, diluându-se proba. După
fierbere proba se răceşte puțin, se adaugă cca 0,5 g de iodură de potasiu uscată, se titrează cu 0,01 N de

18
 KMnO 4 , se KMnO 4 , se astupă
astupă balonul cotatbalonul cotat cu dop-frigider,
cu dop-frigider, apoi soluţia seapoi soluţia
fierbe se 10
exact fierbe
min.exact
Dacă10înmin. Dacă în timpu
timpul
fierberii
fierberii culoarea culoarea permanganatului
permanganatului dispare cafenie,
dispare sau devine sau devine cafenie,deprocedura
procedura de determinare
determinare se repetă, se repetă
diluându-se proba. După fierbere proba se răceşte puțin, se adaugă cca 0,5 g de iodură dedepotasiu
diluându-se proba. După fierbere proba se răceşte puțin, se adaugă cca 0,5 g iodură de potasi
uscată,până uscată,
se titrează se titrează
cu 0,01 N decu 0,01
tiosulfatN de tiosulfat până la culoarea palidă galbenă, apoi se
mladaugă 1 ml d
tiosulfat la culoarea palidă galbenă, apoipână la culoarea
se adaugă 1 ml palidă galbenă,
de amidon şi seapoi se adaugă
titrează până la1dispariţia
de
amidon
culorii. şi seamidon
Similar titrează
se
şipână
se titrează
efectuează
până la
şiladeterminarea
dispariţia dispariţia
culorii.
probei
culorii.efectuează
Similar
în gol se
Similar seşiefectuează
în 100 ml de apă determinarea
distilată.
şi determinarea
probei în golprobei
în în gol î
100 100 ml de
ml de apă distilată. apă distilată.
Calcularea:
Calcularea: Calcularea:
8 N  ( aC 8 N  ( a  a 2 )  1000
1 a 2 )  10001 în mgO/l în înmgO/l
mgO/l
C 
V V
unde: unde: Nunde:
N – normalitatea N – normalitatea
tiosulfatului;
– normalitatea tiosulfatului;tiosulfatului;
a1 – cantitatea
a1 -(ml)
cantitatea a1(ml)
tiosulfatului consumat
- cantitatea (ml)latiosulfatului
tiosulfatului titrarea probei
consumat în gol;
la consumat
titrarea la titrarea
probei în gol;probei în gol;
a2 – cantitatea (ml) tiosulfatului consumat la titrarea probei;
V – volumul a 2probei.
- cantitatea a 2(ml)
- cantitatea (ml) tiosulfatului
tiosulfatului consumat la consumat la titrarea probei;
titrarea probei;
V – volumulVprobei. – volumul probei.
Reagenţi:Reagenţi: Reagenţi:
 • soluţia  soluţia permanganatului
soluţiapermanganatului
permanganatului dedepotasiu
potasiu de
N potasiu
0,10,1 –N3,2 0,1
g se
– 3,2 seN dizolvă
– 3,2îng1se
g dizolvă dizolvă
înl de
1 lapă în 1distilată;
l de apă distilată;
distilată;
de apă
 • soluţia  soluţia
soluţiapermanganatului
permanganatului permanganatului
dedepotasiu de
0,10,1
potasiu potasiu
N –N100 0,1
ml 0,1
– 100 N –
ml N0,1100 ml
deNsoluţie,0,1 N de soluţie,
adăugând
de soluţie, apăadăugând
adăugând distilată, apă distilată,
se aduce
apă distilată, se pînăse aduce pîn
aduce
la 1 l (e la 1 l (e gata peste cîteva zile);
pînă la gata
1 l (epeste
gatacîteva zile); zile);
peste cîteva
 • soluţie soluţie0,01
tiosulfat de tiosulfat 0,01 N – se dizolvă 2,5 gapă şi adăugând se apă distilată selaaduce până la 1 l sau se prepar
soluţie de tiosulfat 0,01 N––sesedizolvă
de N dizolvă2,5
2,5g gşişiadăugând
adăugând apădistilatădistilată seaduce
aduce până
până 1 l1sau
la se se
l sau prepară
prepară
din fixanal; din fixanal;
din fixanal; soluţia de amidon 0,5%;
 soluţia deamidon 0,5%;
• soluţia de amidon 0,5%; (1:3) – un volum de acid se toarnă în 2 volume de apă distilată.
 acidul sulfuricacidul(1:3) sulfuric
– un volum de acid se toarnă în 2 volume de apă distilată.
• acidul sulfuric (1:3) – un volum de acid se toarnă în 2 volume de apă distilată.
Determinarea Determinarea
consumului consumului chimic alcu
chimic al oxigenului oxigenului
bicromat cu de bicromat
potasiu (CCO de potasiu
Cr)
(CCOCr)
Determinarea
Consumul chimic Consumul consumului
chimic cu
de oxigen chimic
de bicromat al oxigenului
oxigen cumai bicromat cu
este numit bicromat
mai și este de potasiu (CCO
numit și oxidabilitate
oxidabilitate bicromată. Cr
) bicromată. Esenţ
Esenţa
metodei
Consumul chimic de oxigen cu bicromat mai este numit și oxidabilitate
constă în oxidarea substanțelor organice din apă cu bicromatul de potasiu, care decurgecare
metodei constă în oxidarea substanțelor organice din apă cu bicromată.
bicromatul deEsenţa
potasiu, metodei
în decurge î
constă în oxidarea
mediul acid în mediul substanțelor
prezenţa organice
acidcatalizatorului. din apă
în prezenţa catalizatorului. cu bicromatul de potasiu, care decurge în mediul acid în
prezenţaProba
catalizatorului.
de apăProba de apă cu
cu volumul de volumul
20 ml saudemai 20 ml sauadusă
puţin, mai puţin,
cu apăadusă cu apăpână
bidistilată bidistilată
la 20 ml, pânăsela 20 ml, s
introduce
Proba de înapă cu volumul
introduce
balonul cotat de 20
în balonul ml
cu 2-3 cotatsau mai
cu din
capilari puţin,
2-3 sticlă adusă
capilari cu apă
din sticlă
amenajat bidistilată
cu amenajat până la
şlif pentrucufierbere. 20
şlif pentru ml, se introduce în
fierbere.10Semladaugă
Se adaugă 10 m
balonul cotat cu 2-3
0,025 capilari
N soluţiedindesticlă amenajat
bicromat, cu
atent seşlif pentru
adaugă 30 fierbere.
ml Se
soluţie adaugă
de
0,025 N soluţie de bicromat, atent se adaugă 30 ml soluţie de sulfat de argint. Vasul se conectează la sulfat 10deml 0,025
argint. N soluţie
Vasul se de
conectează l
bicromat, atent se adaugă
refrigerentul refrigerentul 30 ml
cu reflux şicusoluţia soluţie de sulfat
refluxseşifierbe de argint.
soluţiauniform
se fierbe Vasul
în uniform se
decursul înconectează
a 2decursulla refrigerentul
ore. După a 2 răcire
ore. După cu reflux şi
răcire se scoat
se scoate
soluţia se fierbe uniform
refrigerentul,în decursul
acesta a 2 ore.
fiind După
spălat răcire
cu se scoate
bidistilat refrigerentul,
(25 ml). acesta
Conţinutul
refrigerentul, acesta fiind spălat cu bidistilat (25 ml). Conţinutul balonului cotat, spălând pereţii fiind spălat
balonului cu bidistilat
cotat, spălând pereţ
(25balonului
ml). Conţinutul balonului cotat, spălând pereţii balonului cu 100 ml de bidistilat,
cu 100 ml de bidistilat, se transferă într-un vas Erlenmayer şi soluţia din nou se răceşte, se răceşte
balonului cu 100 ml de bidistilat, se transferă într-un vas Erlenmayer se
şi transferă
soluţia dinîntr-un
nou
vasapoi
Erlenmayer
se adaugă şi picături
apoi soluţia
se adaugădin nou se răceşte,
picături
de indicator de apoi se
indicator
şi surplusul şi adaugă
surplusul
cromatului picături
de de indicator
cromatului
potasiu sedetitreazăşi cu
potasiu surplusul
sesoluţie
titrează cromatului
decu soluţie de sulfa
sulfat
dedublu
potasiu
de amoniu-fier până la trecerea culorii indicatorului din albastru - roşietică în verde - albăstrie.din- albăstrie.
se titrează
dublu cu
de soluţie
amoniu-fier de sulfat
până dublu
la de
trecerea amoniu-fier
culorii până
indicatorului la trecerea
din culorii
albastru - indicatorului
roşietică în verde
albastru
Similar- roşietică
Similar
se efectuează în verde - albăstrie.
seşiefectuează
determinarea şi determinarea
în gol. în gol.
Similar se
Calcularea: Calcularea:
efectuează şi determinarea în gol.
Calcularea:
( a 1  a 28)N 1000
8 N Cmg  ( a 1  a 2 )  1000
Cmg 
V V

unde: C mg – concentrația oxigenului dizolvat (mg/l) ;

a1 – cantitatea (ml) sulfatului dublu de amoniu-fier, consumată la titrarea probei în gol;
a2 – aceeaşi, consumată la titrarea probei;
N – normalitatea sulfatului dublu de amoniu-fier;
V – volumul probei luate pentru determinare (ml)

Reagenţi:
• soluţia bicromatului de potasiu 0,25 N – 12,58 g K2Cr2O7 uscat în prealabil în decurs de 2 ore la
temperatura de 105°C se aduce, adăugând apă distilată, până la 1 l;
• soluţia de sulfat feroamoniacal (sarea Mohr) 0,25 N – se dizolvă 98 g de sulfat feroamoniacal în apă dublu
distilată, se adaugă 20 ml de acid sulfuric concentrat, se răceşte şi cu distilatorul se aduce până la 1 l;
• soluţia 0,025 N de sulfat feroamoniacal (sare Mohr) – se obţine la diluarea soluţiei 0,25 N de 10 ori;
• soluţia sulfatului de argint în acid sulfuric concentrat: 13 g de sulfat de argint se dizolvă în 1 l de acid;
• indicatorul – soluţia de acid N – fenilantronil: 0,25 g de dizolvă în 12 ml 0,1N NaOH şi se diluează cu
apă distilată până la 250 ml.

Bioxidul de carbon se află în apele naturale sub formă de CO2. Sursa lui în ape o constituie procesele de
oxidare a substanţelor organice, iar în apele freatice - gazele vulcanice. Conţinutul lui variază de la câteva

19
micrograme până la 3-4 mii de miligrame la un litru. În râuri și lacuri concentraţia, în majoritatea cazurilor,
nu depăşeşte 20-30 mg/l. CO2 joacă un rol vital pentru plante şi animale, fiind o sursă de bază a carbonului.
Pe lângă aceasta, CO2 sporeşte capacitatea de solubilitate a apei, fiind o sursă de ioni ai HCO3- şi CO32-.O
parte de el (până la un procent) întră în reacţie cu apa
CO2+H2O = H2CO3
Conţinutul bioxidului de carbon în sistemele acvatice depinde, în mare măsură, de valoarea pH-ului.
La valorile de 4,5 şi mai mici în apele naturale există numai acid carbonic liber, iar la valorile pH-ului mai
ridicate decât 8,3 conţinutul de acid carbonic este neglijabil.
Apa cu concentraţii sporite de bioxid de carbon devine agresivă faţă de beton. Această proprietate este
caracteristică apelor în care concentraţia dioxidului de carbon este mai mare decât concentraţia de echilibru
cu HCO3- în sistemul acvatic. Schimbul de bioxid de carbon între atmosferă şi Oceanul Planetar reprezintă
un factor care determină clima pământului şi regimul termic din atmosferă.

Determinarea bioxidului de carbon

Cantitatea bioxidului de carbon, în majoritatea cazurilor, este calculată reeșind din valorile pH,
temperaturii apei, conținutului hidrogenocarbonaților și carbonaților. Pentru apele puțin mineralizate se
utilizează metoda titrării cu NaOH sau Na2CO3 în prezența indicatorului de fenolftalienă nemijlocit la locul
colectării probelor de apă.
Hidrogenul sulfurat este un produs al descompunerii bacteriane şi oxidării biochimice a substanţelor
albuminoase, care conţin sulfuri. Hidrogenul sulfurat se oxidează uşor, formând sulf şi sulfaţi. Prezenţa lui
în straturile de suprafaţă a apelor naturale este o dovadă a impurificării puternice cu substanţe proteice. El
este o substanţă foarte toxică pentru hidrobionţi, mai ales pentru larvele şi alevinii peştilor.
Hidrogenul sulfurat apare în concentraţii mici în straturile adânci și în timp de iarnă şi vară, când
temperatura apei este ridicată, conţinutul oxigenului scăzut şi apa poluată cu substanţe organice care conţun
sulfuri. Hidrogenul sulfurat se află în apă sub formă de molecule nedisociate H2S, ioni de hidrosulfuri HS-,
mai rar ioni de sulfură S-2 .
Determinarea hidrogenului sulfurat
Sunt un șir de metode fizico-chimice de determinare a acestui gaz dizolvat, una din cele mai simplificate
este metoda fotometrică cu dimetilparafenenilendiamin, care formează cu hidrogenul sulfurat albastrul
metilen în prezența acizilor și sărurilor de fier. Apa se fixează nemijlocit la locul colectării cu soluție de
dimetilparafenenilendiamin și clorură de fier în cantități câte 2,5 ml la 100 ml de probă și după 30 de min,
sau până la 2 zile se supune analizei spectrofotometrice la λ667 nm (filtrul rosu).
Azotul în formă de molecule este puţin activ din punct de vedere chimic, însă este necesar pentru plante
şi animale. Conţinutui lui nu depăşeşte 10-16 mg/l. Fiind un gaz inert, el participă în procese indirect prin
ionii de amoniac, nitriţi şi nitraţi. Azotul dizolvat în apele de suprafaţă provine, în special, din atmosferă.
Acest gaz dizolvat jocă un rol de tamponare a procesului de diluare sau eliminare din straturile apei a altor
gaze, în primul rând, a bioxidului de carbon şi a oxigenului dizolvat.
Metanul, etanul, propanul în apele naturale există în stare moleculară dispersată, se formează la
adâncimea bazinelor în procesul descompunerii substanţelor organice, în condițiile unui conţinut redus de
oxigen, de obicei, iarna sau vara (perioadele cu temperaturi înalte ale apei).
Ionii hidrogenului sunt cei mai răspândiți în natură, concentraţia lor în apele naturale este mică. Din
cauza valorilor mici, concentraţia H2 se exprimă prin minus logaritmilor acestuia pH= lg[H+], sau se
exprimă în mol/l.
Concentraţia ionilor de hidrogen determină caracterul acid sau bazic al apei prin indicele pH, care este
o proprietate calitativă a apei. Concentraţia hidrogenului în apele naturale are un diapazon de la 10-4 până
la 10–9 mol/l. Schimbarea pH-ului apelor este legată de procesele formării şi descompunerii substanţelor
organice, de care depinde micşorarea sau mărirea concentraţiei acidului carbonic. Valorile pH-ului prezintă
nu numai oscilaţii sezoniere, dar şi zilnice. Valorile pH-ului sunt într-o corelaţie negativă cu cantitatea
acidului carbonic şi corelaţie sau, mai corect, în dependenţă directă cu conţinutul oxigenului; pH-ul serveşte
ca un bun indice al proceselor de oxido-reducere ce au loc în apele naturale.
În apele râurilor pH-ul variază între 6,5-8,5, în apele subterane - de la 5,5 până la 7,5, în precipităţiile
atmosferice - de la 4,5 până la 6,5, în oceane - de la 7,9 până la 8,3, în mine şi izvoare - de la 1,0 pînă
la 4,5.
De mărimia pH-ului depinde dezvoltarea şi activitatea vitală a organismelor acvatice, stabilitatea şi
20
migraţia elementelor chimice, acţiunea apei asupra betonului şi metalelor, ceea ce are o importanţă deosebită
pentru diferite hidroconstrucţii pe râuri.

Bibliografie
1. SM SR EN 25813:2011 Calitatea apei. Determinarea conţinutului de oxygen dizolvat. Metoda iodometrică
2. SM SR EN 1899-2:2007 Calitatea apei. Determinarea consumului biochimic de oxigen după n- zile (CBOn).
3. SM SR ISO 10530:2012 Calitatea apei. Determinarea sulfurilor dizolvate. Metoda fotometrică, cu albastru de
metilen
4. SM SR ISO 13358:2012 Calitatea apei. Determinarea conţinutului de sulfuri uşor eliberabile
5. SM SR EN ISO 9963-1:2007 Calitatea apei. Determinarea alcalinităţii. Partea 1. Determinarea alcalinităţii totale
şi permanente
6. SM SR EN ISO 9963-2:2007 Calitatea apei. Determinarea alcalinităţii. Partea 2. Determinarea alcalinităţii
carbonate
7. SM SR ISO 10523:2011 Calitatea apei. Determinarea pH-lui.
8. SM SR EN ISO 8467:2006. Calitatea apei. Determinarea indicelui de permanganat. (Качество воды.
Определение показателя перманганата)
9. SM SR ISO 6060:2006. Calitatea apei. Determinarea consumului chimic de oxigen. (Качество воды.
Определение химического потребления кислорода)
10. Руководство по химическому анализу поверхностных вод суши / Отв.ред. А.Д.Семенов.–
Л.:Гидрометеоиздат, 1977.– 542 с.
11. Алекин О. А., Семенов А. Д., Скопинцев Б. А. Руководство по химическому анализу вод суши. Л., 1973
12. Лурье Ю.Ю. Унифицированные методы анализа вод М., Химия, Издание 2-е исправленное, 1973

3.2 Ionii principali, mineralizarea, duritatea

Ionii principali se referă la cele mai stabile componente ale apelor şi concentraţiile lor sunt într-o
dependenţă destul de clară cu factorii fizico-geografici şi, îndeosebi, cu componenţa rocilor muntoase,
solurilor din bazinul hidrografic al râurilor, lacurilor sau altor ecosisteme acvatice. În apele curgătore în
direcția nord-sud valorile sumei ionilor cresc pe cursul lor; cele mai mari valori sunt caracteristice pentru
perioada, când nivelul şi viteza apei sunt cele mai mici (etiaj), iar cele mai mici valori – invers, când viteza şi
volumul apei sunt mari (viituri de primăvară şi revărsări de vară-toamnă).
Compuşii chimici reprezentaţi prin anionii de hidrocarbonaţi şi carbonaţi, sulfaţi, cloruri și cationii de
calciu, magneziu, sodiu şi popasiu sunt, conform mai multor clasificări ale calităţii apelor naturale, numiţi
elementele de bază, sau pilonii, sau elementele structurale ale compoziţiei chimice şi calităţii apei. Anume
suma acestor anioni şi cationi determină mineralizarea sau salinitatea apelor, iar coraportul dintre acești
ioni este pus la baza mai multor clasificări ale apelor naturale.
Este bine cunoscut că apele în care predomină hidrocarbonaţii şi calciul sunt cele mai dulci la gust şi se
referă la ape dulci hidrogenocarbonate de calciu (CCa), cele care conţin cantităţi mari de sulfaţi şi magneziu
au un gust amăriu-amar şi se referă la apele puţin sărate-sărate, ape sulfate de magneziu (SMg), şi cele în care
predomină clorurile şi sodiul au un gust sărat – ape clorice de sodiu (ClNa), iar cele de cloruri-magneziu au
gust foarte amar, fiind, în majoritatea cazurilor, ape sărate şi chiar salamuri (ClMg).
Atunci când apele dulci ale râurilor sau lacurilor din clasa apelor hidrogenocarbonate, grupul calciului
se modifică în cele hidrogenosulfatice, sau în cele sulfatice, sau clorice, avem o schimbare radicală a
calității apei.
Cu regret, în regulamentele noi privind calitatea apelor naturale și monitoringul apelor de suprafață nu
este inclus aspectul coraportului dintre ionii principali în aprecierea proprietăților și calității apelor. Spre
exemplu, mineralizarea totală poate fi destul de mică – mai puțin de 300 mg/l, dar în ea predomină, de
exemplu, ionii de hidrogenocarbonați și sodiu. În acest caz apa este sodică și poate aduce daune sănătății
omului. O importanță foarte mare îl are coraportul dintre ionii principali în cazul determinării utilizării apei
în irigare, în procesele de potabilizare a apei.

21
 Hidrocarbonaţii, carbonaţii şi alcalinitatea
Noţiunea de alcalinitate a apelor naturale include suma anionilor acizilor slabi (carbonaţi, hidrogenocar-
bonaţi, silicaţi, boraţi, sulfiţi, hidrogenosulfiţi, sulfuri, hidrogenosulfuri, anionii acizilor huminici, fosfaţi).
Alcalinitatea este determinată de cantitatea de acizi tari, necesari pentru neutralizarea 1dm3 de apă.
Peste 80% din apele dulci sunt atribuite la clasa hidrocarbonatică, datorită predominării ionilor HCO3- în
şirul anionilor principali; anume hidrogenocarbonaţii sunt acei ioni, care determină alcalinitatea. Sursele
de CO32- şi HCO3- în apele de suprafaţă sunt rocile carbonatice (calcaruri, marne, dolomite ş.a.). Pe lângă
aceasta, şi apele reziduale ale întreprinderilor chimice, alimentare, pentru producerea sodei constituie una
din sursele de pătrundere a ionilor de carbonaţi şi hidrogenocarbonaţi în apele de suprafaţă. Totuşi, factorii
primordiali care determină dinamica acestor ioni în apele de suprafaţă sunt componenţa şi caracteristicele
rocilor muntoase din reţeaua hidrografică şi particularităţile hidrologice ale râurilor.
În apele râurilor conţinutul ionilor de hidrocarbonaţi şi carbonaţi variază de la 30 până la 400 mg/l şi în
apele puţin mineralizate el se află într-o corelaţie directă cu mineralizarea totală, deoarece anionii indicaţi
sunt dominanţi în aceste ape.
Alături de valorile pH-ului, mărimea alcalinităţii carbonatice a apei serveşte drept bază în cazul calculării
echilibrului dintre carbonaţi şi calciu în apele de suprafaţă, a evaluării calităţii apei, posibilităţilor de utilizare
a acesteia în irigaţie şi în scopul calculării gradului de agresivitate a apei în raport cu mortarul.
Cu regret, aceste componente nu sunt incluse în regulamentele naționale privind monitorizarea și
cerințele calității apelor de suprafață și celor subterane. Coraportulprincipali dintre ionii esteprincipali
un indicator este major
un indicator
în determinarea
principali
major în este un indicator
determinarea calității major apei înpotabile,
determinarea apelor calității
pentru apei
irigare potabile,
și a apelor pentru
agresivității apei irigare și metal,
a
or
or în
este înun determinareaprincipali
determinarea
indicator
este
calității
major calității unapei
apeiindicator
înundeterminarea potabile,
potabile, major apelor
apelor
calității
în determinarea
pentru
pentru
apei irigare
irigare
potabile,
calității
și
și aa apei
apelor
apei
pentru
potabile,
agresivității
irigareapelor
apelor
și a apei la beton, metal, etc.etc.
pentru la beton,
irigare și a
principali
agresivității este apei laindicator
beton, major
metal, în determinarea
etc. calității potabile, pentru irigare și a
l,i, etc.
etc. la beton, agresivității apei la beton, metal, etc. Determinare
apei agresivității metal,apei etc. la beton, metal, etc.Determinarea alcalinității
Determinarea
Determinarea alcalinității alcalinității Determinarea alcalinității
Determinarea alcalinității Determinarea
Determinarea alcalinității Alcalinitatea este concentraţia sumei anionil
alcalinității
Alcalinitatea
principali este un
este concentraţia
indicator majorsumeiîn anionilordeterminarea acizilor
calitățiislabi,
apei înpotabile,
primul apelor rând, pentru
ai acidului irigare și a Metoda de
aţia
ţia sumei sumei Alcalinitatea
anionilor
anionilor acizilor
acizilor este slabi,
slabi, concentraţia
în
în primul
primul sumei
rând,
rând, anionilor
ai
ai acidului
acidului acizilor slabi,
carbonic,în primul carerând,rând, prezenţi
sunt
ai acidului în apă.
tatea estecarbonic,
concentraţia
Alcalinitatea sumei
care suntapei este
este anionilor
concentraţia
concentraţia
prezenţi acizilor
în metal, sumei
sumei
apă. Metoda slabi,
anionilor
anionilor în primul
acizilor
acizilor
determinării rând,
slabi,slabi,
în ai acidului
în
primul primul
alcalinităţii ( HCO 33  rând, ai ai 322acidului
acidului
 CO
 carbonic,
2) prin care
carbonic,agresivității care sunt la beton,
prezenţi în HCO
HCO etc.
apă. 33Metoda


 CO
CO 22determinării

 alcalinităţii ( HCO  CO ) prin
ncare
n apă. apă. Metoda
Metoda
sunttitrarea
prezenţi
sunt determinării
determinării
prezenţi în
careapă.în sunt
apă. alcalinităţii
alcalinităţii
Metoda
Metoda determinării ((
determinării alcalinităţii
alcalinităţii )) prin
prin
( HCO titrarea
2
 CO 3 ) prin inversă
( HCO
prin  este
titrarea CO
inversă
32 
bazată estepe acţiunea reciproc
carbonic, prezenţi înacţiunea
apă. Metoda 3determinării
3alcalinităţii 3 şi carbonaţi
3 ) prin cubazată pe
3 3
inversă este bazată pe Determinarea
reciprocă 3
a ionilor alcalinității
hidrogenocarbonaţi
acţiunea
acţiunea titrarea reciprocă
reciprocă
reciprocă inversă estehidrogenocarbonaţi
bazatăhidrogenocarbonaţi
pe acţiuneaşi şireciprocă acu
cuionilorhidrogenocarbonaţi
cuhidrogenocarbonaţi şi carbonaţi cu, care se descomp
ersă acţiunea
esteacidul
bazatătare
titrarea peaşi
inversă aacţiunea
ionilor
ionilor
estea hidrogenocarbonaţi
formarea
ionilor
reciprocă
bazatăHmajor CO pe în a,acţiunea
ionilor
care se
carbonaţi
carbonaţi
hidrogenocarbonaţi
reciprocă
descompune
şi acarbonaţi
ionilor
în CO şi
şi
acidul
acidul
carbonaţi
H O tare
.
tare cuşişi formarea
formarea
şi irigare
carbonaţi H 2 CO cu 3
principali esteAlcalinitatea
un indicator este concentraţia
CO determinarea sumei anionilor
calității apei acizilor
CO potabile, Hslabi,
apelor
O în primul
pentru rând, șiaia acidului
,, care
care se acidul
descompune
se descompune tare şi
în
, în CO
CO
formarea şi
şiH COHH 2
2 OO 3
.
222 .. ,3care
3 , care
CO se descompune
HErlenmayer în 2
2 şi 22 .
2 O . în CO 2 H 100
2 Ose
şi formarea acidul H 2carbonic,
agresivității
100 CO
tare
mlapei 3şi
de care
formarea
la
probă se22descompune
beton,
care se suntmetal,
întroduc
2 prezenţi 3 în
etc. înse
într-un apă. şi Metoda
2descompune
vas de2ml,
determinării şi ml,
250
2
. ml
alcalinităţii
de probă se întroduc
adaugă 10 de
( HCO picături
 CO de 2
) şi
într-un vas Erl
prin
uc cdeîntr-un
într-un vas
vas 100100 ml ml de probă
de probă se întroduc
se întroduc într-un vas
într-un vas
Erlenmayer Erlenmayer de 250 de se
250 adaugă
ml,
indicatori se 10 picături
adaugă
şi o aşa 10 indicatori
3 picături
cantitate 3 de
de 0,05No aşaHCl, ca
probăindicatori
se 100 Erlenmayer
Erlenmayer
întroducmlşideoîntr-un
titrarea aşade
probă
inversă
decantitate
250
250
sevas
este
ml,
ml,dese
Erlenmayer
întroduc
bazată
se0,05N adaugă
adaugă
Determinarea
într-un
pe deHCl, 10
acţiunea
10 picături
250
vas picături
ml,
ca proba
Erlenmayerse de
reciprocă
desă de
alcalinității
adaugă
a capete 10 culoarea
250
ionilor picături
ml, se adaugăde
zmeurie,
hidrogenocarbonaţi 10apoipicături
şi se de
mai
carbonaţi cu
indicatori
cantitate de 0,05N şi osă
0,05N aşa HCl, cantitate
caculoarea
proba de să0,05N capete HCl,
culoarea caseseproba
zmeurie, să capete
apoiapoi se culoarea
mai 1 – zmeurie, apoi se se şimai
şi0,05N
0,05N HCl,
HCl,
o aşa cantitate
indicatori
adaugă ca
ca1proba
Alcalinitatea
proba
de –şi2 oml săHCl
aşa
este
capete
capete
HCl,şi seculoarea
cantitate
concentraţia ca proba
de
elimină 0,05N
sumei
zmeurie,
zmeurie,
să capete
bioxidul HCl,de
anionilor
apoi
apoi
culoarea
ca
carbonproba mai
mai
acizilor zmeurie,
să capete
prin aerarea
slabi,
adaugă
culoarea
în se adaugă
(purjarea)
primul mai 2 ml
zmeurie,
1 –HCl
probeiaicu
rând,
2 ml
apoi
şiHCl
aerul
acidului se fără
mai
se elimină
elimină bioxidul de ca
ină
nă bioxidul
2 ml bioxidul
HCladaugă
adaugă
bioxidul
şide de acidul
se carbon1de
carbon
elimină
1
– de
– 2
tare
2carbon
ml
prin
prin
ml bioxidul
HCl
HCl
şiaerarea
formarea
prin
aerarea şi de
şi
se
se
aerarea
(purjarea)H
elimină
(purjarea)
carbon
elimină
CO
(purjarea)
2 prin
bioxidul
3 , aerarea
probei
probei
bioxidul careprobeicu
cu
de
de
se aerul carbon
descompune
aerulcu fără
(purjarea)
carbon aerul
fără prin
fără
prinprobei
CO
aerarea
în cuCO
aerarea şi
timp
2aerul H
(purjarea)
2 timp
(purjarea) fără O
2de de5-7probei
. 5-7
probeimin. min.cu aerul
cu2 aerul fără
fără
CO
carbonic,CO 22 timp care sunt5-7 min.
prezenţi în apă. Metoda determinării alcalinităţii ( HCO 
 CO
Proba se titrează
timp
100 de
ml cu
5-7 de o min.soluţie
probă se 0,05Nîntroduc de borax
într-un până vas la apariţia
Erlenmayer culoriide verzi
250
Proba stabile.
ml, se se
3 adaugă
titrează 3cu )10o prin picături
soluţie de de borax p
0,05N
de 5-7 min. CO Proba
2
2 timp se de 5-7 min.
titrează cu o soluţie 0,05N de borax până la apariţia culorii verzi stabile.
titrarea inversă
indicatori
Proba se este şi
titrează bazată
o aşa
cu o pe
cantitateacţiunea
soluţie de
0,05N reciprocă
0,05Nde borax HCl, a ionilor
până ca proba
la hidrogenocarbonaţi
apariţiasă capete
culorii
Calcularea: culoarea
verzi şi carbonaţi
zmeurie,
stabile. cu
apoi se mai
e0,05N0,05N
titrează de
deCalcularea:
cuborax
borax
oProba
soluţiepână
până la
la apariţia
0,05N
se titrează apariţiadecuborax culorii
culorii
oHCl soluţie până verzi
verzi stabile.
stabile.
la apariţia
0,05N debioxidul
boraxculorii până verzi stabile. culorii
la apariţia verzi stabile.probei cu aerul fără
acidul Calcularea:
adaugă
Calcularea:
tare şi formarea 1 – 2 ml H CO şi , se
care eliminăse descompune deîn carbon
CO şiprin
H aerarea
O . (purjarea) ( N a  N 2 a 2 ) 1000
: Calcularea: 2 3 ( N11a11  N 22a 22 ) 1000 2 2 C mg-echiv HCO3  CO32  1 1
C mg-echiv
CO HCO
timp HCO de

 CO 22
 ( N a  N a )  1000
NN11aa11 NN22aa2100 2))C1000mg-echiv
1000
Cml2 mg-echiv
de(2Nprobă 1 a1  N a335-7
2se
 min.
2 )3întroduc
1000CO33 2  într-un
2 3  ( N1 a11 1 NV2vas a22 ) 2Erlenmayer
1000 de 250 ml, se adaugă 10 picături de V
chiv HCO 
 C
CO mg-echiv  HCO  CO  V  2
VV şiProba aşasecantitate
titrează cu 61 o0,05N
soluţie 0,05N cadeproba borax Cculorii
mg/l HCO  CO  61,02 Cmg  echiv /
indicatori oHCO 223de HCl, / l , săpână capetela apariţia
culoarea zmeurie, verziapoi
3stabile.se 3mai
3 3  V 3
C mg/l 33   CO 3 2  ,02 Cmg V  echiv
,HCO
,02 02CmgCmg CO
adaugă echiv
echiv C mg/l
–//2l61
l,,ml
Calcularea: HCO  CO  61 , 02 Cmg  echiv / l ,
C3 1mg/l ,02HCl 3şise elimină
3 / l , bioxidul de carbon prin aerarea (purjarea) unde: N 1probei cu aerul HCl; fără
3

3  unde:
2 
Cmg echiv - normalitatea
NN
 2 
unde: - HCO
normalitatea3  CO 3HCl;
11 1 – normalitatea HCl;
 61,02 Cmg  echiv / l ,
( N a  N a )  1000
normalitateaCO unde:
2 timp
unde: HCl; Na1de
N - normalitatea
5-7 min. HCO
C-1 normalitatea
mg-echiv HCl;
HCl;

3  CO3 
2  1 1 2 2
a1 - cantitatea (ml) de HCl;

Proba se a 1a
- –cantitatea
titrează cantitatea
cu o (ml)(ml)
soluţie dede0,05N
HCl;
HCl; de borax Vpână la apariţia culorii verzi stabile.
Cl;
Cl;
1 1 - cantitatea (ml) de HCl;
cantitatea (ml) de a -HCl; -1normalitatea
cantitatea HCO(ml) 
 CO de BHCl; 2 N 2 - normalitatea Na 2 B 4 O 7 ;
Calcularea: N 221C mg/l 3 Na
Na 2 B
34 O
4 O
7 61 ; ,02 Cmg  echiv / l ,
OO 77 ;;
Na NN –- normalitatea
B22normalitatea
2 7 ;
4O 2 Na(2NB 41O a 2 - cantitatea (ml) de borax, consumat la t
4normalitatea N71 ;- normalitatea
2 4 7
C mg-echiv aN222a2 -- cantitatea
unde:
HCO 3  CO (ml) 3  de borax, 1aHCl;  7N;2 a 2 ) 1000
consumat la titrare;
rax,
rax, consumat
cantitatea consumat (ml)la la
de a
titrare;
titrare;
a61,02 - cantitatea
– a consumat (ml) de borax,
deVHCl;
consumat la titrare;
61,02 – echivalentul ( HCO 3  CO 32  )
2borax,
-22cantitatea
–  1 - cantitatea
echivalentul (ml)
2 
la
de((ml)titrare;
borax,
HCO consumat
 CO 22 la titrare;
)
CO
CO 
CO COC 22mg/l
 HCO
61,023 –echivalentul CO 3 2  61,02 ( HCO Cmg 33 echiv

CO 33
2 3 / l),
2 
2 –33echivalentul 33 )) 61,02
Reagenţi: ( HCO
61,02 N CO 3 ) (( HCO
- normalitatea
––32echivalentul
echivalentul Na 23B34 O CO 7 ; 3 ))
Reagenţi:
unde:Reagenţi:
N 1 - normalitatea HCl;  soluţie 0,05 N de Na 2 B 4 O 7 ;
Reagenţi:
 soluţie 0,05 N a de2 -Na 22 B 4B
cantitatea O 77 (ml); de borax, consumat la titrare;
 soluţie a 0,05
Reagenţi: 0,05
-; cantitatea N de Na 4 O ;
N de Na soluție 2 B 4 O17de
soluţie 0,05N N de HCl; Na(ml) B2 4de O4 7HCl; ;7  soluție de 0,05N HCl;
 soluție de 0,05N61,02HCl; –2 echivalentul ( HCO 3  CO 32  )  soluţie de indicator 0,5g de metil – oranj în 100 ml de
05N HCl;  soluţie
soluție - normalitatea
• N 2soluţie
de indicator
0,05N 0,05HCl; N0,5gde Na de 2metil B 4 O–7 oranj ;; în 100 ml de alcool etilic+4 ml de 1% solute apoasă de metil
–dicator
oranj
oranjîn  100
în soluţie
100 • ml Reagenţi:
dede
mlmetil
de indicator
alcool
alcool 0,5g
etilic+4
etilic+4 mldede
ml metil
de –solute
oranjapoasă
în 100 de ml de alcool etilic+4albastruml de 1% solute apoasă de metil
albastru
0,5g de
soluţie
a soluție
de – de 0,05N
oranj
indicator în
0,5gHCl;
100de de1%
mlmetil 1% solute
alcool
– oranj înapoasă
etilic+4 de
demetil
100lamltitrare;metil
1% solute
alcool apoasă
etilic+4 mldedemetil
1% solute apoasă de metil
albastru
• 2 - cantitatea
soluţie
soluţie 0,05
de N (ml)
de
indicator
de
Na0,5g
borax,
Bde O consumat
metil; – oranj în 100 ml de alcool etilic+4 ml de 1% solute apoasă de metil albastru Sulfa
albastru 2 4 7 Sulfaţii
Sulfaţii Sulfaţii sunt prezenţi practic în toate apele
 Sulfaţii
Sulfaţii  2 
61,02 – echivalentul
Sulfaţii
soluție desunt
0,05N prezenţi
HCl;( HCO
Sulfaţii 3  în
practic CO 3 ) apele
toate Sulfaţii
de suprafaţă şi fac parte din categoria celor mai
ctic
ctic în
în toate
toate apele
apele Sulfaţii
de
de sunt prezenţi
suprafaţă
suprafaţă şi
şi fac
fac practic
parte
parte din
din în toate apele
categoria
categoria celor
celor demai
suprafaţă şiimportanţi
fac parte din categoria
anioni. Sursa celor mai de sulfaţi în a
principală
aţii sunt prezenţi practic
Sulfaţii
soluţie
importanţi

Reagenţi: de în
sunt toate
indicator
anioni. Sursa apele
prezenţi0,5g de
de
principală suprafaţă
practic
metil în
–
de toate
oranj şi
sulfaţi fac
apele
înîn100 demlmai
parte
apele din
de categoria
suprafaţă
dealcool
suprafaţă faccelor
şietilic+4
parte
este mai
din1%
mlprocesul
de categoria
solute celor de
apoasă
de dezagregare maimetil
pală
pală de importanţi
de sulfaţi
sulfaţi în
în apele
apele anioni.
de Sursa
de suprafaţă
suprafaţă principală de sulfaţi în apele de suprafaţă este
chimică procesul
şi de
dizolvare dezagregare
a mineralelor care conţin
anioni. Sursa albastru
principală
importanţi
chimică Nade2 BSursa
anioni.
Nşidedizolvare sulfaţi îneste
este procesul
apele
principală
a mineralelor procesul
de
de
care de
de
suprafaţă
sulfaţi dezagregare
dezagregare
conţin îneste
sulf,procesul
apele mai alesdeadezagregare
de suprafaţă este procesul
ghipsului, şi celdededezagregare
oxidare a
 soluţie
lelor
elor care
caresulfurilor
conţin
conţin
0,05
chimicăsulf,
sulf, şi dizolvare
mai 4 O 7a; mineralelor care conţin sulf, mai ales sulfurilor a ghipsului, şi cel de oxidare a
şi a sulfului. În cantităţi mari sulf
dizolvare a mineralelor
chimică amai
şi şidizolvare ales
alesconţin
care a aamineralelor
sulfului. ghipsului,
ghipsului,
În sulf, mai
cantităţişi
şi cel
carecel
ales
mari de
de oxidare
oxidare
a sulfaţii
conţin ghipsului,
sulf, aa şiconţin
Sulfaţii
mai
se cel de
ales a în oxidare
ghipsului, a şi celindustriale
deversările de oxidarealea

antităţi
antităţi sulfurilor
soluție
mari
mari de 0,05N
sulfaţii
sulfaţii şi
HCl;
sesea sulfului.
conţin
Sulfaţiiconţin
sunt în
în În cantităţi
deversările
deversările
prezenţi practic mari sulfaţii
industriale
industriale
în toate ale
apeleale se suprafaţă
de conţinîntreprinderilor
înşi fac
deversările
parte din industriale
carecategoria ale acid sulfuric,
întrebuinţează
celor
şi a sulfului. În cantităţi
sulfurilor
întreprinderilor
soluţie
şi a 0,5g
care mari
sulfului. sulfaţii
În– oranj
întrebuinţează seacid
cantităţi conţin
mari în deversările
sulfaţii
sulfuric, se conţin
de22exemplu, industriale
îndeîn
cele aleale
deversările
uzinelorindustriale
de metil ale mai
hidroliză.
 întreprinderilor
de indicator care
de întrebuinţează
metil în acid
100 mlsulfuric,
de alcoolde exemplu,
etilic+4 ml în 1%cele ale
solute uzinelor
apoasă dede hidroliză.
ează
ază acid
rilor acid
care sulfuric,
sulfuric, de
de exemplu,
importanţi
întrebuinţează
întreprinderilor
Sulfaţii
albastru pătrund exemplu,
înanioni.
acid
care în
înSursa
cele
celesuprafaţă
sulfuric,
întrebuinţează
apele de ale
ale
de uzinelor
uzinelor
principală
exemplu, dede
desulfaţi
în hidroliză.
hidroliză.
cele
acidşi sulfuric,
prin înexemplu,
ale
de
intermediul apele
uzinelor
apelordeSulfaţii
de în
suprafaţă pătrund
aleeste
hidroliză.
cele
reziduale uzinelor
menajere
în apele
procesul de de suprafaţă şi prin int
dezagregare
deşihidroliză.
cele ale
prafaţă
prafaţă şi
şi Sulfaţii
prin
prin pătrund
intermediul
intermediul
chimică şi în apele
apelor
apelor
dizolvare de suprafaţă
reziduale
reziduale
a şi
menajere
menajere
mineralelor prin
careşi
şi intermediul
cele
cele
conţin ale
alesulf, apelor
mai ales reziduale
întreprinderilor
a menajere
ghipsului, de
şi celşi cele
producere
de aleagricolă.
oxidare a În cazu
rund în apele de suprafaţă
Sulfaţii pătrund de
întreprinderilor şi
în apeleprin
producere intermediul
de suprafaţă
agricolă. apelor
şi prin reziduale
intermediul
În cazul menajere
lipsei de apelor şi cele
reziduale
oxigen, ale
sub menajere
acţiunea şi cele ale
bacteriilor
 Sulfaţii
Sulfaţii sunt prezenţi practic în toate apele de suprafaţă şi fac parte din categoria celor mai importanţi
anioni. Sursa principală de sulfaţi în apele de suprafaţă este procesul de dezagregare chimică şi dizolvare a
mineralelor care conţin sulf, mai ales a ghipsului, şi cel de oxidare a sulfurilor şi a sulfului. În cantităţi mari
sulfaţii se conţin în deversările industriale ale întreprinderilor care întrebuinţează acid sulfuric, de exemplu,
în cele ale uzinelor de hidroliză. Sulfaţii pătrund în apele de suprafaţă şi prin intermediul apelor reziduale
menajere şi cele ale întreprinderilor de producere agricolă. În cazul lipsei de oxigen, sub acţiunea bacteriilor
sulfatreducătoare, sulfaţii se reduc până la sulfură de hidrogen şi sulfuri, care, odată cu apariţia în apele
naturale a oxigenului, din nou sunt oxidaţi până la sulfaţi. Plantele şi alte organisme autotrofe utilizează
sulfaţii dizolvaţi în apă în procesul sintezei substanţelor proteice. După pieirea celulelor vii bacteriile
heterotrofe pun în libertate sulful proteinelor sub formă de sulfură de hidrogen, care uşor se oxidează până
la sulfaţi în prezenţa oxigenului.
Concentraţia sulfaţilor în apele râurilor şi cele ale lacurilor dulci variază între 5 şi 100 mg/l. Concentraţia
sulfaţilor în apele de suprafaţă este supusă unor oscilaţii sezoniere vizibile şi, de obicei, corelează cu
modificarea mineralizării totale a apei. Prin urmare, cei mai importanţi factori, care determină conţinutul
sulfaţilor sunt: coraportul variabil dintre scurgerea de suprafaţă şi cea subterană, procesele de oxido-reducere,
situaţia hidrobionţilor în obiectul acvatic şi activitatea gospodărească a omului.
Conţinuturile sporite de sulfaţi înrăutăţesc proprietăţile organoleptice ale apei şi manifestă o anumită
acţiune fiziologică asupra organismului uman. Deoarece sulfaţii au proprietăţi diuretice, concentraţia lor de
limită admisibilă este strict reglementată de acte normative. Limita gustativă a sulfatului de magneziu se află
în intervalul 400-600 mg/dm3,, iar a sulfatului de calciu – 250 mg/dm3. Prezenţa sulfaţilor în apa industrială
normative.
şi cea potabilă Limita
poate figustativă
atât utilă,acât
sulfatului de magneziu se află în intervalul 400-600 mg/dm3,, iar a
şi dăunătoare.
3
sulfatului de calciu – 250 mg/dm . Prezenţa sulfaţilor în apa industrială şi cea potabilă poate fi
atât utilă, cât şi dăunătoare. Determinarea sulfaților
Determinarea sulfaților
MetodaMetoda
gravimetrică se bazează pe determinarea
gravimetrică se bazează pe determinarea prin cântărireprina BaSO 4 , care
cântărire se formează
a BaSO la acţiunea
4 , care se
reciprocă a sulfaţilor şi sărurilor bariului.
formează la acţiunea reciprocă a sulfaţilor şi sărurilor bariului.
Modul determinării:
Modul determinării:
100 ml de probă se introduc într-un pahar termorezistent, se adaugă 5 picături de metil – oranj + 2 ml
100 ml de probă se introduc într-un pahar termorezistent, se adaugă 5 picături de metil –
HCloranj
(1:1)+şi2 amestecul
ml HCl (1:1)se încălzeşte
şi amesteculpână selaîncălzeşte
fierbere. Apoi,
până laamestecând în continuu,
fierbere. Apoi, amestecând se toarnă picurat 5 ml
în continuu,
de se
clorură
toarnă picurat 5 ml de clorură de bariu, amestecul se lasă timp de 8 – 12 ore pentru depunerea Toată
de bariu, amestecul se lasă timp de 8 – 12 ore pentru depunerea deplină a precipitatului.
cantitatea
deplinăde a precipitat se trece
precipitatului. cantitativ
Toată pe un
cantitatea defiltru de hârtie
precipitat (bandă
se trece albastră),
cantitativ pecare
un în prealabil,
filtru de hârtiepentru a
se asigura
(bandă oalbastră),
mai marecare
densitate, se umectează
în prealabil, pentru acusealcool etilic
asigura o sau
mai cu apă densitate,
mare distilată clocotită; precipitatul
se umectează cu de
pe alcool
filtru seetilic
spalăsau
cu cu
apăapă
distilată fiebinte până la înlăturarea din filtrat a clorurilor, filtrul
distilată clocotită; precipitatul de pe filtru se spală cu apă distilată fiebinteeste trecut într-un
creuzet
până cântărit în prealabil,
la înlăturarea care este
din filtrat introdus filtrul
a clorurilor, într-uneste
cuptor
trecutcu într-un
mufă şicreuzet
calcinatcântărit
la temperatura de 800° C,
în prealabil,
până când precipitatul nu va deveni alb (circa 1 – 2 ore). Creuzetul se răceşte
care este introdus într-un cuptor cu mufă şi calcinat la temperatura de 800° C, până când în exicator şi se cântăreşte.
Apoi se repetă calcinarea
precipitatul nu va devenipânăalbcând greutatea
(circa precipitatului
1 – 2 ore). Creuzetuldevine constantă.
se răceşte în exicator şi se cântăreşte.
Apoi se repetă calcinarea până când greutatea precipitatului devine constantă.
Calcularea:
Calcularea:
0 . 4115  p  1000
C 
V
unde:C –Cconcentraţia
unde: – concentraţia sulfaţilor
sulfaţilor în mg/l;
în mg/l; -2
0,4115 – coeficientul de recalculare
0,4115 – coeficientul de recalculare a BaSO a BaSO 4 în-2;SO4 ;
în SO
4 4
p –pmasa– masa precipitatului
precipitatului sulfatului
sulfatului de bariu;
de bariu;
V – volumul
V – volumul probei. probei.
Pentru exprimarea
Pentru concentraţiei în
exprimarea concentraţiei în mg-echiv/l,
mg-echiv/l, este
estenecesar
necesarca carezultatul
rezultatulobţinut
obţinutsăsăfiefieînmulţit
înmulţitlala
0,0208.
0,0208.
Reagenţi:
Reagenţi:
 soluţie 5% de clorură de bariu;
• soluţie 5% de clorură de bariu;
 soluţie 0,5% de metil – oranj în apă;
• soluţie 0,5% de metil – oranj în apă;
 alcool etilic 95%;
• alcool etilic 95%;
HClHCl
 • 1:1.1:1.

Clorurile
23
Sursele primare ale clorurilor în apele naturale sunt rocile muntoase magmatice, în
componenţa cărora intră minerale ce conţin clor, stratele salifere. Clorurile sunt anionii cu cea
 Clorurile
Sursele primare ale clorurilor în apele naturale sunt rocile muntoase magmatice, în componenţa cărora
intră minerale ce conţin clor, stratele salifere. Clorurile sunt anionii cu cea mai mare capacitate de migraţie,
fapt ce se explică prin solubilitatea lor înaltă, sorbţia puţin exprimată de către substanţele în suspensie şi
gradul mic de utilizare de către organismele acvatice, în afară de aceasta, spre deosebire de ionii SO42- şi
CO32- , clorurile nu sunt dispuse spre formarea perechilor asociate de ioni. Concentraţia clorurilor în apele
de suprafaţă este supusă unor oscilaţii sezoniere evidente, care corelează cu modificarea mineralizării totale
a apei.
În apele râurilor şi cele ale lacurilor dulci conţinutul clorurilor variază de la zecimi de miligram până
la zeci, sute şi chiar mii de miligrame la litru. Cantităţi importante de cloruri pătrund în apă în rezultatul
deversării în reţeaua hidrografică a apelor reziduale industriale şi menajere.
Conţinutul sporit de cloruri diminuiază calităţile gustative ale apei, o fac puţin utilă ca apă potabilă
şi limitează întrebuinţarea ei în multe domenii tehnice şi gospodăreşti, printre care şi irigarea terenurilor
agricole. Concentraţiile clorurilor, oscilaţiile lor, inclusiv cele diurne, pot servi drept criteriu de poluare a
bazinelor acvatice cu deversări menajere.
Ionii Cl- reprezintă anionii dominanţi în apele puternic mineralizate. În cazul prezenţei ionilor de natriu
în apă, concentraţia clorurilor de peste 250 mg/dm3 dă apei un gust sărat.
Determinarea clorurilor
Metoda argentometrică este bazată Determinarea
pe solubilitateaclorurilor
slabă a clorurii de argint, care se depune
Metoda argentometrică este bazată pe solubilitatea
Determinarea slabă
clorurilor
din soluţie la adăugarea nitratului de argint în apa care conţine a clorurii
ioniidedeargint, care se depune din soluţie
clorură.
la adăugarea
Metoda
Într-un nitratului de argint
argentometrică
vas Erlenmayer esteînse apa
bazatăcare
pe conţine
introduc 25, 50ionii
solubilitatea de100
clorură.
sauslabă aml
clorurii de argint,
de probă, caredesenecessitate,
în caz depune
dinÎntr-un
soluţie la
vas adăugarea
Erlenmayer nitratului
se de
introduc argint
25, în
50 apa
sau care
100 conţine
ml de ionii
probă, de
în clorură.
adăugând apă distilată, se aduce proba până la 100 ml, se adaugă 1 ml soluţie de cromatcaz de necessitate, adăugând
de apă
Într-un
distilată,
potasiu şivasse Erlenmayer
se aduce proba
titrează cu se
până introduc
lasoluţie
100 ml, 25,
desenitrat 50
adaugă de1sau
ml 100 mldedecromat
soluţie
argint, probă,deîn
amestecându-se cazîntrerupere
potasiu
fără de necessitate,
şi se titrează cu la
până soluţie
adăugând
de nitrat apă
de argint,
obţinerea distilată,
culorii se aduce
amestecându-se proba până la 100 ml, se adaugă 1 ml soluţie
galbeni-cafenii.fără întrerupere până la obţinerea culorii galbeni-cafenii. de cromat de
potasiu şi se titrează cu soluţie de nitrat de argint, amestecându-se fără întrerupere până la
Calcularea:
Calcularea:
obţinerea culorii galbeni-cafenii. Ce 
aN  1000
mgechiv / l
Calcularea: V
CaN
x  Ce  35 , 45 mg / l
 1000
Ce  mgechiv / l
unde: a –(ml)
cantitatea V
unde: a – cantitatea soluţiei(ml) soluţieidenitratului
nitratului
C  argint,
Ce
de argint, consumat la titrare;
 35 ,consumat
45 mg / l la titrare;
N – normalitatea nitratului
N – normalitatea nitratului de argint;
x de argint;
unde: a –Vcantitatea
– volumul (ml) soluţiei nitratului de argint, consumat la titrare;
probei;
V – volumul probei;
N –35,45
normalitatea nitratului
– echivalentul de argint;
35,45 – echivalentul clorului. clorului.
V – volumul
În caz de necesitate probei; determinarea în apă distilată (martor).
se efectuează
În caz de necesitate
35,45 –seechivalentul
efectuează determinarea
clorului. în apă distilată (martor).
Reagenţi:
În caz de necesitate
 soluţia sede
nitratului efectuează determinarea
argint 0,05 în apăgdistilată
N – se iau 4,4937 de sare (martor).
şi se dizolvă şi se aduce, adăugând apă
Reagenţi:
Reagenţi:
distilată, până la 1 l .
soluţia
 • soluţia nitratuluidedeargint
nitratului argint0,05
0,05 N
N –– se
se iau
iau 4,4937
4,4937g gdedesare şi se
sare dizolvă
şişi şi seşiaduce,
sesedizolvă adăugând
se aduce, apă distilată,
adăugând apă până
 lasoluţia cromatului
1 l. până la 1 l . de potasiu – 10 g K 2 CrO 4 se dizolvă aduce, adăugând apă distilată, până
distilată,
la 1 l.
 • soluţia
soluţiacromatului
cromatuluidedepotasiu
potasiu––1010gg K 2 CrO 4 se se dizolvăşişiseseaduce,
dizolvă
Calciul aduce, adăugând
adăugând apăapă distilată,
distilată, până
până la 1 l.
la 1 l.
Calcarurile, dolomitele, ghipsul, silicaţii ce conţin calciu şi alte roci metamorfice şi de
Calciul
sedimentare sunt sursele naturale ale calciuluiCalciul în apele de suprafaţă. În apele râurilor conţinutul
Calcarurile,
cationilor de dolomitele,
calciu rareori ghipsul,
depăşeştesilicaţii
1g/dm ce 3 conţin calciu şi alte roci metamorfice şi de
, fiind, înşimajoritatea cazurilor, în limitele 20-60 sunt
Calcarurile,
sedimentare dolomitele,
sunt ghipsul,
surselecalciului
naturale silicaţii ce conţin calciu alte roci metamorfice şi de sedimentare
mg/l. Concentraţia înaleapele
calciului în apele
de suprafaţă de suprafaţă.
este supusă În unorapele râurilor
oscilaţii conţinutul
sezoniere bine
sursele naturale
cationilor ale calciului
de calciu rareori în apele de1g/dm
depăşeşte suprafaţă.
3
, În apele
fiind, în râurilor conţinutul
majoritatea cazurilor, cationilor
în limitelede 20-60
calciu rareori
evidenţiate. Ionii de calciu sunt indicatori determinanți în aprecierea calității apelor ca sursă a
depăşeşte
mg/l. 1g/dm3, fiind,
Concentraţia în majoritatea
calciului în apele cazurilor,
de suprafaţăîn limitele
este 20-60 mg/l.
supusă unor Concentraţia
oscilaţii calciuluibine
sezoniere în apele de
vieții și echilibrului, a agresivității apei la beton și metal. Apele reziduale ale industriei
suprafaţă este supusă
evidenţiate. unor oscilaţii sezoniere bine evidenţiate. Ionii de calciu sunt indicatori ca determinanți în
silicaţilor,Ionii
celeidemetalurgice,
calciu suntchimice,
indicatori dedeterminanți
fabricare a sticleiîn aprecierea calității
şi scurgerile apelor
de pe terenurilesursă a
agricole
aprecierea
vieții calității apelora caagresivității
și echilibrului, sursă a viețiiapeiși echilibrului,
la beton așiagresivității
metal. Apeleapei la beton și metal.
reziduale Apele reziduale
ale industriei
conțin cantități mari de calciu.
ale
silicaţilor, celei metalurgice, chimice, de fabricare a sticlei şi scurgerile de pe terenurile agricole agricole
industriei silicaţilor, celei metalurgice, chimice, de fabricare a sticlei şi scurgerile de pe terenurile
conțin
conțincantități
cantitățimari
mari de
decalciu.
calciu. Determinarea calciului
Metoda este bazată pe formarea ionilor calciului cu trilonul-b în mediu alcalin al compusului
cu grad redus de disociere. Determinarea
Determinarea calciului
calciului
Metoda
Metoda este
este
Într-un bazată
vas bazatăpepeformarea
Erlenmayer se iauionilor
formarea 25 saucalciului
ionilor 50 ml decucu
calciului trilonul-b
+ apă în
trilonul-b
probă înmediu alcalin
mediupână
distilată alcalin al
al compusului
la 100 compusului
ml + 2 ml 2N cu grad
redus
cu gradde
NaOH disociere.
redus de disociere.
+ indicatorul combinat şi se titrează cu soluţie de trilon-b până la trecerea culorii din
Într-un
Într-un vas
vas
verde-murdar Erlenmayer
Erlenmayer seseiau
în albastru. iau2525sau sau5050ml mlde deprobă
probă ++ apăapă distilată până la 100 ml ++ 22 ml ml 2N
2N NaOH
NaOHCalcularea:
+ indicatorul combinat şi se titrează cu soluţie 24 de trilon-b până la trecerea culorii din
verde-murdar în albastru. aN  1000
Calcularea: Ce 
 Metoda este bazată pe formarea ionilor calciului cu trilonul-b în mediu alcalin al compusului
cu grad redus de disociere.
Într-un vas Erlenmayer se iau 25 sau 50 ml de probă + apă distilată până la 100 ml + 2 ml 2N
+ indicatorul combinat şicombinat
NaOH + indicatorul se titrează cu titrează
şi se soluţie de
cu trilon-b până
soluţie de la trecerea
trilon-b până culorii din verde-murdar
la trecerea culorii din în
albastru.
verde-murdar în albastru.
Calcularea:
Calcularea:
aN  1000
Ce 
V
C x  C e  20 , 04
unde: C x - concentraţia calciului în mg/l;
unde: C x – concentraţia calciului în mg/l;
a – cantitatea (ml) de trilon-b, consumat la titrare;
a – cantitatea (ml) de trilon-b, consumat la titrare;
C e - aceeaşi în mg-echiv/l
CNe –– aceeaşi în mg-echiv/l
normalitatea trilonului-B.
Reagenţi:
N – normalitatea trilonului-B.
 trilonul-B 0,05 sau 0,02 N – vezi duritatea;
Reagenţi:
 indicatorul combinat: 0,2 g de murexid + 0,5 de naftol verde + 100g clorură de sodiu
• trilonul-B 0,05 sauîn0,02
(totul se pisează N – şi
piuliţă vezi
se duritatea;
păstrează într-un flacon întunecat);
 2N NaOH – 80 g NaOH se dizolvă în +1l0,5
• indicatorul combinat: 0,2 g de murexid de de
apănaftol verde + 100g clorură de sodiu
distilată.
(totul se pisează în piuliţă şi se păstrează într-un flacon întunecat);
• 2N NaOH – 80 g NaOH se dizolvă în 1l de apă distilată.

Magneziul
În apele de suprafaţă magneziul, ca şi calciul, pătrunde mai ales în rezultatul proceselor de dezagregare
chimică şi dizolvare a dolomitelor, marnei şi a altor minerale. Conţinutul de magneziu în apele de suprafaţă
este supus unor variaţii vizibile, mai des oscilând în intervalul 1-30 mg/l; ca regulă, concentraţiile maxime
sunt observate în perioada etiajului, iar cele minime – în perioada viiturilor.
Cantităţi considerabile de magneziu pot pătrunde în obiectele acvatice odată cu apele reziduale ale
întreprinderilor metalurgice, textile, de silicaţi ş.a.

Duritatea
Duritatea constituie o proprietate a apei naturale ce depinde, mai ales, de prezenţa sărurilor dizolvate
ale calciului şi magneziului. În condiţii naturale ionii de calciu şi magneziu şi cei ai altor metale alcalino-
pământoase, care condiţionează duritatea, pătrund în apă în rezultatul interacţiunii CO2 dizolvat cu
mineralele carbonatice, a altor procese de dizolvare şi dezagregare chimică a rocilor muntoase. Printre
sursele acestor ioni se numără şi procesele microbiologice, care au loc în solurile suprafeţei de captare a
apelor, în depunerile subacvatice şi, de asemenea, apele reziduale ale diferitor întreprinderi.
Duritatea apei variază în limite mari. Duritatea apelor de suprafaţă este supusă unor oscilaţii sezoniere evidente,
cele mai înalte valori fiind atinse la sfârşitul iernii, iar cele mai scăzute – în perioada viiturilor de primăvară.
Conform metodelor clasice, duritatea este calculată în mg-ecv/dm3, sau mmoli/dm3 și în grade germane,
franceze, engleze, americane. Duritatea de 1 mg-ecv/gm 3 este egală cu 2,804 grade germane, 3,511 grade
engleze, 5,005 grade franceze, 50,045 grade americane. Conform clasificării lui Alekin O.A., apa cu o duritate
sub 4 mg-ecv/dm3 este considerată moale, de la 4 până la 8 mg-ecv/dm3 – cu duritate medie, de la 8 până la
12 mmoli/dm3 – dură, iar peste 12 mg-ecv/dm3 – foarte dură.
Duritatea totală oscilează de la unităţi până la zeci, iar uneori şi sute de mg-ecv/dm3, totodată, duritatea
temporară (cea cauzată de carbonaţi) constituie până la 70-80% din duritatea totală, însă, în unele cazuri,
duritatea cauzată de ionii de magneziu poate atinge 50-60%.
Duritatea sporită înrăutăţeşte proprietăţile organoleptice ale apei, conferindu-i un gust amar, şi acţionează
asupra organelor digestive. Duritatea totală a apei potabile prielnică pentru sănătatea umană este în limitele
2- 4 mg-ecv/l, dar nu trebuie să depăşească 10,0 mg-ecv/l.

Determinarea durității apei

Duritatea este condiţionată de prezenţa în apă, în primul rând, a ionilor de calciu şi magneziu. Metoda
de determinare a durităţii este bazată pe titrarea probei cu soluţia de sodiu a acidului etilendiamintraacetic
(trilon-B) în mediu alcalin cu indicator cromogen-negru.

25
 Duritatea este condiţionată Determinarea
de prezenţa durității
în apă, apei
în primul rând, a ionilor de calciu şi
Duritatea Metoda
magneziu. este condiţionată
de determinare de prezenţa
a durităţiiîneste
apă, în primul
bazată rând,probei
pe titrarea a ionilor de calciu
cu soluţia şi a
de sodiu
magneziu. Metoda de determinare a durităţii este bazată pe titrarea probei
acidului etilendiamintraacetic (trilon-B) în mediu alcalin cu indicator cromogen-negru. cu soluţia de sodiu a
Într-un vas
aciduluiÎntr-un Erlenmayer
etilendiamintraaceticse măsoară
vas Erlenmayer(trilon-B) şi
se măsoară se toarnă
în şi
mediu 25 sau
alcalin
se toarnă 50
25cu ml de probă,
sauindicator probă, adăugând apă distilată se
adăugând
50 ml decromogen-negru.apă distilată volumul
aduce până lase
Într-un
volumul 100
vas ml, se toarnă
Erlenmayer
aduce până 5măsoară
lase100ml desesoluţie-tampon,
ml, şi se toarnă
toarnă de 5-7
5 ml 25 sau picături
50 ml dedeprobă,
soluţie-tampon, indicator (sau de
5-7 adăugând
picături 10-15
apă mg de(sau
distilată
indicator amestec
uscat) şi sese
volumul
10-15 titrează
mg aduce până
până la
de amestec trecerea
lauscat)
100 ml, culorii roşii-violete.
se titrează
şi se toarnă 5până
ml de
la soluţie-tampon, 5-7 picături de indicator (sau
trecerea culorii roşii-violete.
10-15 mg de amestec uscat) şi se titrează până la trecerea culorii roşii-violete.
Calcularea:
Calcularea:
Calcularea: aN  1000
 C
aN  1000
V
x
C 
unde: C
unde:x - duritatea apei
C -înduritatea
mg-echiv;
x
x
V
apei în mg-echiv;
Cx N
unde: N – normalitatea trilonului-b;
- duritatea apei întrilonului-b;
– normalitatea mg-echiv;
a – cantitateaN(ml) – de trilon-b,(ml)
–a normalitatea
cantitatea consumat la titrare;
trilonului-b;
de trilon-b, consumat la titrare;
V – volumulaprobei.
–Vcantitatea
– volumul(ml) de trilon-b, consumat la titrare;
probei.
Reagenţi: V – volumul probei.
Reagenţi:
Reagenţi:
 0,05 sau 0,02 soluţie normală de trilon-B, în cantitate de 3,75 g se dizolvă într-un litru de apă
0,05
 • 0,05 sau 0,02
sau 0,02
distilată soluţie
mai normală
soluţie
(este de adeode
normală
bine trilon-B, în cantitate
trilon-B,
prepara din în de 3,75
cantitate
fixanale); de g3,75
se dizolvă într-un litru
g se dizolvă de apă
într-un litrudistilată
de apă(este mai
bine de
distilată a o prepara din
(este mai bine
soluţie-tampon NaClfixanale);
de ao NH
prepara OHdin: fixanale);
20 g de clorură de amoniu se dizolvă în 100 ml de amoniac
4
concentrat şi NaCl
 • soluţie-tampon
soluţie-tampon soluţia se NH
aduce4 OH 20ung litru
până: la de clorură
de clorură dedeamoniu
adăugând amoniuse se dizolvă
dizolvă
apă distilată; în 100
în 100 mlamoniac
ml de de amoniac
concentrat
soluţie-tampon
concentrat
şi soluţia seşiaduce (0,5
până glade
un cromogen-negru
litru adăugând se
apă dizolvă în
distilată; 10
soluţia se aduce până la un litru adăugând apă distilată; ml de soluţie de amortizor şi se aduce până
la 100 ml cu(0,5
• soluţie-tampon alcooli
g de etilic; sau uscat se
cromogen-negru – 0,5 g deînindicator
dizolvă se pisează
10 ml de soluţie împreunăşi cu
de amortizor 50g depână
se aduce clorură deml cu
la 100
sodiu).
alcooli etilic; sau uscat – 0,5 g de indicator se pisează împreună cu 50g de clorură de sodiu).

Metoda
Metoda de
de calculare
calculare aa concentrației de magneziu
concentrației de magneziu
Calcularea se efectuează
Calcularea prin următoarea
se efectuează formulă:
prin următoarea formulă:
Ce  a  b
Cx = 12,16 × Ce
unde: a – duritatea, mg-echiv/l;
unde: a – duritatea,
b – conţinutul mg-echiv/l;
ionilor calciului, mg-echiv/l;
12,16b – echivalentul
conţinutul ionilor calciului, mg-echiv/l;
magneziului.
12,16 – echivalentul magneziului.
Sodiul şi potasiul
Sodiul şi potasiul
În apele de suprafaţă sodiul şi potasiul
În apele de suprafaţă sodiul şi potasiulmigrează preponderent
migreazăînpreponderent
formă dizolvată. în Concentraţia
formă dizolvată.sodiului
în apele râurilor oscilează
Concentraţia sodiului înîntre
apele0,6 râurilor
şi 300 mg/dm 3
oscilează , cea a potasiului
între 0,6 şi 300– mg/dm
în jurul3 a 19 mg/l, în dependenţă
, cea a potasiului – în
de condiţiile fizico-geografice şi particularităţile geologice ale bazinului
jurul a 19 mg/l, în dependenţă de condiţiile fizico-geografice şi particularităţile hidrografic. Sursele principale
geologice ale de
pătrundere a sodiului
bazinului şi potasiului
hidrografic. Surseleîn principale
apele de suprafaţă sunt rocile
de pătrundere vulcaniceşişi cele
a sodiului de sedimentare,
potasiului în apele sărurile
de
native
suprafaţă sunt rocile vulcanice şi cele de sedimentare, sărurile native solubile ale natriului şi
solubile ale natriului (cloruri, sulfaţi, carbonaţi). În afară de aceasta, elementele chimice menţionate
compuşii lor ajung
(cloruri, sulfaţi,încarbonaţi).
apele naturale şi prindeintermediul
În afară apelor reziduale
aceasta, elementele chimice menajere
menţionateşi industriale,
şi compuşiia scurgerii
lor
de suprafaţă atât de pe terenurile agricole, cât şi de pe teritoriile urbanizate.
ajung în apele naturale şi prin intermediul apelor reziduale menajere şi industriale, a scurgerii de
suprafaţă atât de pe terenurile agricole, cât şi de pe teritoriile urbanizate.
Determinarea ionilor de sodium și potasiu
Dintre metodele clasice deDeterminarea
determinare aionilor acestordeioni sunt și
sodium cele de absorbție atomică în flacară sau de
potasiu
emisie optică, mai noi
Dintre - cu plasmă
metodele clasicecuplată inductiv (ICP),
de determinare dar se utilizează
a acestor ioni sunt șicele
metoda de calcul bazată
de absorbție atomicăpeînfaptul
că suma anionilor principali este egală cu suma cationilor, adică din suma sulfaţilor,
flacară sau de emisie optică, mai noi - cu plasmă cuplată inductiv (ICP), dar se utilizează și hidrogenocarbonaţilor
şi clorurilor
metoda (înde echivalenţi)
calcul bazată se pe
scade suma
faptul căcalciului şi magneziului.
suma anionilor principali este egală cu suma cationilor,
adică din suma sulfaţilor, hidrogenocarbonaţilor şi clorurilor (în echivalenţi) se scade suma
calciului şi magneziului. Mineralizarea
Conţinutul sumar al tuturor substanţelor minerale, depistate la analiza chimică a apei, de obicei, se
exprimă în mg/dm3 şi este numit mineralizare totală, Mineralizarea
sau salinitate, sau sumă a ionilor.
Conţinutul sumar al tuturor substanţelor
Multe întreprinderi de producere, gospodăria agricolă, minerale,întreprinderile
depistate la analiza chimică
alimentării cua apă
apei,potabilă
de
3
obicei,anumite
înaintează se exprimă în mg/dm
cerinţe faţă deşicalitatea
este numit
apei,mineralizare
în particular, totală,
faţă sau salinitate, sau ei,
de mineralizarea sumă a ionilor.
deoarece apa care
conţine o cantitate mare de săruri influenţează negativ asupra organismelor vegetale şi animale,apă
Multe întreprinderi de producere, gospodăria agricolă, întreprinderile alimentării cu asupra
potabilădeînaintează
tehnologiei producere anumite cerinţe
şi, în final, faţă de producţiei;
a calităţii calitatea apei, apaînputernic
particular, faţă de mineralizarea
mineralizată ei,
provoacă formarea
deoarece
pietrei apa cazanelor,
pe pereţii care conţine o cantitate
apariţia mare
coroziei, de sărurisolurilor.
salinizarea influenţează
Pentrunegativ asupra organismelor
apa potabilă şi cea utilizată la
vegetale şi animale, asupra tehnologiei de producere şi, în final, a calităţii
irigarea terenurilor agricole este stabilită o concentrație limită a mineralizării de 1000 mg/l. Pentru sănătateaproducţiei; apa
puternic mineralizată provoacă formarea
umană concentrația prielnică constituie 200-400 mg/l. pietrei pe pereţii cazanelor, apariţia coroziei, salinizarea
solurilor. Pentru apa potabilă şi cea utilizată la irigarea terenurilor agricole este stabilită o
concentrație limită a mineralizării de 1000 mg/l. 26 Pentru sănătatea umană concentrația prielnică
constituie 200-400 mg/l.
 Bibliografie
1. SM STAS 9187:2007. Ape de suprafaţă, ape subterane şi ape uzate. Determinarea reziduului.
2. SM SR ISO 9297:2012. Calitatea apei. Determinarea conţinutului de cloruri. Titrare cu azotat de argint utilizînd
cromatul ca indicator. (Metoda Mohr).
3. SM STAS 28601:2007 Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea sulfaţilor.
4. ISO 9280:1990 Calitatea apei. Determinarea sulfaţilor. Metodă gravimetrică cu clorid de bariu.
5. ISO 9963-1:1994 Calitatea apei. Determinarea conţinutului ionului hidrocarbonat (НСО3-), ionului carbonat
(СО32-), alcalinităţii.
6. SM SR ISO 6058:2012. Calitatea apei. Determinarea calciului. Metoda titrimetrică cu EDTA.
7. SR ISO 6059:2012. Calitatea apei. Determinarea sumei de calciu şi magneziu. Metoda titrimetrică cu EDTA.
8. SM SR EN ISO 7980:2012 Calitatea apei. Determinarea conţinutului de calciu şi magneziu. Metoda prin
spectrometrie de absorbţie atomică.
9. SM STAS 8295:2007. Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea sodiului şi potasiului.
10. Na++K+ -ISO 9964-3:1993 (RO) Calitatea apei. Determinarea sodiului şi potasiului.Partea 3: Determinarea
sodiului şi potasiului prin spectrometrie de emisie în flacără (Versiunea română)
11. ISO 9964-2:1993 Water quality. Determination of sodium and potassium Part 2: Determination of potassium
by atomic absorption spectrometry.
12. ISO 9964-1:1993 Water quality. Determination of sodium and potassium. Part 1: Determination of sodium by
atomic absorption spectrometry
13. Ecosistemele acvatice/Ungureanu Laurenția, Zubcov Elena, Coșeru Ina, Chișinău, 2001, 88 p.
14. Руководство по химическому анализу поверхностных вод суши / Отв.ред. А.Д.Семенов.–
Л.:Гидрометеоиздат, 1977.– 542 с.
15. Алекин О. А., Семенов А. Д., Скопинцев Б. А. Руководство по химическому анализу вод суши. Л., 1973
16. Лурье Ю.Ю. Унифицированные методы анализа вод М., Химия, Издание 2-е исправленное, 1973

3.3 Substanțe nutritive

În această grupă de substanțe chimice sunt incluși compuşii azotului (ionii de amoniu, de nitrit şi nitrat),
compuşii fosforului, siliciului, cât și substanţele organice ale azotului si fosforului.

Ionii de amoniu
În natură azotul amoniacal se găseşte sub formă de ioni de amoniu şi parţial sub formă de molecule
nedisociate de NH4OH; coraportul acestor forme reprezintă un indicator important al calităţii apei şi
depinde de mărimea pH-ului şi temperatura apei. În ecosistemele acvatice prezența de amoniu este legată
de metabolismul hidrobionților. Concentraţia sporită a ionilor de amoniu contribuie la înrăutăţirea stării
sanitare a bazinului acvatic, la intensificarea procesului de poluare a apelor de suprafaţă şi subterane, în primul
rând, cu scurgeri menajere şi cele ale gospodăriei agricole, industriilor de alimentare, chimice, cocsochimice.
La trecerea de la ecosistemele acvatice oligotrofe spre cele mezo- şi eutrofe creşte atât concentraţia absolută
a ionilor de amoniu, cât şi ponderea lor în bilanţul total al azotului mineral.

Determinarea conţinutului ionilor de amoniu (N-NH4+) cu reactivul Nessler

Metoda cu reactivul Nessler este cea mai utilizată şi răspândită metodă de determinare a ionilor de
amoniu în apele de suprafaţă. Limita de determinare este de 0,05-4 mgN/l. Principiul metodei constă în
reacţia ionilor de amoniu, în mediu bazic, cu tetraiodomercuratul de potasiu (K2[HgI4]) ce formează un
complex (iodura de oximercuramoniu) de culoare galben-brun. Intensitatea culorii este proporţională cu
conţinutul ionilor de amoniu din proba de analizat. În balonul cotat (50 ml) se ia 50 ml de probă de analizat,
se adaugă 1 ml sare Seignette şi se amestecă bine. Apoi se adaugă 1 ml reactiv Nessler. Soluţia obţinută se
amestecă bine şi se lasă timp de 7-10 min pentru dezvoltarea culorii. După 10 min se măsoară densitatea
optică a soluţiei în cuve de 10 mm, la λ=400 nm în raport cu apa analizată.

Reagenți:
• reactiv Nessler;
• soluţie de tartrat dublu sodiu şi potasiu (50%). Se dizolvă 50g KNaC4H4O6*4H2O în apă bidistilată, se diluează
până la 100 ml cu bidistilat şi se adaugă 0,2-0,5 ml reactiv Nessler;
27
 • standard de bază de clorură de amoniu. Se ia 0,2965 g NH4Cl, se dizolvă cu apă bidistilată şi se diluează până la
1 l; 1 ml soluţie standard conţine 0,1 mg NH4+;
• soluţie de lucru de clorură de amoniu. 50 ml soluţie standard de clorură de amoniu se diluează cu apă bidistilată
în colbă de 1 l; 1 ml soluţie de lucru conţine 0,005 mg NH4+.

Nitriţii Nitriţii
Prezența
Prezența nitriţilor în apele nitriţilor
naturale este în
unapele naturale
indicator este un proaspătă.
de poluare indicator deNitriţii
poluare proaspătă.
formează Nitriţii formea
o treaptă
intermediară în lanţul proceselor bacteriene de oxidare a ionilor de amoniu până la nitraţi (nitrificarea arepână la ni
treaptă intermediară în lanţul proceselor bacteriene de oxidare a ionilor de amoniu
(nitrificarea
loc doar în condiţii aerobe) are în
şi, invers, loccel
doar în condiţiia nitraţilor
de reducere aerobe) şi,până invers, în cel
la azot de reducere
şi amoniac a nitraţilor până la
(denitrificarea
şi amoniac (denitrificarea decurge în condiţii de insuficienţă
decurge în condiţii de insuficienţă de oxigen). Conţinutul sporit al nitriţilor în apele de suprafață depinde de oxigen). Conţinutul spor
nitriţilor
de descompunerea materiei în apele
organice de suprafață
în condiţiile unei- depinde de descompunerea
oxidări -mai lente a ionilor NO materiei
-
în NOorganice
-
, ceea ceîneste
condiţiile
2 3
oxidări mai lente a ionilor
legat de poluarea ecosistemului acvatic. O sursă de poluareNO 2 în NO , ceea
prezintă
3 și utilizarea pe scara largă a nitriților în acvati
ce este legat de poluarea ecosistemului
calitate de conservanţisursă de poluare
în industria prezintă și utilizarea pe scara largă a nitriților în calitate de conservanţ
alimentară.
industria alimentară.
-
Determinarea nitriţilorDeterminarea
(NO2-) cu nitriţilor
reactivul (NO 2 ) cu reactivul Griess
Griess
Azotiţii din apă în prezenţaAzotiţii din Griess
reactivului apă în prezenţa
(amestec reactivului Griess
de alfanaftilamina şi acid (amestec
sulfanilic) deformează
alfanaftilamina
un şi
sulfanilic) formează un compus diazonic de culoare de la roz
compus diazonic de culoare de la roz până la roşu, intensitatea crescând odată cu creşterea concentraţiei. până la roşu, intensitatea cresc
odată cudeterminarea
Metoda este utilizată pentru creşterea concentraţiei.
conţinutuluiMetoda
de nitriţieste
în utilizată
apele depentru
suprafaţădeterminarea
cu un conţinut conţinutului
de de n
în apele de suprafaţă cu un conţinut de la 0,007 până la 0,35
la 0,007 până la 0,35 mgN/l. Prezenţa nitriţilor în apă denotă impurificarea cu materii organice pe cale de mgN/l. Prezenţa nitriţilor în
descompunere. Nitriţiidenotă
indică oimpurificarea
anumită vechime cu materii organicea apei,
de impurificare pe cale de descompunere.
deoarece transformarea Nitriţii indică o anum
substanţelor
vechime de impurificare
organice în nitriţi necesită timp (zile, săptămâni). a apei, deoarece transformarea substanţelor organice în nitriţi nece
În balon (50 ml) setimp
ia 50(zile,
ml desăptămâni).
apă de analizat, se adaugă 0,1g reactiv Griess. Se amestecă bine şi se lasă
În balon (50 ml) se ia 50 ml de apă de analizat, se adaugă 0,1 g reactiv Griess. Se ames
timp de 40 min pentru dezvoltarea culorii. După 40 min se măsoară densitatea optică la spectrofotometru
bine şi se lasă timp de 40 min pentru dezvoltarea culorii. După 40 min se măsoară densit
(λ= 540 nm) în cuve de 10 mm în raport cu apa de analizat.
optică la spectrofotometru (λ= 540 nm) în cuve de 10 mm în raport cu apa de analizat.
Reagenți:
Reagenți:
 reactivul Griess uscat;
• reactivul Griess uscat;
 acid sulfanillic: 0,5 g acid sulfanilic [(NH2)-C2H4-SO2H] se dizolvă în 150 ml acid acetic de 12%; soluţia preg
• acid sulfanillic: 0,5 g acid sulfanilic [(NH2)-C2H4-SO2H] se dizolvă în 150 ml acid acetic de 12%; soluţia pregătită
poate fi păstrată câteva luni în vas de sticlă întunecată cu dop şlefuit.
poate fi păstrată câteva luni în vas de sticlă întunecată cu dop şlefuit.
 acid acetic 12%;
• acid acetic 12%;
 soluţia standard NaNO , 250 mg N/l - 0,6157 g de sare pură pentru analize se dizolvă cu apă dist
• soluţia standard NaNO2, 250 mg N/l - 0,6157 2g de sare pură pentru analize se dizolvă cu apă distilată în colbă de
în colbă de 500 ml;
500 ml;
 soluţia de lucru NaNO2, 5 mgN/l - 5 ml soluţie standard se diluează cu apă distilată în colbă de
• soluţia de lucru NaNO2, 5 mgN/l - 5 ml soluţie standard se diluează cu apă distilată în colbă de 250 ml; soluţia se
ml; soluţia se utilizeză proaspăt pregătită.
utilizeză proaspăt pregătită.
Nitraţii
Nitraţii
Procesele de nitrificare și denitrificare, deversarea apelor reziduale industriale şi menaj
Procesele de nitrificare și denitrificare,
scurgerea deversarea
de pe terenurile apelor reziduale
agricole, industriale
metabolismul şi menajere,
hidrobionților suntscurgerea de
factorii determinanț
pe terenurile agricole,conțintului
metabolismul hidrobionților
nitraților în apele sunt factorii determinanți
de suprafață. Concentraţiaai nitraţilor
conțintului
în nitraților
apele de însuprafaţă
supusă unor
apele de suprafață. Concentraţia variaţiiînsezoniere
nitraţilor evidente,este
apele de suprafaţă amplitudinea
supusă unoroscilaţiilor sezoniere
variaţii sezoniere poate servi d
evidente,
indice
amplitudinea oscilaţiilor al procesului
sezoniere de eutroficare
poate servi a ecosistemului
drept indice al procesului acvatic. Concentraţia
de eutroficare ionilor NO3- în apel
a ecosistemului
acvatic. Concentraţia suprafaţă
ionilor NOnepoluate
3
-
în apelenu dedepăşeşte
suprafaţă mărimi
nepoluate de nu
ordinul a zeci
depăşeşte de micrograme
mărimi dm3. Odată
de ordinullaa 1zeci
de micrograme la 1 dm intensificarea
3
eutroficităţii,eutroficităţii,
. Odată cu intensificarea creşte şi concentraţia azotului din
creşte şi concentraţia nitraţi,din
azotului şi ponderea
nitraţi, şi lui în su
-1 3
ponderea lui în suma azotului
azotului mineral,
mineral, atingând
atingând n10 mg/dm .

(NO3-) nitraţilor
Determinarea
Determinarea nitraţilor (NO3-) cu acid sulfosalicilic
cu acid sulfosalicilic
Se utilizează metodă
Se utilizează metodă spectrofotometrică spectrofotometrică
cu acid cu acid salicilic,
salicilic, prin formarea prin formarea
nitroderivaţilor nitroderivaţilor
între nitraţi şi î
nitraţi
acidul salicilic în mediul şi culoare
acid de acidul salicilic
galbenă. în mediul acid
Intensitatea deeste
culorii culoare
directgalbenă. Intensitatea
proporţională culorii este di
cu conţinutul
nitraţilor. proporţională cu conţinutul nitraţilor.
Într-o
Într-o serie de pahare (50 ml) serie de ml
se iau10 pahare (50 ml)
de probă se iau10Seml
de analizat. de probă
adaugă 1 mlde analizat.
salicilat Se adaugă
de sodiu 1 ml salicila
(proaspăt
sodiu se
pregătit). Paharele cu probe (proaspăt pregătit).
pun în cuptor (sauPaharele
la baia decuapă)
probe se pun în cuptor
la evaporare şi se ţin(sau lalabaia
până de apă)
uscare. După la evaporar
răcirea paharelor la temperatura camerei, în fiecare pahar se adaugă 1 ml de acid sulfuric concentrat (ρ=1,84 se adau
se ţin până la uscare. După răcirea paharelor la temperatura camerei, în fiecare pahar
ml de
g/l), umezind bine pereţii acid sulfuric
paharului concentrat
şi se lasă timp de(= 1,84
10-15 g/l),
min. umezind
Între bine mişcări
timp, prin pereţii paharului şi se lasă
de rotaţii lente ale timp de
paharului, se „prelinge” bine acidul pe pereţii paharului pentru o dizolvare totală. După 15 min, cu piseta cu pe pe
15 min. Între timp, prin mişcări de rotaţii lente ale paharului, se „prelinge” bine acidul
paharului
apă distilată se spală bine pereţiipentru o dizolvare
paharului totală.
şi cantitativ Dupăîn15baloane
se trece min, cucotate
pisetadecu50apă
ml.distilată
În fiecaresecolbă
spală bine pe
se adaugă 7 ml NaOH (10N) şi se aduce cu apă distilată până la cotă. Se pune capacul şi colba se amestecă 7 ml Na
paharului şi cantitativ se trece în baloane cotate de 50 ml. În fiecare colbă se adaugă
(10N) şi se aduce cu apă distilată 28 până la cotă. Se pune capacul şi colba se amestecă bine. D
10 min se măsoară densitatea optică a soluţiei în cuve de 10 mm la λ=400 nm în raport cu
analizată. În cazul apelor cu conţinut mare de nitraţi, iniţial se va lua 1 ml de probă de analiza
bine. După 10 min se măsoară densitatea optică a soluţiei în cuve de 10 mm la λ=400 nm în raport cu apa
analizată. În cazul apelor cu conţinut mare de nitraţi, iniţial se va lua 1 ml de probă de analizat.

Reagenți:
• soluţie standard (I) de azotat de sodiu – 0,7218 g KNO3 se dizolvă în apă distilată, se adaugă 1ml cloroform şi se
aduce cu apă distilată până la un litru;
• soluţie de lucru (II) de azotat de sodiu - în colbă de 100 ml se iau 10 ml sol. (I), se diluează şi se aduce la cotă cu
apă distilată; 1ml soluţie de lucru conţine 0,01 mg azot nitrat;
• soluţie de tartrat de sodiu – se iau 30 g sare şi se diyolvă în 70 ml apă distilată;
• soluţie de salicilat de sodiu – în colbă de 25 ml se ia 0,125 g sare şi se aduce până la cotă cu apă distilată;
• hidroxid de sodiu 10N.

Toate formele azotului mineral, inclusiv cele gazoase, se află într-un permanent circuit şi transformări
reciproce; din această cauză după concentraţia sumară a azotului mineral adesea se judecă despre
îndestularea (sau surplusul) cu azot a dezvoltării fitoplanctonului. Acest criteriu se utilizează, în ansamblu,
pentru evaluarea proceselor producţional-destrucţionale și a nivelului de troficitate în ecosistemele acvatice.

Azotul organic
În hidrochimie sub noţiunea de “azot organic” se are în vedere azotul din componenţa substanţelor
organice, aşa ca proteinele şi proteidele, polipeptidele, aminoacizii, aminele, amidele, ureea. Raportul
dintre azotul mineral și azotul organic este un indice important în aprecierea calitații apelor și a proceselor
de poluare a ecosistemelor acvatice. Sporirea ponderii azotului organic în azotul total denotă poluarea
ecosiatemului cu substanțe organice alohtone.

Determinarea conţinutului de azot Kjeldal

Metoda de determinare a conţinutului de azot organic constă în mineralizarea apei de analizat cu acid
sulfuric concentrat, în anumite condiţii de temperatură în prezenţa catalizatorului. La încălzire azotul
elimină amoniacul, care în prezenţa acidului sulfuric trece în sulfat de amoniu (mineralizarea azotului
organic). Sulfatul de amoniu rezultat se descompune ulterior, într-un mediu puternic alcalin, cu formarea
amoniacului și a sulfatului alcalin. Amoniacul este separat prin distilare și captat într-un volum cunoscut şi
în exces de acid sulfuric de titru determinat. Excesul de acid se titrează la sfârșitul distilării cu o soluţie de
hidroxid de sodiu cu concentraţie cunoscută. Diferenţa dintre cantitatea iniţială de acid sulfuric şi excesul
determinat la titrarea cu hidroxid de sodiu reprezintă cantitatea de acid sulfuric, ce a fixat amoniacul sub
formă de sulfat de amoniu.
În vasele Kjeldal destinate pentru digestie se vor lua 100 ml probă de apă de analizat, se va adăuga 2 ml
acid sulfuric concentrat şi cca 0,5-0,7 g catalizator. Vasele sunt ţinute la temperatura de cca 60 °C până cînd
din cantitatea totală rămâne în jur de 30 ml. Apoi vasele se inchid cu frigiderele şi se sporeşte temperatura de
mineralizare până la 300-350°C. Sfârşitul etapei este indicat de colorarea în verde a soluţiei din balon. După
aceasta se recomandă încălzirea încă timp de 40 min, pentru a asigura mineralizarea completă a compuşilor
care sunt mai rezistenţi la descompunere.Vasele Kjeldal cu conţinutul mineralizat se răcesc la temperatura
camerei. Apoi fiecare balon Kjeldal este introdus în aparatul de distilare, în care se adaugă în mod automat 8
ml NaOH (33%). Vaporii, ce trec prin sistemul de distilare, vor fi colectaţi în recipientul care conţine 10 ml
H2SO4 (0,01N) şi 8 picături indicator Groak. Procesul de distilare durează în total 20-30 min. Recipientul în
care au fost captaţi vaporii se va titra cu soluţie de hidroxid de sodiu (0,01N) până la virarea culorii roz în
culoare verde.

Reagenți:
• hidroxid de sodiu (33%). Pentru a pregăti 300 ml de soluţie se va proceda în felul următor: într-o colbă de 1 litru
se va dizolva 99 g NaOH în 200 ml de apă bidistilată. Pe pereţii colbei se va nota (se face un semn) meniscul
inferior al soluţiei, după care se va adauga încă 300 ml de apă bidistilată. Colba cu soluţie se pune pe reşoul
electic şi se evaporă până la semn;
• H2SO4 (0,1N);
• soluţie H2SO4 (0,01N);
• catalizatorul- 10 g CuSO4 + 100g K2SO4 + 2 g Se metalic; amestecul se omogenizează în mojar.
29
 Azotul total
Prin azot total se are în vedere suma azotului mineral şi a celui organic în apele naturale. Compuşii ce
conţin azot se află în apele de suprafaţă în stare dizolvată, coloidală şi în suspensii şi pot trece dintr-o stare
în alta sub influenţa factorilor fizico-chimici şi biochimici. Concentraţia medie a azotului total în apele
naturale variază în limite mari şi depinde de troficitatea ecosistemului acvatic: în cele oligotrofe se schimbă
în intervalul 0,3-0,7 mg/dm3, mezotrofe – 0,7-1,3 mg/dm3, iar în ecosistemele eutrofe – 0,8-2,0 mg/dm3.
Astfel, azotul total reprezintă un indice integral al troficităţii lacurilor şi râurilor.

Fosforul mineral
Fosforul reprezintă unul din cei mai importanți indici ai statutului trofic în ecosistemele acvatice naturale.
Compuşii minerali ai fosforului pătrund în apele naturale în rezultatul dezagregării şi dizolvării rocilor care
conţin ortofosfaţi şi, de asemenea, odată cu scurgerile de pe suprafaţa reţelei de captare a apelor sub formă
de ioni de orto-, meta, piro- şi polifosfaţi (din îngrăşăminte, detergenţi, adaosuri destinate preîntâmpinării
formării pietrei în cazane ş.a.). Compuşii minerali ai fosforului se formează şi în procesul prelucrării
biologice a resturilor organismelor vegetale şi animale. Surplusul de fosfaţi în apă poate fi cauzat de prezenţa
în bazinul acvatic al unui amestec de îngrăşăminte, a componenţilor apelor reziduale menajere, biomasei în
stare de descompunere.
Principala formă de existenţă a fosforului neorganic, la valori ale pH-ului apei de peste 6,5, este ionul
HPO42- (cca 90%). În apele acide fosforul neorganic este prezent preponderent sub formă de H2PO4-.
De obicei, concentraţia fosfaţilor în apele naturale este foarte mică – sutimi, rareori zecimi de miligram
de fosfor la 1 dm3, însă în apele poluate ea poate atinge câteva miligrame la 1 dm3. Conţinutul compuşilor
fosforului este supus unor modificări sezoniere clare, deoarece el depinde de coraportul intensităţii procesului
de fotosinteză şi a celor de oxidare biochimică a substanţelor organice. Concentraţiile minime ale fosfaţilor
în apele de suprafaţă se observă, de obicei, primăvara şi vara, cele maxime – toamna şi iarna; în apele marine
– primăvara şi toamna, respectiv, vara şi iarna.
Conţinutul de 50 μg/l de fosfaţi dizolvaţi în apă este recomandat drept normă pentru bunăstarea ecologică
a ecosistemelor acvatice.

Determinarea conţinutului de ortofosfaţi cu molibdat

Metoda dată este valabilă pentru determinarea ortofosfaţilor şi a fosforului total în apa potabilă, precum
şi apele naturale de suprafaţă. Ionul fosfat reacţionează cu molibdatul de amoniu în mediu acid, cu obţinerea
unui complex de culoare albastră. Se ia proba de analizat în balon cu capacitatea de 50 ml, se adaugă 1
ml molibdat de amoniu şi 2-3 picături soluţie clorură de staniu. Soluţia se lasă timp de 10 min pentru
dezvoltarea culorii. Se măsoară densitatea optică la spectrofotometru (λ= 670 nm) în cuve de 10 mm în
raport cu apa de analizat.

Reagenți:
• soluţie standard de fosfat monopotasic - 0,7165 g KH2PO4 se dizolvă în balon cotat (V=1 l), se adaugă 2 ml
cloroform şi se aduce cu apă bidistilată până la cotă; 1 ml soluţie conţine 0,5 mg PO43-;
• soluţie (I) de lucru - 10 ml soluţie standard se diluează cu apă bidistilată până la un litru; 1 ml soluţie conţine
0,005 mg PO43-;
• soluţie (II) de lucru de fosfat monopotasic - se iau 50 ml soluţie de lucru (I) şi se diluează cu bidistilat în balon cu
capacitatea de 250 ml; 1 ml soluţie de lucru conţine 0,001 mg PO43-;
• soluţie de molibdat de amoniu – 250 g (NH4)6Mo4O24 * 4 H2O se dizolvă în cca 600 ml apă bidistilată. La această
soluţie se va adăuga 337 ml acid sulfuric (98%). După răcire soluţia este adusă până la cotă 1 l cu apă bidistilată;
• soluţie de staniu – în eprubetă de 10 ml se iau 0,1 g staniu, la care se adăugă 2 picături CuSO4 (5%) şi 2 ml acid
clorhidric concentrat. Amestecul obţinut este plasat pe baia de apă până la dizolvarea completă a staniului, după
răcire se adaugă apă bidistilată până la volumul de 10 ml;
• soluţie de alfa-dinitrofenol – 1 g de α- dinitrofenol se dizolvă în 100 ml apă bidistilată, soluţia obţinută se filtrează
prin filtru de sticlă.

30
 Fosforul organic
Compuşii naturali ai fosforului (în afara compuşilor organici sintetici ai fosforului) pătrund în apele
naturale în rezultatul metabolismului hidrobionţilor, descompunerii organismelor moarte, schimbului de
substanţe cu depunerile subacvatice. Compuşii organici ai fosforului sunt prezenţi în apele de suprafaţă în
formă dizolvată, coloidală şi suspensii.

Fosforul total
Noţiunea de “fosfor total” arată suma fosforului mineral şi a celui organic. Ca şi în cazul azotului, schimbul
de fosfor între forma lui minerală şi cea organică pe de-o parte şi între organismele acvatice, pe de altă parte,
constituie factorul principal care determină concentraţia lui. Concentraţia fosforului total în stare dizolvată
(forma minerală plus cea organică) în apele nepoluate naturale se modifică de la 5 până la 200 μg/ dm3.
Fosforul este elementul biogen, care de cele mai multe ori limitează creşterea productivităţii bazinelor
acvatice.
De aceea, pătrunderea surplusului de compuşi ai fosforului de pe teritoriul de captare a apelor sub formă
de îngrăşăminte minerale, cu apele reziduale ale fermelor animaliere, cele menajere şi industriale insuficient
epurate duc la creşterea bruscă, necontrolată a biomasei vegetale în ecosistemele acvatice, în deosebi, în cele
puţin curgătoare sau stagnante. Are loc modificarea statutului trofic al ecosistemului acvatic, însoţită de
restructurarea întregii comunităţi acvatice, care duce la predominarea proceselor de putrefacţie. Ultimele, la
rândul lor, sporesc turbiditatea, salinitatea, numărul bacteriilor.
Unul din aspectele posibile ale procesului de eutroficare este înmulţirea intensă a algelor albastre,
multe dintre ele provocând sporirea toxicității apei pentru alți hidrobionți. Substanţele eliminate de aceste
organisme fac parte din grupa compuşilor organici ce conţin fosfor şi sulf. În corespundere cu cerinţele
sistemului global al monitoringului stării mediului înconjurător, în programele de monitorizare a apelor
naturale este inclusă şi determinarea conţinutului fosforului total (dizolvat şi în suspensii, sub formă de
compuşi organici şi minerali).

Siliciul
Compușii siliciului se găsesc în apele continentale permanent în formă ionică şi coloidală în concentraţii
de la 1 la 20 mg/l, în apele marine – de la 0,5 până la 3,0 mg/l, în cele freatice – de la 20 până la 40 mg/l, iar
în unele ape termale - până la 2000-4000 mg/l. În apele din zonele nordice cu concentrații mici ale ionilor
principali, concentrația siliciului depășește 50% din substanțele minerale și devine parte componentă a
mineralizării. În perioadele de maximă dezvoltare a algelor diatomee, primăvara şi toamna, concentraţia
siliciului în apă scade. Siliciul participă la formarea frustulelor la diatomee şi a scheletului la spongierii
silicioşi şi radiolari. În apele termale siliciul este unul din cele mai importante surse biogene sau nutritive
pentru dezvoltarea microorganismelor.

Fierul
Fierul este un oligoelement foarte important care intră în componenţa hemoglobinei organismelor
acvatice. Fierul se găseşte în apă sub formă feroasă, ferică sau coloidală, în special, datorită prezenţei acizilor
humici. Starea bivalentă sau trivalentă a fierului depinde de pH-ul apei și conținutul oxigenului dizolvat.
În cantităţi mari fierul devine toxic pentru organismele acvatice. În concentrații 1-2 mg/l fierul se reflectă
negativ asupra gustului și mirosului apei (de rugină). În apele dulci ionii de fier și compușii dizolvați ai
acestuia se găsesc, de regulă, în concentraţii sub 0,5 mg/ l în ape oxigenate, iar în apele subterane și cele
acide urcă des spre 50 mg/l. În apele bine aerate la concentraţii de peste 0,1 mg/l formele dizolvate trec în
cele coloidale, apoi suspendate, apoi se precipită, cauzând sporirea turbidității, ruginire, modificând gustul
şi mirosul apei. Concentrații ale fierului de peste 0,2 mg/l fac ca apa să fie improprie majorităţii folosinţelor
industriale. Din aceste motiv se practică frecvent deferizarea apei.

31
 3.4 Microelemente

Varietatea formelor de migraţie şi numărul mare de elemente chimice ce poartă aceeaşi denumire a
condus la faptul că microelementele, în dependenţă de concentraţiile lor şi nivelul de influenţă asupra unui
sau altui sistem biologic, încă mai sunt denumite “microcomponenţi”, “elemente ale vieţii”, “biometale”,
“toxicanţi”, “metale grele”, etc. Sursele principale ale microelementelor în apele de suprafaţă sunt rocile
muntoase, solurile, precipitaţiile atmosferice şi, de asemenea, factorii tehnogeni care, actualmente, după
gradul de influenţă asupra ecosistemelor acvatice au devenit comensurabili cu cei naturali. Pătrunzând în
apele de suprafaţă, microelementele joacă un rol foarte mare ca biocatalizatori care împiedică sau stimulează
procesele vieței.
Capacitatea de migraţie a microelementelor în apele de suprafaţă şi formele lor de migraţie sunt
condiţionate atât de însăşi proprietăţile elementelor, cât şi de particularităţile fizico-chimice ale mediului,
adică de condiţiile de oxido-reducere, mărimea pH-ului, a temperaturii, prezenţa agenţilor de complexare,
a substanţelor în suspensie, de activitatea vitală a hidrobionţilor ş.a.
Formele principale de migraţie a microelementelor în apele de suprafaţă sunt cele real solubile, în
suspensie şi coloidale. Pentru separarea formelor solubile de cele din suspensie a microelementelor,
există diferite metode, majoritatea cărora sunt bazate pe filtrare, sedimentare, centrifugare. Ionii liberi,
compuşii complecşi, perechile ionice, asociaţiile constituie formele solubile ale microelementelor. Dinamica
coraportului formelor solubile şi celor în suspensie în migraţia microelementelor este condiţionată de un
complex întreg de factori: mărimea pH-ului apei, mineralizarea apei, cantitatea şi componenţa substanţelor
organice şi a substanţelor în suspensie, regimul hidrologic al râurilor şi activitatea vitală a hidrobionților.
O importanţă deosebită o au proprietăţile de sorbţie a substanţelor în suspensie şi a depunerilor
subacvatice. Proprietăţile de sorbţie sunt determinate, la rândul lor, de prezenţa particulelor argiloase, a
hidroxizilor fierului, manganului, aluminiului, de componenţa granulometrică şi mineralogică. Maximurile
de adsorbţie sunt caracteristice pentru substanţele în suspensie şi depunerile subacvatice îmbogăţite cu
particule argiloase şi substanţe organice. În legătură cu acest fapt, în râurile latitudinilor sudice cea mai
mare parte a microelementelor migrează sub formă de substanţe în suspensie, iar în cele nordice - invers,
formele dizolvate predomină asupra celor în suspensie. În lacuri, unde cantitatea substanţelor în suspensie
este considerabil mai mică decât în râuri, rolul formelor de migraţie în suspensie scade brusc, dar creşte
importanţa factorului biologic şi a depunerilor subacvatice. Suspensiile constituie forma principală
de migraţie în cazul staniului, bismutului, titanului, argintului, aluminiului, cobaltului, plumbului. În
majoritatea cazurilor, conţinutul de titan, vanadiu este mai înalt în fracţiile mari, iar de mangan, nichel,
cupru, molibden, plumb, zinc - în particulele fin dispersate.
Coraportul dintre formele în suspensie şi cele dizolvate de migraţie a microelementelor în apele râurilor
este important în cadrul evaluării influenţei lor asupra sistemelor vii. El are o mare însemnătate în cercetările
hidrogeochimice, caracterizează procesele de denudare în bazinele hidrografice ale râurilor. Mobilitatea
relativă a elementelor, determinată ca raportul formelor în suspensie a microelementelor la conţinutul lor
sumar (în soluţii + în suspensii), indică nu numai starea microelementelor în apă, dar caracterizează şi
direcţia proceselor exogene pe suprafaţa de captare a apelor.
În scopul studierii migraţiei microelementelor în ecosistemele acvatice este extrem de importantă
stabilirea legităților migrației în sistemul “apă-suspensii-depuneri subacvatice-hidrobionți”. Rolul
depunerilor subacvatice este substanţial în nivelarea concentraţiilor de vârf ale microelementelor, iar în
anumite condiţii pot deveni surse ale poluării secundare a stratului de apă. După componenţa mâlurilor se
poate urmări istoria ecosistemului acvatic, ele reprezintă indicatori siguri ai poluării ecosistemelor acvatice,
Cercetarea acumulării microelementelor în hidrobionţi este însoţită, la rândul ei, de dificultăţi,
condiţionate de necesitatea punerii în evidenţă a numeroşi factori, aşa ca: deosebirile taxonomice, de vârstă
ale hidrobionţilor, starea lor fiziologică, parametrii fizico-chimici ai mediului şi particularităţile elementelor
chimice. Fară estimarea acestori factori materialele despre acumularea microelementelor în lanţurile trofice,
de cele mai multe ori, poartă un caracter fragmental, iar concluziile cercetătorilor adesea se contrazic.
Biomonitoringul metalelor în ecosistemele acvatice, cu scopul stabilirii limitelor de toleranţă şi evaluării
rezistenţei plantelor şi animalelor acvatice în condiţiile instabilităţii proprietăţilor fizico-chimice ale mediului
acvatic, este o problemă majoră din mai multe considerente. În primul rând, aceste investigaţii contribuie

32
semnificativ la soluţionarea problemelor cu caracter fundamental – stabilirea evoluţiei diversităţii specifice
a hidrofaunei, descifrarea mecanismelor de reglare a efectivelor lor numerice, proceselor bioproductivităţii,
structurii trofice a comunităţilor, circuitului şi fluxului elementelor chimice în lanţurile trofice ale ecosistemului.
Iar aspectul aplicativ constă în protecţia genofondului faunei şi florei acvatice, elaborarea recomandărilor
privind restaurarea şi valorificarea durabilă a resurselor acvatice.
La temelia biomonitoringului microelementelor este pus principiul controlului permanent, al aprecierii
şi prognozării stării ecosistemelor acvatice pe baza cercetării şi stabilirii legităţilor migraţiei lor în sistemul
“apă – hidrobionţi” în dependenţă de un şir întreg de factori, dezvăluirea legităţilor şi nivelului de acumulare
a microelementelor în plantele şi animalele acvatice şi determinarea rolului lor funcţional în migraţia
biogenă a elementelor chimice şi, de asemenea, spre evaluarea capacităţii de tampon a ecosistemelor acvatice,
evidențierea organismelor – monitoare și a organismelor – indicatoare ale stării sistemului acvatic.
Conform uneia din principalele concepţii ale biogeochimiei, organismele şi biocenozele nu numai
că se adaptează la factorii chimici ai mediului, dar, la rândul lor, modifică real componenţa mediului în
concordanţă cu necesităţile viului în procesul dezvoltării şi reproducerii. În legătură cu aceasta, unul din
criteriile stabilirii nivelului admisibil al conţinutului de metale în obiectele biologice este determinarea
dependenţelor între concentraţia lor şi intensitatea bioproducerii hidrobionţilor în ecosistem. În cazul în
care nu se ţine cont de influenţa polifactorială a condiţiilor naturale asupra proceselor intrabazinice şi, de
asemenea, de caracteristicile fiziologo-chimice ale hidrobionţilor, poate fi obţinută o imagine neobiectivă
a situaţiei, deoarece microelementele reprezintă simultan şi elemente vital necesare, şi elemente toxice.
Stabilirea fluxurilor şi dezvăluirea legităţilor de acumulare a metalelor în plantele şi animalele acvatice, alături
de cele ale proceselor producţional-destrucţionale, au stat la baza formării conceptului evaluarii capacităţii
de tampon a ecosistemelor acvatice din Moldova în dependenţă de dinamica conţinutului a 14 metale Au
fost stabilite concentaţiile optime sau favorabile pentru funcţionarea ecosistemelor (care nu influenţează
procesele producţional-destrucţionale), concentraţiile admisibile (treptat micşorează producţia primară)
şi concentraţiile extreme sau critice pentru ecosistemele acvatice (mărimea producţiei primare scade brusc
şi atinge cota zero). Astfel, ecosistemele acvatice pot fi atribuite la categoria nepoluate, poluate şi puternic
poluate sau murdare.
Bibliografie
1. SM SP EN ISO 15587-2:2012 Mineralizarea pentru determinarea unor elemente din apă
2. SP EN ISO 11885:2009, IDT Determinarea elementelor selectate prin spectroscopie de emisie optică cu plasma
cuplată inductive (ICP-OES)
3. Zubcov E. Dinamica microelementelor şi influenţa lor asupra producţiei primare în ecosistemele acvatice
din Moldova. Diversitatea şi ecologia lumii animale în ecosisteme naturale şi antripizate. Chişinău, 1997,
p.151-159
4. Zubcov E. Coraportul proceselor producţional-destrucţionale şi a conţinutului microelementelor ca indice al
capacităţii de suport a ecosistemelor acvatice. Anale Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, Chişinău,
2000, p.189-192. ISBN: 9975-917-65-8
5. Zubcov E., Zubcov N., Bagrin N., Biletchi L. Monitoring of trace metals in the Prut River. Annals of “Dunarea
de Jos” University of Galati, Mathematics, Physics, Theoretical Mechanics, Fascicle II, Year V(XXXVI) 2013, 2,
p. 232-236. ISSN 2067 - 2071
6. Zubcov E., Zubcov N. The dynamics of the content and migration of trace metals in aquatic ecosystems of
Moldova. E3S Web of Conferences, 1, 32009, Proceedings of the 16th International Conference on Heavy Metals
in the Environment, Rome, Italy. Published online: 23 April 2013. DOI: 10.1051/e3sconf/20130132009
http://www.e3s-onferences.org/articles/e3sconf/pdf/2013/01/e3sconf_ichm13_32009.pdf
7. Zubcov E., Biletchi L., Philipenko E., Ungureanu L. Study on metal accumulation in aquatic plants of Cuciurgan
cooling reservoir. E3S Web of Conferences, 1, 29008, Proceedings of the 16th International Conference on Heavy
Metals in the Environment, Rome, Italy. Published online: 23 April 2013.  DOI:10.1051/e3sconf/20130129008,
http://www.e3s-conferences.org/articles/ e3sconf/pdf/2013/01/e3sconf_ichm13_29008.pdf
8. Филенко О.Ф. Водная токсикология. Черноголовка:Изд-во МГУ, 1988, 156 с.

33
 IV. BACTERIOPLANCTONUL

4.1 Reguli generale de lucru în laboratorul de microbiologie

Regulile esenţiale de lucru, indiferent de domeniul de aplicabilitate a metodelor microbiologice, sunt
următoarele: – colectarea şi transportarea probelor în condiţii asemănătoare cu cele naturale (container cu
agenţi frigorifici); – evitarea posibilităţii de contaminarea accidentală la prelucrarea probelor (prelucrarea
probelor să se efectueze într-o încăpere specială – nişă sau boxă); – protecţie suplimentară pentru personalul
de lucru în condiții de risc de contaminare cu germeni patogeni (spre exemplu ape reziduale).
Într-un laborator de microbiologie sunt câteva categorii de obiecte şi instrumente absolut necesare ca:
– sticlărie de laborator: baloane tip Erlenmayer cu forma conică şi fund plat de diferite capacităţi, pahare
Berzelius, flacoane cilindro-conice tip Foureau, baloane cotate care sunt perfect calibrate volumetric, baloane
cotate cu dop rodat, flacon Bunsen, pisetă, plăcile Petri din sticlă sau material plastic, pipete cu diferit volum;
– aparate de încălzire: becurile Bunsen, Teclu, Meker, baia de apă (fără termoregulator şi cu sistem de
reglare termică), termostatul;
– aparat de distilarea apei: distilator, bidistilator;
– balanţe – balanţa comună de masă de la 0 – 5 g, balanţa farmaceutică sau tehnică, balanţa analitica.
Exactitatea analizelor de laborator impune o curăţire minuţioasă a vaselor utilizate. Curăţirea vaselor se
face mai ales în scopul îndepărtării grăsimii de pe pereţii care cauzează o umezire neuniformă a acestora.
Metode de spălare: a) spălarea obişnuită cu apă caldă şi detergent, b) spălarea cu o soluţie fierbinte de fosfat
trisodic; c) spălarea cu solvenţi organici (alcool, benzină, eter etilic, acetonă, dicloretan) sau amestecuri ale
acestora la rece sau la cald.
Sterilizarea se realizează prin mai multe procedee, cele mai răspândite sunt prin căldură umedă şi căldură
uscată.
Cea mai răspândită metodă de însămânţare a microorganismelor este cea prin încorporare. Un mililitru
de apă (sau diluţiile zecimale a ei) se repartizează steril cu o pipetă graduită în plăci sterile goale, peste care
se toarnă mediul topit şi răcit la 450C. Cu mişcări de rotaţie uşoare într-un sens sau altul se amestecă bine.
Se lasă să se solidifice şi se incubează în termostat la temperatura necesară. Aceeaşi tehnică poate fi utilizată
pentru determinarea grupelor fiziologice de microorganisme pe medii solide dintr-o probă de apă utilizând
diluţiile zecimale [3].

4.2.Metoda de determinare a numărului total de bacterii

Numărul total de bacterii se determină după metoda propusă în anul 1932 de Razumov. Această metodă
constă în filtrarea unui volum determinat de probă prin filtre membranice cu dimensiunile porilor de 0,23-
0,40 μ, instalate în aparatul Zeits fixat în balonul Bunzen [2]. Înainte de a pune filtrul, pe marginile lui se
scrie numărul.
Filtrele membranice înainte de întrebuinţare se fierb de câteva ori în apă distilată proaspătă (sau în apă
proaspătă filtrată prin filtru de membrană cu dimensiunile porilor de 1,5 -2,5 μ, pentru a îndepărta zoo- şi
fitoplanctonul), schimbând-o de 2-3 ori.
Cantitatea de apă, care
Astfel trebuiepot
filtrele filtrată, depinde
fi supuse de tipul
imediat de bazin,
vopsirii de conţinutul
cu soluţie de 3-5 presupus de bacterii
% de eritrozin timpîndeapă
4 -24 ore
şi de diametrul filtrului utilizat După ce apa este filtrată, filtru de membrană se scoate din aparat
apoi se decolorează pe filtre umede. O parte de filtru se instalează pe lamelă şi se examineazăse pune pe la
o hârtie de filtru microscop
îmbibată însubformalină în plăci Petri şi se usucă. Astfel filtrele
imersie. Se examinează 20 de câmpuri de luat vedere. pot fi supuse imediat vopsirii
cu soluţie de 3-5 % de eritrozin timp de
Determinarea 4 -24 oretotal
numărului apoi dese decolorează
bacterii (mlnpecel./
filtreml)
umede. O parte dedupă
se efectuează filtruurmătoarea
se
instalează pe lamelă şi se examinează la microscop sub imersie. Se examinează 20 de câmpuri de luat vedere.
formulă:
Determinarea numărului total de bacterii (mln cel./ ml) se efectuează după următoarea formulă:
X = SN ,
sV
unde:
unde: S - suprafaţa S - suprafaţa
de filtrare de (µ
a filtrului filtrare
2
); s - asuprafaţa (µ2); s - suprafaţa
filtrului câmpului câmpului (µ
de vedere examinat de2);vedere examinat (µ2);
N - numărul
N - numărul
mediu de celule bacteriene dinmediu
câmpul de de
celule bacteriene
vedere examinat;din Vcâmpul de vedere
- volumul de apăexaminat;
filtrat (ml).V - volumul de apă
filtrat (ml).
4.3 Metoda4.3 de Metoda
determinarede determinare
a producţieiașiproducţiei
dectrucțieișibacteriene
dectrucției bacteriene
Producţia bacteriană (P) se calculează după metoda propusă în 1955 de Ivanov, utilizată
Producţia bacteriană
mai târziu(P) se
de calculează
mulţi savanţidupă[2,4,6,8,9].
metoda propusă Probaînde1955apădeseIvanov, utilizată
filtrează prin maifiltrutârziu de
membranic cu
mulţi savanţi [2,4,6,8,9]. Proba de apă se filtrează prin filtru membranic cu dimensiunile porilor
dimensiunile porilor de 1,5 -2,5 µ pentru a îndepărta zoo- şi fitoplanctonul. După aceasta, apă se de 1,5
-2,5 µ pentru a îndepărta zoo- şicare
toarnă în sticle fitoplanctonul.
se închid bine După aceasta,
cu dop apăşi se
şlefuit se toarnă în sticle
instalează care seacvatic
în bazinul închidpentru
bine 12-24
ore. Se determină numărul total de 34 bacterii la începutul (N0) şi sfârşitul (Nt) incubării. Paralel, în
sticluţe similare cu apă nefiltrată (în care este prezent zoo- şi fitoplanctonul) se determină
numărul total de bacterii pentru evidenţierea consumului lor de către zooplancton. Viteza
 mai târziu
târziu de de mulţimulţi savanţisavanţi [2,4,6,8,9].
[2,4,6,8,9]. Proba Proba de de apă apă se se filtrează
filtrează prin prin filtru
filtru membr
memb
toarnă în sticlemai care se închid
dimensiunile porilor bine
porilor de cu dop
de 1,5 şlefuit
1,5 -2,5
-2,5 µµ pentru şi se instalează
pentru aa îndepărta în
îndepărta zoo- bazinul
zoo- şi acvatic pentru
şi fitoplanctonul. După 12-24
După aceasta
aceasta
ore. Se determină dimensiunile
numărul totalcare de bacterii labine
începutul (Nşlefuit
0) şi sfârşitul (Nt)fitoplanctonul.
incubării. Paralel, în pentr
toarnă
toarnă în sticle
în sticle se
care se(înînchid închid bine cu
cu dop
dop şlefuit şi
şi se instalează în bazinul acvatic
sticluţe similare ore.cuSeapă nefiltrată
determină numărul care total este prezent
de bacterii
bacterii zoo-
la şi se
începutul
instalează în bazinul
fitoplanctonul)
(N0)) şişi sfârşitul
sfârşitulse determină
(N
acvatic pentr
t) incubării. Pa
cu dop şlefuit şi se instaleazăore.
numărul total sticluţe Se
în
de bacterii determină
bazinul acvatic
pentru numărulpentru total
evidenţierea 12-24de ore.
consumului Se la începutul
determină
lor prezent (N
numărul
de către total de
0 zooplancton. t Viteza(N )
bacteriiincubării. Pa
sticluţe similare
similare cu apă
cu apăînbiomaseinefiltrată
nefiltrată (în care
(în carecueste este prezent zoo-
zoo- şi fitoplanctonul)
şidupă
fitoplanctonul) se de
se de
la începutulproducţiei
(N0) şi sfârşitul
specifice(Nt) incubării.
(C ) şi Paralel,
producţia sticluţe similare bacteriene apă(P) nefiltrată
se (în care
calculează este prezent
formulele
numărul total
numărul
wtotal de de bacterii
bacterii pentru pentru evidenţierea consumului consumului lor lor dede către
către zooplancton.
zooplancton
zoo- şi fitoplanctonul) se determină
propuse de I.E.Zaica [5] :numărul total de bacterii evidenţierea pentru evidenţierea consumului lor de către
producţiei specifice (C ) şi producţia biomasei bacteriene (P) se calculează după fo
zooplancton. Viteza producţiei producţiei
Cspecifice
= specifice
ln N (C0w) (C
/N şi wwproducţia
) şi producţia biomasei biomasei bacteriene bacteriene (P) se(P) se calculează
calculează după după fo
propuse de
propuse
w de I.E.Zaica [5]
t [5] ::
formulele propuse de I.E.Zaica [5] : I.E.Zaica t C w = ln Nt/N0
unde: N0 şi Nt - numărul total de Cbacterii w = ln N t/N0
tînainte şi după incubarea probei de apă filtrată, t -
timpul incubării. t
unde: N
unde: N0 şi şi Nt -- numărul numărul total total de de bacterii
bacterii înainteînainte şi după după incubarea
incubarea probei probei de de apăapă filt
fil
unde: N0 şi Nt - numărul total 0= CwNx
de bacterii
Pincubării. înainte
t B şi după incubarea probei de apăşifiltrată, t - timpul incubării.
timpul
timpul incubării.
unde:Cw - viteza producţiei specifice;PB= -Cbiomasa B bacteriilor în apă.
Pentru unde:Cdeterminarea destrucţiei xx B
P = Cwwbacteriene
unde:Cw - viteza producţiei unde:C w - viteza
specifice; - B -
viteza biomasaproducţiei
producţiei specifice;
bacteriilor
specifice; în B --proba
apă.
B biomasa
biomasa
debacteriilor
apă se în
bacteriilor
filtrează
în apă. prin filtru
apă.
membranic cu dimensiunile w
Pentru porilor de 1,3 μ, destrucţiei
determinarea se incubeazăbacteriene în bazinul acvatic proba pe
de unapătermin de 24
se filtrează
filtrează pri
ore în sticluţe destrucţiei
Pentru determinarea bine
membranic
Pentru
închise bacteriene
cuîn determinarea
saci
dimensiunile negri.proba Paralel,de apă
destrucţiei
porilor se
de
se bacteriene
filtrează
incubează
1,3 μ, se şi prinproba
proba
incubează
filtru demembranic
nefiltrată.
în bazinul
apăPreventiv
se
acvatic
cu se
pe un
pri
term
dimensiunile porilor de
determină 1,3membranic
μ, se incubează
conţinutul de oxigen în
cu dimensiunile bazinul
solvit dupăacvatic
porilor
metoda pe un
delui 1,3termin
μ, se de
Winkler şi24
incubează ore înînsticluţe
numărul bazinul
total bine închise
acvatic
deproba
bacterii pe un term
după
în saci negri. Paralel, se ore
incubează
ore în
în sticluţe
şi
sticluţe proba bine
bine închise
nefiltrată.
închise în
în saci
Preventiv
saci negri.
negri. se Paralel,
determină
Paralel, se
se incubează
conţinutul
incubează deşi
şi oxigen
proba nefiltrată.
solvit
nefiltrată. Prev
Prev
metoda lui Razumov. determină Peste 24 de oredeînoxigen
conţinutul ambelesolvit sticluţe dupăse metoda
determină lui numărul
Winkler total
şi de bacterii
numărul total şide bacte
după metoda lui Winkler
oxigenul solvit.şi numărul
determină
După total de
conţinutul
diferența debacterii
de oxigen
oxigen după
în metoda
solvit
proba după
filtrată lui metoda
Razumov.
şi nefiltrată lui Peste
Winkler
se 24 de
determinăşi ore în ambele
numărul
cantitateatotalde de bacte
sticluţe se determină numărul metoda
metoda total lui
luide Razumov.
bacterii
Razumov. şi Peste
oxigenul
Peste 24
24 de ore
solvit.
de ore în
După
în ambele
ambele sticluţe
diferența
sticluţe de se
se determină
oxigen în
determină proba numărul
filtrată
numărul total de
total de ba
b
oxigen folosită oxigenul
la respiraţia solvit.microflorei
După (R). de oxigen în proba filtrată şi nefiltrată se determină cant
diferența
şi nefiltrată se determină oxigenul
Se ştiecantitatea
că o parte solvit.
de dinoxigen După
hrana diferența
folosită
folosită la de de
respiraţia oxigen
bacterii înfoloseşte
proba (R).
microflorei
se filtrată
pentruşinecesităţile
nefiltrată seenergetice
determină canti
oxigen folosită la respiraţia microflorei (R).
Se ştie că(R),
o parte
o parte - oxigen
din hrana folosită
folosită
la formarea ştiecelulei
Se ştie
la respiraţia
de bacterii
că oo parte (P),
parte o microflorei
se foloseşte
din altă
hrana partepentru (R).
din
folosită
necesităţile
hrană
de bacteriirămâne
bacterii
energetice (R), o (K).
neutilizată
se foloseşte
foloseşte
parteAstfel,
– la
pentru necesităţile
necesităţile en en
formarea celulei (P), o
consumul (raţia)altă parte Se
din
bacteriilor hrană
(C) că rămâne
seformarea din hrana
neutilizată
formeazăcelulei din suma folosită
(K). de
Astfel,
acestor consumul
trei mărimi: se (raţia) pentru
bacteriilor (C)
(R),
(R),treio parte
o parte - la
- la formarea celulei (P), o altă parte din hrană rămâne neutilizată (K)
se formează din suma acestor mărimi:
consumul (raţia) (raţia) bacteriilor C = P + (C)
bacteriilor R + se . (P), o altă
K formează parte din hrană rămâne neutilizată (K).
din sumasuma acestor
acestor trei trei mărimi:
mărimi:
consumul
În microbiologia aplicativăC = (C)
sePfoloseşte se formează
+ R + K . pe larg coeficientul din de asimilare a hranei la
C
C =
= PP ++ RR +
+ KK ..
În microbiologia aplicativă
creşterea bacteriilor (K se foloseşte pe larg coeficientul de asimilare a hranei la creşterea bacteriilor
În2)microbiologia
În
sau coeficientul
microbiologia biosintezei
aplicativă
aplicativă se
microbiene,
se foloseşte
foloseşte pe larg
pe largcalculat după următoarea
coeficientul
coeficientul de asimilare
de asimilare aa hh
(K2) sau coeficientul
formulă: biosintezei microbiene,
creşterea bacteriilor calculat
(K ) după
sau următoarea
coeficientul formulă:
biosintezei microbiene, calculat după urm urm
creşterea bacteriilor (K22) sauP coeficientul biosintezei microbiene, calculat după
formulă:
formulă: K 2  ,
P  R P
P
Cunoscând K2 şiCunoscând K2 şi unulactivităţii
unul din indicatorii din indicatorii fiziologiceactivităţiiaKKbacteriilor
2 
2

fiziologice
P  (P,,ori
R a bacteriilor
R), se poate(Pdeoricalculat R), se poate
de calculat indicatorii P  R
indicatorii necesari, spre exemplunecesari,
P, după formula:
Cunoscând spre K2exemplu
şi unul
unul din P, după
din indicatorii formula: activităţii fiziologice
fiziologice aa bacteriilor
bacteriilor (P (P oriori R),
R), s
Cunoscând K P2= şi K R/1-K indicatorii activităţii
de
de calculat
calculat indicatorii
indicatorii P necesari,
= K 2 R/1-K
necesari,
2
spre
2.
spre
2.
exemplu
exemplu P, după formula:
P, după preventive,
formula: pentru a cunoaşte
Aceasta metodăAceasta metodă
este teoretică şi este teoretică
se aplică numai şi seînaplică
calculele numai
P K2în
K
calculele
R/1-K
P ==preventive,
R/1-K 2. pentru a cunoaşte aproximativ
P şi R. aproximativ P şi R. Aceasta metodă este teoretică şi se 2 2.
aplică numai numai în în calculele
calculele preventive,
preventive, pentru pentru aa cc
Aceasta metodă este teoretică şi se aplică
aproximativ PP şi
aproximativ şi R. R.
4.4 Metode de determinare a unor grupe fiziologice de microorganisme
4.4 Metode de determinare a unor grupe fiziologice de microorganisme
Determinarea numărului 4.4 Metode total
Metode de de bacterii
de determinare
determinare nu oferă a unor
unorposibilitatea
grupe fiziologice cunoaşterii
fiziologice proceselor
de microorganisme
microorganisme de
Determinarea numărului
mineralizare a materiei 4.4
total Determinarea
deorganice.
bacterii nu oferă posibilitatea
Transformarea a cunoaşterii
şi regenerarea grupe proceselor
biogenilor de
(N,deP,mineralizare
C, S, etc.) se proce
Determinarea numărului
numărului total
total de bacterii
de bacterii nu
nu oferă posibilitatea
oferă posibilitatea cunoaşterii
cunoaşterii proce
a materiei organice. Transformarea mineralizare şi regenerarea
a materiei biogenilor
organice. (N, P,
TransformareaC, S, etc.) şi se determină
regenerarea după
biogenilorefectivul(N, P, C, S,
S,
numeric al grupelor fiziologice mineralizare a materiei organice.
de microorganisme implicate Transformarea
în aceste şiprocese, regenerarea biogenilor
utilizând metodele (N, P, C,
tradiţionale unanim acceptate [2,8].

1. Metode de determinare a microorganismelor saprofite

Se folosesc pentru stabilirea complexă a nivelului de poluare biologică şi pentru determinarea clasei
calităţii apei. Aceasta constă din determinarea numărului total de bacterii mezofile aerobe şi facultativi
anaerobi la 220 C şi 370 C. Prezenţa bacteriilor heterotrofe aerobe şi facultative anaerobe se pune în evidenţă
prin însămânţarea apei sau diluţiilor zecimale prin procedeu încorporării în mediu nutritiv solid (geloză
nutritivă).

Geloză -nutritivă
peptonă................................... 10 g
extract de carne...................... 10 g
NaCI ......................................... 5 g
apă distilată ...................... 1000 ml
agar ......................................... 20 g
Rezultatul se exprimă prin număr UFC (unităţi formatoare de colonii) la un mililitru (cm 3) probă
de apă. Se citesc numai acele plăci in care au crescut colonii separate nu mai puţine de 30 şi nu mai
mult de 300.
35
 2. Metode de determinare a microorganismelor implicate în circuitul azotului
Circuitul azotului cuprinde patru faze şi anume fixarea azotului molecular, amonificarea, nitrificarea
şi denitrificarea, toate mediate numai de bacterii, cu excepţia unei etape premergătoare amonificării -
proteoliza, în care acţionează şi microfungii.
a) Bacteriile fixatoare de azot
Se determină pe următoarele medii minerale lichide, utilizând tabelul Mac Crady sau medii solide,
rezultatul fiind exprimat prin numărul UFC/cm3 probă de apă. Mediul optimal pentru depistarea
Azotobacterului este mediul Feodorov [2].

Mediul Feodorov de cultivare a genului Azotobacter

Apă distilată................................. 1000 ml
Manit................................................ 20 g.
K2HPO4............................................ 0,3 g.
CaHPO4........................................... 0,2 g.
MgSO4 X 7 H2O .............................. 0,3 g.
K2SO4............................................... 0,2 g.
NaCl................................................. 0,5 g
FeCL3 X 6 H2O................................. 0,1 g
CaCO3............................................... 5,0 g
Soluţie de microelemente ..........1,0 ml.

Soluţia de microelemente
Apă distilată................................ 1000 ml.
H3BO3 .............................................5,0 g.
(NH4)2MoO4 ................................. 5,0 g.
KI ..................................................... 0,5 g
NaBr ................................................. 0,5 g.
ZnSO4 X 7H2O ................................ 0,2 g.
Al2(SO4)3 ........................................ 0,3g.

Soluţia de microelemente se prepară separat, se sterilizează în autoclav şi se utilizează după necesitate,

luând cu o pipetă sterilă volumul necesar.
Pentru determinarea densităţii numerice a bacteriilor anaerobe fixatoare de azot – Clostridium pasteurianum,
se însămânţează apa sau diluţiile zecimale prin procedeul încorporării într-un mediu nutritiv solid sau
lichid. Mediul clasic pentru cultivarea C. pasteurianum este mediul Vinogradskii:

Mediul Vinogradskii pentru cultivarea Clostridium pasteurianum

Apă distilată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1000 ml.
Glucoză ............................................ 20 g.
K2HPO4 ......................................... 1,0 g.
MgSO4 X 7 H2O ............................... 0,5 g.
NaCl ............................................... 0,01 g.
MnSO4 ........................................ 0,001g.
FeSO4 X 7 H2O..........................0,001 g.
CaCO3.............................................. 40 g.

Mediu pentru determinarea amonificatorilor

L – asparagin 0,2 g
KH2PO4 0,125 g
K2HPO4 0,125 g
MgSO4 0,125 g
NaCl 0,125 g

36
 FeSO4 0,001 g
Apă distilată 1000 ml
Se ajustează pH-ul = 7,0 – 7,2.

Mediul trebuie să fie incolor. Sterilizarea în autoclav se efectuează la vapori deschişi. În mediu se adaugă 1
ml de probă diluată. Proba diluată se incubează în 3,4 sau 5 repetiţii. Incubarea se petrece la temperatura de
25-30oC timp de 6 zile. La sfârşit se adaugă câte o picătură de reactiv Nessler. Culoarea oranj ne demonstrează
prezenţa amoniacului în eprubetă. Cantitatea bacteriilor amonificatoare se calculează după tabelul Mac
Cready. Se poate de folosit acest mediu în formă solidă, adăugând 20g agar. Proba diluată se toarnă în plăci
în 2-3 repetiţii, se incubează în termostat la temperatura de 25oC pe un termen de 5 zile. Se numără coloniile
dezvoltate şi se exprimă prin numărul UFC/cm3.
b) Determinarea proceselor de reducere a nitraţilor. Denitrificarea.
Bacteriile denitrificatoare se determină pe mediu mineral cu adaus de citrat de potasiu, utilizând metoda
încorporării.
Mediul Siltay
Apă distilată 1000 ml
Citrat de Na 2g.
KHO3 1g.
KH2PO4 1g.
MgSO4 1g.
K2HPO4 1g.
CaCl2 0,2g.
Indicator albastru de bromtimol 0,01 ml
pH = 7,0. Sterilizarea în autoclav la 1 am, 20 min.

c) Determinarea proceselor de oxidare a compuşilor azotului. Nitrificarea

Pentru determinarea nitrificatorilor se foloseşte mediul Vinogradski [2].
Nitrificarea – faza I-a
(NH4)2SO4 2g.
K2HPO4 1g.
MgSO4 x 7 H2O 0,5g.
NaCl 2g.
FeSO4 x 2H2O 0,4g.
Apă distilată 1000 ml
CaCO3 30g.

Sterilizarea în autoclav timp de 10 min la 1/2 atm. Toate sărurile trebuie controlate pentru a nu conţine
nitraţi sau nitriţi. CaCO3 deseori conţine cantităţi mari de nitraţi şi nitriţi. În acest caz e necesară recristalizarea
(prin fierbere cu apă distilată, de câteva ori).
Proba însămânţată se termostatează la 25oC. După 5 zile se determină prezenţa în culturi a NO2- şi NH3+
cu ajutorul reactivului Griess (pentru bacteriile fazei I) şi Nessler (pentru bacteriile fazei II).
După tabelul Mac Crady se calculează numărul total de bacterii nitrificatoare. Culturile trebuie studiate
la microscop.
Nitrificarea - faza a 2-a
La determinarea nitratbacteriilor se utilizează mediul Vinogradski care e compus din:
Apă distilată 1000 ml
NaNO2 1,0g.
Na2CO3 1,0g.
NaCl 0,5g.
K2HPO4 0,5g.
MgSO4 x 7H2O 0,3g.
FeSO4 x 7H2O 0,4g.
Se sterilizează în autoclav la temperatura de 120o C 15 minute
37
 Cantitatea de bacterii nitrificatoare din faza a II-a se calculează după conţinutul de NO3 (reacţia cu
difenilamină sulfurică).
3. Metode de determinare a microorganismelor implicate în circuitul fosforului.
În circuitul fosforului participă două grupe de microorganisme: 1) bacteriile care solubilizează fosfaţii
insolubili Ca3(PO4)2, Na3 (PO4)2, 2) bacteriile care mineralizează fosforul organic. Pentru determinarea
bacteriilor din I grupă se foloseşte mediul mineral solidificat cu extract de porumb:

Mediul mineral cu extract de porumb:

Apă distilată 1000 ml
Glucoză 10 g
(NH4)2SO4 1,0 g
K2SO4 0,2 g
MgSO4 0,2 g
FeSO4 0,01 g
Extract de porumb 250 mg (0,02%)
Agar 20,0 g

După sterilizare se adaugă Na3PO4 - 2,0 g şi CaCl2 x 6 H 2O - 3 g, preventiv sterilizate în alcool.

Se numără coloniile, care formează în jurul lor zone transparente.
Pentru determinarea bacteriilor care mineralizează fosforul organic se utilizează mediul cu extract de
cartofi. Acest mediu se prepară în modul următor: 500 g de cartofi se fierb 2 ore într-un litru de apă. După
ferbere cantitatea de apă trebuie să fie de 500 ml. În 10 ml de mediu de cartofi se adaugă 100 ml de apă, 2%
agar şi 4 ml de fenol de 1%.

Mediu mineral cu extract de cartofi

Apă din rubinet 900 ml
Fiertură de cartofi 100 ml
Glucoză 3,0 g.
(NH4) 2 0,2 g.
KCl 0,1 g
NaCl 0,1 g.
MgSO4 x 7 H2O 0,1 g
Fenol de 1% 4 ml.
Cretă 30 g.
Agar-agar 20 g.

4. Metode de determinare a microorganismelor implicate în circuitul carbonului

În circuitul carbonului participă următoarele grupe de bacterii amilolitice, pectinolitice, celulozolitice
(aerobi şi anaerobi).
a) Determinarea bacteriilor amilolitice.

Mediul Bredeman [2]

K2HPO4 0,5 g.
NaCl 0,05 g
KCl 0,05 g
MgSO4 x 7 H2O 0,15 g.
FeCl x 4H2O 0,05 g
MgSO4 x 7H2O 0,15 g
Asparagin 5,0 g
Agar 12,5 g
H2O distilată 500 ml
Soluţie de amidon de 0,5 % 200 ml
Bromthymolbleu 0,001 g
38
 Agar 15 g.
Sterilizarea în autoclav 30 min. la 1200C

b) Determinarea celulozoliticilor aerobi

Mediu Hutchinson
K2HPO4 1,0 g
CaCl2 x 6H2O 0,1 g
MgSO4 x 7H2O 0,3 g
NaCl3 0,1 g
FeCl3 x 6H2O 0,01 g
NaNO3 2,5 g
Apă distilată 1000 ml
pH 7,2 - 7,3

Se toarnă mediu în eprubete nu mai mult de 2 ml se introduc câte 2 fâşii de hârtie de filtru în aşa a fel ca
o parte din aceste făşii să fie mai sus de cât mediu. Eprubetele se sterilizează în autoclav. După însămânțare
se termostatează la temperatura de 250 C. Acest mediu poate fi utilizat şi solidificat adăugând 2% agar.

5. Metode de determinare a microorganismelor implicate în circuitul fenolului (bacteriile fenoloxidante,

BFO) şi petrolului (bacteriile petroloxidante, BPO)
Efectivul numeric a bacteriilor fenolitice şi petrolitice ne dă posibilitatea să apreciem nivelul de poluare a
ecosistemelor acvatice cu fenoluri şi substanţe petroliere. Astfel putem determina zonele locale care conţin
substanţe toxice (fenoluri) şi greu degradabile (produse petroliere).

Mediul pentru determinarea bacteriilor fenoloxidante

(NH4)2 SO4 1g
K2 HPO4 1g
Apă din robinet 1000 ml

Mediul se sterilizează la temperatura de 120° C timp de 20 minute. Înainte de însămânţare se adaugă 15

ml de fenol de 1%, se termostateză la temperatura de 25° C pe o durată de timp de 6 zile. Acest mediu poate
fi utilizat şi solidificat adăugând 2% agar.

Mediul pentru determinarea bacteriilor petroloxidante (2 componente):

Componentul I
(NH4)2 HPO 4 3 g
K H 2PO4 3 g
MgSO4 0,5 g
Apă distilată 1000 ml
Agar-agar 15 g
Se sterilizează în autoclav la presiunea de 1 atmosferă timp de 20 minute.

Componentul II
Ţiţei (produse petroliere) 10 ml
Fe2O3 1 g
Se sterilizează în autoclav la 1 atm timp de 30 minute.

Înainte de însămânţare se adaugă 0,5 ml de componentul II apoi se toarnă componentul I lichefiat şi răcit
până la temperatura de 40º C. Plăcile Petri se termostatează la temperatura de 25º C fără a fi întoarse cu
căpăcelele în jos. Pe un termen de 6 zile.

39
 4.5 Monitorizarea calităţii apei după indicii microbiologici
În baza experienței proprii de mai mulți ani şi a datelor din literatură [7,10], se determină clasa calității
apei pentru ecosistemele acvatice din Republica Moldova după conţinutul bacterioplanctonului total,
numărului total de bacterii heterotrofe, fenolitice, petrolitice şi indicele bacterian, ţinând cont de specificul
zonei şi influenţa puternică a presiunii antropice. Clasificarea apelor de suprafaţă din Republica Moldova
după indicii microbiologici prevede cinci categorii de calitate (Tab.4.1).

Tabelul 4.1 Clasa calităţii apei şi gradul de poluare a ecosistemelor acvatice

din Republica Moldova după indicii microbiologici

Numărul
Numărul Numărul Numărul
total de
Clasa Gradul total de Raportul total de total de
Categoria bacterii
calităţii Saprobitatea de bacterii Nsap./Ntot, bacterii bacterii
troficităţii saprofite
apei poluare Ntot.(106 % fenolitice petrolitice
Nsapr(103
cel/ml) (cel/ml) (cel/ml)
cel/ml)
I Oligotrof Oligo-saprobă Pură < 0,5 <0,5 <0,05 <10 <1
Relativ
II Mezotrof Oligomezosaprobă 0,6-2,0 0,6-2,0 <0,10 11-100 1-10
pură
Moderat
III Eutrof β-mezo-saprobă 2,1-5,0 2,1-10,0 <0,30 101-1000 11-100
poluată
α-mezo 1001-
IV Politrof Poluată 5,1-10,0 10,1-25,0 <0,50 101-1000
saprobă 10000
Foarte
V Hipertrof Poli-saprobă > 10 >25 >1,0 >10000 >1000
poluată

Clasa I-a de calitate (pură) corespunde apelor de suprafaţă în care numărul total de bacterii nu depăşeşte
0,5 mln cel/ml, iar bacteriile saprofite – 0,5 mii cel/ ml, iar bacteriile petrol şi fenol – rezistente sunt mai
puţin de 10 cel/ml. Apa este bună şi poate fi destinată pentru toate tipurile de folosinţă. Activitatea vitală a
hidrobionţilor nu este afectată. Ecosistemul se încadrează în categoria oligotrof, saprobitatea – oligosaprob.
Clasa II-a de calitate (relativ pură) corespunde apelor de suprafaţă în care numărul total de bacterii nu
depăşeşte 2,0 mln cel/ml, iar bacteriile saprofite –2,0 mii cel/ ml, iar bacteriile petrolitice – 10 cel/ml, iar
fenol –rezistente sunt mai puţin de 100 cel/ml. Funcţionarea ecosistemelor acvatice nu este afectată. Apa
este bună în scopuri potabilităţii după o simplă tratare. Ecosistemul se încadrează în categoria mezotrof,
saprobitatea – oligomezosaprob.
Clasa III-a de calitate (moderat poluată ) corespunde apelor de suprafaţă în care numărul total de bacterii
nu depăşeşte 5,0 mln cel/ml, iar bacteriile saprofite –10,0 mii cel/ ml, bacteriile petrolitice – 100 cel/ml
iar fenol –rezistente sunt mai puţin de 1000 cel/ml. Funcţionarea ecosistemelor acvatice prezintă semne
moderate de degradare a funcţionării ecosistemului. Activitatea normală a hidrobionţilor este afectată. Apa
după o simplă tratare nu este bună de utilizat în scopuri potabile. Ecosistemul se încadrează în categoria
eutrof, saprobitatea – β-mezosaprobă.
Clasa IV-a de calitate (poluată) corespunde apelor de suprafaţă în care numărul total de bacterii nu
depăşeşte 10,0 mln cel/ml, iar bacteriile saprofite –25,0 mii cel/ ml, bacteriile petrolitice – 1000 cel/ml, iar
fenol –rezistente sunt mai puţin de 10000 cel/ml. Funcţionarea ecosistemelor acvatice prezintă semne de
alterări majore ale componentelor hidrobiologice şi hidrochimice. Ecosistemul se încadrează în categoria
politrof, saprobitatea – α-mezosaprobă. Apa poate fi utilizată în scopuri potabile numai după o tratare
complexă intensivă.
Clasa V-a de calitate (foarte poluată ) corespunde apelor de suprafaţă în care numărul total de bacterii
este mai mare de cât 10,0 mln cel/ml, iar a celor saprofite mai mare de cât 25,0 mii cel/ ml, bacteriile
petrolitice depăşesc cifra de 1000 cel/ml, iar fenol – rezistente depăşesc cifra de 10000 cel/ml. Funcţionarea
ecosistemelor acvatice prezintă semne grave de degradare a funcţionării ecosistemului. Activitatea vitală a
hidrobionţilor în deosebi piscicultura este grav afectată. Ecosistemul se încadrează în categoria hipertrof,
saprobitatea –polisaprobă. Apa nu poate fi utilizată în scopuri potabile.
40
 Bibliografie
1. Regulament cu privire la cerinţele de calitate pentru apele de suprafaţă. HG RM nr. 890 din 12.11.2013.
Chişinău: Monitorul Oficial nr. 262-267, 2013
2. Toderaş I., Negru M., Ionică D.,Niculescu D., Simon-Gruiţă A. Ecologia microorganismelor acvatice.
Chişinău:Ştiinţa, 1999, 281 p.
3. Zarnea G., Mihăescu G.R., Velehorschi Viorica. Principii şi tehnici de microbiologie generală. Volumul I.
Bucureşti, 1992, 307 p.
4. Гак Д. Бактериопланктон и его роль в биологической продуктивности водохранилищ. М.: Наука, 1975,
250 с.
5. Заика В.Е. Удельная продукция водных беспозвоночных. Киев: Наукова Думка,1972, 147 с.
6. Копылов А.И., Косолапов Д.Б. Бактериопланктон водохранилищ Верхней и Средней Волги. М.: Изд-
во СГУ, 2008, 377 с.
7. Оксиюк О.П., Жукинский В.Н., Брагинский И.П. и др. Комплексная экологическая классификация
качества поверхностных вод суши. Гидробиологический журнал, т.29, № 4, 1993, c.62-76
8. Родина А. Методы водной микробиологии. Практическое руководство. М.: Наука, 1965, 360 с.
9. Романенко В.И. Микробиологические процессы продукции и деструкции органического вещества во
внутренних водоемах. Л.: Наука, 1985, 296 с.
10. Унифицированные методы исследования качества вод. Часть IV. Микробиологические методы. М.,
1985, 200 с.

V. FITOPLANCTON. PRODUCŢIA PRIMARĂ A FITOPLANCTONULUI

ŞI DESTRUCŢIA MATERIEI ORGANICE

5.1 Identificarea apartenenţei specifice a algelor și estimarea efectivului

și biomasei a fitoplanctonului
Identificarea apartenenţei specifice a algelor din componența fitoplanctonului se realizează la
microscoape optice, utilizând determinatoarele în vigoare: Голлербах, Полянский, (1951) Матвиенко
(1954), Забелина-Киселев, Прошкина-Лавренко (1951), Дедусенко-Щеголева, Голлербах (1962),
Киселев (1954), Попова (1955), Дедусенко-Щеголева, Матвиенко (1959), Мошкова, Голлербах
(1986), Паламарь-Мордвинцева (1982), Виноградова, Гллербах, Зауер, Сдобникова (1980),
Кондратьева (1968), Мошкова (1979), Паламарь-Мордвинцева (1984, 1986), Матвиенко-Догадина
(1978), Царенко (1990), ş.a. (citat după [5]).
Efectivul fitoplanctonului se estimează prin numărarea celulelor de alge în
camerele “Najota” (0,01 cm3), “Ucinski” (0,02 cm3), “Goreaev”(0,9 cm3) [1,5,7]
(Fig. 5.1).
Deoarece la microscop nu seDeoarece
analizează la proba integral,
microscop nu seci analizează
numai o parte Fig. 5.1ci
probaa integral, Camera
numaiGoreaev
o parte a ei, este
ei, este foarte important important
de agitat bine conţinutul
de agitat acesteia, înacesteia,
bine conţinutul scopul distribuirii
în scopul distribuirii omogene a algelor şi dim
erorii. Apoi,
omogene a algelor şi diminuării cu Apoi,
erorii. ajutorulcu unei pipete
ajutorul uneise pipete
ia o picătură
se ia o din probădin
picătură şi se introduce
probă şi se în cam
numărare.Camera
introduce în camera de numărare. Camera se acoperă
se acoperă cu o şilamelă
cu o lamelă şi după sedimentarea
după sedimentarea algelor se efec
algelor se efectuează
determinarea speciilor şideterminarea speciilor
numărarea celulelor. şi numărarea
Concomitent se măsoară celulelor. Concomitent
dimensiunile parametrilorse necesari
măsoară dimen
parametrilor
pentru aprecierea volumului celulelor.necesari
În fiecarepentru
probă aprecierea
este necesarvolumului
de determinat celulelor. În fiecare
şi numărat probă este nece
toate celulele
determinat
speciilor cel puţin în 3 camere. Din şirezultatele
numărat obţinute
toate celulele speciilormedia
se calculează cel puţin în 3 camere.
aritmetică. Din rezultatele
În dependenţă de obţin
calculează media aritmetică. În dependenţă de cantitatea organismelor
cantitatea organismelor în proba cercetată, trebuie numărată camera în întregime sau o parte a ei. Ca unitate în proba cercetată, t
numărată
de numărare este considerată camera în întregime sau o parte a ei. Ca unitate de numărare este considerată celu
celula.
Efectivul fitoplanctonului se calculeazăfitoplanctonului
Efectivul conform formulei: se calculează conform formulei:
nv1
N═ ,
v2ω
unde: N - numărul celulelor
unde: N - numărul celulelor3 în 1 cm apă, n - numărul
3 cm3 apă,înncamera
în 1celulelor - numărul celulelordeîncca
cu volumul camera
1 mmcu3,vvolumul
- de
1
mm ,v -volumul concentratului probei, v - volumul camerei
volumul concentratului probei, 1v2 - volumul camerei de numărare, ω-2 volumul iniţial al probei. Dacă volumul de numărare , ω- volumul in
probei.
iniţial al probei şi volumul Dacă volumul
concentratului iniţial al (ω
sunt constante probei
= 250şi cm volumul
3 concentratului
, v1= 5cm 3 sunt constante
), atunci formula de calcul (ω = 250
3
este următoarea: v 1 = 5cm ), atunci formula de calcul este următoarea:
N=N=n n× ×2020
Efectivul se calculează pentru fiecare specie, apoi se sumează, pentru a obține efe
fitoplanctonului în proba investigată41
[7].
Biomasa fitoplanctonului se calculează prin metoda sumării biomaselor speciilor,
care este necesar de calculat masa medie a celulelor de alge în proba dată. Sunt cun
 Efectivul se calculează pentru fiecare specie, apoi se sumează, pentru a obține efectivul fitoplanctonului
în proba investigată [7].
Biomasa fitoplanctonului se calculează prin metoda sumării biomaselor speciilor, pentru care este necesar
de calculat masa medie a celulelor de alge în proba dată. Sunt cunoscute diferite metode de determinare a
volumului celulelor de alge. Cea mai exactă este metoda stereometrică, la care corpul algelor se aseamănă cu
o figură sau cu o combinaţie de figuri geometrice. Volumul lor se calculează conform formulelor cunoscute
în geometrie în baza dimensiunilor lineare ale organismelor concrete (DIN EN 16695). Densitatea relativă
a algelor de apă dulce se consideră egală cu 1,0- 1,05. Uneori pot fi folosite volumele medii pentru diferite
specii de alge. Volumul calculat al fiecărei celule se înmulţeşte cu efectivul lor şi se obţine valoarea biomasei,
exprimată în mg/l sau g/m3, cu exactitate de 0,01. Biomasa se calculează pentru fiecare specie, apoi se
sumează, pentru a obţine biomasa totală a fitoplanctonului în proba investigată [5].

5.2 Producţia primară a fitoplanctonului şi destrucția substanțelor organice

Producţia primară şi destrucţia substanţei organice sunt caracteristici importante ale stării ecosistemului
acvatic. Producţia intensă a substanţei organice în timpul dezvoltării considerabile a fitoplanctonului
provoacă eutrofizarea ecosistemelor acvatice. Actualmente, la determinarea calităţii apei se utilizează tot
mai mult indicele autoepurării – raportul producţiei primare brute la destrucţia sumară a planctonului.
Pentru determinarea producţiei primare a fitoplanctonului se utilizează metoda vaselor expuse în
modificarea oxigenică[7]. Modificarea oxigenică permite să determinăm atât producţia primară (în vasele
transparente), cât şi destrucţia (în vasele opace), astfel, este posibil de calculat producţia brută şi netă.
Pentru determinarea cantităţii de oxigen dizolvat în apă se utilizează metoda titrimetrică Winckler (ISO
5813:1983).
Vasele (flacoanele) producţionale
Pentru metoda vaselor expuse în modificarea oxigenică se folosesc flacoane din sticlă transparentă cu
dopuri şlefuite. În măsura posibilităţilor se folosesc flacoane de cuarţ, care nu influenţează asupra radiaţiei
solare ce pătrunde. Se utilizează flacoane cu volum de 100 – 500 ml, în dependenţă de productivitatea
ecosistemului investigat. De obicei, se utilizează flacoane producţionale cu volumul de: 100 ml – pentru
bazinele eutrofe, 100 – 250 ml – mezotrofe, 250 – 500 ml – oligotrofe.
Înainte de determinarea producţiei toate flacoanele sunt calibrate după volum. Pentru determinarea
destrucţiei se utilizează flacoane opace. Pentru aceasta flacoanele se vopsesc în negru şi se învelesc în foiţă de
staniol. De asemenea, se utilizează pungi din ţesătură groasă de culoare neagră, care nu permite pătrunderea
razelor solare.
Tehnica expunerii flacoanelor
Pentru determinarea productivităţii primare, la diferite orizonturi, de regulă, se expun 2-3 flacoane
transparente şi unul întunecat, se admite, însă, şi în raport egal. Pentru aceasta se utilizează carcase de
metal sau lemn de care se fixează flacoanele producţionale în poziţie verticală. Carcasele cu flacoanele
producţionale se fixează de un lanţ şi se coboară în apă la orizonturile corespunzătoare.
Durata expunerii flacoanelor este un moment foarte important în determinarea producţiei primare. În
flacoane fitoplanctonul se află în condiţii izolate şi la o expunere îndelungată se schimbă brusc condiţiile
mediului (creşte valoarea pH, suprasaturarea cu oxigen, consumarea elementelor biogene, ş.a. ), care se vor
deosebi esenţial de cele naturale ale bazinului. În acest caz pot apărea erori mari în determinarea producţiei
şi destrucţiei. Flacoanele trebuie expuse, de preferinţă, timp de 24 ore. În ultimele lucrări durata optimă a
expunerii constituie 2-6 ore [11].
Pentru determinarea producţiei într-o coloană de apă (sub 1m2), este necesar să se preleveze probele şi să
se expună în flacoane producţionale la câteva niveluri ale stratului fotic. Limita de jos a stratului fotic, unde
producţia este egală cu destrucţia (punctul de compensare), corespunde adâncimii la care pătrunde numai
1% din radiaţia solară superficială.
Orizonturile, la care se determină productivitatea primară, trebuie să corespundă adâncimilor la care
pătrund 100, 75, 50, 25, 10 şi 1% din radiaţia solară superficială. Pentru stabilirea limitei stratului fotic
se utilizează discul alb Sekky (diametrul - 20 cm) sau piranometrul; această limită corespunde adâncimii
triple a transparenţei (S) după discul alb. Orizonturile expunerii trebuie să fie următoarele: 0S; 0,25S; 0,5S;
1S, 2S, 3S.

42
 Flacoanele producţionale şi reactivele pentru fixarea oxigenului (MnCl2 şi KI+NaOH) se păstrează şi se
transportă în boxe speciale. Flacoanele se aranjează în ordinea colectării probelor de pe orizonturi, pentru
fiecare orizont sunt necesare patru flacoane producţionale: două pentru determinarea concentraţiei iniţiale
a oxigenului, unul transparent pentru determinarea producţiei şi unul întunecat pentru determinarea
destrucţiei.
Prelevarea, expunerea şi fixarea probelor
În punctul colectării probelor se măsoară transparenţa cu discul alb Sekky şi se determină adâncimea
stratului fotic. Probele de pe orizonturile respective se prelevează cu colectorul.
Din colector apa se recoltează în flacoane în aşa mod încât să nu se aereze în timpul manipulărilor. Este
important de a evita apariţia bulelor de aer în interiorul flacoanelor. Flaconul se umple complet, apoi se pune
dopul. Flacoanele se expun la orizonturile respective şi se notează timpul începutului expunerii.
După ce flacoanele au fost expuse, se fixează probele pentru determinarea concentraţiei iniţiale de oxigen
la toate orizonturile cercetate. Oxigenul se fixează adăugând cu pipeta în flacon 1ml MnCl2, apoi 1ml soluţie
alcalină de KI (KI +NaOH). Este necesar ca pipeta în momentul adăugării fixatorilor să fie ţinută nemijlocit
deasupra suprafeţei probei. 2ml de probă pierdută la adăugarea fixatorilor se iau în consideraţie în calculul
ulterior. După fixare flaconul se închide cu dopul şi se agită până la omogenizarea conţinutului. În prezenţa
oxigenului se formează un precipitat brun – roşcat, iar în absenţa acestuia precipitatul rămâne alb. Probele
fixate se păstrează la întuneric de la 3 până la 24 ore.

Titrarea şi estimarea conţinutului de oxigen din probe

coloraţie
Sedimentul albastră),
format în urma sefixării
titrează proba până
se dizolvă adăugândla dispariţia
5 ml H2completă a culorii.
SO4 concentrat sau HClRespectiv, se notează
concentrat (vârful
volumul
coloraţie tiosulfatului
albastră), se consumat
titrează la
proba titrarea
până fiecărei
la dispariţiaprobe. completă
pipetei se ţine imediat sub suprafaţa soluţiei). Flaconul se închide şi se agită până la dizolvarea completă a a culorii. Respectiv, se notează
volumul
sedimentului.
coloraţie tiosulfatului
Se ia toată proba
albastră), seconsumat
titrează proba Calculul
la titrarea
şi se transvazează pânăfiecărei productivităţii
cantitativ
la dispariţia probe.
într-un primare
vas
completă Erlenmayer, spălând desecâteva
a culorii. Respectiv, ori
notează
vasul cu volumul Cantitatea
apă distilată. de
Se titrează
tiosulfatului oxigen (mg
cu soluţie
consumat O
lade 2 /l) dizolvat
Calculul
0,01Nfiecărei
titrarea în
de tiosulfat apă
productivităţii
probe. se
până se obţinedupă
calculează
primare formula:
o coloraţie galbenă (culoarea
paielor). Se adaugă Cantitatea de oxigen
1-2 ml amidon (mg o
(apare /l) O2= albastră),
dizolvat
O2coloraţie
Calculul în apănN81000
productivităţii se calculează
se titrează după
proba
primare până formula:
la dispariţia completă
Cantitatea
a culorii. Respectiv, se noteazăde oxigen
volumul (mgtiosulfatuluiO =
O2/l) dizolvat
2 consumat nN81000
în apă se V-2calculează
la titrarea dupăprobe.
fiecărei formula:
coloraţie
unde: albastră), se titrează
n- cantitatea proba până
de tiosulfat; 8- masa la dispariţia
echivalentă completă
aV-2 a culorii.
oxigenului; N-Respectiv,
normalitatea se notează
tiosulfatului;
O2= nN81000
volumul1000
unde: tiosulfatului
–n-recalcularea
cantitateaconsumat
de la titrarea
la tiosulfat;
un litru de8-probă;fiecărei
masa probe. probei
V-volumul
echivalentă a titrate;
oxigenului; 2-
N- cantitatea
normalitatea de probă pierdută
tiosulfatului;
Calculul productivităţii primare V-2
la
1000fixare [7]. Calculul productivităţii primare
unde: –n-recalcularea
Cantitatea cantitatea
de oxigen de la un
(mg Olitru
tiosulfat; de8-probă;
/l) dizolvatmasa în V-volumul
echivalentă
apă se calculează probei titrate;
a oxigenului;
după 2-N-cantitatea
formula: normalitatea de probă pierdută
tiosulfatului;
la Cantitatea
fixare Dacă:
[7]. deVoxigen (mg2 O2/l)dedizolvat
iniţ. – cantitatea oxigen în
în apă
vase sepânăcalculează
la după formula:
expunere; V transp.- cantitatea de oxigen
1000 – recalcularea la un litru de probă; V-volumul probei titrate; 2- cantitatea de probă pierdută
în fixare
la vasulDacă:
transparent
[7]. după expunere;
V iniţ. – cantitatea deOoxigen
2= V întunecat nN81000
în vase – până
cantitatea de oxigen
la expunere; în.-vasul
V transp întunecat
cantitatea după
de oxigen
expunere;
în vasulDacă: T V– timpul
transparent după(ore),expunere; întunecat – V-2
atunciVproductivitatea cantitatea primară A [mgO
de oxigen în 2/(loră)] și destrucția
vasul întunecat după
iniţ. – cantitatea de oxigen în vase până la expunere; V transp.- cantitatea de oxigen
unde: n- cantitatea
substanțelor
1.expunere;
Producţia de tiosulfat;
organice
Tbrută:
– timpul R [mgO 8-
(ore),masa
2/(loră)]echivalentă
atunciVse a
calculează după
productivitatea oxigenului; N-
formulele:
primară normalitatea tiosulfatului;
A [mgO /(loră)] și destrucția
în vasul transparent după expunere; întunecat – cantitatea de oxigen în2 vasul întunecat după
1000 substanțelor
– recalcularea la un litru de probă; V-volumul probei titrate; 2- cantitatea de probă pierdută
expunere; Torganice – timpul R [mgO(ore),2/(loră)]
atunci seproductivitatea
calculează după formulele:
primară A [mgO2/(loră)] și destrucția
la fixare [7]. 1. Producţia brută: Vtransp - Vîntun după formulele:
substanțelor
Dacă:1.V iniţ.organice
– cantitatea R [mgO2/(loră)] înse calculează
Producţia brută:de oxigen vase până la expunere; V transp.- cantitatea de oxigen
Abrută  Vtransp- Vîntun
în vasul transparent după expunere; V întunecat – cantitatea de oxigen în vasul întunecat după
1. Producţia brută: A  Vtransp- Vtîntun
expunere; T – timpul (ore), atuncibrută productivitatea primară A [mgO2/(loră)] și destrucția
A  t
substanțelor organice
2. Producţia netă: R [mgO 2 /(loră)] se
brută calculează după formulele:
2.Producţia netă: V transp t- V iniţ
1. Producţia brută:
2.Producţia netă: A netă  V transp
Vtransp- Vîntun - V iniţ
A  Vtransp -t Viniţ
2.Producţia netă: Abrută  netă

Anetă  t t
3. Destrucţia: t
3. Destrucţia: Viniţ - Vîntun
3. Destrucţia:
2.Producţia netă:
3. Destrucţia: R Vtransp -VV iniţ - Vîntun
iniţ
Anetă R  t
tViniţ -tVîntun
R
t
3. Destrucţia:
Estimarea producţiei primare și destrucției substanțelor organice timp de o zi şi sub
Viniţ2 - Vîntun
Estimarea producţiei primare 1m de suprafaţă acvatică
și destrucției substanțelor organice timp de o zi şi sub
R
Mărimea producției primare 1m o2 deprimim prinacvatică
suprafaţă construirea curbei repartizării verticale a
Estimarea producţiei primare și destrucției substanțelor organice timp de o zi şi sub
t determină
productivităţii primare. După
Mărimea producției primare aceasta se suprafaţa cuprinsă de curbă şi,verticale
respectiv,
3 1mo2 de primim prin acvatică
suprafaţă construirea curbei repartizării a
producţia în
productivităţii1m al coloanei
primare. Dupădeaceasta
apă. Sesegăseşte relaţia
determină dintre suprafaţa
suprafaţa cuprinsă totală
de şi suprafaţa
curbă şi, 1 m3.
respectiv,
Mărimea3 producției3 primare o primim prin construirea curbei repartizării verticale 3a
Înmulţind în
producţia în 1m dedeapă
apă.laSe relaţia43 primită, obţinem valoarea
cuprinsă producţiei într-o coloană
productivităţii1mprimare.
producţia al coloanei
2 După aceasta segăseşte relaţia
determină dintre suprafaţa
suprafaţa totală şi suprafaţa
de curbă 1m.
şi, respectiv,
de Estimarea
apă, adică
Înmulţind producţiei
sub3 1m
producţia în de
1mprimare
suprafaţă
3
de apă și destrucției
acvatică.
la relaţia substanțelor
primită, obţinem organice
valoarea timp de o
producţiei
producţia în 1m al coloanei de apă. Se găseşte relaţia dintre suprafaţa totală şi suprafaţa 1 m3.zi şi sub
într-o coloană
2 2 -2
 Estimarea producţiei primare și destrucției substanțelor organice timp de o zi şi sub
2
Estimarea producţiei primare și1m de suprafaţă
destrucției acvaticăorganice timp de o zi şi sub 1m2
substanțelor
Mărimea producției primare de o primim
suprafaţă prin construirea curbei repartizării verticale a
acvatică
productivităţii
Mărimea primare.
producției După
primare aceasta prin
o primim se determină suprafaţa
construirea curbei cuprinsă
repartizăriideverticale
curbă şi,a productivităţii
respectiv,
3
producţia în 1m al coloanei
primare. După aceasta se determină de suprafaţa cuprinsă de curbă şi, respectiv, producţia în 1m3 al1 coloanei
apă. Se găseşte relaţia dintre suprafaţa totală şi suprafaţa m3.
3
Înmulţind
de apă. producţia
Se găseşte în 1msuprafaţa
relaţia dintre de apă totală
la relaţia primită,1obţinem
şi suprafaţa valoarea
m3. Înmulţind producţiei
producţia într-o
în 1m 3 coloană
de apă la relaţia
2
de apă,
primită, adică valoarea
obţinem sub 1 m producţiei
de suprafaţă acvatică.
într-o coloană de apă, adică sub 1 m 2
de suprafaţă acvatică.
Pentru determinarea producţiei primare (gO2/m-2) se aplică formula:
Pentru determinarea producţiei primare (gO2/m-2) se aplică formula:
A  K1A1  K2A2  ...  KnAn,
unde:unde:
A1A2A ..., A
A – producţia la orizonturile 1,2 ş.a., mg O /m ; K , K3,..., K – coeficienţii, care depind numai
1 2n...,An – producţia la orizonturile 1,2 ş.a.,2 mg3 O21/m 2; K1, nK2,..., Kn – coeficienţii, care
de alegerea
depind orizontului.
numai de alegerea Coeficienţii K se calculează
orizontului. Coeficienţii împărţind K sesuprafaţa
calculează liniei frânte însuprafaţa
împărţind mai multeliniei trapeze.
Suprafaţa
frânte în mai multe trapeze. Suprafaţa trapezului este produsul dintre înălţimea lui şi semisuma este
trapezului este produsul dintre înălţimea lui şi semisuma bazelor. Înălţimea fiecărui trapez
distanţa (în metri)
bazelor. Înălţimeaîntrefiecărui
orizonturiletrapezvecine, iar bazele
este distanţa sunt valorile
(în metri) producţiei vecine,
între orizonturile la acesteiarorizonturi.
bazele suntSuma
suprafeţelor trapezelor reprezintă valoarea producţiei sub
valorile producţiei la aceste orizonturi. Suma suprafeţelor trapezelor reprezintă valoarea1 m 2
suprafaţă de apă.
Cunoscând
producţiei valorile
sub 1 mproductivităţii
2
suprafaţă de apă. primare în mg O2/l oră, sau sub 1 m2 de suprafaţă acvatică, cunoscând
durata zileiT-2
unde: pentru
Cunoscând zona valorile
– durata cercetată,
zilei minus se2poate
productivităţii
ore (în calcula valoarea
primare
decurs de în productivităţii
o orămgO oră, primare
2/l răsăritul
după sub timp
sausoarelui 1 m şi de
2 o suprafaţă
odeoră zi:până la
acvatică,
unde: T-2
apusul lui,cunoscând
–unghiul
durata zilei durata
de minus
cădere zilei Aal pentru
2 mg
ore O(în
razelor zona
/zi = Acercetată,
decurs
solare mgde orăsedupă
Oo2/l/oră
este foarte poate
(T 2)calcula
– răsăritul
mic, cantitatea valoarea
soarelui şiproductivităţii
radiaţiei o oră
solarepână la
este
2
primare
apusul
redusă, timp
lui,
prin de
unghiul
urmare o zi:de cădere
procesul de al razelor
fotosinteză solare
nu are este
loc).
unde: T-2 – durata zilei minus 2 ore (în decurs de o oră după răsăritul soarelui şi o oră până lafoarte mic, cantitatea radiaţiei solare este
unde:redusă,
T-2 – prindurata zileiprimară
urmare minus 2 sub orefotosinteză
(în decurs
2
zide oA oră după răsăritul– 2)soarelui şi o oră până la apusul
apusul lui, Producţia
unghiul de procesul
cădere alde razelor1mmg
A O
solare 2/nu
suprafaţă are
este loc).
mg acvatică
foarteO 2/l/oră
mic, (T serveşte
cantitatea drept
radiaţieicaracteristică
solare este a
lui, unghiul de
productivităţii cădere
Producţia al
coloanei razelor
primară de solare
apă sub în este
zona1m 2 foarte mic, cantitatea radiaţiei solare este redusă, prin urmare
suprafaţă
cercetată a acvatică
bazinului. serveşte drept caracteristică a
redusă, prin urmare procesul de fotosinteză nu are loc).
procesul de fotosinteză
productivităţii
Destrucția
Producţia nu
coloanei are
substanțelor
primară loc).
desub apă în 1mzonasuprafaţă
2
organice cercetată
în 1 m aacvatică
3
albazinului.
coloaneiserveşte
de apă (mgO drept2/l caracteristică
 oră) se obține aprin
Producţia
calculul primară
Destrucția
mediei sub 1m
aritmetice
2
substanțelor suprafaţă
a organiceacvatică
valorilor
productivităţii coloanei de apă în zona cercetată a bazinului. în 1 serveşte
m
obținute
3
al drept
coloanei
la caracteristică
diferitede apă (mgO
orizonturi. a productivităţii
2  oră) se obține
/lValoarea coloanei
prin de
destrucției
apă în zona
calculul cercetată
substanțelor
Destrucțiamediei aaritmetice
organice bazinului.
substanțelortimp de a24valorilor
organice ore poate
în 1 m obținute
fi3 estimată
al coloanei la astfel:
diferite
de apă orizonturi.
(mgO2/l  oră) Valoarea
se obține destrucției
prin
Destrucția
substanțelor substanțelor
organice organice
timp de 24în 1
ore m3
poateal
calculul mediei aritmetice a valorilor obținute la diferite orizonturi. coloanei
fi estimată de apă
astfel:(mgO 2
/l oră) se
Valoarea destrucției mediei
obține prin calculul
aritmetice a valorilor obținute
substanțelor organice timp de 24 ore la diferite
R (mgpoate orizonturi.
O2/fil)/24
estimată Valoarea
ore astfel: destrucției
A mg O2/l/oră x 24 ore substanțelor organice timp de 24
ore poate fi estimată astfel: R (mg O2/l)/24 ore  A mg O2/l/oră x 24 ore
2
Valoarea destrucțieiR în (mg coloana
O2/l)/24deoreapă,  Asub mg 1O2m /l/orădexsuprafaţă
24 ore acvatică se obține prin
3 2
produsulValoarea destrucției substanțelor
valorii destrucției în coloana de apă, sub
organice în 1m 1 mdedeapăsuprafaţăîn 24 oreacvatică
și valoarease obține
adâncimiiprin
3
produsul
ecosistemului,
Valoarea valorii
destrucției
Valoarea destrucției
exprimată
în coloana
destrucției substanțelor
în metri, în de
de apă,
coloana punctul
sub organice
apă,1m subde1însuprafaţă
prelevării
2 2
dedesuprafaţă
m1mprobelor. apă în 24acvatică
acvatică seore și valoarea
obține seprin adâncimii
produsul
obține prin valorii
ecosistemului,
destrucției substanțelorexprimată
organice în metri,
în 1m 3în punctul prelevării
de apă în 24 ore 3 probelor.
și
produsul valorii destrucției substanțelor organice în 1m de apă în 24 ore și valoarea adâncimii valoarea adâncimii ecosistemului, exprimată în
metri, în punctulexprimată
ecosistemului, prelevăriiînprobelor.
metri, 5.3.Aprecierea
în punctul prelevării calităţiiprobelor.
apei după fitoplancton
Pentru estimarea gradului 5.3.Aprecierea de poluare calităţii
a apei apei după fitoplancton
conform indicilor hidrobiologici, au fost
Pentru
propuse diferite metode,estimarea gradului de poluare
bazate pecalităţii
5.3.Aprecierea
5.3.Aprecierea sistemele a apei conform
apeiorganismelor
apei dupăfitoplancton
după indicilor
fitoplancton hidrobiologici,
indicatoare [6,9]. Au au fost
propuse
recomandate
PentruPentru diferite
estimarea metodele
estimarea metode,
gradului cantitative
gradului
de poluarebazate a peapeisistemele
de R.Pantle,
poluare aH.apei
conform Buck organismelor
(1955),indicilor
conform
indicilor M. indicatoare
Zelinca,
hidrobiologici, P.Marvan
hidrobiologici, [6,9].
au fost auAu
(1961), fost
fostcare
propuse diferite
recomandate
reprezintă
propuse bazate
metode, diferitemetodele
modificaţiile cantitative
mai
metode, organismelor
pe sistemele perfecte R.Pantle,
bazate pe sistemeleale H.
sistemului Buck
indicatoareorganismelor (1955),
R.Kolkwitz, M. M. Zelinca,
[6,9]. Au fostindicatoare Marsson
recomandate P.Marvan
(1908,
[6,9]. (1961),
1909)
Au fost
metodele care
(citate
cantitative
reprezintă
după
recomandate
R.Pantle, [8]).
H. Buck modificaţiile
metodele
(1955), M.maiZelinca,
cantitative perfecte
R.Pantle,ale sistemului
P.Marvan H. Buck (1961), R.Kolkwitz,
(1955),careM. M. Marsson
Zelinca,
reprezintă P.Marvan (1908,
modificaţiile 1909)
(1961),
mai care (citate ale
perfecte
după [8]).
Analiza
reprezintăR.Kolkwitz,
sistemului saprobiologică
modificaţiileM.mai perfecte
Marsson se bazează
ale sistemului
(1908, pe
1909) (citate rezultatele
R.Kolkwitz, - criteriile de apreciere
după [8]). M. Marsson (1908, 1909) (citate livrate de clasicul
“sistem Analiza
al saprobiologică
saprobilor” (1977). se
Pe bazează
baza pe rezultatele
listei indicatorilor - criteriilese decalculează
[9]apreciere apreciere livrate desaprobic
clasicul
după [8]).
Analiza saprobiologică se bazează pe rezultatele – criteriile de livrate indicele
de clasicul “sistem al
“sistem
Rotşain
Analiza al saprobilor”
pentru metoda
saprobiologică (1977).
valenţei
se Pe
bazează baza
saprobice
pe listei indicatorilor
Zelinki
rezultatele - – Marvan[9]
criteriile dese calculează
(1961),
apreciere calculatindicele
livrate după
de saprobic
formula
clasicul
saprobilor” (1977). Pe baza listei indicatorilor [9] se calculează indicele saprobic Rotşain pentru metoda
Rotşain
modificată
“sistem pentru metoda [8]:
de I. Toderaş
al saprobilor” valenţei saprobice Zelinki – Marvan (1961), calculat după formula
valenţei saprobice Zelinki(1977).
– Marvan Pe baza (1961), listei indicatorilor
calculat după formula [9] semodificată
calculează de I.indicele
Toderaşsaprobic
[8]:
modificată de I. Toderaş [8]: i=n
Rotşain pentru metoda valenţei saprobice Zelinki – Marvan (1961), calculat după formula i=n
modificată de I. Toderaş [8]: SR = Σi=n NiGiSi / Σ i=n NiGi,
SRi=n = i=1
Σ NiGiSii=n /Σi=1NiGi,
i=1
SR = Σ NiGiSi / Σ NiGi, i=1
unde: N-efectivul numeric; Gi – greutatea i=1 indicatoare; i=1 S- valenţa saprobică.
unde:unde:
N-efectivul
N-efectivul
Indicele numeric;numeric;
saprobic Gi –dupăgreutatea
G – indicatoare;
greutatea
Pantle şi indicatoare;
Buck S- valenţa
se saprobică.
S- valenţa
calculează cusaprobică.
exactitate de 0,01, conform
i
formulei:
unde: Indicelenumeric;
N-efectivul saprobicGi după – greutateaPantleindicatoare;
şi Buck seS-calculează cu exactitate de 0,01, conform
valenţa saprobică.
Indicele
formulei:saprobic după Pantle şi Buck se calculează cu exactitate de 0,01, conform formulei:
Indicele saprobic după Pantle şi Buck se calculează cu exactitate de 0,01, conform
formulei: SP-B= Σ (sh)/ Σ h,
SP-B= Σ (sh)/ Σ h,
unde:unde:
h – frecvenţa; s – valoarea indicatoare
h - frecvenţa; s - valoarea indicatoare a fiecărei specii.
SP-B= Σa(sh)/ fiecăreiΣ h, specii.
Mărimea h
unde: hMărimea se găseşte
- frecvenţa; în grila
h ses găseşte
- valoarea cu şase
indicatoare
în grila trepte
cu şaseatrepte a valorilor
fiecărei frecvenţei
specii.
a valorilor care sunt
frecvenţei determinate
care sunt determinate de valorile
de
abundenţei
valorile
unde: relative
Mărimea
abundenţei
h - frecvenţa; a speciilor
h se găseşte [7]. (Tab.5.1).
în
relative aindicatoare
s - valoarea grila
speciilor [7].cu şase trepte
(Tab.5.1).
a fiecărei a valorilor
specii. frecvenţei care sunt determinate de
valorile
Mărimeaabundenţei relative
h se găseşte în agrila
speciilor
cu şase [7].trepte
(Tab.5.1).
a valorilor frecvenţei care sunt determinate de
Tabelul 5.1 Corelaţia
valorile abundenţei relative a speciilor [7]. (Tab.5.1). valorilor abundenţei44 relative şi frecvenţei organismelor
Numărul Tabelul 5.1 Corelaţia
exemplarelor unei specii, % din
valorilor numărulrelative şi frecvenţeiFrecvenţa,
abundenţei h
organismelor
Numărul total
Tabelul 5.1 Corelaţia valorilor abundenţei relative şi frecvenţei organismelor h
exemplarelor unei specii, % din numărul Frecvenţa,
 Numărul exemplarelor unei specii, % din numărul total Frecvenţa, h
<1 1
2-3 2
4-10 3
10-20 5
20-40 7
40-100 9

Evaluarea claselor de calitate a apelor de suprafaţă conform fitoplanctonului se efectuează în baza

valorilor-limită prezentate în anexa nr.1 ”Cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă” din
Regulamentul privind cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă (2013) (Tab. 5.2).

Tabelul 5.2 Cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă (fitoplancton)

Clasa
Clasa de Clasa de Clasa de Clasa de
Parametrul de Parametrul
Acronimul Unitatea calitate calitate calitate calitate
(grupul) calitate reglementat
I III IV V
II
Indice saprobic
după Pantle
1,5 2,0 3,0 3,5 4,0 *
şi Buck,
Fitoplancton
Fitoplancton,
F [mg/l] <0.5 1.5 2.5 5.0 10 *
Biomasa
Raportul Indexul
0.8 0.7 0.5 <0.2
producţie/ A/R Autoepurare/ 1
1.2 2.5 5.0 >5.0
destrucţie poluare

Bibliografie
1. CSN EN 15204 Water quality - Guidance standard on the enumeration of phytoplankton using inverted microscopy
(Utermöhl technique). http://www.en-standard.eu/csn-en-15204-water-quality-guidance-standard-on-the-
enumeration-of-phytoplankton-using-inverted-microscopy-utermohl-technique.
2. DIN EN 16695 Wasserbeschaffenheit - Anleitung zur Abschätzung des Phytoplankton-Biovolumens; Deutsche
Fassung prEN 16695:2013
3. ISO 5813:1983 Water quality -- Determination of dissolved oxygen -- Iodometric method. http://www.iso.org/iso/
catalogue_detail.htm?csnumber=11959
4. Regulamentul privind cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă, aprobat prin Hotărârea
Guvernului Republicii Moldova Nr. 890 din  12.11.2013
5. Водоросли. Справочник/ Вассер С.П., Кондратьева Н.В., Масюк Н.П. и др.-Киев: Наук. думка, 1989,
608 с.
6. Макрушин А.В. Возможности и роль биологического анализа в оценке степени загрязнения водоемов.
Гидробиол. журнал, 1974, том 10, № 2, с. 98-104.
7. Руководство по методам гидробиологического анализа поверхностных вод и донных отложений /ред.
Абакумов В.А. Л.: Гидрометеоиздат, 1983, 240 с.
8. Тодераш И.К. Функциональное значение хирономид в экосистемах водоемов Молдавии. Кишинёв:
Штиинца, 1984, 172 с.
9. Унифицированные методы исследования качества вод. Ч. 3. Методы биологического анализа вод. М.:
Изд-во СЭВ, 1976, 185 с.
10. Унифицированные методы исследования качества вод. Ч. 3. Методы биологического анализа вод.
Приложение 1. Индикаторы сапробности. М.: Изд-во СЭВ, 1977, с. 11-42.
11. Щербак В.И. Влияние продолжительности экспозиции на показатели первичной продукции
фитопланктона евтрофных водоемов при использовании скляночного метода в кислородной
модификации. Гидробиологический журнал. Т. 36, № 1. 2000, c. 97-102.

45
 VI. MACROFITE
Macrofitele, alături de fitoplancton, nevertebrate bentonice și pești, se numără printre elementele
biologice de calitate, care sunt recomandate de Directiva de stabilire a unui cadru de politică comunitară
în domeniul apei (2000/60/EC) [1], așa-numita Directiva Cadru a Apei, pentru a fi utilizate pentru
clasificarea stării ecologice a apelor de suprafață. De asemenea, cerințe privind utilizarea macrofitelor
în cadrul monitoringului sunt stipulate și în alte directive europene, precum Directiva privind tratarea
apelor urbane reziduale (91/271/EEC) și Directiva privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați
proveniți din surse agricole (91/676/EEC).

6.1 Cercetări calitative și cantitative ale macrofitelor

În primul deceniu al secolului XXI a fost elaborat un standard european (EN 15460:2007) [2] privind
studiul macrofitelor din lacuri. Acest standard sub formă de ghid a primit statut de standard român (SR EN
15460:2008) care, la rîndul său, a fost aprobat de către Republica Moldova drept standard moldovean (SM
SR EN 15460:2012) [7].
În rezultatul aplicării metodei propuse prin standardul național SM SR EN 15460:2012, sunt obținute
date privind componența taxonomică și abundența macrofitelor acvatice. De notat că în acest document
macrofitele acvatice sunt definite drept “plante mari de apă dulce, care pot fi ușor văzute cu ochiul liber,
inclusiv toate plantele acvatice vasculare, briofitele, caraceele și coloniile macroalgale”.
Metoda propusă se bazează pe utilizarea transectelor cu o lățime de 2-5 m, care pătrund în lac
perpendicular liniei malului [4]. Transectele pot fi delimitate vizual sau fizic. În cel de-al doilea caz
transectele se marchează cu ajutorul unei bande de măsurare submersibile, cu greutate din ciment.
Alt mod de marcare a transectului este prezentat în Fig. 6.1. Toate transectele trebuie să aibă aceeași
lățime. Numărul de transecte, care urmează a fi studiate în jurul unui bazin acvatic stagnant, depinde
de amplasarea spațială a desișurilor de plante acvatice și de tipul de utilizare a terenurilor adiacente (de
exemplu, localități, spații recreaționale, terenuri agricole, tufișuri, etc.). În orice caz, cel puțin 4 transecte
trebuie studiate în primul segment de mal pentru fiecare tip de utilizare a terenului din jurul lacului, chiar
dacă indicele de saturație a speciilor (ISS = numărul speciilor înregistrate nu crește cu un nou transect)
este atins printr-un număr mai mic de transecte. În alte segmente de mal cu același tip de utilizare a
terenului poate fi studiat doar un singur transect, cu condiția că cel mult o specie nouă apare sau dispare
(±1). În caz contrar, se aplică cerința de bază a cel puțin 4 transecte.

Fig. 6.1 Mod de delimitare a transectului cu ajutorul unei frînghii [9]

Pentru întreaga lungime a transectului și anume pentru fiecare zonă de adâncime (de regulă, 0-1 m,
1-2 m, 2-4 m, 4-8 m și peste 8 m) sau orice altă subunitate a transectului se estimează masa fiecărei specii
întâlnite (nu este un sinonim al „biomasei”). Estimarea masei plantelor (în eng. Plant Mass Estimates) se
bazează pe dezvoltarea tridimensională (spațială) a speciilor și nu pe suprafața ocupată (%). În dependență
de valoarea obținută, o specie poate fi clasificată drept: 1 = rară; 2 = ocazională; 3 = frecventă; 4 = abundentă;
5 = foarte abundentă; (Janauer, 2002).
46
 O altă abordare constă în aplicarea unei scări de abundență a plantelor în baza suprafeței ocupate – așa-
numita scară DAFOR (Tab.6.1).
Tabelul 6.1 Scara DAFOR
Nivelul Categoria de abundență Acoperirea, %
D dominant (foarte abundent) > 75
A abundent 51- 75
F frecvent 26-50
O ocazional 11-25
R rar 1-10
Dacă adâncimea maximă a bazinului acvatic nu depășește 1 m, atunci cercetarea se efectuează mergând
la pas de-a lungul transectului, luând toate măsurile de siguranță. În cazul adâncimilor mai mari cercetarea
este efectuată prin scufundare, cu utilizarea unei ambarcațiuni, de exemplu, barcă. Este binevenită utilizarea
periscopului subacvatic (hidroscop) (Fig. 6.2) și a ochelarilor de soare cu polarizare, care reduc reflexele la
suprafața apei și, astfel, îmbunătățesc considerabil nivelul de vizibilitate.

Fig. 6.2 Hidroscop: 1 - aspect4, 2 - mod de utilizare5, 3 - imagine obținută6

Dacă apa este foarte transparentă, atunci, în scopul estimării masei plantelor, se poate de utilizat o greblă
pentru scoaterea plantelor la suprafață. Greblele cu mâner extensibil rigid sunt eficiente în apele cu adâncimi
mai mici de 3,5 m. Aplicarea „greblării” nu poate fi considerată drept cea mai bună soluție, deoarece: 1) pot fi
omise speciile de dimensiuni mici și cele amestecate printre straturile mai adânci ale desișurilor de plante și
care nu se văd de la suprafața apei; 2) poate fi estimată incorect masa plantelor. Probabilitatea interpretărilor
greșite, cât și a identificării eronate a speciilor crește în cazul adâncimilor mai mari de 4 m și a turbidității
înalte a apei. Din acest considerent, se recomandă insistent utilizarea echipamentului de scufundare pentru
estimarea masei plantelor. Echipamentul pentru studii subactice la adâncimi de până la 2 m constă din
combinezon de scufundare, mască și tub de respirație. În lacurile mai adânci se folosește echipamentul
SCUBA (SCUBA – abreviatură din eng. – self - contained underwater breathing apparatus) (Fig. 6.3). În
acest tip de studii se recomandă utilizarea scafandrilor instruiți, care posedă calificarea necesară.

Fig. 6.3 Echipament pentru cercetări subacvatice:

1 - combinezon de scufundare, mască și tub de respirație7; 2 - SCUBA8
4
https://www.bootszubehoer.de/sonstige/aquascope-unterwassersichtgeraet/ a-7441/
5
http://www.carpealsace.com/t11714-sceau-translucide-pour-boat
6
http://www.pecheur.com/achat-aquascope-plastimo-10157.html
7
http://www.decathlon.co.uk/C-10883-diving
8
http://www.openwateradventures.com/
47
 Un personal cu experiență ar trebui să fie capabil de a identifica în câmp majoritatea macrofitelor până la
nivel de specie. În caz contrar, plantele se colectează în pungi de plastic etichetate în prealabil sau în containere
și se transportă în laborator. O atenție sporită trebuie acordată părților de plante care au o importanță
deosebită în identificarea speciei. În același timp, deoarece metoda “greblării” este una destructivă, personalul
trebuie să cunoască speciile de plante acvatice rare sau pe cale de dispariție din regiune.
Se recomandă crearea colecțiilor de plante acvatice sub formă clasică – de ierbare. Unele organe ale
plantelor (de exemplu, frunze fragile, organe de reproducere) pot fi păstrate în alcool etilic.
În concluzie, metodele descrise mai sus, sunt, în general, semi-cantitative, bazate pe o scală descriptivă
cu estimări vizuale ale structurii și abundenței speciilor, sunt considerate eficiente din punct de vedere a
timpului consumat, satisfăcând cerințele de bază pentru aprecierea stării ecologice a râurilor și lacurilor.
În studiile calitative ale macrofitelor mai sunt utilizate diferite tipuri de drage și ancore – cu 2 brațe, cu
mai multe brațe, în formă de greblă, etc. (Fig. 6.4).

Fig. 6.4: 1 – model de greblă-ancoră9; 2 - ancoră cu mai multe brațe10;

3 – utilizarea ancorei11 ; 4 – utilizarea greblei-ancore12

Frecvența monitorizării depinde, în primul rând, de obiectivele programului de monitorizare. Conform

Georg A. Janauer (2002) [4], fiecare litoral de lac ar trebui studiat complet cel puțin o dată la fiecare 10
ani sau de fiecare dată când au loc modificări însemnate ale condițiilor de mediu (de exemplu, modificări
în componența speciilor de macrofite înregistrate pe parcursul monitorizării). Pentru monitoringul
macrofitelor în toate tipurile de ape continentale, Directiva Cadru a Apei propune drept reper perioada de
3 ani, subliniind faptul că, la necesitate, pot fi efectuate monitorizări suplimentare pe parcursul diferitor
anotimpuri ale aceluiași an.
Conform Regulamentul privind monitorizarea stării apelor de suprafaţă şi apelor subterane al Republicii
Moldova (2013) [6], macrofitele se numără printre parametrii hidrobiologici monitorizați în punctele obligatorii
de monitorizare a ecosistemelor acvatice. Se recomandă o frecvență a prelevării probelor de două ori pe an în
perioada de vegetație (aprilie-septembrie) atât în râuri, cât și lacuri. Drept parametri indicativi ai macrofitelor
sunt considerați diversitatea, efectivul şi biomasa (prezenţa taxonilor sensibili recomandaţi şi a celor invazivi).
Pentru cercetarea cantitativă a macrofitelor (determinarea numărului de tulpini, a biomasei și suprafeței
ocupate) se utilizează pe larg diferite rame, care variază ca dimensiuni (1, 0,5, 0,25 m2, etc.), formă (pătrată,
dreptunghiulară, rotundă) și material de construcție (lemn, țăvi metalice, de exemplu din aluminiu, sau
sintetice). Ramele care sunt parțial sau complet demontabile sau pliabile sunt mai ușor de transportat.
Tipul de fixare a ramei depinde de tipul comunității de plante. Astfel, în cazul studierii comunităților
de plante de talie mică, situate la adâncimi mici (până la 0,2-0,3 m), rama se pune de-asupra comunității și
plantele se colectează manual. În comunitățile de plante submerse, plutitoare și cele care puțin se înalță de-
asupra apei (până la 1 m) rama, la fel, se amplasează pe suprafața apei, dar se fixează de substrat cu ajutorul
a 2 piloni, situați la colțurile opuse ale ramei. Evident, dacă plantele se înalță mult de-asupra oglinzii apei,
rama nu poate fi instalată de-asupra plantelor, de aceea ea, practic, se construiește în apă și în acest caz,
deseori, nu este necesară fixarea ramei cu ajutorul pilonilor.
Toate tipurile de lucrări cu ajutorul ramelor sunt posibile doar la adâncimi de până la 2 m. Evidența
și tăiatul plantelor în locurile deschise ale bazinului acvatic pot fi făcute doar în cazul unui timp liniștit –
vântul și valurile îngreuiază utilizarea ramelor, iar uneori o fac imposibilă.
9
http://efe-uk.com/products?f% 5B0%5D =field_product_ref %253A field_ main_ heading%3A698
10
http://valleynaturalist.blogspot. md/201108 _01_archive.html
11
http://plantecol.co.uk/surveys.htm
12
http://main-stream-resources.com/nestle’_waters.htm
48
 Colectarea plantelor acvatice pentru determinarea biomasei se efectuează prin mai multe metode.
De cele mai multe ori, determinarea fitomasei se efectuează în perioada dezvoltării maxime a plantelor,
prin care condițional se are în vedere perioada înfloririi lor în masă. Prin noțiunea de „fitomasă” se
subînțelege doar biomasa părții situate de-asupra substratului, care include partea situată în apă și eventual
în aer și exclude rădăcinile plantelor.
Determinarea fitomasei are loc pe loturi pătrate sau dreptunghiulare, de obicei de 0,25 – 1 m2, în perioada
înfloririi în masă a speciei-edificatoare. Loturile sunt delimitate cu ajutorul ramelor, descrise mai sus, sau
a frânghiilor (Fig. 6.5a) Numărul loturilor depinde de suprafața cercetată (dacă pătratele sunt mici, atunci
numărul lor este mai mare), acvatoriul ocupat de către comunitățile de plante și complexitatea lor, de
exemplu, de numărul de etaje, numărul de specii, densitatea plantelor.
Toate plantele amplasate în limitele loturilor sunt tăiate la nivelul substratului și cântărite. În dependență de
specificul investigațiilor, este determinată masa umedă, masa uscată sau masa absolut uscată a eșantionului.
Tăierea (cositul) plantelor, de fapt, este cea mai dificilă parte a determinării biomasei. În locurile puțin
adânci (până la 0,6 m) plantele fixate de substrat se taie cu ajutorul unui cuțit, foarfece, secator, seceră. Cele
care nu se fixează de substrat se colectează manual sau cu ajutorul unui fileu. Trebuie de evitat tulburarea
sedimentelor moi, deoarece, în acest caz, este diminuată vizibilitatea.
La adâncimi de peste 1-1,5 m tăierea plantelor se face cu ajutorul unei coase din barcă. În acest caz este
nevoie de participarea a două persoane - o persoană cosește, iar a doua persoană adună plantele ieșite la
suprafața apei. Pentru adâncimi mari, coasa trebuie înzestrată cu coadă lungă – ea trebuie să se ridice de-
asupra apei cu 1-1,5 m.
Cositul se face cu mișcări bruște de amplitudine mică. Plantele colectate se aranjează toate într-o direcție
(părțile inferioare – într-o parte și vârfurile – în altă parte) pe pelicule sau pânze de-a lungul bărcii. În cazul
colectării plantelor submerse, pe suprafața cărora se reține multă apă, pelicula se aranjează astfel, încât apa
acumulată să nu se verse în barcă.
În colectarea cantitativă a plantelor acvatice se utilizează și diverse bene, unele din ele fiind potrivite și
pentru colectarea macrofaunei. De exemplu, pentru colectarea fitomasei în comunitățile compuse, în mare
parte, din plante submerse și plante cu frunze plutitoare, cel mai frecvent se utilizează bena lui S.Bernatovici
(Fig. 6.5b). Pentru a colecta o probă de fitomasă de pe 1 m2, bena se scufundă de 6 ori. Alt instrument,
utilizat pentru tăierea plantelor de pe o suprafață strict determinată (0,25 m2) la adâncimi mici, reprezintă o
combinație dintre furcă și ramă.

Fig. 6.5: a – fixarea ramei înainte de tăierea plantelor; b – bena lui S.Bernatovici pentru plante acvatice [9]

În măsura posibilităților, pe parcursul colectării plantele sunt spălate, curățate de concreșteri și clasificate
pe grupuri. Proba este etichetată cu indicarea numărului probei, denumirea bazinului acvatic și a fitocenozei,
locul și data colectării, adâncimea, tipul depunerilor subacvatice (evaluare vizuală), tipul colectării, suprafața
de pe care s-a efectuat colectarea (tăierea). Plantele se înfășoară în peliculă sau pânză umedă, se leagă și se
transportă spre laborator. Astfel de probe pot fi păstrate în stare proaspătă timp de 1-2 zile, cu condiția
depozitării lor într-un loc răcoros. Nu se recomandă plasarea și transportarea plantelor submerse în vase cu
apă, această practică solicitând mult mai mult efort și creând mai multe incomodități celor care lucrează în
barcă [9].
Prelucrarea inițială în laborator constă în curățarea și spălarea plantelor. Pentru aceasta se utilizează plase
de metal, iar uneori, de exemplu, în cazul plantelor submerse și plutitoare, care sunt mai fragile, bucăți de
pânză – plantele se înfășoară în pânză și se scufundă în apă. Uneori această operație trebuie repetată de mai
49
multe ori. Pentru a elimina apa de pe suprafața plantelor, acestea se scutură și se amplasează pe plase, bucăți
de hârtie. Ulterior plantele sunt clasificate pe specii și grupe (submerse, emerse, plutitoare, etc.)
Dacă cantitatea plantelor submerse și plutitoare este mare, atunci ele se cântăresc în saci. Plantele emerse
de dimensiuni mai mari înainte de cântărire se leagă în snopi mici, dar nici într-un caz nu se rup.
După cântărirea masei umede, în caz de necesitate, se efectuează măsurări biometrice (de exemplu,
înălțimea și diametrul tulpinilor în partea inferioară), se numără plantele (de dorit, separat indivizii
generativi și cei vegetativi), se determină suprafața frunzelor și numărul acestora, etc.
Uscarea la aer a plantelor poate fi efectuată atât într-o încăpere, cât și afară, în acest caz plantele trebuie
ferite de ploaie. În încăperi plantele pot fi uscate în stare întinsă, iar afară – în saci. Înainte de a fi puse în saci,
tulpinile lungi ale plantelor se îndoaie sau se taie; la fel, tulpinile mai groase pot fi tăiate longitudinal, pentru
o uscare mai rapidă. În timpul uscării sacii trebuie întorși și plantele din ei amestecate. Uscarea completă a
plantelor poate fi stabilită vizual (frunzele se rup la îndoire) sau prin cântăriri repetate pe parcursul uscării
(până la obținerea unei mase constante). Pentru determinarea masei absolut uscate, o anumită cantitate de
probă (câteva plante sau o anumită cantitate din întreaga probă mărunțită în prealabil) se usucă în dulapul de
uscare la temperatura de 105ºC. Fitomasa se exprimă în masa plantelor (umedă, uscată sau absolut uscată) la
o unitate de suprafață a bazinului acvatic – g/m2, kg/m2, t/km2 ș.a. [9]. Producția anuală a plantelor acvatice
se calculează în baza datelor obținute pentru fitomasă, cu utilizarea anumitor coeficienți, și se exprimă în
unități de masă per unitate de suprafață sau volum a bazinului acvatic (mg/l, g/m3) sau în unități energetice
per unitate de suprafață (kJ/ m2) sau volum (J/l, kJ/ m3)
Investigarea unor asemenea parametri ai vegetației bazinelor acvatice ca dinamica fitomasei, dinamica
efectivului numeric, ritmul de creștere al plantelor, dinamica suprafețelor ocupate și în legătură cu ultima,
cartarea vegetației acvatice necesită cercetări complexe sezoniere, anuale și multianuale.

6.2 Macrofitele ca obiect de studiu în biondicarea și biomonitoringul calității apei

și a stării ecologice a bazinelor acvatice
Utilizarea macrofitelor în bioindicarea calității apei are atât avantaje, cât și dezavantaje. Drept avantaje
sunt:
– speciile sunt, de regulă, fixate de substrat; ele pot fi văzute și identificate ușor;
– pantele acvatice sunt buni indicatori ai cantității de materiale în suspensie și sporirii cantității de
nutrienți.
La capitolul „dezavantaje” se numără:
– reacția la poluare insuficient documentată;
– toleranța frecventă a poluării discontinui;
– apariția preponderent sezonieră [3].
Ținând cont de faptul că plantele asimilează intens elementele biogene, componența taxonomică
și abundența (în dependență de efectiv numeric, biomasă, suprafață de acoperire ș.a.) macrofitelor sunt
utilizate în calitate de indicatori ai poluării cu materie organică și a eutroficării bazinelor acvatice. Kolkwitz
R. și Marsson M. (1902, 1908, 1009, citat după [3]), autorii sistemului saprobic, au inclus inițial și plantele
acvatice în acest sistem, ei având o abordare mai mult ecologică, care ține de comunitățile biologice și nu de
speciile indicatoare luate în parte. Mai târziu, odată cu dezvoltarea taxonomiei, în sistemul saprobic accentul
a fost pus pe speciile-indicatoare.
Pentru apele dulci în lucrarea „Унифицированные методы исследования качества вод” (1977) este
prezentată lista speciilor saprobe de plante acvatice, în care acestea sunt distribuite între 5 clase de saprobitate.
Conform acestei liste, plantele acvatice superioare se dezvoltă preponderent în zona oligosaprobă și cea
β–mezosaprobă (de exemplu, Elodea canadensis, Lemna gibba, Potamogeton perfoliatus, Ceratophyllum
demersum, Myriophyllum spicatum, etc.) Oligo - β–mezosaprobe sunt așa specii precum Fontinalis
antipyretica, Hydrocharis morsus-ranae, Sagittaria sagittifolia, etc.
Unei autori consideră drept indicatori ai acidificării bazinelor acvatice așa specii de macrofite precum
Ceratophyllum demersum, Ceratophyllum submersum, Isoetes lacustris, Potamogeton praelongus, Fontinalis
antipyretica, ș.a., ai eutroficării - Hydrocharis morsus-ranae, Lemna gibba, Lemna minor, Myriophyllum
spicatum, Potamogeton crispus, Spirodela polyrhiza ș.a. [8]. Pentru monitoringul poluării cu metale grele
sunt recomandate Ceratophyllum demersum, Ceratophyllum submersum, Elodea canadensis, Hydrocharis
50
morsus-ranae, Potamogeton lucens, Potamogeton nodosus, Potamogeton perfoliatus, Spirodela polyrhiza,
algele harofite (Charophyceae) ș.a.
Macrofitele au fost excluse din sistemul saprobic pe parcursul revizuirii acestui sistem în Germania
(Friedrich, 1990, citat după [3]), fiind considerat că plantele autotrofe nu pot supraviețui în condițiile unei
poluări extreme cu materie organică. Pe lângă aceasta, pentru organismele fotoautotrofe s-a dorit evitarea
interacțiunii între indicarea saprobității și indicarea statului trofic (Friedrich, 1990, citat după [3]).
Probabil, cînd cauza deficiențelelor de utilizare a macrofitelor în bioindicație și, în particular, în sistemul
saprobic, acestea nu au fost incluse drept indicatori ai calității apei în Regulamentulul cu privire la cerinţele de
calitate pentru apele de suprafaţă al Republicii Moldova (2013) [5], spre deosebire de nevertebrate bentonice
și fitoplancton, pentru care se calculează indicele saprobic după Pantle și Buck.
Dificultatea stabilirii speciilor indicatoare de plante acvatice este determinată de plasticitatea ecologică
mare a speciilor – multe specii au un areal mare și în diferite condiții fizico-geografice ele pot fi întâlnite
în bazine acvatice care diferă mult ca troficitate. Pe lângă aceasta, pentru cele mai multe specii de plante
acvatice nu există suficiente informații privind ecologia (preferințele față de mediu, de exemplu factorii
fizici, chimici și hidrologici) și fiziologia lor [9].
Deși plantele acvatice superioare reprezintă un indice mai conservativ al calității apei comparativ cu
comunitățile plantonice (fito- și zooplancton) și bentonice, totuși, modificările de durată ale componenței
taxonomice, a fitomasei, suprafețelor ocupate de desișurile de plante denotă existența proceselor de
transformare a ecosistemelor acvatice și modificare a calității apei.

Bibliografie
1. Directive 2000/60/EC of the European Parliament and of the Council of 23 October 2000 establishing a
framework for Community action in the field of water policy
2. EN 15460:2007 - Water quality - Guidance standard for the surveying of macrophytes in lakes
3. Friedrich G., Chapman D, Beim A. The use of biological material. In: Water quality assessments: A guide to
the use of biota, sediments and water in environmental monitoring, 2nd ed. Edited by Deborah Chapman.
1992, 1996 UNESCO/WHO/UNEP, 64 p.
4. Janauer Georg A., 2002. Water Framework Directive, European Standards and the Assessment of Macrophytes
in Lakes: A Methodology for Scientific and Practical Application. Verhandlungen der Zoologisch-Botanischen
Gesellschaft in Österreich 139, pp. 143-147
5. Regulament cu privire la cerinţele de calitate pentru apele de suprafaţă. HG RM nr. 890 din 12.11.2013.
Publicat la 22.11.2013 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 262-267, art. Nr. 1006
6. Regulament privind monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane. HG RM
nr. 932 din 20.11.2013. Publicat la 29.11.2013 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 276-280, art. Nr. 1038
7. SM SR EN 15460:2012. Calitatea apei. Ghid pentru studiul macrofitelor din lacuri. INSM, Chișinău, 25 p.
8. Власов Б.П., Гигевич Г.С. Использование высших водных растений для оценки и контроля за
состоянием водной среды: Метод. рекомендации. -Мн.: БГУ, 2002, 84 с.
9. Руководство по методам гидробиологического анализа поверхностных вод и донных отложений /ред.
Абакумов В.А. Л.: Гидрометеоиздат, 1983. 240 с.

VII. ZOOPLACTON
Comunitățile zooplanctonice din apele dulci constau din 3 grupuri principale de animale nevertebrate:
rotatorii, copepode și cladocere. La colectarea probelor de zooplancton este necesar de a ține cont că fiecare
din aceste grupuri conțin specii care sunt adaptate la diverse tipuri de habitat: pelagic, de litoral (cu vegetație)
și bentonic.
Principiile de bază ale selectării stațiunilor de colectare, tehnicile și instrumentele principale utilizate
în colectarea zooplanctonului în rîuri și ape stagnante (lacuri naturale și artificiale, heleșteie), precum
și cerințele standard privind conservarea și păstrarea probelor de zooplancton sunt descrise detaliat în
Hydrochemical and hydrobiological sampling guidance [2]. De amintit că fiecare probă de zooplancton, dacă
nu este prelucrată în stare vie, trebuie să fie fixată. De regulă, probele zooplanctonice se fixează cu formalină
de 40 % în așa fel, încât concentrația finală a formalinei în probă să fie de 4 % (1 parte de formalină la 9
părți de apă). Formalina care este utilizată în fixarea probelor zooplanctonice trebuie să aibă reacția neutră
și lipsită de sediment. Fiecare probă se etichetează și înregistrează într-un registru special.

51
 Analiza probelor de zooplancton în condiții de laborator are ca scop: 1) determinarea structurii acestei
comunități; 2) estimarea efectivului numeric și a biomasei grupurilor taxonomice principale de zooplancton;
3) evaluarea producției zooplanctonului; 4) aprecierea calității apei în baza speciilor indicatoare de
zooplancton.

identificată. 7.1 Determinarea

Formele imature alestructurii taxonomice
copepodelor (specifice)
sunt identificate celapuțin
zooplanctonului
până la nivel de subordin
(Cyclopoida,
Pentru Calanoida
determinarea structurii Harpacticoida),
sautaxonomice sau, dacă
se utilizează este posibil,
atât probele până
calitative, la cele
cât și nivel de gen.
cantitative.
Scopul prelucrării probelor calitative de zooplancton constă în determinarea organismelor caresunt
Cladocerele și copepodele adulte sunt identificate până la nivel de specie. Rotatoriile intră în
identificate
componența pânălalacea
lor până nivel
maide gen, iar,categorie
inferioară în caz desistematică,
posibilitate, până
care la ficel
poate de specie.Formele
identificată. Unele rotatorii
imature ale
pot prezenta
copepodelor dificultăți datorită
sunt identificate cel puținstării
pânălor contractate;
la nivel în acest
de subordin caz identificarea
(Cyclopoida, Calanoidasesau efectuează în
Harpacticoida),
rezultatul examinării părților lor bucale chitinoase după utilizarea soluției de 5% de hipoclorură
sau, dacă este posibil, până la nivel de gen. Cladocerele și copepodele adulte sunt identificate până la nivel
de sodiu ca agent de înălbire[12].
de specie. Rotatoriile sunt identificate până la nivel de gen, iar, în caz de posibilitate, până la cel de specie.
Se recomandă colectarea probelor - dubluri, care nu se fixează și se prelucrează imediat
Unele rotatorii pot prezenta dificultăți datorită stării lor contractate; în acest caz identificarea se efectuează
după colectare. În stare vie, în mare parte, se determină formele mici ale rotiferelor fără carapace
în rezultatul examinării părților lor bucale chitinoase după utilizarea soluției de 5% de hipoclorură de sodiu
(Synchaeta, Floscularia, etc.) [22].
ca agent de înălbire[12].
Înainte de prelucrare, proba se concentrează prin centrifugare sau eliminarea apei cu
Se recomandă colectarea probelor - dubluri, care nu se fixează și se prelucrează imediat după colectare.
ajutorul unui sifon, partea inferioară a căruia este acoperită cu o plasă cu mărimea ochiului de 40
În stare vie, în mare parte, se determină formele mici ale rotiferelor fără carapace (Synchaeta, Floscularia,
µm. Cu ajutorul unei pipete planctonul se transferă din sedimentul probei concentrate pe o lamă
etc.) [22].
portobiect și se vizualizează la binocular (mărimea ocularelor – de la 10x pînă la 80x), iar apoi la
Înainte de prelucrare, proba se concentrează prin centrifugare sau eliminarea apei cu ajutorul unui
microscop (100x - 400x). La examinarea microscopică se folosește o lamelă, cu scopul efectuării
sifon,unui
partea inferioară
preparat a căruia este acoperită cu o plasă cu mărimea ochiului de 40 µm. Cu ajutorul unei
microscopic.
pipete planctonul se transferă
În timpul analizei din sedimentul
microscopice probei
se concentrate
efectuează pe o lamă portobiect
identificarea tuturorși organismelor
se vizualizează la
binocular (mărimea ocularelor
zooplanctonice prezente, –cu de la 10x pînădeterminatoarelor
ajutorul la 80x), iar apoi la specializate:
microscop (100x - 400x). [16,12,20],
Rotatoria La examinarea
microscopică se folosește o lamelă, cu scopul efectuării
Cladocera [3,5] , Crustacea [4, 19, 21] , Copepoda [1] ș.a. unui preparat microscopic.
În timpul analizei microscopice se efectuează identificarea tuturor organismelor zooplanctonice prezente,
cu ajutorul determinatoarelor
7.2 Cuantificareaspecializate:
parametrilor Rotatoria [16,12,20],
cantitativi Cladocera de
ai comunităţilor [3,5], Crustacea [4, 19, 21],
zooplancton
Copepoda [1]Probele
ș.a. cantitative sunt utilizate pentru examinarea structurii taxonomice și evaluarea
parametrilor funcționali ai zooplanctonului – efectiv numeric, biomasă și producție.
7.2 Cuantificarea
Determinarea parametrilor
efectivului numeric cantitativi
are la bazăainumărarea
comunităţilor de zooplancton
indivizilor fiecărei speciei și a
stadiilor lor de dezvoltare. În dependență de densitatea organismelor,
Probele cantitative sunt utilizate pentru examinarea structurii taxonomice și evaluarea proba poate concentrată
parametrilor
sau, invers,
funcționali diluată cu apă.– efectiv numeric, biomasă și producție.
ai zooplanctonului
Probaefectivului
Determinarea cantitativănumeric
de zooplancton
are la bază adusă în laborator
numărarea se varsă
indivizilor într-un
fiecărei pahar
speciei și agradat și se
stadiilor lor de
3
aduce În
dezvoltare. până la volumul
dependență necesar (25,
de densitatea 50,100 cm proba
organismelor, ) cu apă
poate distilată sau filtrată.
concentrată Proba,
sau, invers, adusă
diluată cu la
apă.
volumul respectiv, se agită bine, apoi, cu ajutorul unei pipete, câte 1-5 ml
Proba cantitativă de zooplancton adusă în laborator se varsă într-un pahar gradat și se aduce până la de probă se trece în
camera
volumul Bogorov.
necesar Sub binocular
(25, 50,100 cm3) cu sauapă sub microscop
distilată se numără
sau filtrată. Proba,indivizii
adusă lafiecărei
volumul speciei găsiteseînagită
respectiv,
bine,probă. Această
apoi, cu ajutoruloperațiune cu utilizarea
unei pipete, câte 1-5 camerei Bogorov
ml de probă se efectuează
se trece în cameraminimum
Bogorov.de 2 ori.
Sub Restul sau
binocular
probei se transferă, de exemplu, într-o ceaşcă Petri şi se examinează
sub microscop se numără indivizii fiecărei speciei găsite în probă. Această operațiune cu utilizarea sub binocular pentru
camerei
identificarea speciilor mai rar întâlnite și de dimensiuni mari.
Bogorov se efectuează minimum de 2 ori. Restul probei se transferă, de exemplu, într-o ceaşcă Petri şi se
examinează Pentru fiecarepentru
sub binocular probă identificarea
analizată se speciilor
completează o fișă.
mai rar Numărul
întâlnite de organisme
și de dimensiuni găsite în
mari.
porțiunea
Pentru fiecaredeprobă
probăanalizată
se raportează la volumul
se completează total
o fișă. al probei
Numărul și se înregistrează
de organisme ca densitatea
găsite în porțiunea de probă
numerică. Calculele se efectuează în modul următor: se calculează numărul
se raportează la volumul total al probei și se înregistrează ca densitatea numerică. Calculele se mediu deefectuează
indivizi în
modulînregistrați
următor: se la,calculează
de exemplu, 3 vizualizări
numărul ale probei
mediu de indivizi (de exemplu,
înregistrați (21+18+15)/3=18).
la, de exemplu, Apoi,
3 vizualizări ale probei
cunoscând volumul probei (de exemplu, 100 ml), se calculează coeficientul
(de exemplu, (21+18+15)/3=18). Apoi, cunoscând volumul probei (de exemplu, 100 ml), se calculează de recalcul, în
dependenta
coeficientul de volumul
de recalcul, în care s-a
în dependenta defăcut vizualizarea
volumul în care s-a(de exemplu,
făcut au fost
vizualizarea (desupuse vizualizării
exemplu, 5
au fost supuse
ml: 100/5=20). Prin înmulțirea coeficientului cu valoarea medie a
vizualizării 5 ml: 100/5=20). Prin înmulțirea coeficientului cu valoarea medie a densității numerice densității numerice a a
indivizilor unei specii, obținem numărul de indivizi ai acestei specii în probă
indivizilor unei specii, obținem numărul de indivizi ai acestei specii în probă (de exemplu: 18*20=360). După (de exemplu:
18*20=360).
determinarea număruluiDupă dedeterminarea
indivizi în probă,numărului de indivizi
se determină efectivulîn lor
probă, se determină
numeric (numărul efectivul lor m3)
de indivizi/1
numeric (numărul de indivizi/1 m3) prin utilizarea următoarei formule [22]:
prin utilizarea următoarei formule [22]:
୬ൈଵ଴଴଴
‫ݔ‬ൌ ,
୴

unde: x – xnumărul
unde: de de
- numărul indivizi în 1înm13 de
indivizi m3 apă, ind./m
de apă,
3
, 3,
ind./m
n – nnumărul de indivizi
– numărul în probă,
de indivizi ind.ind.
în probă,
v - volumul de apă
v - volumul carecare
de apă a fost filtratfiltrat
a fost prin prin
plasaplasa
conică de tipdeApshtein,
conică litri. litri.
tip Apshtein,
Aceasta operațiune se repetă pentru fiecare specie în parte sau alt grup sistematic, de exemplu,
52
ordin.
 Următoarea etapă în evaluarea probelor zooplanctonice este calcularea biomasei și
Aceasta operațiune
producției. Biomasa se repetă
exprimă pentru fiecarezooplanctonului
greutatea specie în parte sau alt calculează
și se grup sistematic, de exemplu,valorii
prin înmulțirea ordin.
Următoarea
efectivului etapănumeric în evaluarea
cu masaprobelor individuală zooplanctonice
medie a speciei. este calcularea biomaseimasa
Datele privind și producției.
individuală Biomasa
a
speciilor din componența zooplanctonului sunt disponibile în literatura
exprimă greutatea zooplanctonului și se calculează prin înmulțirea valorii efectivului numeric cu masa specializată.
individuală Estimarea
medie a speciei. producţiei
Datelesecundare
privind masa şi a individuală
productivităţii implicădin
a speciilor aplicarea
componența diferitor metode,
zooplanctonului
sunt printre
disponibile careînmăsurări
literaturadirecte
specializată.
ale parametrilor fiziologici ai hidrobionților, precum și metode
Estimarea producţiei secundare
indirecte bazate pe calcularea parametrilor şi a productivităţii implică aplicarea
structural-funcționali diferitor metode,
ai populaţiilor printre care
zooplanctonice
măsurări directe ale parametrilor fiziologici ai hidrobionților, precum
(cum ar fi efectivul numeric, biomasa, structura de vârstă şi sex, durata de dezvoltare a diferitor și metode indirecte bazate pe
calcularea parametrilor structural-funcționali ai populaţiilor zooplanctonice (cum ar fi efectivul numeric,
stadii,structura
biomasa, etc.). Valorile
de vârstăacestorşi sex, parametri pot fi determinate
durata de dezvoltare a diferitorexperimental sau potacestor
stadii, etc.). Valorile fi calculate
parametri
pot ficonform
determinategraficelor şi tabelelor
experimental sauexistente în literatura
pot fi calculate conform de specialitate[9,15].
graficelor şi tabelelor existente în literatura de
specialitate[9,15].
O metodă folosită pe scară largă este estimarea productivității populației ca rată de
Ocreștere
metodă afolosită
biomasei pe scară
pe zi.largă este caz
În acest estimarea productivității
productivitatea zilnică populației ca rată de creștere
a zooplanctonului poate fi acalculată
biomasei pe
zi. În acest caz productivitatea zilnică a zooplanctonului poate fi calculată prin formula:
prin formula:
� � ∑���� �� (4), unde �� � �� � �� (5)
P - producția de zi a zooplanctonului, mg/m3/zi
P P-i producția - producția de dezi azizooplanctonului,
a speciei sau fiecărei mg/mgrupe
3
/zi de vârstă a speciei, mg/m3/zi
Pi C-w producția de zi a de
- rata specifică speciei sau afiecărei
creștere biomasei grupepe de vârstă atemperatura
zi pentru speciei, mg/m dată 3
a apei, zi-1
/zi
Cw B-i rata - biomasa
specificătotală a speciei,
de creștere mg/m3 pe zi pentru temperatura dată a apei, zi-1
a biomasei
Bi n- biomasa - numărul de specii
totală a speciei, mg/m3
Valorile Cw pot fi calculate cu ajutorul curbelor de creștere, care se construiesc pentru
n - numărul de specii
fiecare specie sau grupă de specii (în cazul copepodelor - pentru fiecare grupă de vârstă), în
conformitate
Valorile Cw potcu metodelecu
fi calculate stabilite.
ajutorul curbelor de creștere, care se construiesc pentru fiecare specie sau
-1
grupă de specii Raportul
(în cazulP/Bcopepodelor
(zi ) este rata de înnoire
- pentru fiecarea grupă
biomasei într-o unitate
de vârstă), de timp. cu
în conformitate Acest coeficient
metodele stabilite.
are o valoare
Raportul P/B (zi constantă
-1
) este rata numai în populațiile
de înnoire a biomaseicu structura stabilăde
într-o unitate a grupelor
timp. Acestde vârstă și înare
coeficient condiții
o valoare
stabilenumai
constantă de mediu. În ecosistemele
în populațiile cu structurareale,stabilă
coeficientului
a grupelor P/B deindică
vârstă oșivaloare
în condițiimedie pe parcursul
stabile de mediu. În
unei perioade
ecosistemele reale, de timp care, în
coeficientului P/Bmareindicămăsură,
o valoareeste medie
influențată de temperatura
pe parcursul apei. De
unei perioade de exemplu,
timp care, în
maredacă producţia
măsură, zooplanctonului
este influențată dintr-o zona
de temperatura apei. monitorizată
De exemplu, adacă ecosistemului acvatic este de dintr-o
producţia zooplanctonului 10
3 3 -1
zonamg/m /zi, dar biomasă
monitorizată constituie
a ecosistemului 40 mg/m
acvatic este de, atunci
10 mg/mrezultă
3
/zi,cădar
P/Bbiomasă
= 0,25 zi , adică într-o
constituie 40 mg/m singură
3
, atunci
zi se
rezultă că reînnoieşte
P/B = 0,25 zi 25-1,%adică
de biomasă [6]. zi se reînnoieşte 25 % de biomasă [6].
într-o singură
În dependenţăÎn dependenţă de obiectivele
de obiectivele cercetării, cercetării, se stabileşte
se stabileşte şi structura
şi structura troficătrofică a zooplanctonului,
a zooplanctonului, care este
care estenudeterminată
determinată nu numai șideproductivitatea
numai de dimensiunile dimensiunile hidrobionților,
și productivitatea dar șihidrobionților,
de caracteristicile darstructurale
și de
caracteristicile
și funcționale structurale
ale organelor lor de și colectare
funcționale ale organelor
a hranei lor de
[13]. Speciile dincolectare
componenţa a hranei [13]. Speciileformează
zooplanctonului din
douăcomponenţa
nivele trofice: zooplanctonului
consumatori primari formează douăC1)
(nivelul nivele trofice: consumatori
și consumatori secundariprimari
(nivelul(nivelul C1) dintre
C2), fiecare și
consumatori secundari (nivelul C2), fiecare dintre care include reprezentanți
care include reprezentanți ai diferitor grupuri taxonomice. Aprecierea parametrilor structural-funcționali ai diferitor grupuri
taxonomice. zooplanctonice,
ai comunităților Aprecierea parametrilor diferențiatăstructural-funcționali
pe grupe trofice, permite ai comunităților
analiza raportului zooplanctonice,
C1/C2 pentru
diferențiată pe grupe trofice, permite
ecosistemele monitorizate în aspect temporal și spațial. analiza raportului C1/C2 pentru ecosistemele monitorizate
în aspect temporal și spațial.
7.3 Calcularea indicilor biocenotici
7.3 Calcularea indicilor biocenotici
Abundența relativă se exprimă în procente (%) și se calculează raportând numărul de indivizi sau
biomasa unei specii la numărul
Abundența relativătotal (N) de indivizi
se exprimă din probă
în procente (%) sau biomasa
și se totalăraportând
calculează a probei: %N=(n
numărul /N)*100;
i de
%B=(b /B)*100,
indivizi
i
unde
sau biomasa ni
– numărul de indivizi ai speciei i; b - biomasa speciei i; N - numărul
unei specii la numărul total (N)i de indivizi din probă sau biomasa totală total de indivizi
a
în probă; B -%N=(n
probei: biomasa i totală
/N)*100; a probei.
%B=(b i /B)*100, unde ni – numărul de indivizi ai speciei i; bi - biomasa
Înspeciei
baza abundenţei
i; N - numărul se total
calculează indicele
de indivizi numitB dominanță
în probă; - biomasa totală(D). aDe exemplu, în baza abundenţei
probei.
numerice s-aÎnstabilit că în vara anului
baza abundenţei 2012 complexul
se calculează numit dominanță
indicelestructural al zooplanctonului r. Prut a inclus:
(D). De exemplu, în bazaspecii
abundenţei
eudominante numerice
– 13, s-a stabilit că
specii dominante – 15,în vara
speciianului 2012 complexul
subdominante structural
– 10, specii recedenteal zooplanctonului r.
– 8, fapt care denotă
lipsaPrut a inclus: specii
predominării eudominante
semnificative - 13, specii
a anumitor specii dominante
în structura– zooplanctonului
15, specii subdominante – 10, specii
și, în consecinţă, gradul
ecosistem
destul de înalt al–acvatic.
recedente 8, fapt care
stabilităţii În baza
denotăabundenţei
ecologice alipsa gravimetrice
predominării
acestui ecosistem (biomasă)
semnificative
acvatic. se calculează
a anumitor
În baza abundenţei specii indicele
în structura
gravimetrice de
(biomasă)
dominanţă
se calculează după modelul
zooplanctonului
indicele de propusdupă
și, dominanţă
în consecinţă,de Dziuban
gradul [14]:
modelul destul
propusde de înalt al stabilităţii
Dziuban [14]: ecologice a acestui

Bi
Id  F,
 Bi
����
unde: Bi – biomasa speciei i, F – frecvența (� � , în care a – numărul total de probe ce
53 A
conțin specia i, A – numărul total de probe).
Clasamentul speciilor în funcția de frecvența poate fi determinat după cum urmează:
 dominanţă
dominanţă după
dominanţă după modelul
după modelul
modelul propus propus
propus de de Dziuban
de Dziuban
Dziuban [14]: [14]:
[14]:
Bi
Id  F,
IdId
Bi Bi
Id 
Bi
Bi F ,
FF ,,
Bi Bi
Bi
����
unde:
unde:Bi B–i biomasa
– biomasaspeciei specieii,i,FF –– frecvența (� � A , în care care aa––numărul numărultotal totaldedeprobe
probecece conțin specia
����
����
����
conțin –unde:
i, A specia
numărul
unde:
unde: BB
i,BiiiA––– –total
biomasa
biomasa
biomasa de probe).
numărul total dei,i,i,probe).
speciei
speciei
speciei F
F ––– frecvența
F frecvența
frecvența (� (�
(� � � A ,,, în
� în
în carecare
care aaa ––– numărul
numărul
numărul total total
total de de
de probeprobe
probe ce ce
ce
AA
Clasamentul
conțin
conțin
conțin specia
specia i,i, A
specia speciilor
i, A
A – în
numărul
–– numărul
numărul funcția total
total de
total de defrecvența
probe).
dedeprobe).
probe). poate fi determinat după cum urmează:
Clasamentul
Clasamentul speciilor
speciilor în funcția în funcția frecvența
de frecvența poatepoate fi determinat
fi determinat dupădupă cumcum urmează:
urmează:
C1 - speciispeciilor
Clasamentul
Clasamentul accidentale
speciilor înîn funcția
funcția prezența
de în 1 - 25
de frecvența
frecvența poate
poate % de fiprobe
fi determinat după
determinat după cum cum urmează:
urmează:
C12 - C Cspecii
C1specii
11 accesorii
accidentale
--- specii
specii
specii accidentale
accidentale
accidentale prezența
prezența în
prezența
prezența
prezența25,1
în 1 - 25 -
în
în 50
în 1% %
11 ---de
25
25 de
25probe
%% probe
% dede probe
de probe
probe
C23 - C Cspecii
specii -
C222 -- speciiconstante
accesorii
specii accesorii
accesorii
specii accesorii prezența
prezența înîn
prezența50,1
25,1
prezența în
prezența -
în - 75
în 25,1 50
25,1 %
%
25,1 -- 50de
-de50probe
probe
50 %%
% de de probe
de probe
probe
C34 - C Cspecii
specii -
C33 -- specii
3 euconstante
constante
specii constante
constante
specii constante prezența
prezența înîn
prezența75,1
50,1
prezența în
prezența -
în - 100
în 50,1 75
50,1 % %
50,1 -- 75-dede
75
75 %probe
probe
%
% de de probe
de probe
probe
Biodiversitatea
C4 - C CCecosistemului
specii
4
44 - -
- euconstante
specii
specii
specii poate
euconstante
euconstante
euconstante fi exprimată
prezența în
prezența
prezența
prezența prin
75,1 în
în
în - bogăția
100
75,1
75,1
75,1 %--
- de
de
100
100
100 specii,
probe
%%
% de
de
de sau prin indicele
probe
probe
probe
Biodiversitatea
de diversitate, Biodiversitatea
echitabilitate,
Biodiversitateasimilitudine, ecosistemului
ecosistemului
ecosistemului poate
etc.poate
poate fi fi exprimată
fi exprimată
exprimată prin prin bogăția
prin bogăția
bogăția de de specii,
de specii,
specii, sausau prin
sau prin indicele
prin indicele
indicele
de Biodiversitatea
diversitate,
Gradul de ecosistemului
echitabilitate,
afinitate a poate
similitudine,
comunităților fi exprimată
etc.
zooplanctonice prin bogățiase de specii,
calculează sau prin
folosind indicele
indicele de diversitate,
de diversitate,
de diversitate, echitabilitate,
echitabilitate, similitudine, similitudine, etc. etc.
echitabilitate,
Sorensen [11]:Gradul similitudine, etc.
Gradul
Gradul de
de afinitate
de afinitate
afinitate aaa comunităților
comunităților
comunităților zooplanctonice
zooplanctonice
zooplanctonice se calculează
se folosind
se calculează
calculează folosind
folosind
folosind indicele
indicele
indicele
Gradul de afinitate a comunităților zooplanctonice
�� se calculează indicele Sorensen [11]:
Sorensen
Sorensen [11]:
Sorensen [11]:
[11]: ��� � × 100%,
����� ��
��
��
���
��� �
��� �� ����� × × 100%,
× 100%,
100%,
�����
�����
unde: a și b – numărul total al speciilor înregistrate în 2 ecosisteme , supuse comparării, c –
numărulunde:speciilor
unde:
unde:
unde: aaaașiși șib comune
și b–
bb –numărul
–– numărul
numărulpentru
numărul total ambele
total
total
total al al al ecosisteme.
speciilor
speciilor
al speciilor
speciilor înregistrate
înregistrate
înregistrate
înregistrate în 2în înecosisteme
în 222 ecosisteme
ecosisteme
ecosisteme supuse comparării,
supuse
supuse
supuse comparării,
comparării,
comparării, c – numărul
ccc –––
Diversitatea
speciilor comune
numărul
numărul speciilor
numărul speciilor biologică
pentru
speciilor comune se
ambele
comune
comune pentru calculează
ecosisteme.
pentru
pentru ambele după
ambele ecuația
ecosisteme.
ambele ecosisteme.
ecosisteme. Shannon în modificarea lui Wilhm:
Diversitatea
Diversitatea
Diversitatea
Diversitatea biologicăbiologică
biologică
biologicăse calculează se calculează
se calculează
se calculează după
după ecuația ecuația
după ecuația
după Shannon
ecuația Shannon
Shannon
Shannon în
în modificarea modificarea
în modificarea
în modificarea lui Wilhm:lui Wilhm:
lui Wilhm:
lui Wilhm:
Ish = -pilog2pi,
Ish
Ish ==
Ish = -p-p log
log222pppiii,,,
-piiilog
unde: pi – aportul speciei i la formarea biomasei comunității (pi = bi/B, în care bi - biomasa
i; B- pbiomasa
specieiunde:
unde:
unde:
unde: ppp–i –aportul
–– aportul totală
aportul
aportul a comunității).
speciei
speciei
speciei
speciei i laiiiformarea
la formarea
la formarea
la formarea biomasei
biomasei
biomasei
biomasei comunității
comunității
comunității
comunității (pi = (p(p
(p =
iii =
bi/B, bbbiii/B,
= în /B,
/B, în care
înbicare
careîn care bbbiii --- biomasa
- biomasa biomasa
biomasa
speciei i; B-
i ii
Indicele
speciei
speciei
speciei
biomasa totală i; de
B-
i;i; B-
B- diversitate
biomasa
biomasa totală
biomasa
a comunității). totalăShannon-Wiener
a comunității).
totală aa comunității).
comunității). este recomandat de Directiva Cadru a Apei
pentru evaluarea stării ecologice
Indicele
Indicele
Indicele de
de
de diversitate
diversitate
diversitate al tuturor tipuri apelor de
Shannon-Wiener
Shannon-Wiener
Shannon-Wiener suprafață.
este
este
este recomandat
recomandat Indicele de se
de calculează
Directiva
Directiva Cadru
Cadrudupăaaa Apei Apei
Apeistării
Indicele de diversitate Shannon-Wiener este recomandat derecomandat
Directiva Cadru de Directiva
a Apei pentru Cadru evaluarea
următoarea
pentru
pentru formula:
evaluarea
pentrualevaluarea
evaluarea stării ecologice
stăriiapelor
stării ecologice
ecologice al tuturor
al tuturor
al tipuri
tuturorIndicele apelor
tipuri apelor
tipuri apelor de suprafață.
de suprafață.
de suprafață. Indicele
Indicele se
Indicele se calculează
se calculează
calculează după după
după
ecologice tuturor tipuri de suprafață. se calculează după următoarea formula:
următoarea
următoarea formula:
următoarea formula:
formula: � � ��∑���� �� ����
��
��
�� � ��∑
� ��∑��∑���� ����
��� � ���
������
�������
unde: S - numărul de specii; Pi - numărul de indivizi al speciei i raportat la numărul total de
indiviziunde:
din proba:
unde:
unde: SSS --- numărul Pi = Ni /de
numărul
numărul de
de N. specii;
specii;
specii; PP
Piii --- numărul
numărul
numărul de indivizi
de indivizi
de indivizi al speciei
al speciei
al speciei iii raportat
raportat
raportat la numărul
la numărul
la numărul total
total de
de din
unde: S – numărul de specii; Pi – numărul de indivizi al speciei i raportat la numărul total detotal de
indivizi
indivizi
indivizi
indivizi din
din
din proba:
proba:
proba: P
P
P =
=
iii = NN
N N.
iii /// N.
N.
proba: Pi = Ni / N.
7.4 Aprecierea calității apei în baza zooplanctonului
7.4 Aprecierea calității apei în baza zooplanctonului
Estimarea calității apei 7.4
7.4 în
7.4 Aprecierea
conformitate
Aprecierea
Aprecierea calității
calității
calității apei
cu indicii
apei în
apei în
în baza
hidrobiologi
baza zooplanctonului
se efectuează fie prin: 1)
baza zooplanctonului
zooplanctonului
Estimarea
compararea calității
comunităților
Estimarea apei
de
Estimarea calității
Estimarea în conformitate
hidrobionți
calității apei
calității apei
apei înîn din cu
conformitate
în conformitate indicii
stațiunea
conformitate cu cu hidrobiologi
cercetată
indicii
cu indicii cu celesedinefectuează
hidrobiologi
indicii hidrobiologi
hidrobiologi ecosistemele
se fie prin:
efectuează
se efectuează
se efectuează 1) prin:
acvatice
fie
fie
fie compararea
prin:
prin: 1)
1)
1)
de comunităților
referință, fie
compararea 2)decuhidrobionți
ajutorul
comunităților
compararea comunităților
compararea comunităților de din
speciilor
de stațiunea
hidrobionți
de hidrobionți cercetată
indicatoare.
hidrobionți din din cu
stațiunea
din stațiunea cele din
cercetată
stațiunea cercetată ecosistemele
cercetată cu cu cele
cu cele acvatice
din
cele din de referință,
ecosistemele
din ecosistemele acvatice2) cu
fie
acvatice
ecosistemele acvatice
ajutorul
de speciilor
Comunitățile
referință,
de referință,
de referință, fie indicatoare.
organismelor
fie 2)
fie 2) cu
2) cu ajutorul
cu ajutorul zooplanctonice
speciilor
ajutorul speciilor caracterizează
indicatoare.
speciilor indicatoare.
indicatoare. starea ecosistemului acvatic, iar
unele Comunitățile
specii deComunitățile
zooplancton
organismelor
Comunitățile se folosesc
organismelor
Comunitățile organismelor la indicarea
zooplanctonice
zooplanctonice
organismelor zooplanctonice calității
caracterizează
zooplanctonice apei.starea ecosistemului
caracterizează
caracterizează
caracterizează starea acvatic, acvatic,
ecosistemului
starea ecosistemului
starea ecosistemului iar uneleiar
acvatic,
acvatic, iarspecii
iar
În scopul
de zooplancton
unele specii
unele specii
unele estimării
se
specii dede folosescecosistemelor
zooplancton
de zooplancton la
zooplancton seindicarea
se acvatice
calității
folosesc
se folosesc
folosesc la la conform
apei.
indicarea
la indicarea comunităților
calității
indicarea calității apei.
calității apei.
apei. zooplanctonice, cel mai
răspândit și comod
În scopul În
În în
scopul
În scopul utilizare
estimării estimării
scopul estimării este
ecosistemelor sistemul
ecosistemelor
estimării ecosistemelor saprobic
acvatice acvatice
ecosistemelor acvatice și
conform anume
conform
acvatice conform aplicarea
comunităților indicelui
comunităților
conform comunităților
comunităților saprobiccel
zooplanctonice,
zooplanctonice,
zooplanctonice,
zooplanctonice,al lui
mai celrăspândit
cel
cel mai
mai
mai
Pantle și
și comodBuck,
răspândit
răspândit
răspândit înșimodificația
comod
în utilizare
și comod
și comod în
este lui Marvan
utilizare
în sistemul
în este
utilizare saprobic
utilizare și Dziuban
sistemul
este sistemul
este și anume
sistemul [14],
saprobic
saprobic
saprobic care
și
aplicarea se
și anume
și calculează
anume aplicarea
indicelui
anume după
saprobic
aplicarea
aplicarea formula:
indicelui saprobic
al luisaprobic
indicelui
indicelui al
Pantle șial
saprobic lui
alBuck,
lui în
lui
Pantle
modificația
Pantle și
Pantle și Buck,
lui Marvan
și Buck,
Buck, în în modificația
și Dziuban
în modificația
modificația lui lui
[14],Marvan
care
lui Marvan
Marvan și seși Dziuban
calculează
și Dziuban
Dziuban [14], [14],
după care
[14], care se
formula:
care se calculează
se calculează după
calculează după formula:
după formula:
formula:
∑ �� ×�� ×��
�� ∑ ∑ ,
�� ×�∑ ×�
∑�����×� ×�
�����
����
�� � � ∑∑∑���� ×� ,,,
����
�����
unde: S – indice saprobic,
unde:
unde: SSS ––– indice
unde: indice saprobic,
indice saprobic,
saprobic,
unde: S – indice saprobic,
si – valoarea indicatoare saprobică a speciei i,
Gi – greutatea indicatoare a speciei i,
Ni – efectivul numeric al speciei i.

54
 În continuare prezentăm un exemplu de calculare a indicelui saprobic (Tab. 7.1).

Tabelul 7.1 Exemplu de determinare a indicelui saprobic după metoda lui Pantle și Buck (în modificarea lui Marvan
și Dziuban). Notă: valoarea indicatoare saprobică (s) și greutatea indicatoare (G) a speciilor sunt indicate conform
surselor bibliografice [10,23]

Specie Zona de saprobitate N s G G×N s×G×N

Keratella cochlearis β-o 240 1,55 2 480 744

Keratella quadrata o-β 200 1,55 2 400 620
Lecane luna o-β 600 1,55 2 1200 1860
Brachionus calyciflorus β-α 350 2,50 3 1050 2625
Trichocerca sp. – 100 – – – –
Asplanchna priodonta o-β 1500 1,55 1 1500 2325
Daphnia longispina β 500 2,05 1 500 1025
Chidorus sphaericus β 400 1,75 1 400 700
Acantocyclops vernalis β 120 1,85 3 360 666
Cyclops strenus β-α 370 2,25 2 740 1665
Total 6630 12230

Prin aplicarea formulei indicate mai sus, obținem S=12230/6630=1,84. Astfel, conform indicelui saprobic,
calculat în baza zooplanctonului, ecosistemul acvatic studiat corespunde zonei β-mezosaprobe, iar apa poate
fi caracterizată drept moderat poluată (clasa III de calitate), în corespundere cu Tab. 7.2.

Tabelul 7.2 Clasificarea calității apei ecosistemelor acvatice după parametrii hidrobiologici (zooplancton) [18]
Indicele saprobic după
Clasa calităţii apei Gradul de poluare a apei Zona de saprobitate
Pantle şi Buck
I foarte curată ksenosaprobă ≤1
II curată oligosaprobă 1,1 - 1,5
III moderat poluată β –mezosaprobă 1,6 – 2,5
IV degradată α – mezosaprobă 2,6 – 3,5
V poluată polisaprobă 3,6 - 4,0
VI foarte poluată polisaprobă ≥4

Pentru că proba de zooplancton să fie reprezentativă, este nevoie de prezența a cel puțin 7-10 specii
indicatoare.
În concluzie, procedura standard de estimare a stării ecologice a ecosistemului acvatic conform
zooplanctonului include:
− determinarea numărului total de taxoni și a numărului de taxoni în grupele taxonomice principale;
− determinarea numărului total de indivizi și a numărului de indivizi în fiecare grupă;
− determinarea biomasei totale și a biomasei grupurilor taxonomice principale;
− stabilirea speciilor constante și dominante, precum și a speciilor-indicatori de saprobitate (denumirea,
ponderea în numărul total, saprobitatea);
− completarea Listei taxonomice pentru fiecare stație de prelevare;
− calcularea indicelui saprobic pentru stația de prelevare sau pentru sectorul de monitorizare;
− analiza rezultatelor din punct de vedere a calității apei.
Pe baza tuturor parametrilor și indicelor menționați, prin prisma importanței acestora, poate fi calculat
(la nivel de bazine hidrografice) indicele multimetric al zooplanctonului, de exemplu:
− numărul total de taxoni (N) 30 %;
− indicele de diversitate Shannon-Wiener (H) 30 %;
− indicele saprobic (SI) 30 %;
− raportul dintre abundenţa crustaceelor şi cea a rotiferelor (NCr / NRot) 10 %.
55
 Zooplanctonul (diversitatea, efectivul numeric, biomasa, indicele saprobic) este inclus în Sistemul
Național de Monitorizare a apelor de suprafață al Republicii Moldova în lista parametrilor hidrobiologici care
urmează a fi monitorizaţi [8], dar valorile-limită pentru acest grup de hidrobionţi în sistemul de clasificare
a apei nu este reglementat până în prezent [7].

Bibliografie
1. Gulyas P., Forro L. Az evezőlábú rákok (Calanoida és Cyclopoida) alrendjeinek kishatározója [A guide
for the identification of Copepoda (Calanoida and Cyclopoida) occurring in Hungary]. Vízi természet- és
környezetvédelem 14. Környezetgazdálkodási Intézet, Budapest, 2001, 199 pp. [in Hungarian with English
abstract].
2. Hydrochemical and hydrobiological sampling guidance (ed.Toderaş I. et al.). Chişinău: Elan poligraf, 2015,
64 p.
3. Korovchinsky N. Sididae and Holopediidae (Crustacea: Daphniiformes). Leiden: Backhuys Publishers, 1992.
82 p.
4. Lynne M. Witty Practical guide to identifying freshwater crustacean zooplankton. Cooperative Freshwater
Ecology Unit, 2004, 2nd edition, 50 p.
5. Negrea Șt. Fauna R.S. România. Vol. IV Crustacea, Fascicula 12 Cladocera. București: Editura Academiei
Republicii România, 1983. 399 p.
6. Pricope F., Stoica I., Battes K. Producția secundară a ecosistemelor acvatice. Bacău: Alma Mater, 2013, 150 p.
7. Regulament cu privire la cerinţele de calitate pentru apele de suprafaţă. HG RM nr. 890 din 12.11.2013.
Chişinău: Monitorul Oficial nr. 262 – 267, 22 noiembrie 2013.
8. Regulament privind monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane. HG
RM nr. 932 din 20.11.2013. Chişinău: Monitorul Oficial nr. 276, 2013.
9. Rigler F., Downing J. The Calculation of Secondary Productivity. A Manual on Methods for the Assessment of
Secondary Productivity in Fresh Waters. IBP Handbook No. 17, Second edition. London-Edinburgh-Boston-
Melbourne, 1984, p. 20 – 58
10. Sladeček V. System of water quality from the biological point of view. Ergeb. Limnol., 1973, № 3, 218 p.
11. Sneath P., Sokal R. Numerical taxonomy – the Principles and practice of numerical classification. San Francisco:
W.H. Freeman Publishers, 1975, 573 p.
12. Stemberger Richards A guide to Rotifers of the Laurentian Great Lakes. Cincinnati (OH): Academic Press,
1979, p. 126-127
13. Zinevici, V. Parpală L. Zooplancton din Delta Dunării și Avandelta. Diversitate, structură, productivitate și
relații trofice. București, 2007, 381 p.
14. Дзюбан Н. А., Кузнецова С.П. О гидробиологическом контроле качества воды по зоопланктону.
Научные основы контроля качества вод по гидробиологическим показателям: Тр. Всесоюз. конф.
Москва, 1-3 ноября 1978 г. Л.: Гидрометеоиздат, 1981, c. 160-166
15. Зоопланктон и его продукция. Методические рекомендации по сбору и обработке материалов при
гидробиологиче­ских исследованиях на пресноводных водоемах. Ленинград, 1984, 28 p.
16. Кутикова, Л. А. Коловратки фауны СССР. Под ред. акад. Б.Е Быховского. Ленинград: Наука, 1970,
744 с.
17. Набережный А. И. Коловратки водоемов Молдавии. Под ред. ФП.Чорика. Кишинев: Штиинца, 1984,
328 с.
18. Оксиюк О.П., Жукинский В.Н., Брагинский Л. П., Линник П. Н., Кузьменко М. И., Клянус В. Г.
Комплексная экологическая классификация качества поверхностных вод суши. Гидробиол. журн.,
1993, т. 29, №4, с. 62-76
19. Определитель зоопланктона и зообентоса пресных вод Европейской России. Том 1. Зоопланктон /
Ред. Алексеев В. Москва – С.-Петербург, 2010.
20. Определитель пресноводных беспозвоночных России и сопредельных стран (ред. Цалолихин С.Я.).
Том 1. Низшие беспозвоночные. СПб.: Наука, 1994, 394 c.
21. Определитель пресноводных беспозвоночных России и сопредельных стран (ред. Цалолихин С.Я.).
Том 2. Ракообразные. СПб.: Наука, 1995. 627с.
22. Руководство по гидробиологическому мониторингу пресноводных экосистем (под ред. В.А.
Абакумова). СПб.: Гидрометеоиздат, 1992, 320 с.
23. Унифицированные методы исследования качества вод. Ч.3 Методы биологического анализа вод.
Прил. 2. Атлас сапробных организмов. М.: Изд-во СЭВ, 1977, 228 с.

56
 VIII. MACROZOOBENTOS

8.1 Colectarea probelor de nevertebrate bentonice și prelucrarea lor preliminară

Alegerea substratului constituie punctul de plecare în colectarea probelor de macrozoobentos. În
scopul monitorizării hidrobiologice se selectează cele mai populate substraturi, cu cea mai diversă faună a
nevertebratelor bentonice, ele fiind cele mai informative în evaluarea calității apei.
Substratul trebuie să fie plasat pe cel mai bine oxigenate sectoare ale fundului bazinului acvatic; în
ecosistemele acvatice cu un schimb lent de apă asemenea condiții se creează în zona de litoral, iar în râuri
- în zona malului și a vadurilor. Pentru a obține informații comparabile privind fauna bentonică la diferite
staţiuni de colectare, este de dorit de a colecta probele în habitate similare.
Nevertebratele bentonice sunt animale care vieţuiesc la fundul bazinelor acvatice, în stratul de apă
bental şi pe diferite tipuri de substraturi şi, în temei, sunt reprezentate de următoarele grupuri taxonomice:
oligochete, chironomide, moluşte, crustacee, tricoptere, efemeroptere, plecoptere, etc.
Colectarea probelor de nevertebrate bentonice se efectuează în corespundere cu standardele internaţionale
şi naţionale [1-9]. La fel, se utilizează şi metodele unanim acceptate în hidrobiologie [14-21,23].
În dependenţă de tipul de substrat (pietros, nisipos, nămolos, macrofite, perifiton), tipul de bazin acvatic
(lentic, lotic, adînc sau puţin adînc) şi grupul de nevertebrate cercetat, se folosesc următoarele instrumente
şi metode de colectare unanim acceptate: bene (de exemplu, Petersen şi Ekman-Birge), traluri, drage, rame,
filee (plase de nailon № 38), ciorpacuri (plase de nailon №23), substraturi artificiale, dispozitive de prelevare
de tip sondă și prelevarea manuală
În baza probelor cantitative se determină efectivul numeric (indivizi/m2), biomasa (g/m2) și diversitatea
taxonomică, în probele calitative - diversitatea taxonomică a macrozoobentosului.
Metodele și instrumentele de colectare a macrobentosului sunt prezentate detaliat într-un şir de manuale
relevante [10,22.23].
După colectare proba de bentos se transferă într-un vas cu apă pentru spălare, utilizînd o sită sau un fileu.
Ulterior, proba se transferă într-un vas de plastic cu un volum de 200-1000 ml şi se fixează. Pentru fixare
(conservare) se utilizează alcool etilic de 96% sau formol de 37%, care se adaugă în probă pînă la realizarea
unei concentraţii finale de 70% şi, respectiv, 3,7%. Dacă proba nu se conservează, atunci ea urmează a fi
păstrată la o temperatură de 1-5 оС şi prelucrată în primele 24 de ore după prelevare [3]. Fiecare probă
trebuie etichetată, indicînd numărul probei, bazinul acvatic, punctul şi data colectării, adîncimea, tipul de
substrat, numărul de repetări ale prelevării.
Primele etape de prelucrare a probelor de macrozoobentos constau în spălarea şi sortarea lor. În acest
scop, în condiţii de laborator probele se spală sub apă curgătoare, utilizîndu-se un set de site de diferite
dimensiuni. Probele mai mari după volum se sortează și se prelucrează prin selectarea unei subprobe. În
cazul unei probe mai sărace după numărul de specii sau indivizi, se adună o probă complexă din cîteva
suprobe. Probele complexe și subprobele pot conține pînă la 500±20% de indivizi de macrobentos.

8.2 Determinarea efectivului numeric, biomasei şi componenţei speciilor

Proba spălată sau partea de probă selectată se transferă în camera Bogorov, unde cu ajutorul lupei
binoculare se efectuează selectarea organismelor bentonice, determinarea lor după grupe (sau specii) și
evaluarea efectivului numeric prin numărarea directă a organismelor identificate.
După aceasta se efectuează cîntărirea hidrobionților. Biomasa se determină după uscarea preliminară
pînă la dispariția petelor umede de pe hîrtia de filtru și cîntărirea cu ajutorul cîntarului analitic, de exemplu
ABS 80-4 Kern cu un nivel de precizie 0,0001 g. Efectivul numeric și biomasa organismelor se recalculează
în ind./m2 sau g/m2, respectiv. La recoltarea probelor cantitative de bentos prin utilizarea benei Ekman-Birge
și Petersen cu suprafață de captare de 0,025 м2, pentru recalcularea efectivului numeric și a biomasei la 1 м2,
rezultatul obţinut se înmulțește cu 40.
Pentru determinare, organismele mici sau părțile acestora se plasează pe sticla portobiect, adăugîndu-se
o picătură de apă și acoperindu-se cu lamela. Astfel, se obţine un preparat temporar, care se analizează sub
microscop. Modul de pregătire a preparatelor permanente sau a celor temporare cu adăugarea glicerinei sau
a soluției bazice (pentru iluminare) sunt descrise în îndrumarele metodice specializate.
Determinarea speciilor se efectuează până la cel mai jos nivel posibil al taxonului prin utilizarea
determinatoarelor specializate [14-20].
57
 Numărul de taxoni de determină pentru fiecare probă aparte.
În Laboratorul Hidrobiologie și Ecoxicologie al Institutului de Zoologie al Academiei de Ştiinţe a
Moldovei determinarea speciilor se efectuează cu utilizarea lupei binoculare SteREO Discovery V8 (Zeiss)
și a microscopului Axio Imager А.2 (Zeiss) (Fig. 8.1).

Fig. 8.1: 1. microscop; 2. lupă binoculară; 3. cameră Bogorov; 4. ceșcuțe Petri; 5. flacoane de sticlă, 10 ml;
6. vas cu alcool; 7. lame portobiect; 8. lamele (Foto: O. Munjiu)

Faţă de speciile-indicatoare sunt înaintate un şir de cerinţe: areal de răspîndire suficient de mare, rol
funcţional important în ecosistem, reacţie suficient de rapidă la modificarea condiţiilor de mediu, existenţa
informaţiei privind ecologia speciei.
În cazul condiţiilor nefavorabile diversitatea speciilor în biocenoze descreşte, pe cînd efectivul numeric
al speciilor rezistente creşte. Sunt sensibile la poluare speciile, efectivul numeric al cărora descreşte odată cu
sporirea poluării (specii reofile, oxifile, adaptate la condiţii oligo- şi oligo- β-mezosaprobe).  Printre acestea
se numără, în primul rînd, larvele insectelor din ordinele  Ephemeroptera, Trichoptera, Plecoptera.
În apele moderat şi puternic poluate reprezentanţii   Ephemeroptera, Trichoptera,   Plecoptera
lipsesc, cu excepţia reprezentanţilor familiilor Baetidae, Caenidae. În staţiunile – etalon mărimea EPT
(Ephemeroptera,  Trichoptera, Plecoptera) variază în limitele a 13-15 specii. În Fig. 8.2-8.12 sunt prezentate
specii-indicatoare ale condiţiilor oligosaprobe şi oligo- β-mezosaprobe, iar în Fig. 8.13-8.14 - ale condiţiilor
polisaprobe (specii cu o sensibilitate redusă la poluarea apei, care îşi sporesc efectivul numeric în cazul
poluării).

Fig. 8.2 Efemeroptera Ephemera vulgata Fig. 8.3 Efemeroptera Palingenia longicauda
(Linnaeus, 1758) - oligo, β-mezosaprop, S=1.4 (Oliver, 1791) - oligo, β-mezosaprop, S=1.3. (Foto:
(Foto: Munjiu O.) Munjiu O.)

58
 Fig. 8.4 Plecoptera Capnia sp.div none Fig. 8.5 Plecoptera Brachyptera sp.div none
oligosaprop,S=1,1013 oligosaprop, S= 0,90

Fig. 8.6 Tricoptera Rhyacophila nubila Fig. 8.7 Tricoptera Phryganea sp.div none oligo,
(Zetterstedt) oligo-, β-mezosaprop S=1,5014. β-mezosaprop, S=1,50

13

14

Fig. 8.8 Simuliidae - reofil, oligosaprop, S=1.15 Fig. 8.9 Aphelocheirus aestivalis (Fabricius, 1803) -
(Foto: Munjiu O.) oligo, β-mezosaprop, S=1.5 (Foto: Munjiu O.)

Fig. 8.10 Diamesa sp.div none Fig. 8.11 Chaetogammarus Fig. 8.12 Pisidium casertanum
- oligo, β-mezosaprop, S=1,50 ischnus behningi (Martynov, (Poli,1791) – oligosaprop, S=1,15
(Foto: Munjiu O.) 1919), oxifil (Foto: Munjiu O.) (Foto: Munjiu O.)

13
http://en.wikipedia.org/wiki/Plecoptera
14
Foto © Biopix: N Sloth
59
 Fig. 8.13 Tubifex tubifex (O.F.Muller), Fig. 8.14 Chironomus plumosus (Linne,1758) –
polisaprop, S = 3,8015 polisaprop, S = 3,80 (Foto: Munjiu O.)
15

8.3 Evaluarea calității apei în baza macrozoobentosului

Evaluarea calității apei după indicii macrozoobentosului se efectuează conform metodelor aprobate în
acest scop:
• indicele TBI (din eng. Trent Biontic Index)
• indicele ЕРТ (Ephemeroptera, Plecoptera, Trichoptera)
• indicele BMWP (din eng. Biological Monitoring Working Party)
• indicele ASPT (din eng. The Average Score per Taxon)
• numărul speciilor de macrozoobentos (biodiversitatea)
• metoda de evaluare a saprobității după Pantle şi Buck și modificarea acesteia propusă de Zelinka şi
Marvan.
Cel mai simplu și cel mai des utilizat indice este TBI, propus de Woodiwiss în 1964 [citat după 21].
După determinarea în proba analizată a grupurilor de macrobentos, la intersecţia rîndurilor şi coloanelor
respective se calculează valoarea indicelui TBI (Tab. 8.1), apoi se apreciază calitatea apei (Tab. 8.2).

Tabelul 8.1 Determinarea indicelui TBI [21]

Numărul total de grupe a organismelor

Prezenţa speciilor- Numărul de specii- bentonice prezente în probă
indicatoare indicatoare Mai mult
0-1 2-5 6-10 11-15
de 15
Larve de plecoptere Mai mult de o specie - 7 8 9 10
(Plecoptera) o specie - 6 7 8 9
Larve de efemeroptere Mai mult de o specie - 6 7 8 9
(Ephemeroptera)* o specie - 5 6 7 8
Larve de tricoptere Mai mult de o specie - 5 6 7 8
(Trichoptera) o specie 4 4 5 6 7
Asellus aquaticus 2 3 4 5 6
Oligochete și (sau)
1 2 3 4 5
chironomide
Lipsesc toate grupele
0 1 2 - -
menționate
*în afară de specia Baetis rhodani

Lista grupelor de macronevertebrate bentonice, elaborată de Woodiwiss, cuprinde: Planariidae (separat

fiecare specie), Oligochaeta, Hirudinea, Mollusca, crustaceele superioare, Plecoptera, Ephemeroptera,
Trichoptera (de calculat separat fiecare familie), Megaloptera, Chironomidae, larvele de Simuliidae, alte
larve de Diptera, specii acvatice de Coleoptera, Heteroptera, Acariformes. Pe lângă aceasta, Woodiwiss
considera drept grupe separate: oligocheta Nais, efemeroptera Baetis rhodani şi chironomida Chironomus
thummi.
15
http://www.biolib.cz

60
 Tabelul 1 se bazează pe rezultatele cercetărilor, conform cărora la apariţia poluării şi intensificarea acesteia
anumite grupuri de macrozoobentos dispar într-o anumită ordine. În primul rînd, la poluare dispar cele mai
sensibile specii - Plecoptera, Ephemeroptera și Trichoptera.

Tabelul 8.2 Valoarea indicelui TBI și evaluarea calității apei [22]

Valoarea indicelui TBI Zona de saprobitate
0-2 polisaprobică
3-5 α - mezosaprobică
6-7 β - mezosaprobică
8-10 oligosaprobică

În continuare, prezentăm un exemplu de calcul al acestui indice. De exemplu, în proba au fost identificate
următoarele macronevertebrate:
Ephemeroptera: Palingenia longicauda, Heptagenia sp
Gammarus sp.: Chaetogammarus sp
Oligochaeta,
Chironomidae,
Mollusca.
În proba data nu au fost depistate plecoptere, dar au fost depistate două specii de efemeroptere, de aceea se
utilizează al treilea rînd din Tabelul 1 (efemeroptere: mai mult de o specie). Pe lîngă efemeroptere, în probă
au mai fost identificate moluște, Gammarus sp., oligochete și chironomide, în total 5 grupe. În concluzie,
valoarea indicelui TBI calculat pentru această probă este de 6 puncte. Conform Tabelului 2, această valoare
a indicelui TBI indică zona β – mezosaprobică şi o apă moderat poluată.
Indicele EPT se calculează în baza speciilor din familiile Ephemeroptera, Plecoptera și Trichoptera, care
sunt foarte sensibile la poluare. Numărul de specii este determinat pentru fiecare probă prelevată și apoi
însumate. Pentru staţiunile de referinţă indicele EPT este de 13-15 specii [22].
Indicele BMWP se calculează prin însumarea punctelor, care sunt atribuite anumitor grupuri de organisme,
depistate în probele de macrozoobentos (Tab. 8.3). În baza valorilor indicelui BMWP, se evaluează calitatea
apei (Tab. 8.4).

Tabelul 8.3 Punctajul (scorul biologic) acordat grupelor de organisme

de către Biological Monitoring Working Party [22]
Taxoni Puncte
Ephemeroptera Siphlonuridae, Hepageniidae, Leptophlebiidae, Ephemerellidae,
Potamanthidae, Ephemeridae
Ephemeroptera Taeniopterygidae, Leuctridae, Capniidae, Perlodidae,
Chloroperidae
Aphelocheiridae 10
Trichoptera Phrygaenidae, Molannidae, Beraedae, Odontoceridae,
Leptoceridae, Goeridae, Leipdostsmatidae, Brachycentridae,
Sericostomatidae
Decapoda Astacidae
Odonata Lestidae, Agriidae, Gomphidae, Cordulgasteridae, Aeshnidae,
Corduliidae, Libellulidae 8
Trichoptera Psychomyidae, Philopotamiidae
Ephemeroptera Caenidae
Plecoptera Nemouridae
Trichoptera Rhyacophylidae, Polycentropidae, Limnephilidae 7

61
 Neritidae, Viviparidae, Ancylidae
Hydroptilidae
6
Bivalvia Unionidae
Amphipoda Corophilidae, Gammaridae
Odonata Platycnemididae, Coenagriidae
Heteroptera Mesoveliidae, Hydrometridae, Gerridae, Nepidae,
Naucoridae, Notonectidae, Pleidae, Corixidae
Coleoptera Haliplidae, Hydrobiidae, Dytisscidae, Gyrinidae,
Hydrophilidae, Calambidae, Helodidae, Dryopidae,
Elminthidae, Chysomilidae, Curculioidae
Trichoptera Hydropsychidae 5
Diptera Tipulidae
Diptera Simuliidae
Planariidae, Dendrocoelidae
Ephemeroptera Baetidae
Megaloptera Sialidae
4
Hirudinea Pisciicolidae
Mollusca Valvatidae, Hydrobiidae, Lymnaeidae, Physidae, Planorbidae
Mollusca Sphaeriidae
3
Hirudinea Glossiphoniidae, Hirudidae, Erpobdellidae
Isopoda Asellidae
Chironomidae 2
Oligochaeta (clasa în întregime) 1

Tabelul 8.4 Valoarea indicelui BMWP și evaluarea calității apei[22]

Valoarea indicelui Calitatea apei
>150 Excelent de bună
101-150 Foarte bună
51-100 Bună
26-50 Nu prea bună
<25 Rea

Indicele ASPT se bazează pe același tabel de atribuire a punctelor ca și BMWP, însă punctajul total obţinut
ulterior se împarte la numărul de grupe taxonomice identificate în probă: ASPT = BMWP /numărul de grupe
taxonomice. În dependenţă de valoarea indicelui ASPT, se apreciază calitatea apei: >5 - excelent de bună; 4,5-
4,9 - foarte bună; 4,1-4,4 - bună; 3,6-4,0 - nu prea bună; 3,1-3,5 - mediocră; 2,1-3,0 – rea; 0-2,0- foarte rea [22].
Pentru aprecierea stării ecologice a bazinelor acvatice, se calculează indicele EQI (din eng. ecological
quality index) drept coraport dintre valoarea oricărui parametru în staţiunea dată de colectare a probelor şi
valoarea aceluiaşi parametru în staţiunea de referinţă (Tab. 8.5).

Tabelul 8.5 Valorile indicelui EQI pentru indicii ASPT și BMWP [22].
Calitatea apei EQI pentru ASPT EQI pentru BMWP
Foarte bună 1,00 în sus Mai puțin de 0,85 sau mai mult
Bună 0,90-0,99 0,70-0,84
Destul de bună 0,77-0,89 0,55-0,69
Mediocră 0,65-0,76 0,45-0,54
Rea 0,50-0,64 0,30-0,44
Foarte rea Mai puțin de 0,50 Mai puțin de 0,3

62
 Rea 0,50-0,64 0,30-0,44
Foarte rea Mai puțin de 0,50 Mai puțin de 0,3

Pentru evaluarea diversităţii speciilor de macrobentos, se aplică indicele lui Shannon

Pentru evaluarea diversităţiia fi
(1963), care se consideră speciilor
cel maide macrobentos,
informativ și maisecomod
aplicăînindicele luiValorile
utilizare. Shannon (1963), mai
indicelui care se
consideră a fi3cel
mari de mai informativ
corespund apelorșicurate,
mai comod
de la 1înpînă
utilizare.
la 3 –Valorile indiceluipoluate,
apelor moderat mai mariegale
de 3 cu
corespund apelor
1 + apelor
curate, de la 1(murdare).
poluate pînă la 3 –Indicele
apelor moderat
Shannonpoluate,
oferă oegale cu 1 +cantitativă
estimare apelor poluate (murdare).
a structurii Indicele Shannon
comunității și se
oferăcalculează
o estimaredupăcantitativă a structurii
cum urmează: comunității și se calculează după cum urmează:

H=-∑ nо*log2 nо,

unde:unde:
nо - abundența relativă
nо - abundența a speciei
relativă în probă
a speciei [22]. [22].
în probă
Metoda de evaluare a saprobității Pantle–Buck și modificarea acesteia Zelinka-Marvan
Metoda de evaluare a saprobității
necesită colectarea Pantle–Buck
și prelucrarea și modificarea
probelor cantitative acesteia Zelinka-Marvan
și identificarea speciilor dinnecesită
probă pînăcolectarea
la
și prelucrarea probelor cantitative și identificarea speciilor din probă pînă la nivel
nivel de specie sau cel mai inferior taxon posibil, astfel, aplicarea acestei metode necesită multde specie sau cel mai
inferior
timptaxon posibil, înalte
şi abilităţi astfel, profesionale
aplicarea acestei
[22].metode necesităstatistică
Veridicitatea mult timp şi abilităţi înalte
a rezultatelor profesionale
obţinute este
[22].asigurată
Veridicitatea statisticăa cel
de prezenţa a rezultatelor
puţin 10-12obţinute
grupe deeste asigurată de prezenţa a cel puţin 10-12 grupe de
organisme-indicatoare.
organisme-indicatoare.
Listele de bază ale speciilor-indicatoare și valorile saprobiologice ale acestora, ţinînd
Listele
cont dedebază ale speciilor-indicatoare
particularităţile regionale șiale
valorile saprobiologice ale sunt
speciilor-indicatoare, acestora, ţinînd cont
disponibile îndeliteratura
particularităţile
de
regionale ale speciilor-indicatoare,
specialitate [13, 23]. sunt disponibile în literatura de specialitate [13, 23].
De exemplu,De exemplu, în Laboratorul
în Laboratorul Hidrobiologie
Hidrobiologie și Ecoxicologie
și Ecoxicologie al Institutului
al Institutului de Zoologie de alZoologie
Academieial de
Academiei de Ştiinţe a Moldovei este utilizat un tabel general al speciilor-indicatoare,
Ştiinţe a Moldovei este utilizat un tabel general al speciilor-indicatoare, care include peste 800 de denumiri care
(Tab.include
8.6). peste 800 de denumiri (Tab. 8.6).

Tabelul 8.6 Tabelul

Tabelul 8.6 Tabelulgeneral
generalalalspeciilor-indicatoare
speciilor-indicatoare(fragment)
(fragment)
Taxoni indicatori Si Ji Bibliografie
Taxoni indicatori
Chaetogaster spec. none Si 2,00
2,30 Ji   [25] Bibliografie
Chaetonotus
Chaetogastermaximus none
spec. none 1,40
2,30 3,00
2,00   [23] [25]
Chaetopteryx villosa Fabricius
Chaetonotus maximus none 1,30 2,00
1,40 3,00   [13] [23]
Chaoborus sp.div none 2,25 1,00 [23]
Chaetopteryx villosa Fabricius 1,30 2,00   [13]
Chaoborus sp.div none 2,25 1,00   [23]
Cheumatopsyche lepida Pictet 1,90 3,00   [13]
Chironomus anthracinus Zetterstedt 2,20 3,00   [13]
Chironomus plumosus (L.) 3,80 4,00   [13]
Cheumatopsyche
Cheumatopsyche lepida
lepida
Pictet
Pictet 1,901,903,003,00 [13][13]
Chironomus
Chironomus
Chironomus semireductus
anthracinus
anthracinus none
Zetterstedt
Zetterstedt 2,202,30
2,203,004,00
3,00   [13][13] [24]
Chironomus
Chironomus
Chironomus sp.div
plumosus
plumosus none
(L.)(L.) 3,803,30
3,804,002,00
4,00   [13][13] [13]
Chironomus
Chironomus
Chloroperla semireductus
semireductus
apicalis none
Newman none 2,301,70
2,304,003,00
4,00   [24][24] [13]
Chironomus
Chironomus sp.div
sp.div
none none 3,303,302,002,00 [13][13]
Chloroperla tripunctata (Scopoli) 0,70 2,00   [13]
Chloroperla
Chloroperlaapicalis
apicalis
Newman
Newman 1,701,703,003,00 [13][13]
Choroterpes
Chloroperla
Chloroperla picteti
tripunctata (Eaton)
tripunctata (Scopoli)
(Scopoli) 0,701,80
0,702,004,00
2,00   [13][13] [13]
Choroterpes
Choroterpes
Cincinna picteti
picteti
piscinalis(Eaton)
(Eaton)
(Mull.) 1,802,40
1,804,003,00
4,00   [13][13] [13]
Cincinna
Cincinnapiscinalis
piscinalis
Cladotanytarsus (Mull.)
(Mull.) Walker
gr.mancus 2,401,50
2,403,003,00
3,00   [13][13] [24]
Cladotanytarsus
Cladotanytarsus gr.mancus
gr.mancus Walker
Walker 1,501,503,003,00 [24][24]
Cleistosimulium
Cleistosimulium
Cleistosimulium argenteostriatum
argenteostriatum
argenteostriatum (Strobl)
(Strobl)
(Strobl) 0,300,30
0,304,004,00
4,00   [13][13] [13]
Clitelio
Clitelio
Clitelio arenarius
arenarius
arenarius (O.F.Muller)
(O.F.Muller)
(O.F.Muller) 3,203,20
3,202,002,00   [25][25] [25]
Cloeon
Cloeon
Cloeondipterum
dipterum
dipterum (L.)(L.)
(L.) 2,052,05
2,052,002,00
2,00   [23][23] [23]

IndiceleIndicele
Indicele
saprobic saprobic
saprobicse se
se calculează calculează
calculează
în baza în baza
datelorîn baza
datelor
privind datelor
privind
valoarea privind
valoarea
valoarea
indicatoare indicatoare
indicatoare
saprobică, saprobică,
saprobică,
greutatea indicatoare
greutatea
greutatea
indicatoare
indicatoare
şi abundenţa
şi
şi abundenţa numerică a speciilor: abundenţa
numerică
numerică
a speciilor:
a speciilor:

1) 1)1) 2) 2)
2)
unde:
unde: i =i numărul
iunde:
= numărul = numărul taxonului;
taxonului;
taxonului; si =si valoarea
si = valoarea =indicatoare
valoarea indicatoare
indicatoare
saprobicăsaprobică
saprobică
a speciei i;a Aspeciei i; Ai;i A
a=speciei
i
abundența =relativă
i abundența
= abundența
numerică
relativă
relativă
a speciei i; Jinumerică
= numericăa speciei
greutatea i; Jii; =aJispeciei
a speciei
indicatoare greutatea
= greutatea
i; 1)indicatoare
indicatoare
a speciei
Pantle–Buck; i; 1)i; Pantle–Buck;
a2)speciei 1) Pantle–Buck;
Zelinka-Marvan. 2) Zelinka-
2) Zelinka-
Marvan.
Marvan.
Valorile
Valorile
indicelui
indicelui
saprobic,
saprobic, calculat
calculat în63
în bazabaza
organismelor
organismelormacrozoobentonice,
macrozoobentonice, depinde
depinde
nu nu
doardoar
de decalitatea
calitatea
apei,
apei,
ci şi
ci de
şi detipurile
tipurile
de desubstrat
substrat
existente
existente
în locul
în locul de de
colectare
colectarea probei.
a probei.
De De
 Valorile indicelui saprobic, calculat în baza organismelor macrozoobentonice, depinde nu doar de
calitatea apei, ci şi de tipurile de substrat existente în locul de colectare a probei. De acest factor se va ţine
cont la compararea diferitor probe. Valorile indicelui saprobic sunt utilizate pentru aprecierea calităţii apei
(Tab. 7).

Tabelul 8.7 Valoarea indicelui saprobic și evaluarea calității apei [11]

Clasa de calitate Calitatea Valoarea indicelui saprobic

I Înaltă ≤ 1.8
II Bună ≤2.3
III Mediocră ≤2.7
IV Rea ≤3.2
V Foarte rea > 3.2

Valorile indicelui saprobic pot varia de la 0 la 4 şi sunt interpretate pe scara Kolkwitz-Marsson în modul
următor: 0-0,50 - condiții xenosaprobice, 0,51-1,50 - oligosaprobice, 1,51-2,50 - β-mezosaprobice, 2,51-3,50
- α-mezosaprobice, 3,51-4,00 – polisaprobice [21].

Echipamente şi materiale necesare pentru colectarea şi prelucrarea macrozoobentosului:

1. Bena Ekman, Petersen 15. Ac de disecție

2. Draga 16. Pipete
3. Scraper 17. Vase Petri
4. Fishnet 18. Camera Bogorov.
5. Gaz Mill №10,23,38 19. Flacoanele (sticle), sticla de 10 ml - 50 ml
6. Rame 20. Alcool
7. Substraturi artificiale 21. Formalină
8. Termometru 22. Lame de sticlă și capace
9. Cîntar analitic, torsiune 23. Cupă
10. Binocular 24. Funie
11. Microscop 25. Jurnal de cîmp
12. Chiuvetă alba 26. Creion
13. Borcane de plastic sau de sticlă cu capac de filet (200- 27. Determinator
1000 ml) 28. Caseta pentru probele de transport
14. Pensetă

Bibliografie
1. SM SR EN ISO 8689-1:2011 Calitatea apei Clasificarea biologica a rîurilor Partea 1: Ghid pentru interpretarea
datelor biologice de calitate obţinute din studierea macronevertebratelor bentonice
2. SM SR EN ISO 8689-2:2011 Calitatea apei Clasificarea biologica a rîurilor Partea 2: Ghid pentru prezentarea
datelor biologice de calitate obţinute din studierea macronevertebratelor bentonice
3. SM SR EN ISO5667-3:2011 Calitatea apei Prelevare Partea 3: Ghid pentru conservarea şi manipularea probelor
de apă
4. SM SR EN ISO5667-4:2007 Calitatea apei Prelevare Partea 4: Ghid de prelevare a apelor din lacuri naturale şi
artificiale
5. EN ISO5667-6:2011 Calitatea apei Prelevare Partea 6: Ghid pentru prelevările efectuate în rîuri şi alte cursuri
de apă
6. EN ISO5667-14:2011 Calitatea apei Prelevare Partea 14: Ghid pentru asigurarea calităţii la prelevarea şi
manipularea probelor de apă naturală
7. ISO 7828:1985. Water quality -- Methods of biological sampling -- Guidance on handnet sampling of aquatic
benthic macro-invertebrates.
8. ISO 8265:1988, Water quality - Design and use of quantitative samplers for benthic macro-invertebrates on
stony substrata in shallow freshwaters
9. ISO 9391:1993. Water quality -- Sampling in deep waters for macro-invertebrates -- Guidance on the use of
64
 colonization, qualitative and quantitative samplers.
10. Manual for the application of the AQEM system. A comprehensive method to assess European streams
using benthic macroinvertebrates, developed for the purpose of the Water Framework Directive. Version
1.0, February 2002
11. Regulamentul cu privire la cerințele de calitate a mediului pentru apele de suprafață. 22.11.2013 în Monitorul
Oficial Nr. 262-267 art Nr : 1006. P.32-39
12. Жадин В.И. Методы гидробиологического исследования. М: Высш. шк., 1960. 182 с.
13. Олексив И.Т. Показатели качества природных вод с экологических позиций. Львов: Свит, 1992, 232 с.
14. Определитель пресноводных беспозвоночных Европейской части СССР (ред. Кутикова Л.А.,
Старобогатов Я.И.). Ленинград, 1977. 510 с.
15. Определитель пресноводных беспозвоночных России и сопредельных стран (ред. Цалолихин С.Я.).
Том 1. Низшие беспозвоночные. СПб.: Наука, 1994, 394 c.
16. Определитель пресноводных беспозвоночных России и сопредельных стран (ред. Цалолихин С.Я.).
Том 2. Ракообразные. СПб.: Наука, 1995. 627с.
17. Определитель пресноводных беспозвоночных России и сопредельных стран (ред. Цалолихин С.Я.).
Том 3.  Паукообразные. Низшие насекомые. СПб: Наука, 1997. 439с.
18. Определитель пресноводных беспозвоночных России и сопредельных стран (ред. Цалолихин С.Я.).
Том 4. Двукрылые насекомые. СПб: Наука, 2000. 997c.
19. Определитель пресноводных беспозвоночных России и сопредельных стран (ред. Цалолихин С.Я.).
Том 5. Высшие насекомые. СПб: Наука, 2001. 836 c.
20. Определитель пресноводных беспозвоночных России и сопредельных стран (ред. Цалолихин С.Я.).
Т.6. Моллюски, Полихеты, Немертины. СПб: Наука, 2004. 528 с.
21. Руководство по методам гидробиологического анализа поверхностных вод и донных отложений (под
ред. Абакумова В.А.). Л.: Гидрометеоиздат, 1983, 240 с.
22. Семенченко В.П. Принципы и системы биоиндикации текучих вод.  Минск 2004. 125с
23. Унифицированные методы исследования качества вод. Часть III: Методы биологического анализа
вод. М.: СЭВ, 1983, 227 с.
24. Тодераш И.К. Функциональное значение хирономид в экосистемах водоемов Молдавии.: Кишинев,
Штиинца, 1984. – 170 с.
25. Uzunov, V. Košel, V. Sládeček. Indicator Value of Freshwater Oligochaeta. Acta hydrochimica et
hydrobiologica Volume 16, Issue 2, pages 173–186, 1988

IX. FAUNA PISCICOLĂ

9.1 Principii generale privind monitoringul faunei piscicole

Evaluarea calităţii apei numai pe baza parametrilor fizico-chimici nu furnizează întotdeauna informaţii
depline privind efectele pe care poluarea sau deteriorarea le are asupra organismelor acvatice sau asupra
stării de sănătate a ecosistemului respectiv, iar „undele de poluare” pot trece neobservate între două recoltări
de probe. Pentru a obţine o imagine cât mai completă în ceea ce priveşte calitatea apei, evaluarea trebuie
extinsă şi pentru componentele biologice care pot stoca informaţia la nivel structural şi funcţional, în timp
şi spaţiu, etc.
Este aproape imposibil de a face un monitoring integrat al parametrilor abiotici şi biotici, chiar şi în cel
mai simplu structurat ecosistem, de aceea, unul din obiectivele cele mai importante este de a înlocui, cât se
poate de eficient, măsurătorile complicate, migăloase, cu cercetări de durată, prea costisitoare şi adesea cu
„efect întârziat”.
Pentru monitorizarea stării de sănătate a mediului se folosesc diverse grupe de vieţuitoare (de la bacterii
până la mamifere), iar investigaţiile se efectuează la diferite nivele de integrare şi organizare a viului (de la
intracelular până la suprapopulaţional).
Conceptul promovat de Directiva Cadru a Apei privind „starea apelor” are la bază o abordare nouă,
integratoare (abordare ecosistemică), care diferă fundamental de abordările anterioare în domeniul calităţii
apei, în care componentele biotopice şi biocenotice erau mai puţin luate în consideraţie, preponderenţa
revenind caracterelor fizico-chimice. Conform directivei, fauna piscicolă devine un element obligatoriu în
aprecierea calităţii apelor. În aşa fel, este lansată o nouă abordare a „stării ecologice bune” prin prisma
sănătăţii ecosistemului şi a nivelurilor scăzute de poluare chimică.
65
 Conform Directivei Cadru a Apei, evaluarea stării ecologice a sistemelor acvatice se realizează pe baza
componentelor biologice, fizico-chimice şi hidromorfologice, ea este specifică fiecărui tip de ecosistem
(lotic, lentic, mare, mediu sau mic) şi presupune încadrarea - pe baza comparării cu starea de referinţă,
neperturbată, reală sau ipotetică – într-una dintre cele cinci clase de calitate: stare foarte bună, moderată,
nesatisfăcătoare şi proastă.
Principalele abordări în monitorizarea componentelor biologice de calitate sunt următoarele:
− abordarea saprobică – o metodă larg răspândită care se bazează pe sistemul saprobiilor elaborat de
Kolkwitz şi Marson (1908, 1909);
− abordarea diversităţii – care are trei componente: bogăţia (numărul de specii), distribuţia (aspect
spaţial) şi abundenţa (aspect cantitativ);
− abordarea biotică - o metodă complexă de evaluare a stării ecosistemelor bazată pe starea diferitor
grupe ecologice (ghilde ecologice) în raport cu mediul; pentru aceasta se iau în consideraţie toate
speciile caracteristice tipului de habitat care exploatează resursele naturale în mod asemănător,
grupându-le în funcţie de modul de nutriţie, reproducere, tolerabilitatea la alternarea gradienţilor de
mediu, ş.a. (şi servind ca date de intrare în procesul de bioindicaţie);
− abordarea funcţională – tratată prin prisma proceselor biochimice, fiziologice, etc.
În procesul monitoringului ecologic toate aceste abordări sunt importante şi utile, dar pentru obţinerea
unui tablou mai ”întregit” se cere utilizarea lor în complex, fiecare metodă având atât avantaje, cât şi unele
dificultăţi elocvente. Ca exemplu:
1) în abordarea saprobică se pune accent mai mult pe poluarea organică a mediului, pe când, în prezent,
poluarea antropogenă are un aspect mult mai complicat, în plus, dacă un ecosistem este supus mai
multor factori de stres chimic, abordarea pe baza speciilor indicatoare este dificilă, deoarece ele
răspund în mod diferit la diferite seturi de factori de stres;
2) în abordarea diversităţii postulatul principal se axează pe interacţiunea şi interdependenţa majoră
dintre diversitatea biotopică şi cea specifică, pe când pot exista ecosisteme sărace în diverse tipuri de
habitate, dar neafectate antropic;
3) în cazul abordării biotice, peştii, ca obiect de studiu, se caracterizează printr-o mobilitate destul de
exprimată, de aceea pot distorsiona semnificativ rezultatele în cazul poluărilor locale sau de scurtă
durată într-un ecosistem acvatic de dimensiuni medii sau mari;
4) abordarea funcţională se bazează, în special, pe studii la nivelele de integrare organismic şi
suborganismic, ceea ce s-a dovedit a fi mai puţin reprezentativ în cazul poluărilor nesemnificative,
peştii manifestând o normă largă de reacţie cu un potenţial major de revenire rapidă.
Nu este suficient să ştim că într-o apă există sau nu peşti; este necesar să ştim ce fel de peşti sunt acolo,
cât de numeroşi şi sănătoşi sunt. Unele din cele mai comune probleme pe care le întâmpină speciile de peşti
sunt: insuficienţa de oxigen şi poluarea organică, poluarea termică, poluarea sonoră, diverse obstacole în
calea de migrare, poluarea cu compuşi sintetici persistenţi, poluarea radioactivă, ş.a. Peştii pot fi utilizaţi şi
indirect ca bioindicatori în procesul de biomonitoring, anume prin prezenţa anumitor paraziţi, gradului lor
de invazie, stării lor funcţionale, ş.a [24, 26].
În majoritatea cazurilor, în ecosistemele acvatice naturale din Republica Moldova sunt înregistrate
concentraţii subletale ale poluanţilor, cu excepţia cazurilor stihiinice, când cantitatea mare de poluant şi
timpul scurt de deversare provoacă stări ecologice catastrofale. Anume aceste modificări negative, care dau
la prima vedere reacţii „invizibile” şi apar la diverse nivele de organizare. Specialistul trebuie operativ să le
identifice şi corect să le interpreteze.
O deosebită atenţie în procesul de monitoring se acordă acţiunii toxicanţilor asupra faunei piscicole.
Poluanţii au o influenţă negativă directă la diverse niveluri de integrare şi organizare a viului:
− molecular – degradări structurale, scindări suplimentare de ATP;
− celular – inhibarea proceselor de sinteză şi autoreglare, autoliza celulei, dereglări în procesul de
dividere celulară, ş.a.;
− tisular şi organic – înrăutăţirea asimilării hrănii, desprinderea şi deformarea fibrelor musculare,
patologii la nivel de excreţie, reproducere, dereglări ale sistemului imun, ş.a.;
− organismic – tergiversarea creşterii, diverse forme de patologii, micşorarea capacităţii reproductive,
moartea organismului;

66
 − populaţional – micşorarea de efectiv, reducerea structurii de vârstă, creşterea ponderii femelelor în
populaţie, ş.a.;
− ihtiocenotic – reducerea structurii specifice şi dispariţia speciilor sensibile, disfuncţionarea relaţiilor
trofice, ş.a [27].
Mecanismele legate de particularităţile ontogenetice, în funcţie de specie, de repartizarea poluanţilor
în organismul peştilor, detoxificarea şi eliminarea lor, sunt mulţi ani studiate de către Laboratorul de
Hidrobiologie şi Ecotoxicologie al Institutului de Zoologie al AŞM.
În funcţie de particularităţile fizico-chimice ale toxicanţilor şi gradul de afinitate cu substraturile biologice,
substanţele poluante în organism se acumulează în anumite „locusuri”, iar cunoaşterea acestor legităţi este
foarte importantă în procesul de diagnosticare. De obicei, în organele bogate în grăsimi se acumulează
pesticidele clororganice liposolubile, în organele parenchimatoase – compuşii fosfororganici (pesticidele
fosfororganice), detergenţii – în branhii şi pereţii tractului digestiv, metalele grele – în ţesutul epitelial, ficat,
branhii, ş.a [18-20].
În urma monitoringului ecotoxicologic al principalelor ecosisteme acvatice din Republica Moldova
în aspectul evidenţierii surselor, concentraţiei, migraţiei şi impactului metalelor grele în sistemul „apă -
suspensii solide – mâluri – hidrobionţi” s-a ajuns la o concluzie foarte importantă, care este adesea neglijată
în standardele, sistemele şi metodele de apreciere a calităţii mediului: stabilirea valorilor bazate pe CMA
(concentraţia maximă admisibilă) pentru evaluarea bunăstării ecosistemelor acvatice, nu sunt întotdeauna
valabile. Efectul influenţei metalelor grele asupra hidrobionţilor, de la concentraţia necesară şi importantă
vital, până la cea toxică şi chiar letală, se poate afla într-un interval foarte îngust de valori, mai mult ca atât,
unele şi aceleaşi concentraţii pot fi optimale pentru o grupă de hidrobionţi şi letale pentru altă. Aceeaşi
concentraţie poate avea efecte deosebite în diferite ecosisteme acvatice, chiar şi în acelaşi ecosistem, dar
în diferite circumstanţe ale parametrilor de mediu (duritatea apei, pH, oxigen solvit, prezenţa elementelor
antagoniste sau sinergiste, temperatura, ş.a. [20].
A fost fundamentat un nou concept privind aprecierea bunăstării ecosistemelor acvatice în baza evaluării
influenţei a 14 metale grele asupra proceselor producţional-destrucţionale şi prin dezvăluirea legităţilor
de acumulare a metalelor în hidrobionţi. S-a constatat că valorile concentraţiei metalelor grele, care nu
influenţează procesele productional-destrucţionale din ecosistem, se consideră ca „optimale”, cele care
au condiţionat micşorarea nesemnificativă a intensităţii acestor procese se consideră „admisibile”, iar
concentraţiile care micşorează brusc nu numai producţia primară a fitoplanctonului, dar şi destrucţia
materiei organice se consideră „critice”. Corespunzător, starea ecosistemelor acvatice se referă la categoriile
„bună”, „moderat poluată”, „intens poluată” sau „degradată” [citat dupa 2].
În cadrul acestei metodologii s-au luat în consideraţie şi valorile concentraţiilor care au fost „favorabile”,
care au influenţat „moderat” sau car au devenit „toxice” pentru diferite specii de hidrobionţi, inclusiv peşti
la diferite etape ontogenetice.
La nivelul organelor şi sistemelor de organe, sub influenţa poluanţilor, cele mai elocvente modificări
morfo-funcţionale se constată în ficat, rinichi, splină, sistemul reproductiv, nervos şi endocrin. Ficatul are
un rol important în procesul de detoxifiere a substanţelor poluante. De obicei, în condiţii nocive greutatea
relativă a acestui organ creşte. Cele mai mari valori se constată în zonele cu poluare cronică, unde greutatea
ficatului se poate majora de 5-7 ori faţă de cea normală (Fig. 9.1).

Fig. 9.1 Carasul argintiu cu hipertrofie hepatică

67
 În condiţiile dozelor deosebit de mari ale toxicanţilor, procesele degenerative predomină asupra celor
de apărare, care, totuşi, nu încetează; procesele de necrozare au loc activ, la fel ca şi degenerarea lipidelor
în hepatocite şi înlocuirea lor cu ţesut conjunctiv. Rinichii, de asemenea, participă la detoxificarea
organismului şi în medii poluate ei reacţionează prin hipertrofie şi sensibilizarea mecanismelor biochimice
de apărare [22, 23].
Mobilizarea metabolismului lipidic prin procesul de acumulare activă a grăsimilor în organismul peştilor
joacă un rol important în mediile toxice. Prin acest mecanism organismul se „pregăteşte” de eventualele
condiţii nefavorabile prin încetinirea creşterii şi acumularea activă a rezervelor energetice. Majorarea
indicelui de îngrăşare a indivizilor demonstrează „plata energetică mare” pe care o oferă pentru detoxificare
şi supravieţuire [22].
În cazul când potenţialul adaptiv este în incapacitatea de a opune rezistenţă factorilor de impact, se
constată numeroase modificări teratogene, exprimate prin următoarele mutaţii dăunătoare (morfologice,
fiziologice sau biochimice), cu efecte adesea letale: deformarea înotătoarelor şi a coloanei vertebrale (cu
dereglarea capacităţii de înotare), disfuncţii ale vederii, capul în formă de „mops”, subdezvoltarea aparatului
bucal, şi, în special, a maxilarului inferior, branhiilor, ş.a. [26] (Fig. 9.2).

Fig. 9.2 Diverse manifestări ale patologiilor morfologice şi frecvenţa lor în ihtiocenoză devine un indicator
important de apreciere a intensităţii impactului antropic în ecosistem

La nivelul sistemului reproductiv factorul poluator poate provoca multiple disfuncţii semnificative. Ca
exemplu, resorbţia totală a produselor sexuale în fazele trofoplasmatice de creştere poate indica înrăutăţirea
bruscă a condiţiilor de nutriţie, suprapopularea, influenţa toxicanţilor, inaccesibilitatea la boişte, ş.a. [30, 31].
În toate cazurile răspunsul sistemului reproducător la acţiunea factorilor de mediu este foarte variat şi
depinde, în mare parte, de intensitatea lor şi particularităţile bio-ecologice ale taxonului. Cele mai răspândite
dereglări ale funcţiei reproductive la peştii colectaţi în diferite ecosisteme acvatice ale Republicii Moldova
sunt: dezvoltarea asimetrică a ovarelor şi testiculelor, forma lor anomalică, maturizarea sexuală timpurie,
modificarea duratei ovogenezei şi spermatogenezei, deplasarea termenilor calendaristici ai reproducerii,
cazuri de resorbţie în masă a celulelor sexuale în fazele finale de creştere şi dezvoltare, micşorarea capacităţii de
fecundare, micşorarea ponderii indivizilor capabili de reproducere, avortarea icrelor cu lizarea membranelor
foliculare, ş.a. [15, 28, 29].
De asemenea, în condiţii ecologice instabile, în ihtiocenozele ecosistemelor acvatice din Republica
Moldova se constată majorarea ponderii hibrizilor interspecifici. Condiţiile nefavorabile în perioada
reproductivă poate cauza perturbări în procesul gametogenezei şi, respectiv, modificarea termenilor de
depunere a icrelor. Ca rezultat, la revenirea condiţiilor favorabile, pot avea loc suprapuneri în reproducerea
mai multor specii de peşti la aceeaşi boişte şi ca finalitate - apariţia hibrizilor (fenomen cu o frecvenţă
crescândă în fl. Nistru după construcţia barajului de la Novo-Dnestrovsk).
La nivel individual şi populaţional starea structural-funcţională a peştilor se evaluează utilizând diverse
metode ecologice, ihtiologice clasice şi moderne unanim recunoscute [1, 3, 4, 8, 11, 12, 14, 16, 17, 21, 25].
Examinarea peştilor se va realiza uzual, prin numărarea, măsurarea şi cântărirea lor; prelevarea de solzi,
sau alte formațiuni dure (opercule, otolite, dinţi faringieni) pentru determinarea vârstei; determinarea sexului
şi gradului de evoluţie a gonadelor; gradul de infestare cu paraziţi; frecvenţa indivizilor cu malformaţii; etc.
În scopul evidenţierii ritmului de creştere a speciilor de peşti, se va efectua o serie de măsurători
biometrice. Caracterele determinate prin studii de biometrie sunt:
– caractere metrice: lungimi, grosimi;
– caractere gravimetrice: greutatea totală, greutatea fără viscere, greutatea hrănii ingerate;
68
 – caractere meristice: numărarea de solzi, radii, spini branhiali, ş.a.;
Pentru determinarea apartenenţei specifice se va utiliza literatura de specialitate (determinatoare) [1,
8, 16, 21]. Specimenii cu caractere neclare (hibride, asemănătoare, puiet) vor fi conservate în soluţie de
formol 4% şi identificate ulterior în laborator.

9.2 Calcularea unor indici şi coeficienţi în baza examinării peştilor

Pe baza parametrilor biometrici determinaţi anterior vor fi calculaţi următorii indici şi coeficienţi
biometrici:
− indicele de profil – raportul dintre lungimea totală a corpului (L) şi înălţimea corpului (H);
− indicele de grosime – raportul dintre grosimea maximă a corpului (G) şi lungimea totală a corpului
indicelecude100;
(L) înmulţit grosime
cu cât–acest raportul indice dintre
este mai grosimea mare, maximă
cu atât peştele a corpului este mai (G) valoros
şi lungimea din punct totalădea
 indicele deindicele
vedere corpului
grosime de–grosime
economic; (L) înmulţit
raportul–dintre cu
raportul
100; cu cât
dintre grosimea
grosimea acest
maximă amaximă indice este
corpuluia (G) mai mare,
corpului cu atât peştele
(G) şi lungimea
şi lungimea totală este
 indicele
a totalămai de valoros
grosime
a – rapo
corpului−  corpului
indicele
(L) din
înmulţit depunct
(L) de
înmulţit
decircumferinţă
cugrosime vedere
100; cu–cât cu economic;
100;
raportul
(acest cu
Kiselev) cât
dintre
indice acest indice
grosimea
– raportul
este mai dintreeste
mare, mai
maximă
lungimea
cu atât mare,
a corpuluicu
standard
peştele atât peştele
(G)
este este
şi lungimea
a corpului
mai valoroscorpului
mai (L)
valoros
totală a
(l) şi circumferinţa înmulţit cu 100
din punct de din 
corpuluiindicele
punct
vedere
corpului de
(L) de circumferinţă
vedere
înmulţit
economic;
(C); cu 100; cu (câtKiselev)
economic; acest indice – raportul
este mai dintre
mare,lungimea
cu atât peştele standard este din amaicorpului
punctvaloros (l) şi econom
de vedere
 indicele− de din
indicelecircumferinţa
punct
circumferinţă
coeficientul de
de de vedere corpului
circumferinţă economic;
( Kiselev)
îngrăşare (C);
( –Kiselev)
(Fulton) raportul
– raportul– dintre
raportul
dintre dintre lungimea
lungimea
greutatea peşteluiastandard
standard şi corpului
lungimea a (l) indicele
corpului
şi
standard de circumferinţă
a(l)corpului
şi
circumferinţa 
indicelecoeficientul
circumferinţa
corpului
la cub, de
înmulţit corpuluide
circumferinţă îngrăşare
(C); ( (Fulton)
Kiselev) – – raportul
raportul dintre
dintre
(C);cu 100; acest coeficient se mai numeşte şi coeficient de întreţinere şi cu cât peştele greutatea
lungimea peştelui
standard şi a lungimea
circumferinţa
corpului standard
(l) sea
şicorpului (C);
 coeficientul corpului
circumferinţa
 coeficientul
de îngrăşare
hrăneşte maide la
bine, cub,
corpului
îngrăşare
(Fulton) înmulţit
cu atât (C); (Fulton)
–acest cu
raportul 100;
–dintre
coeficient acest
raportul coeficient
dintre
estgreutatea
mai mare. se
greutatea mai
peştelui şipeşteluinumeşte
lungimea şi coeficient
şi lungimea
standard de
 coeficientulîntreţinere şi
astandard ade îngrăşare (F

corpuluiPentru corpuluicu
coeficientul
la cub, cât
la peştele
cub,
de
înmulţit cu vârstei
determinarea se
înmulţit
îngrăşare hrăneşte
100; acest cu 100;
(Fulton)
peştilor mai
coeficient bine,
acest
– raportul
se va utiliza cu
coeficientatât
se maimetoda acest
dintre se
numeşte maicoeficient
greutateanumeşte
şi coeficient
anatomică, est şi
peşteluimai
bazată de pemare.
coeficient
şi lungimea
întreţinere de corpului
întreţinere
analiza solzilor, şistandard la cub,
şia înmulţit
oaselor şi cu
cu cât cu cât
corpului
peştele
a altor formaţiuni Pentru
se peştele
la cub,
hrăneşte dure determinarea
semaihrăneşte
înmulţit
[25].bine, cu mai100;
cu atâtvârstei
bine, acest peştilor
cu coeficient
acest atât se
acest coeficient
coeficient va
se mai
est utiliza
maimare. metoda
est mai şi
numeşte mare. anatomică, cubazată
coeficient de întreţinere şi cât pe
peştele analiza
se hrăneşte m
solzilor,
Pentru oaselor
determinarea şi a altor
vârsteiformaţiuni
sepeştilor dure se [25].
va utiliza metoda
est maianatomică, Pentru determinarea vâ
Pentru cudeterminarea
cât
Stabilirea peştele
raportului se hrăneşte
vârstei
dintre peştilor mailabine,
sexe peşti cu(sex
va atât
utiliza acest
ratio) coeficient
metoda
are anatomică,
o importanţă teoreticăpeşibazată
mare.
bazată analiza
practică pe analiza
în stabilirea
solzilor, solzilor,
oaselorPentruşi Stabilirea
oaselor şi a
determinarea raportului
altor formaţiuni
vârstei dintre sexe
dure
peştilor la
[25]. peşti
se va (sex ratio)
utiliza metoda are o anatomică, bazată pe analiza şi în
importanţă teoretică
solzilor, şi practică
oaselor a altor for
capacităţii deareproducere
altor formaţiuni dure
a populaţiilor [25].de peşti din ecosistemele studiate.
stabilirea
Stabilirea capacităţii
raportului de reproducere
dintre sexe a
la peşti populaţiilor
(sex ratio) de peşti din
are o importanţă ecosistemele studiate. Stabilirea în raportului din
solzilor,
Stabilirea
Deoarece oaselor
raportului
între greutateaşi a altor
dintre sexe formaţiuni
la peşti
gonadelor, dure
(sex
numărul [25].de
ratio) areicre o importanţă
şi greutatea corpuluişiteoretică
teoretică practică
există o şistrânsă
înpractică corelaţie,
stabilirea stabilirea
Stabilirea
capacităţii Deoarece
capacităţii între
de
raportului
deprolificităţii
reproducerefemelelor greutatea
reproducere
dintre
a populaţiilor sexe agonadelor,
populaţiilor
la peşti numărul
(sex de peşti
ratio) dedin
are icre
o şi greutatea
ecosistemele
importanţă corpului
studiate.
teoretică şi există
stabilirea
practică o strânsă
capacităţii
în de repro
pentru stabilirea
corelaţie, pentru stabilirea vor fidecalculaţi
prolificităţii
peşti din
femelelor
ecosistemele
diferiţi coeficienţi,
vor fi
studiate.
precum
calculaţi coeficientul
diferiţi coeficienţi, de fertilitate
precum
Deoarece Deoarece
stabilirea
între capacităţii
greutatea între de greutatea
reproducere
gonadelor, gonadelor,
numărula populaţiilor
denumărul
icre şidede icredin
peşti
greutatea şi corpului
greutatea
ecosistemele corpului
există studiate. există Deoarece
o strânsă o strânsă între greutate
şi raportulcoeficientul
gonosomatic. de fertilitate şi raportul gonosomatic.
corelaţie,
corelaţie,Coeficientul Deoarece
pentru stabilirea pentru stabilirea
între greutatea
prolificităţii prolificităţii
gonadelor,
femelelor femelelor
vornumărul vor
de
fi calculaţi fi
icre calculaţi
şi greutatea diferiţi
diferiţi coeficienţi, corpului corelaţie,
coeficienţi,
există
precum oprecum pentru stabilirea p
strânsă
de fertilitate
Coeficientul (Cf)
de sau
fertilitate indicele
(Cf) Behning
sau indicele se determină
Behning la reproducători
se determină la de femele
reproducători
coeficientul dedupă de
fertilitate şi ra
coeficientul coeficientul
corelaţie,
de fertilitate de şi
pentru fertilitate
stabilirea
raportul şigonosomatic.
raportul
prolificităţii gonosomatic.
femelelor vor fi calculaţi diferiţi coeficienţi, precum
sacrificarea acestora
femele
Coeficientul după şi numărarea
sacrificarea
de fertilitate icrelor
acestora
(Cf) existente
şi
sau numărareaîn
indicele ovare. Calculul
icrelor
Behning se se
existente face
determină după
în ovare. formula:
la Calculul
reproducători se face
Coeficientul de după de fertili
coeficientul de fertilitate şi raportul gonosomatic.
Coeficientul de fertilitate (Cf) sau indicele Behning se determină la reproducători de
femele după femele formula:
după sacrificarea
Coeficientul
sacrificarea acestora şiacestora
de fertilitate numărarea şi numărarea
(Cf) sau indicele
icrelor icrelor
existente existente
Behning
în ovare. îndetermină
se Calcululovare.seCalculul femele
se face
la reproducători
face după după după sacrificarea ace
de
���
formula: formula:
femele după sacrificarea acestora şi numărarea �� � icrelor existente în ovare. Calculul formula:
se face după
�
formula: �� �
���
�� �
���
� �
���
unde: lunde:– lungimea l – lungimeastandard standard a corpului; ��
a gcorpului; �
- greutatea g corpului;
- greutatea corpului; total
N - numărul N - de numărul total de icre
icre existente.
�
unde: l – unde: existente.
lungimea l – lungimea
standard astandard corpului;a corpului; g - greutatea g - greutatea
corpului; corpului;N - numărul N - totalnumărul deunde: totall de
icre – lungimea
icre standar
existente. existente.
Raportul Raportul
gonosomatic gonosomatic
(Rgs) are la (Rgs)
bază are
corelaţia
unde: l – lungimea standard a corpului; g - greutatea corpului; N - numărul total de icrela bază
dintre corelaţia
greutatea dintre
ovarelor greutatea
şi greutateaovarelor
existente.
corpului şi greutatea
femelei
şi se
Raportul corpului
Raportul
existente.
calculează
gonosomaticdupă femelei
gonosomatic
relaţia:
(Rgs)şi seare calculează
(Rgs)
la bază aredupă la bază
corelaţia relaţia: corelaţia
dintre dintre greutatea
greutatea ovarelor şiovarelor greutatea şi Raportul
greutatea gonosomatic
corpului femelei
Raportul şi se
gonosomatic
corpului femelei şi se calculează după relaţia: calculează (Rgs) după are relaţia:
la bază ��
corelaţia � ���
dintre greutatea ovarelor corpului
şi femelei şi se calcule
greutatea
��� �
corpului femelei şi se calculează după�� � ��� �� � ����
relaţia:
��� � ��� � �� � � ���
���� �
unde: Go - greutatea ovarelor; g - greutatea peştelui. �
unde: Go - greutatea Pentru ovarelor;
estimarea g - greutatea
ritmului peştelui.
greutatea peştelui.a diferitor specii de peşti se unde:
de creştere poate Go folosi funcţia ovarelor
- greutatea
unde: Go -unde: Go - ovarelor;
greutatea greutatea govarelor; - greutatea g - peştelui.
Pentru Bertanlanffy.
Pentru
unde:estimarea
Go estimarea
- greutatea
ritmuluiCalcularea ritmului
ovarelor;
de parametrilor
dea creştere
g - greutatea
creştere diferitor de creştere
a specii
peştelui.diferitor k şispecii
de t0 poate
peşti sedepoatefi efectuată
peşti se poate
folosi prinfolosi
funcţia fixarea Pentruprealabilă
funcţia estimarea ritm
Pentru
Bertanlanffy. a estimarea
valorii
Bertanlanffy. lui
PentruCalcularea
Calcularea ritmului
�
estimarea
parametrilor
� ca de
valoare creştere
parametrilor
ritmului
de creştere de a diferitor
intrare
dek creştere
de creştere [11].
şi t0 poate specii
Această de
k şifit0efectuată
a diferitor poate peşti
metodă
speciifi prin se poate
a
efectuată
de fost
peşti
fixarea folosi
utilizată
seprinpoate funcţia
de
Bertanlanffy.
fixarea
prealabilă folosi Bertanlanffy.
autorifuncţiaunele
prealabilă în Calcularea para
Calcularea
a valorii ��lucrări
aBertanlanffy.
lui valorii ca lui ştiinţifice
parametrilor
valoare � cadevaloare
�Calcularea publicate
deintrare
creştere de
parametrilor
[11]. kanterior,
şi
intrare t0de
Această poate
[11]. caz
creştere fiacceptat
efectuată
Această
metodă 0 mai
k şia tmetodă
fost prin
poate ales
utilizată pentru
afifixarea
fost speciile
prealabilă
utilizată
efectuată
de autori prinde cu
înfixarea
unele ciclul
aautori
valorii vital
lui
în luiunele
prealabilă �� scurt,
ca
ca valoare
lucrărivaloarelucrări când
a valorii
ştiinţifice valorile
ştiinţifice
de intrare lui �
publicate [11].
� ca
empirice
publicate
Această
valoaremetodă
anterior, caz gravimetrice
anterior,
de acceptat caz[11].
a fost
intrare maximale
acceptat
utilizată
mai Această
ales mai
depentru
autoricorespund
ales
metodă înpentru
unele
speciile a fost realităţii,
speciile
lucrări
cu populaţiile
cu de
ştiinţifice
utilizată
ciclul vital lucrări
ciclul vital
publicate
autori
scurt, lor
în scurt,având
ştiinţifice
anterior,
unele o
publicate a
când caz când
lucrări
acceptat
valorile structură
valorile
ştiinţifice
mai ales
empirice completă
empirice
publicate
pentru
gravimetrice şi anterior,
bine
gravimetrice
speciile
maximale echilibrată.
cu cazmaximale
ciclul vitalSau
acceptat
corespund această
corespund
mai
scurt, ales valoare
când
realităţii, realităţii,
pentru
valorile
populaţiile se populaţiile
speciilepoate
empirice include
lorcuavând când
ciclul
gravimetricelor din
valorile
având
ovital alteoempirice
scurt,
maximale surse grav
corespund
structură completăştiinţifice
structură
când valorile completă
realităţii,
şi bine unanim
empirice şi
populaţiile recunoscute,
bine
echilibrată. echilibrată.
gravimetrice
lor Sau cu
avândaceastă indicarea
Sau
omaximale
structurăvaloare lor
această (ca
corespund
completă exemplu,
valoare
se poate se www.fishbase.org).
şi realităţii,
bine
include poate include
populaţiile
echilibrată.
din structură
din
alteSausurse alte
lor având
această completă
surse
valoareo se şi bine
poate
ştiinţifice ştiinţifice
structură
unanim În
unanim
completă
includerecunoscute,
din lucrarea
alte surse de
recunoscute, faţăechilibrată.
şicuştiinţifice
bine
indicarea acufost
unanim
lor aplicată
indicarea Saulor
(carecunoscute,
exemplu, relaţia
această Ford-Walford,
(ca www.fishbase.org).
exemplu,
cuvaloare
indicarea care (canecesită
www.fishbase.org).
se lorpoate includecalcularea
exemplu, din alte valorii
ştiinţifice
www.fishbase.org).surse ��
unanim ,
recunoscut
utilizată
ştiinţifice
ÎnÎnlucrarea
lucrarea Îndedeunanim
faţăla adescrierea
lucrarea
faţă de
fostfaţă
recunoscute,
afost aplicată afuncţiei
aplicată fostrelaţia
aplicatăBertanlanffy
cu indicarea
relaţia relaţia
Ford-Walford,
Ford-Walford, şi permite
lorFord-Walford,
(ca exemplu,
care în condiţii
care necesită
necesită carecalcularea reale şicalcularea
necesită
www.fishbase.org). concrete
valorii �� ,(timp
valorii
utilizată şi��spaţiu),
În lucrarea ,
la de faţă a fo
utilizată pe
lautilizată
descrierea
descrierea baza
Înlalucrarea
funcţiei datelor
descrierea
funcţiei de
Bertanlanffyempirice,
funcţiei
faţă a şifost
Bertanlanffy de a
Bertanlanffyestima
aplicată
permiteşi permite creşterile
şi
relaţia
în condiţii înpermite teoretice
realeîn
Ford-Walford,
condiţii condiţii
reale
şi fiziologice
care reale
şi concrete
concrete necesită
(timp maximale
şi(timp
şiconcrete
calcularea
şi spaţiu),
spaţiu), pe [33].
utilizată
(timp bazavaloriila descrierea
şi spaţiu),
datelor �� , funcţie
pe baza pe baza
utilizată
datelor de datelor
la
empirice, Astfel,
descrierea lungimea
empirice, funcţieide a peştelui
estima
Bertanlanffy de vârsta
creşterile şi t va
teoretice
permite constitui:
în fiziologice
condiţii reale maximale
şi concrete [33]. pe
(timp baza şi datelor
spaţiu), empirice, de
empirice, a estimadecreşterilea estima teoretice
creşterilefiziologice
teoretice fiziologice
maximale��(��� maximale [33].
[33]. )
pe baza
Astfel,
Astfel, Astfel,
lungimea
lungimea lungimea
datelorpeştelui
empirice,
peştelui de peştelui
de de
vârsta tde
a estima
vârsta tvavavârsta �t�va
creşterile
constitui:
constitui: � constitui:
�teoretice
� (� � � fiziologice
� ) maximale [33]. Astfel, lungimea peşte
Astfel, lungimea peştelui �� � �� (� ��de vârsta
� � t va
� �� (� ��)�
��(��� constitui:
) ��(��� � )
)
respectiv, masa corpului �peştelui: � � � � (� � � ��(���� )
)
��(���� ) �
respectiv,
respectiv, masa corpului peştelui: masa corpului peştelui: � � � � � (� � � ) respectiv, masa corpu
respectiv, masa corpului �� � �peştelui: � ��
� (� �� � �
��(��� (� ��) )�� ��(��� � )) �
unde: l(t) – lungimea standard a peştelui69 la vârsta
��(��� � ) )�t;
�� � �� (� � �
unde: l(t) –unde: lungimea l(t) –w(t) – masa
lungimea
standard corpuluila
astandard
peştelui vârsta t;la vârsta t;
a peştelui unde: l(t) – lungimea st
 Astfel, Astfel,
Astfel, lungimea
lungimealungimea
peşteluipeştelui
peştelui de vârsta
de vârsta dettvârsta t va constitui:
va constitui:
va constitui:
�(� (� � ���))��(��� �) )
���� �
� ��� � ��������(���
��(���
))
�(� �
respectiv,respectiv,
masa
respectiv,
respectiv, masa
masa masa peştelui:
corpului corpului
corpului
corpului peştelui:peştelui:
peştelui:
��� ��� �(�
�� � �� (� � ���))��(���
������(���
��(���
))��
� ) )�
� � (� �

unde: unde:
l(t)
unde: l(t) l(t) – lungimea
–– lungimea
lungimea standardstandard
standard
standard aa peştelui
peştelui vârstalat;t;vârsta t;
a peştelui
la vârsta
la
w(t) –– masa
w(t) w(t) corpului
masa –corpului
masa corpului vârstalat;t;vârsta t;
peşteluipeştelui
la vârsta
corpuluipeştelui la
� – lungimea teoretică maximală a peştelui;
����– –– lungimea
lungimea teoretică maximală
teoretică maximală aaa peştelui;
peştelui;
�
lungimea teoretică
–teoretică maximală
masa teoretică
�� teoretică maximală peştelui;
a peştelui, g;
��� �–– –masa
masa
masa teoretică maximală
maximală
maximală aaapeştelui,
peştelui,
peştelui, g;
g;g;
k – constanta de creştere;
kkk ––– constanta
constanta de
constanta de creştere;
de creştere;
vârstacreştere;
t0 –teoretică teoretică la care lungimea peştelui este ”0”;
tt 0 –
– vârsta
vârsta
t00 – vârsta teoretică
teoretică lacare
la
la carelungimea
care lungimea
lungimea peşteluieste
peştelui
peştelui este”0”;
este ”0”;
”0”;
e – baza logaritmului natural.
eee–––baza
bazalogaritmului
baza logaritmuluinatural.
logaritmului natural.
natural.

În urma unui
În urma aplicării aplicării
şir deunui şir de transformări
transformări matematice,matematice, funcţiile datefuncţiile pot fi aduse date lapot fi aduse forme
următoarele la
următoarele forme liniare:
liniare:
În urma aplicării unui şir de transformări ���� = � � �� matematice,
� ,
funcţiile date pot fi aduse la
următoareleÎn urma forme liniare: unui şir de transformări matematice, funcţiile date pot fi aduse la
aplicării
următoarele forme liniare:
În urma aplicării unui şir de transformări ����
� = � � �� � ,
matematice,
�
funcţiile date pot fi aduse la
� ��� = � � ��� �, .
= � � ��
� �
următoarele forme liniare: ����
� �
În urma aplicării unui şir de transformări �����
� == �� � � �� � ��, .
matematice,
�� funcţiile date pot fi aduse la
Pentru calcularea
următoarele forme liniare: coeficienţilor a şi
�
��� b a fost utilizată� metoda celor mai mici pătrate:
����
�
�� = = ���� ������, ���.
Pentru calcularea coeficienţilor a şi b a fost���� utilizată
=fost �� metoda
��� �, celor mai mici pătrate:
Pentru calcularea coeficienţilor a�şi � b a
��� = � � ��� .
utilizată metoda celor mai mici pătrate:
Pentru calcularea coeficienţilor a şi��b = �a ∑fost � utilizată
�����∑ ����∑, �� metoda celor mai mici pătrate:
� �= ∑ � .
Pentru calcularea coeficienţilor a�şi��� �b=a=fost
� �����utilizată
� ���
�(∑ �� , �� . metoda celor mai mici pătrate:
�)
�
� ∑ ���∑ � ∑ �
�= �= �� � ��� , � .
Din punct
Pentru de vedere
calcularea analitic, corelaţia
coeficienţilor a�şi=b a între
��∑∑���∑
fost
� � �(∑lungimea
� �)
∑�
utilizată şi masacelor
metoda corpului
mai micila speciile
pătrate:de peşti
� �(∑ �)� .
se descrie prin ecuaţia: � ∑ �
Din punct de vedere analitic, corelaţia �= � �=∑între�����∑
� ��� � ∑, �
b .
lungimea şi masa corpului la speciile de peşti
� ∑ �w=a·l � �(∑ �)�,
se descrie
unde: Din
w –prin
punct
masa ecuaţia:
de vedereg;analitic, corelaţia� ∑între
corpului, lungimea şi masa corpului la speciile de peşti
���∑ � ∑b �
Din punct
se descrie de
prinvedere
l – lungimea
Din ecuaţia: analitic,
punct de standard corelaţia
vedere analitic,a peştelui, între � lungimea
=
cm; �între
corelaţia w=a·l şi masa
lungimea,� . corpului
şi masalacorpului speciile la despeciile
peşti se de
descrie
peşti prin
∑ � � �(∑ �)
b
ecuaţia:
unde:
se descriewa ––prinmasa
constanta corpului,
ecuaţia: egalăg;cu w când l=1; w=a·l ,
unde: wlDin – lungimea
masa
b - coeficient
punct de vedere standard
corpului, g;
exponenţial. a peştelui, cm;
analitic, corelaţia între w=a·l b
lungimea, şi masa corpului la speciile de peşti
unde:
se wlaCoeficientul
descrie –––lungimea
constanta
masa
prin corpului,
ecuaţia: egală
standard
de g;cuawpeştelui,
corelaţie când
rxy a fostl=1;cm;calculat după formula:
unde: w –ab masa corpului, g; cu w când l=1;
l ––- lungimea
coeficient
constanta exponenţial.
egală
standard a peştelui, cm; w=a·lb,
l –bCoeficientul
lungimea
- coeficient standard
de a peştelui,
corelaţie
exponenţial. r a cm;
fost calculat ∑după
���(∑formula:
unde: w a – constanta
masa corpului, egalăg; cu w când xy l=1;
��� =
� �)(∑ �)
.
a –Coeficientul
constanta egală cu w când l=1;
lungimea de corelaţie rxy a fostcm; calculat după formula:
� � ∑ � � �(∑ �)� ]
bl –- coeficient exponenţial.
standard a peştelui, �[� ∑ � �(∑ �) ][�
b -Coeficientul
coeficient exponenţial. � ∑ ���(∑ �)(∑ �)
a – constantade corelaţie
egală cu w rcând xy �a��fost= calculat
l=1; după� formula: .
În cazul când în
b - coeficient exponenţial. ��� = procesul de creştere
�[� ∑ ��� �(∑ ∑a���(∑speciei
�) ][� se menţin
� �(∑ �)� ]
∑ ��)
�)(∑
. similarităţile geometrice
Coeficientul
(echilibru de corelaţie
armonic)
Coeficientul dealercorelaţie
a fost calculat
formei rcorpului, după
�[� formula:
atunci
∑ � b=3.
� ∑după �)(∑ �)b>3, atunci se constată alometria
Dacă
� �(∑ �)� ][� ∑ � � �(∑ �)� ]
���(∑formula:
xy �a��fost calculat . similarităţile geometrice
de=creştere
xy
pozitivă, Îniarcazul când în
b<3 indică procesul
o alometrie negativă (cu
∑
�[� � �(∑ �) � a speciei
favorizarea� ][� ∑ � se�(∑menţin
creşterii
� �)� ] în lungime).
(echilibru În
Pentru armonic)
cazul cândaleînparametrilor
estimarea formei
procesul corpului, batunci
dea şicreştere
a ecuaţiei ab=3.
� ∑ ���(∑ seDacă
speciei se
aplică
�)(∑
b>3,
menţin atunci se constatăgeometrice
similarităţile
�) metoda celor mai mici pătrate din
alometria
pozitivă,
(echilibru Îniar
forma logaritmică b<3 indică
armonic)
cazul aleîn
liniară
când oformei
alometrie
aprocesul
acesteia: �
corpului, =
negativă
de creştereatunci ab=3.
(cu favorizarea speciei Dacăcreşteriib>3, .în lungime).
atunci se constatăgeometrice
alometria
�� �[� ∑ � � �(∑ �)� ][� ∑ �se � �(∑ menţin
�)� ] similarităţile
pozitivă, Pentru
iar b<3 estimarea
indică o parametrilor
(echilibru armonic) ale formei corpului, atuncialometrie a şi
negativă b a ecuaţiei
(cu favorizarea
lgw=a+blgl se aplică metoda
creşterii în celor
lungime).
b=3. Dacă b>3, atunci se constată alometria mai mici pătrate din
forma
pozitivă, logaritmică
Pentru b<3
Îniarcazul liniară
estimarea
indică
când în a acesteia:
oparametrilor
alometrie
procesul negativă a şicreştere
de b a(cu ecuaţiei se aplică
favorizarea
a speciei se metoda
creşterii
menţin în celor mai mici geometrice
lungime).
similarităţile pătrate din
Înforma
cazul logaritmică
(echilibru când
Pentru în
În rezultatul liniară
procesul
estimarea
armonic) a
de
calculelor, acesteia:
creştere
formeisecorpului,
ale parametrilor a
obţin speciei
a şio bserie lgw=a+blgl
se
a ecuaţiei
atunci menţin
deb=3.date seDacă similarităţile
referitoare
aplicăb>3, metoda geometrice
laatunci
creşterea
celorsemai (echilibru
peştilor, datearmonic)
mici pătrate
constată care
alometriadin
ale formei
forma
pozitivă,corpului,
caracterizează
logaritmică
iar b<3 atunci
tipul deb=3.
liniară
indică creştere
o aalometrie
acesteia: b>3,
Dacăîntr-un atunci
anumit(cu
negativă lgw=a+blgl
seecosistem,
constată
favorizarea alometria
permiţând
creşterii pozitivă,
realizarea
în lungime). b<3 indică o alometrie
iar comparaţiilor între
negativă (cuÎn
populaţiile rezultatul
favorizarea
Pentru aceleiaşi
estimarea calculelor,
creşterii
specii din
parametrilor se
în lungime).obţin
diferite a şio bserie
ecosisteme/bazinede datesereferitoare
lgw=a+blgl
a ecuaţiei acvatice
aplică metodala (condiţii
creşterea
celor mai peştilor,
ecologice date care
diferite),
mici pătrate din
caracterizează
sau între
Pentru
forma În tipul
rezultatul
populaţiile
estimarea
logaritmică de creştere
calculelor,
diferitor
parametrilor
liniară într-un
se
specii obţin
a şi bdin
a acesteia: anumit
o serie
a acelaşi
ecuaţieibazinecosistem,
de date
se aplicăacvatic permiţând
referitoare
(condiţii
metoda la realizarea
celor creşterea
ecologice
mai micicomparaţiilor
peştilor,
similare).date între
care
pătrate din forma
populaţiile
caracterizează
logaritmică În
liniară aceleiaşi
Larezultatulatipul
evaluarea de
acesteia:specii
creştere
structurii
calculelor, din într-un
diferite
de
se vârstă
obţin ecosisteme/bazine
anumit
o aserie ecosistem,
populaţiilor
de date referitoare
lgw=a+blgl esteacvatice
permiţând
suficient (condiţii
larealizarea
de a supune
creşterea ecologice
comparaţiilor diferite),
între
măsurătorilor
peştilor, date care
sau între
populaţiile populaţiile
ihtiologice un tipul
caracterizează aceleiaşi
eşantion diferitor
specii
de minim
de creştere specii
din diferitedin acelaşi
30 indivizi/specie
într-un anumit bazin
ecosisteme/bazine
ecosistem,
lgw=a+blgl acvatic
(mai permiţând (condiţii
acvatice
ales în cazul ecologice
(condiţii similare).
ecologice
speciilorcomparaţiilor
realizarea diferite),
rare), dar precizia
între
sau întreLa
de reprezentare
populaţiile evaluarea
populaţiile a
aceleiaşi datelorstructurii
diferitor
specii creşte
din de
speciicu vârstă
din
majorarea
diferite a
acelaşi populaţiilor
bazin
numărului
ecosisteme/bazine acvatic
În rezultatul calculelor, se obţin o serie de date referitoare la creşterea peştilor, date careeste
de suficient
(condiţii
măsurări
acvatice de a
ecologice
[3].
(condiţii supune măsurătorilor
similare).
ecologice diferite),
ihtiologice
sau întreLaLa
caracterizează
În rezultatul un eşantion
evaluarea
nivel
populaţiile
calculelor, individual
tipul de minim
structurii
diferitor
sede creştere
obţin de
oşispecii
serie 30
populaţional,
într-un
de indivizi/specie
vârstă
din areferitoare
acelaşi
anumit
date populaţiilor
subecosistem,
influenţa
bazin (mai
acvatic ales
este în cazul
suficient
presingului
(condiţii
permiţând
la creşterea speciilor
de a supune
antropic,
ecologice
realizarea
peştilor, date serare), dar precizia
măsurătorilor
constată
similare).
comparaţiilor
care diverse
întretipul
caracterizează
de reprezentare
ihtiologice
disfuncţii
populaţiileLa un
structurale
evaluareaa
aceleiaşi datelor
eşantion şi de creşte
minim
funcţionale,
structurii cu
de 30majorarea
indivizi/specie
fiind
vârstă un
a numărului
aspect
populaţiilor (mai
important de
este măsurări
ales în
în cazul [3].
procesul
suficient speciilor
de de
a rare), dar
biomonitoring.
supune precizia
măsurătorilor
de creştere într-un anumitspecii din diferite
ecosistem, permiţând ecosisteme/bazine
realizarea comparaţiilor acvatice (condiţii ecologiceaceleiaşi
între populaţiile diferite),specii
de
ihtiologice
sau între La
reprezentare
În nivel
un aindividual
condiţiile datelor
eşantion
populaţiile de
diferitor şi specii
creşte
toxicităţii
minim populaţional,
cu30
înalte,majorarea
dar cu sub
indivizi/specie
din acelaşi influenţa
numărului
efect
bazin subletal,
(mai
acvaticdepresingului
măsurări
ales areîn loc
cazul
(condiţii antropic,
[3].
micşorarea
speciilor
ecologice se constată
efectivelor
rare), dar
similare). diverse
tuturor
precizia
din diferite ecosisteme/bazine acvatice (condiţii ecologice diferite), sau între populaţiile diferitor specii din
disfuncţii
grupelor
de La
reprezentare
La structurale
denivel
vârstă,individual
a(condiţii
evaluarea datelorşi
fiind funcţionale,
şi populaţional,
selectaţi
creşte
structurii cu doar
de fiind un
a sub
indivizii
majorarea
vârstă aspect important
influenţa
toleranţi
numărului
populaţiilor de înritm
presingului
cumăsurări
este un procesul
suficient antropic,
lent
[3]. dede de biomonitoring.
se constată
a creştere
supune diverse
(de exemplu,
măsurătorilor
acelaşi bazin acvatic ecologice similare).
disfuncţii
în zonele
ihtiologice În structurale
La condiţiile
intens
nivel toxicităţii
poluateşi funcţionale,
individual
un eşantion dealeminim înalte,
şi râurilor 30fiind
populaţional, dar un
mici). cusub
În
indivizi/specieefect
aspect subletal,
condiţiiimportant
influenţa (maistresogene,are înloc
în
presingului
ales cazulmicşorarea
procesul
cum de fi
ar
antropic,
speciilor efectivelor
biomonitoring.
poluările
se tuturor
dardeprecizia
constată
rare), natură
diverse
grupelor
antropică,
disfuncţii
de În
reprezentarede vârstă,
condiţiile
predomină
structurale fiind
a datelor selectaţi
toxicităţii
şi speciile
creşte de
funcţionale, înalte,doar
talie indivizii
dar
fiindmică
cu majorarea cu efect
un aspect toleranţi
subletal,
cu70densităţi
numărului important cu un
are ritm
loc
de populaţionale lent
micşorarea
în procesul
măsurări [3]. de de creştere
înalte (de
efectivelor
biomonitoring. exemplu,
tuturor
(r-strategice), pe
în zonele
grupelor
când înÎnLa intens
decondiţiile
mediilevârstă,
nivel poluate
fiind
neafectate aleşi
toxicităţii
individual râurilor
selectaţi
creşte doar
înalte, mici).
ponderea
populaţional, indivizii
dar cusubÎn condiţii
speciilor
efect toleranţi
subletal,
influenţa stresogene,
cu
K-strategice un ritm
are
presinguluilocde cum
lent
micşorarea armare,
taliede
antropic, fi poluările
creşterece (de de natură
exemplu,
demonstrează
efectivelor
se constată tuturor
diverse
antropică,
în zonele
densităţi de
grupelor
disfuncţii predomină
intens
populaţionalepoluate
vârstă, fiind
structurale speciile
ale
şi relativ
selectaţi
funcţionale, de
râurilor
joase talie
doar mică
mici).
[2,indivizii
fiind 34]. În
un aspectcu densităţi
condiţii
toleranţi
important populaţionale
stresogene,
cu unînritm cum
lent de
procesul înalte
ar fi (r-strategice),
poluările
decreştere de natură
(de exemplu,
biomonitoring. pe
 La evaluarea structurii de vârstă a populaţiilor este suficient de a supune măsurătorilor ihtiologice un
eşantion de minim 30 indivizi/specie (mai ales în cazul speciilor rare), dar precizia de reprezentare a datelor
creşte cu majorarea numărului de măsurări [3].
La nivel individual şi populaţional, sub influenţa presingului antropic, se constată diverse disfuncţii
structurale şi funcţionale, fiind un aspect important în procesul de biomonitoring.
În condiţiile toxicităţii înalte, dar cu efect subletal, are loc micşorarea efectivelor tuturor grupelor de
vârstă, fiind selectaţi doar indivizii toleranţi cu un ritm lent de creştere (de exemplu, în zonele intens poluate
ale râurilor mici). În condiţii stresogene, cum ar fi poluările de natură antropică, predomină speciile de talie
mică cu densităţi populaţionale înalte (r-strategice), pe când în mediile neafectate creşte ponderea speciilor
K-strategice de talie mare, ce demonstrează densităţi populaţionale relativ joase [2, 34].
Datele cu privire la speciile bine studiate de peşti (de exemplu, platică, babuşcă, avat, biban, ştiucă ş.a.) în
diferite circumstanţe de mediu pot servi ca metodă importantă şi suplimentară în procesul biomonitoringului
şi bioindicaţiei. În acest sens, caracterele morfometrice şi meristice supuse analizei statistice (cu determinarea
dispersiei, abaterii standard, erorii standard, coeficientului de variaţie, testului Student la analiza comparativă,
ş.a.) pot releva un tablou ecologic important cu privire la bunăstarea mediului.
În condiţiile fluctuaţiilor mari ale gradienţilor de mediu şi presingului pescăresc înalt, folosirea strategiei
de tip K nu este justificată biologic – maturizarea târzie, cheltuirea cantităţii mari de energie pentru creşterea
somatică şi ciclul lung de viaţă duc la majorarea şanselor de a fi capturat înainte de a aduce vre-un aport
reproductiv la perpetuarea speciei.
Apariţia formelor pitice reprezintă un mecanism de reacţie compensator, cu scop de menţinere a
potenţialului reproductiv populaţional al speciei în pofida modificărilor negative ale factorilor de mediu
[32].
În rezultat, ecofenele de litoral cu maturizare precoce uşor lunecă prin ochiurile plaselor pescăreşti şi
devin avantajate în accesul lor spre boişti, în comparaţie cu formele de adâncime cu ritm rapid de creştere,
care adesea sunt capturate până a ajunge la boişti, omul servind ca factor indirect al selecţiei artificiale [2]
(Fig. 9.3).

Fig. 9.3 Degradarea evidentă a populaţiilor de ştiucă (de asemenea, a plăticii şi şalăului)
în lacul de acumulare Dubăsari şi proliferarea eco-morfelor pitice (ştiuca la vârsta de 3 ani poate
să atingă greutatea de 280 g şi deja să fie maturizată sexual)

În condiţiile ecologice actuale de intensificare a presingului antropic şi schimbare a condiţiilor abiotice se

constată modificări substanţiale şi la nivelul structurii ihtiocenozelor.
Studiile efectuate pe ecosistemele poluate au arătat că stresul chimic tinde să fie însoţit de reducerea
biomasei, abundenţei şi bogăţiei de specii faţă de ecosistemele neperturbate. Mulţi cercetători au încercat să
utilizeze aceşti indici structurali ca instrumente de monitoring şi evaluare a stării ecosistemelor, deoarece ei
exprimă unele raporturi cantitative şi unele relaţii de grupare între speciile unei biocenoze şi permit, astfel,
caracterizarea mai completă şi mai corectă a structurii şi rolului diferitor specii în activitatea biocenozei,
precum şi compararea biocenozelor între ele (în cazul nostru a ihtiocenozelor).
71
 9.3 Analiza sinecologică
Pentru a descifra relaţiile stabilite între diferite specii în cadrul ecosistemului, ierarhiile ce se stabilesc
în cadrul ihtiocenozelor, în ajutor ne vin un ansamblu de metode matematice cunoscute sub denumirea
generică de analiză sinecologică. Acest tip de analiză ne permite să identificăm cu precizie speciile care au
ponderea cea mai mare în ecosistem sub aspectele schimburilor energetice cu mediul, care sunt speciile
caracteristice unui biotop, sau speciile care au ajuns întâmplător în zona cercetată; de asemenea, se pot
stabili cu destulă precizie interrelaţiile dintre speciile ce alcătuiesc biocenoza [3, 4, 7].
cenotice, este necesar
Constatarea de sau
dispariţiei a seapariţiei
apela launor
investigaţii
specii încantitative,
biocenoze,care maipermit
ales a de a depista
celor cele mai
indicatoare, pot servi la
nesemnificative modificări.
evidenţierea direcţiei schimbărilor succesionale, adică bogăţia specifică poate deveni instrument important
În prezent
în procesul sunt propuşi
de bioindicaţie. Însă,mai multodeanaliză
pentru 20 de mai
indicatori
detaliatăce acaracterizează însuşirile
structurii cenotice, este funcţiei
necesar de a se
diversităţii: 1) biodiversitatea este cu atât mai mare, cu cât numărul de specii
apela la investigaţii cantitative, care permit de a depista cele mai nesemnificative modificări. este mai mare; 2)
valoarea biodiversităţii
În prezent sunt propuşi este
maidirect
multproporţională cu echitabilitatea
de 20 de indicatori de reprezentare
ce caracterizează a abundenţei
însuşirile funcţiei diversităţii: 1)
speciilor în biocenoză.
biodiversitatea este cu atât mai mare, cu cât numărul de specii este mai mare; 2) valoarea biodiversităţii este
În această situaţie
direct proporţională în faţa cercetătorului
cu echitabilitatea apare aproblema
de reprezentare abundenţei alegerii celor
speciilor în mai oportuni indici
biocenoză.
pentru a fi aplicaţi
În această situaţieîn în
studiu.
faţa cercetătorului apare problema alegerii celor mai oportuni indici pentru a fi
În funcţie
aplicaţi în studiu. de modul în care aceştia se calculează, avem de-a face cu două categorii
distincte:
În funcţie de modul în care aceştia se calculează, avem de-a face cu două categorii distincte:
1. indici ecologici analitici - se operează cu datele brute colectate pe teren;
1. indici ecologici analitici – se operează cu datele brute colectate pe teren;
2. indici ecologici sintetici - se operează cu indicii analitici şi se folosesc pentru
2. indici ecologici sintetici – se operează cu indicii analitici şi se folosesc pentru evidenţierea interrelaţiilor
evidenţierea interrelaţiilor dintre specii, comunităţi sau cenoze.
dintre specii, comunităţi
Abundenţa sau cenoze.
numerică (A) se utilizează la reflectarea numărului absolut al indivizilor unei
Abundenţa
specii prezente numerică
într-un (A) se utilizează
pescuit la reflectarea
de control. Din acest numărului absolutestimarea
punct de vedere al indivizilor unei specii
abundenţei esteprezente
într-un
importantă pentru marcarea rolului şi ponderii speciei în ecosistemul respectiv. La estimareamarcarea
pescuit de control. Din acest punct de vedere estimarea abundenţei este importantă pentru
rolului şi ponderii
abundenţei specieicinci
se utilizează în ecosistemul respectiv.
clase: 0 - absent; La estimarea
I - rar; II - relativabundenţei se utilizează
rar; III - abundent; IV -cinci
foarteclase: 0 -
absent; I – rar; II – relativ rar; III – abundent; IV – foarte abundent.
abundent.
Abundenţa relativărelativă
Abundenţa exprimă exprimă
în procente,
în participarea fiecărei specii
procente, participarea în ihtiocenoza
fiecărei specii în studiată şi se estimează
ihtiocenoza
după relaţia:
studiată şi se estimează după relaţia:
�
�� � 100,
�

unde: n -n numărul
unde: – numărul de de indivizi
indivizi ai aispeciei
specieiAAgăsiţi
găsiţiînînpescuiturile
pescuiturilede de control;
control; N N -- numărul total de
numărul total de indivizi
alindivizi
tuturoralspeciilor din pescuiturile de control.
tuturor speciilor din pescuiturile de control.
Se foloseşte şi pentru acest caz metoda claselor de abundenţă menţionate mai sus,
Se foloseşte
eventual marcateşi pentru acest caz
prin semne metoda claselor de0abundenţă
convenţionale: menţionate
- între 0-10%, I - întremai sus, eventual
11-30%, marcate
II între - prin
semne
31-50%, convenţionale: 0 – între
III - între 51-70%, IV0-10%,
- între I71-100%.
– între 11-30%, II între – 31-50%, III – între 51-70%, IV – între 71-
100%. Frecvenţa (F) indică numărul de probe în care se găseşte o specie în raport cu numărul
Frecvenţa
total de probe.(F) După
indicăacest
numărul
indice despeciile
probe însecare se găseşte
clasifică o specie -înfrecvenţa
în: comune raport cupeste
numărul
70%,total
rare de
- probe.
După acestde
frecvenţa indice speciile
10 - 29%, se clasifică
relativ comune în:-comune
frecvenţa - frecvenţa peste 70%,
de 50 - 69%, rare rare
foarte - frecvenţa de 10 - 29%,
- frecvenţa sub relativ
10%, relativ rare - frecvenţa de 30 - 49%
comune - frecvenţa de 50 - 69%, foarte rare - frecvenţa sub 10%, relativ rare - frecvenţa de 30 - 49%
Constanţa
Constanţa (C) continuitatea
(C) indică indică continuitatea
apariţieiapariţiei uneiîntr-un
unei specii specii într-un
biotop.biotop.
Este unEste un indicator
indicator structural care
structural care arată în ce proporţie o specie oarecare participă la realizarea structurii
arată în ce proporţie o specie oarecare participă la realizarea structurii biocenozei. Valorile constanţei se biocenozei.
Valorileprin
exprimă constanţei se exprimă
frecvenţă. prin frecvenţă.
Cu cât valoarea constanţei Cueste
câtmai
valoarea
mare, cuconstanţei este maică
atât se consideră mare, cudată
specia atâteste mai
se consideră că specia dată este mai bine adaptată la condiţiile oferite
bine adaptată la condiţiile oferite de hidrobiotop. Constanţa se estimează după relaţia: de hidrobiotop. Constanţa
se estimează după relaţia:
�
� � 100,
�

unde:
unde: p -p numărul
– numărul de de eşantioane
eşantioane (pescuituri
(pescuituri de control)
de control) cu specia
cu specia A prezentă;
A prezentă; P - numărul
P - numărul total total de
pescuituri de control efectuate.
de pescuituri de control efectuate.
În funcţie de valorile lui C, s-au stabilit patru categorii de specii: C1 < 25% - specii
accidentale, de
În funcţie C2valorile
= 25,1 lui C, s-au
- 50% stabilit
- specii patru categorii
accesorii, C3 = 50,1de specii:
- 75% C1 < 25%constante,
- specii - specii accidentale,
C4 > 75% C2 - = 25,1
-specii
50% -euconstante
specii accesorii, C3 = 50,1 - 75% - specii constante, C4 > 75% - specii euconstante
Dominanţa (D) se(D)
Dominanţa utilizează la reprezentarea
se utilizează procentuală
la reprezentarea a indivizilor
procentuală unei speciiunei
a indivizilor în raport
speciicuînnumărul
raport
de cu ainumărul
indivizi de indivizi
tuturor speciilor, ai tuturor
exprimând speciilor,relativă.
abundenţa exprimând
Este un indicator relativă.
abundenţa Este un
al productivităţii care arată
indicator de
procentul al participare
productivităţii care arată
al fiecărei procentul
specii în deproducţiei
realizarea participarede al fiecăreiSespecii
biomasă. în realizarea
calculează după relaţia:
producţiei de biomasă. Se calculează după relaţia:
� � 72 100,
��
��
unde: Ni - numărul de indivizi ai speciei A; Nt - numărul total al indivizilor tuturor speciilor.
 raport cu numărul de indivizi ai tuturor speciilor, exprimând abundenţa relativă. Este un
indicator al productivităţii care arată procentul de participare al fiecărei specii în realizarea
producţiei de biomasă. Se calculează după relaţia:
��
� � 100,
��
unde:
unde: NiNi - numărul
– numărul de deindivizi
indivizi ai speciei
ai speciei A;A;NtNt- -numărul
numărultotal totalalalindivizilor
indivizilortuturor
tuturorspeciilor.
speciilor.
În funcţie de valoarea procentului care exprimă dominanţa lor individuală, speciile se
distribuie
D3 în următoarele
– subdominante
În funcţie de valoarea clase:
- între 2,1D1
procentului- 5-%,subrecedente
D4 -exprimă
care dominante -dominanţa
sub 1,1 %,
- între D2
5,1lor- 10- recedente -speciile
între 1,1se- -2distribuie
%, D5 - eudominante
individuală, %,
peste în
D3 –
10 %.
următoarelesubdominante - între 2,1 - 5 %, D4 - dominante - între 5,1 - 10 %,
clase: D1 – subrecedente – sub 1,1 %, D2 – recedente – între 1,1 – 2 %, D3 – subdominante - D5 - eudominante - peste
D3
10D3–%.–subdominante
subdominante - între
între2,1 2,1- 5- 5%,%,
-semnificaţie D4D4- dominante
- dominante - între
- între5,1 5,1- 10
- 10%,%, D5D5- eudominante
- eudominante - peste
- peste
între 2,1 –Indicele
5 %, D4 dedominante
– – ecologică
între 5,1 – 10 (W)D5reprezintă
%, – eudominante relaţia – între
peste indicatorul
10 %. structural
1010%.%. Indicele de semnificaţie ecologică (W) reprezintă relaţia între indicatorul structural
(constanţa)
Indicele şi indicatorul
de semnificaţie ecologică productiv
(W) (dominanţa),
reprezintă reflectă
relaţia între elocvent
indicatorul poziţia(constanţa)
structural unei specii în
şi indicatorul
(constanţa)Indicele
Indicele dedesemnificaţie
semnificaţie
şiSeindicatorul ecologică
productiv ecologică (W)
(W)reprezintă
(dominanţa), reflectărelaţia
reprezintă relaţia
elocventîntre
între indicatorul
unei structural
indicatorul
poziţia structural
specii în
ihtiocenoză.
productiv (dominanţa),calculează
reflectă conform relaţiei:
elocvent (dominanţa),
poziţia unei specii în ihtiocenoză. Se calculează conformînrelaţiei:
(constanţa)
(constanţa)şiSe
ihtiocenoză. şiindicatorul
indicatorulconform
calculează productiv
productiv (dominanţa),
relaţiei: reflectă
�� �� �reflectă
���� elocvent
elocventpoziţia
poziţiaunei uneispecii
specii în
ihtiocenoză. Se calculează conform
ihtiocenoză. Se calculează conform relaţiei:� = relaţiei: � = � �� ���� .
� ����� .
�
� �� ������
��==������� �� � ����
. .
�����
După valorile
După valorileobţinute obţinute
obţinutepentru pentru
pentruacest acest indice,
acest indice, speciilespeciile
speciile se se
����� împart în în următoarele clase: W1< 0,1W2 %,
După
W2 -valorile
0,1 - 1 %, W3 - 1,1 - 5 %, W4indice, - 5,1 - 10 %, W5 seîmpart
împart următoarele
>10 %.în următoarele
clase:
clase:W1<
Clasa W1 corespunde W1<0,10,1 %, %, – 0,1 -
speciilor
1După
%, W3
După -valorile
1,1
- 1-%,
- valorile 5obţinute
%, W4
obţinute -pentru
5,1-şi-510
pentru %,
acest W5
acest >10
5,1 -%.speciile
indice,
- indice, Clasa W1
speciilesese corespunde
împart speciilor
%. în(însoţitoare)
împart W1accidentale,
înurmătoarele
următoarele clase:
clase:W1<clasele
W1< 0,1 W2 şi W3
%,
W2 0,1
accidentale, W3
clasele - W2
1,1 %,
W3 W4
corespund 10 %, W5
speciilor >10
accesorii Clasa corespunde
şi clasele W4 şi0,1
W5%,-
speciilor
W2 W2 - 0,1
corespund - 0,1-speciilor
accidentale, 1- 1%,%,W3W3
clasele -W21,1
accesorii
- 1,1 - 5-W3
şi 5%,%, W4W4- 5,1
(însoţitoare)
corespund şi- speciilor
-dată.
5,1 10
- 10%,%,W5
clasele W4W5 >10
şi>10
W5
accesorii %.%. Clasa
–(însoţitoare)
speciilor
Clasa W1 şicorespunde
caracteristice
W1 speciilor
pentru
corespunde
clasele W4 cenoza
şispeciilor
W5 - dată.
speciilor caracteristice pentru cenoza
accidentale,
Indicele
accidentale, clasele
Simpson
clasele W2
(Is)W2 şi W3
estimează
şi W3 corespund
probabilitatea
corespund speciilor
că accesorii
doi indivizi (însoţitoare)
extraşi la şi clasele
întâmplare W4
dinşi W5 -
ihtiocenoză să
speciilor caracteristice
Indicele Simpson pentru cenoza dată.
(Is) estimează probabilitatea că doi indivizi extraşi la întâmplare din-
speciilor accesorii (însoţitoare) şi clasele W4 şi W5
speciilor
aparţină caracteristice
aceleaşi pentru cenoza dată.
speciilor
Indicele
ihtiocenoză să specii
caracteristice
Simpson
aparţină şi(Is)
se calculează
pentru cenoza
estimează
aceleaşi speciicudată.
şiurmătoarea
probabilitatea
se calculează formulă:
căcudoi indivizi formulă:
următoarea extraşi la întâmplare din
Indicele
Indicele Simpson
Simpson (Is)(Is) estimează
estimează
ihtiocenoză să aparţină aceleaşi specii şi se calculează probabilitatea
probabilitatea că că doidoi
� cu următoarea
� indivizi
indivizi extraşi
extraşilalaîntâmplare
formulă: întâmplaredin din
ihtiocenoză să aparţină aceleaşi
ihtiocenoză să aparţină aceleaşi specii şi se specii şi se � = ∑
calculează cu � ,
următoarea formulă:
� calculează
�
�= ∑ �cu, următoarea formulă:
� ���
� � ��
�
��� �
�
����==∑∑ � ,
��� ��� ,
���
unde:
unde: PPii –– proporţia
proporţiade deindivizi
indivizi prinprincare specia II este
care specia este prezentă
prezentă în în biocenoză.
biocenoză.
unde: Pi –Indicele
proporţia de de indivizi prin
diversitate H(S)care I este prezentă în biocenoză.
speciaShannon-Wiener)
(indicele reprezintă raportul între numărul
unde:
unde: PiIndicele
P–i specii
–proporţia
proporţia dedeindivizi
deindivizi indivizi
diversitate prin
prin
H(S) care
carespecia
(indicele specia I este
I esteprezentă
Shannon-Wiener) prezentă înînbiocenoză.
biocenoză.
reprezintă raportul între
total de
Indicele de şi
diversitate H(S) dintr-o
(indicele ihtiocenoză;
Shannon-Wiener) exprimă modul
reprezintă de organizare
raportul cenotică
între numărul şi numărul
gradul de specii
totaldede
total deIndicele
Indicele
specii de
şi dediversitate
diversitate
indivizi dintr-oH(S)
H(S) (indicele
(indicele
ihtiocenoză; Shannon-Wiener)
Shannon-Wiener)
exprimă modul dereprezintă
reprezintă
organizare raportul
raportul
cenotică între
între
şi numărul
numărul
gradul
stabilitate
şitotal
indivizi structurală
dintr-o a ihtiocenozelor.
ihtiocenoză; exprimă modulexprimă deexprimă
organizare cenotică şi gradul de stabilitate structurală a
totaldedespecii
stabilitate specii şi şiindivizi
structurală
Diversitatea indivizi
areală:dintr-o
dintr-o
ihtiocenozelor.ihtiocenoză;
ihtiocenoză; modul
modul dedeorganizare
organizare cenotică
cenotică şi şigradul
gradul dede
ihtiocenozelor.
stabilitate
stabilitate structurală
structurală
Diversitatea a ihtiocenozelor.
a ihtiocenozelor.
reală: �
Diversitatea
Diversitatea reală:
Diversitatea reală: reală: �(�) = � � ����� ��),
�(�) = �(���� �� ��∑ ��� �� ,
�(���� ��∑�� � ������� ��)
�(�)
�(�)==�(���� ����∑���� � �����
, ,
�(���� �� �� ��∑ ��� ����� �� �� )
�� �� )
unde: K – factorul de conversie pentru schimbarea bazei
���
logaritmului de la 10 la 2, având
unde:
valoareaK –3,321928;
factorul de N conversie
– numărulpentru total de schimbarea
indivizi; Nr bazei logaritmului
– numărul de la 10
de indivizi la 2, având
ai speciei r; S -
unde:unde:
unde:
valoarea K K
K – –factorul
factorul
3,321928; de
N de
de–conversie
conversie
conversie
numărul pentru
pentru
pentru
total de schimbarea
schimbarea
schimbarea
indivizi; Nrbazei
bazei
bazei
– logaritmului
logaritmului
logaritmului
numărul de de
dede
indivizi la la10
ai 10 la
la 2,2,2,
la
speciei având
având
r; S -valoarea
având
numărul total de specii.
valoarea
3,321928;
valoarea 3,321928;
N – numărul
3,321928; N N –
totalnumărul total
de indivizi; de
Nrde indivizi;
– numărul
indivizi;de Nr – numărul
Nrindivizi de
ai speciei indivizi ai
r; S - numărul speciei totalr;deS-specii.
r; S
numărul total de specii.
Echitabilitatea (e)– senumărul
calculează total prin relaţia: – numărul de indivizi ai speciei -
numărul
numărul total
totaldedespecii.
Echitabilitatea specii.(e) se calculează prin relaţia: ��
Echitabilitatea
Echitabilitatea
Echitabilitatea (e) se(e) (e)sesecalculează
calculează calculează prin
prinrelaţia:
prin relaţia: � =�� ,
relaţia:
’ � = �� ���,
unde: S – numărul teoretic de specii exprimat� prin �==H(S); �H(S);
, , S – numărul observat de specii.
unde: S’’ – numărul teoretic de specii exprimat prin � � S – numărul observat de specii.
unde:
unde:S S–Utilizarea
’ numărul teoretic de specii exprimat prin H(S); S – numărul observat de specii.
– numărul teoretic dedespecii exprimat
unde: S’ – numărulindicilor teoretic de specii diversitate
exprimat în prin
prin
H(S); Sde– numărul
procesul bioindicaţie
H(S); S – numărul
observat
trebuie
observat
de specii.
făcut cu mult
de specii.
UtilizareaSeindicilor
discernământ. constată,dedediversitateexemplu, că în procesul
de-a lungul de unuibioindicaţie
gradienttrebuieîn dinamică făcut cu mult
crescător,
Utilizarea
discernământ.Utilizarea Se indicilor
indicilor
constată, de de
de diversitate
diversitate
exemplu, căînînde-a
procesul
procesul
lungul dede bioindicaţie
unui bioindicaţie
gradient trebuie
întrebuie
dinamică făcut
făcut cucumult
crescător, mult
diversitatea
Utilizarea specificădeexprimată
indicilor diversitate numai
în prin indicele
procesul de Shannon
bioindicaţie nu înregistrează
trebuie făcut cu mult o discernământ.
descreştere Se
discernământ.
discernământ.
diversitatea Se
specifică constată,
Se constată, exprimatăde exemplu,
de produce
exemplu,
numai prin că că de-a lungul
de-a lungul
indicele unui
Shannon gradient
unui nu gradient în dinamică
în dinamică
înregistrează crescător,
crescător,
o descreştere
continuă,
constată, deci, ci, deseori,
exemplu, se
căexprimatăpoate o creştere a diversităţii. Acesta este rezultatul creşterii
diversitatea
diversitatea
continuă,
echitabilităţii,
specifică
specifică
deseori,
datorită sede-apoatelungul
exprimată
diminuării produceunuioprin
numai
numai
efectivelor
gradient
prin indicele
creştere îna dinamică
indicele
populaţiilor
Shannon
Shannon
diversităţii. crescător,
speciilor
nu nu
Acesta diversitatea
înregistrează
înregistrează
dominante,este rezultatul
care
o ospecifică
descreştere
s-au descreştere
creşterii
dovedit
exprimată
a
numai
continuă, princi,
continuă,
echitabilităţii,indicele
ci,deseori,
deseori,
datorităShannon se nu înregistrează
sediminuării
poate
poate produce
produce
efectivelor ocreştere
o ocreştere descreştere
populaţiilor continuă,Acesta
a adiversităţii.
diversităţii.
speciilor ci, deseori,
Acesta
dominante, este se poate
esterezultatuls-auproduce
rezultatul
care creşterii oacreştere
creşterii
dovedit
fi cele mai
aechitabilităţii, sensibile la poluare.
fidiversităţii.
echitabilităţii,
cele mai Acesta
datorită
datorită
sensibile
Ecosistemele
este
la rezultatul
diminuării
diminuării
poluare.
acvatice sunt
creşteriipopulaţiilor
efectivelor
efectivelor
afectate
echitabilităţii,
populaţiilor
în mod
datorită
speciilor
speciilor
deosebit de
diminuării
dominante,
dominante,
stresul chimic
care
careefectivelor
s-au
s-audovedit
datorită doveditpopulaţiilor
tendinţei
aa
speciilor
fi ficele mai
cele dominante,
mai sensibile
sensibile
Ecosistemele care
la s-au
poluare.
la dovedit
poluare. a fi cele mai sensibile la poluare.
poluanţilor
Ecosistemele a se acvatice
deacvatice distribui sunt
omogen
sunt afectate
afectate
în şi rapid
mod
în mod în zonadeosebit de stresul chimic
de amestecare datorită
activă.tendinţei
În aceste tendinţei
condiţii de a
Ecosistemele
poluanţilor Ecosistemele
de a se acvatice
acvatice
distribui suntsunt
omogen afectate
afectate
şi rapidîndeosebit
înmodmod
în zona de
deosebitstresul
deosebit
de dedechimic
stresul
amestecarestresul datorită
chimic
chimic
activă. datorită
În datorită
aceste poluanţilor
tendinţei
tendinţei
condiţii
modificarea particularităţilor chimice ale mediului va elimina unele specii sensibile şi va
poluanţilor
se poluanţilor
modificarea dede
distribui omogen a asese şidistribui
rapid
distribui
particularităţilor înomogen
zona
omogen
chimice deşiamestecare
rapid
şi
ale rapid înînzona
mediului activă.
zonavadede amestecare
Înelimina
aceste
amestecareunele activă.
condiţii ÎnÎnsensibile
modificarea
activă.
specii aceste
aceste condiţii
particularităţilor
condiţii
şi va
avantaja altele mai toxicorezistente.
modificarea
chimice alealtele
modificarea
avantaja particularităţilor
mediului va eliminachimice
particularităţilor
mai toxicorezistente. unele
chimice alealesensibile
specii mediului
mediului şi vavaavantaja
elimina
elimina unele
altele
unele maispecii sensibile
toxicorezistente.
specii sensibile şi şivava
Stresul chimic se poate exprima prin înlocuirea speciilor „mai competitoare, dar mai
avantaja
avantaja altele
StresulStresul
chimic mai setoxicorezistente.
poate exprima prin înlocuirea speciilor „mai competitoare, dar mai darsensibile” de
sensibile”altele mai
de chimic
către toxicorezistente.
se poate
speciile exprima
tolerante prin înlocuirea
la factorii de stres. În speciilor
unele cazuri„mai poatecompetitoare,
apărea o adevărată mai
către Stresul
Stresul
speciile chimic
chimic se sepoate
poate exprima
deexprima prin
Înprin înlocuirea
deînlocuirea speciilor
speciilor „mai
„mai competitoare,
competitoare, dar mai
dar aprin
mai
sensibile”
„înflorire dea tolerante
către
speciilor la
speciile factorii
tolerante
oportuniste”, stres.
la factorii
care, în unele
mod cazuriÎn
stres.
normal, poate
suntunele apărea
cazuri
excluse sauopoate
adevărată
sunt apărea „înflorire
o adevărată
marginalizate speciilor
sensibile”
sensibile”
„înflorire
oportuniste”, de
a de către
către
speciilor
care, în speciile
speciile tolerante
oportuniste”,
mod tolerante
normal, laexcluse
care,
sunt factorii
la factorii
în mod de
sau de stres.
normal,
sunt stres. ÎnÎnunele
sunt unele
excluse
marginalizate cazuri
cazuri
sau
prin poate
poate
sunt apărea
apărea o oadevărată
marginalizate
competiţie sau adevărată
prădare.prin
competiţie sau prădare.
„înflorire
„înflorire
competiţie a speciilor
acondiţiile
speciilor oportuniste”,
oportuniste”, care,
care,înpresingul
mod
încândmodnormal,normal, sunt
sunt excluse
excluse sausausuntsunt marginalizate
marginalizate prin
prin din
În sau
În condiţiile prădare.
ecologice actuale,actuale,
ecologice când antropic
presingul asupra
antropic ecosistemelor
asupra ecosistemelor acvaticeacvaticenaturale
competiţie
competiţie
Republica În sausau prădare.
prădare.
condiţiile ecologice actuale, când presingul antropic asupra ecosistemelor acvatice
naturaleMoldova
din Republica se menţine, demonstrând
Moldova se menţine, un caracter deja cronic,
demonstrând cele mai sesizabile
un caracter deja cronic, modificări
cele mai sunt cele
denaturale
la ÎnÎn
nivelul condiţiile
din condiţiile
Republica
structurii ecologice
ecologice
Moldova
ihtiocenozelor. actuale,
actuale,
se Pe când
când
menţine,
lângă presingul
presingul
demonstrând
reducerea antropic
antropic
un
diversităţii asupra
asupra
caracter
specifice,ecosistemelor
ecosistemelor
deja
cu cronic,
„pierderea acvatice
acvatice
cele mai
ireversibilă” a
sesizabile modificări sunt cele de la nivelul structurii ihtiocenozelor. Pe lângă reducerea
naturale
naturale
sesizabile
speciilor dindin Republica
Republica
modificări
stenobionte Moldova
sunt
de peşti, Moldova
cele se
de se menţine,
la menţine,
nivelul
se constatăireversibilă” demonstrând
supremaţia numericădemonstrând
structurii un un caracter
caracter
ihtiocenozelor.
a unor deja
deja
specii euritopePe cronic,
cronic,
lângăde taliecelecele
reducereamaimai
mică, deosebit
diversităţii specifice, cu „pierderea a speciilor stenobionte de peşti, se constată
sesizabile
de sesizabile
diversităţii
prolifice, modificări
modificări
specifice,
înalt competitive sunt
cu sunt cele
cele
„pierderea
şi cu dedepotenţial
un la la nivelul
nivelul
ireversibilă” structurii
expansiv structurii
a speciilor
înalt ihtiocenozelor.
ihtiocenozelor.
(ca stenobionte
obleţul, PePepeşti,
de
murgoiul lângă
lângă
bălţat,sereducerea
reducerea
constată
carasul argintiu,
supremaţia numerică a unor specii euritope de talie mică, deosebit de prolifice, înalt competitive
diversităţii
diversităţii
supremaţia
babuşca, batca,specifice,
specifice,
numerică cu
a cu
unor„pierderea
„pierderea
specii ireversibilă”
ireversibilă”
euritope de talie a speciilor
a speciilor
mică, stenobionte
deosebit
ş.a.). expansiv înalt (ca obleţul, murgoiul bălţat, carasul argintiu, babuşca, batca, stenobionte
de de
prolifice, depeşti,
peşti,
înalt se se constată
constată
competitive
şi cu un potenţial
supremaţia
şisupremaţia
cu un numerică
numerică
potenţial a unor
a unorspecii
expansiv specii
înalt euritope
(ca euritope
obleţul, dedetalie taliemică,
murgoiul mică, deosebit
deosebit
bălţat, dedeprolifice,
carasul argintiu,înalt
prolifice, înalt competitive
babuşca, competitive
batca,
ş.a.). 73
şiş.a.).
cu un potenţial expansiv înalt (ca obleţul, murgoiul
şi cu un potenţial expansiv înalt (ca obleţul, murgoiul bălţat, carasul argintiu, babuşca, batca, bălţat, carasul argintiu, babuşca, batca,
ş.a.).
ş.a.).
 Estimarea calităţii mediului se poate efectua nu doar în baza speciilor hipersensibile la modificarea
factorilor de mediu, dar şi pe baza prezenţei în hidrobiotop a unor specii rezistente la poluări, abundenţa
lor servind ca indicator al stării ecologice nefavorabile. În aşa fel, şi fenomenul bioinvaziei poate servi la
evaluarea calităţii ecosistemelor acvatice din Republica Moldova. În formă tabelară vom încerca să relevăm
cele mai reprezentative specii de peşti şi asociaţiile lor din ihtiocenozele râurilor mici din Republica Moldova,
care pot servi ca modele în procesul de evaluare a stării de bonitate ecologică (Tab. 9.1).

Tabelul 9.1 Speciile şi asociaţiile de bioindicatori în ihtiocenozele râurilor mici din Republica Moldova
Ihtiocenoza supusă unor
Ihtiocenoza neafectată antropic Ihtiocenoza intens afectată antropic
modificări antropice moderate
Specii Asociaţii de specii Specii Asociaţii de specii Specii Asociaţii de specii
dominante dominante dominante dominante dominante dominante
Specii de ▪ Sp. de porcuşori – Obleţ ▪ Biban -porcuşor – Caras ▪ Caras argintiu –
porcuşori grindel Biban ghiborţ argintiu murgoi bălţat – zvârluga
Grindelul ▪ Clean-obleţ- Ghiborţ ▪ Ghiborţ – ciobănaş- Murgoi bălţat ▪ Caras argintiu-murgoi
Boişteanul porcuşori Boarţă biban Zvârlugile bălţat-osar
Cleanul ▪ Beldiţa- obleţ- Ciobănaş ▪ Obleţ – Guvidul de ▪ Sorete-murgoi bălţat-
Zglăvoacele porcuşori Clean biban – babuşca Amur caras argintiu
Beldiţa ▪ Boiştean- Clean mic ▪ Boarţa – biban Babuşca ▪ Caras argintiu-
Păstrăv indigen zglăvoacele-păstrăv Zvârlugile ▪ Boarţă – porcuşor- Osarul babuşca
Lipan indigen-lipan zvârlugi ▪ Guvidul de Amur –
zvârluga
▪ Guvidul de Amur –
babuşca-carasul argintiu

Această clasificare se bazează mai mult pe principiile „metodei saprobităţii” elaborate de Kolkwitz
şi Marson, având ca obiect de studiu nevertebratele acvatice. De asemenea, această clasificare, pe lângă
avantajele unei evaluări rapide şi simple, are şi dezavantaje şi anume criteriul evaluării pe seama poluării
organice, pe când, în prezent, caracterul impactului antropogen este mult mai complex (termic, radioactiv,
toxic, hidromorfologic, etc).
Unele specii ca obleţul, ciobănaşul, carasul argintiu, bibanul, boarţa, murgoiul bălţat, ş.a., graţie
potenţialului hidrobiotopic de excepţie, pot demonstra valori cantitative înalte în diferite tipuri de ecosisteme
şi supuse în mod diferit presingului antropic.
Această categorisire a calităţii ecosistemelor râurilor mici în funcţie de speciile bioindicatoare de peşti
nu este una rigidă şi se caracterizează prin limite de valabilitate destul de largi. Cauza, cum a fost menţionat
anterior, constă nu doar în modificările bruşte ale gradienţilor factorilor de mediu din ultima perioadă, dar
şi răspunsul diferit al speciilor de peşti în funcţie de norma lor de reacţie, adică potenţialul adaptiv.
În continuare vom încerca să evidenţiem modificările provocate în structura ihtiocenozelor râurilor mari
şi medii (limitele Republicii Moldova) ca rezultat al imixtiunilor antropice de hidrobiotop (fragmentare,
colmatare, eutrofizare) și a pescuitului selectiv exagerat. Am evidențiat 6 grupe ecologice de pești, care prin
ponderea lor semnificativă în structura ihtiocenotică, reflectă cele 3 stări ale bonității ecosistemice (I - stare
bună, II – moderată, III – rea) (Tab. 9.2).

74
 Tabelul 9.2 Grupele ecologice de pești caracteristice stărilor de bonitate ecologică ale ecosistemelor lotice de
dimensiuni medii și mari din Republica Moldova

I.Speciile de peşti potamodrome reofile, criofile și litofile cu boiști vaste în sectoarele amonte pe fluviul
Nistru şi r. Prut (limitele Republicii Moldova) – scobarul, cleanul mic, mreana vânătă şi cea comună,
cega, cleanul, mihalţul, păstrăvul de râu şi păstrăvul curcubeu, lipanul, beldiţa, boişteanul. Prezenţa
acestor specii în cantităţi suficiente indică aspura unui hidrobiotop puţin afectat antropic de procesele
Stare bună

colmatării, eutrofizării şi fragmentării.

II. Specii migratoare şi semimigratoare de peşti de talie medie şi mare ce se reproduc în albia râurilor
– morunul, păstruga, nisetrul, viza, scrumbia de Dunăre; din semimigratoare menţionăm, în primul
rând, sabiţa. În prezent populaţiile acestor specii s-au redus substanțial în fl. Nistru și r. Prut ca
rezultat al înrăutăţirii condiţiilor de reproducere, cu colmatatea substratului nisipos-pietros (speciile
litofile şi psamofile) sau a modificării regimului de curgere prin barajare (speciile pelagofile). La
speciile pelagofile se constată micşorarea dramatică a prolificităţii populaţionale din cauza reducerii
numărului de ponte depuse (de exemplu, scrumbia de Dunăre) şi creşterii mortalităţii icrelor flotabile,
ca rezultat al micşorării vitezei de curgere (de exemplu, sabiţa, scrumbia de Dunăre).
III. Specii semimigratoare care s-au adaptat reproductiv la modificarea condiţiilor abiotice – taranca,
platica, morunaşul, salăul. Unii reprezentanţi au format populaţii locale oportuniste (taranca în lacul
Dubăsari, morunaşul în Costeşti-Stânca), iar altele au trecut în grupa speciilor potamodrome sau
sedentariste, efectuând migraţii reproductive scurte doar în limitele ecosistemelor riverane (şalăul,
Stare moderată

platica, crapul sălbatic, morunașul, ş.a.).

IV. Speciile indigene limno-reofile, potamodrome sau sedentare de talie medie şi mare – crapul
sălbatic, somnul, avatul, ştiuca, plătica, şalăul, văduviţa. În trecut aceste specii foloseau activ zonele
inundabile, lacurile de luncă şi gârlele de comunicare în scopuri reproductive sau de nutriţie,
tranzitând, deseori, între aceste două tipuri de ecosisteme acvatice (lentic şi lotic). În prezent, însă,
din cauza reducerii drastice a suprafeţelor zonelor umede şi a pescuitului ilicit exagerat în timpul
migrațiilor, reprezentanţii acestei grupe au devenit vulnerabili numeric, majoritatea trecând la un
mod de viață reproductiv sedentar.
V. Speciile oportuniste alogene sau indigene de apă dulce, de regulă sedentare reproductiv, polifile
sau fitofile, de talie mică, rar medie – din grupa celor alogene sau interveniente în primul rând
menţionăm murgoiul bălţat, moşul de Amur, soretele şi carasul argintiu. Din speciile indigene
oportuniste amintim obleţul, batca, bibanul, babuşca, ghiborţul comun, boarţa, zvârlugile. Prezenţa
reprezentanţilor acestei grupe ecologice în cantităţi exagerate indică, în primul rând, la condiţii de
mediu schimbătoare în ecosistem cu alternări mari ale valorilor gradienţilor de mediu, procese active
de limnificare a ecosistemelor riverane şi un presing pescăresc selectiv exagerat.
VI. Speciile interveniente de peşti, cu moduri de reproducere oportune (ca punga incubatorie, ce-şi
Stare rea

construiesc cuiburi, ş.a.) şi nutriţie (uşor trec la prădătorism, malacofagism), de talie mică şi cu o
normă largă de reacţie în raport cu gradienţii abiotici – ghidrinul, osarul, undreua, speciile de guvizii,
aterina mică pontică, gingirica, ş.a. Din cauza modificărilor condiţiilor abiotice în aceste râuri, ca
rezultat al fragmentărilor antropice multiple de hidrobiotop (având numeroase consecinţe negative
secundare ca micşorarea debitelor de curgere, mineralizarea accentuată, colmatarea substraturilor,
împânzirea cu vegetaţie acvatică, ş.a.) speciile marine şi limanice au avansat în amonte pe cursurile
acestor râuri. Iar, ”regula supremaţiei speciilor de pești cu un mod răpitor de nutriție în ecosistemele
marine” le-a avantajat în apele dulci ale ţării noastre, bogate în pradă şi lipsite de ihtiofagi nativi
(ca rezultat al pescuitului selectiv dezvoltat), cauzând consecinţe dramatice asupra diversităţii
hidrobionţilor şi a potenţialului bioproducţional.

Se poate afirma că o poluare acută cu efect letal conduce la dispariţia totală a speciilor, indiferent de
stadiul succesional al ecosistemului cu instaurarea ulterioară „a speciilor pionere toxicorezistente” și deseori
cu efect invaziv. În schimb, în cazul unei expuneri chimice cronice are loc îndepărtarea selectivă a speciilor
sensibile, cu substituţia poziţiilor dominante de către speciile oportuniste. Modificările se produc rapid,
dacă speciile dominante sunt foarte sensibile la factorii perturbatori. Dacă timpul de expunere este suficient
de mare, tendinţele de regresie pot deveni ireversibile chiar şi după îndepărtarea factorului de stres.
Gradul de invazie a diverselor parazitoze în ihtiocenozele ecosistemelor acvatice pot aduce un aport
semnificativ în procesul monitoringului stării ecosistemelor acvatice. Presingul antropic semnificativ

75
în unele ecosisteme provoacă acumularea poluanţilor în organismul hidrobionţilor, care, la rândul său,
micşorează gradul lor de rezistenţă în relaţia gazdă-parazit, provocând, adesea, stări epizootice [2].
Posibilitatea folosirii paraziţilor la peşti în calitate de bioindicatori este justificată prin dubla lor infuelenţă:
din partea mediului extern şi din partea organismului-gazdă.
În aşa fel, unul din factorii esenţiali care influenţează şi determină gradul de invazie parazitară în
comunităţile piscicole este starea fiziologică a organismului-gazdă. Ca exemplu, dacă condiţiile de nutriţie
pentru peşti într-un ecosistem acvatic s-au înrăutăţit, atunci indivizii vor intra în perioada de iernare slăbiţii,
ceea ce-i va face vulnerabili mai ales primăvara cu activizarea parazitozelor (Fig. 9.4).

Fig. 9.4 Unii peşti slăbiţi după perioada de iernare sunt uşor atacaţi de Saprolegnia sp.

Printre cei mai semnificativi factori care în prezent au stimulat răspândirea ihtiozooantropocenozelor în
condiţiile Republicii Moldova pot fi enumeraţi [24]:
1. micşorarea vitezei de curgere a ecosistemelor riverane în rezultatul fragmentărilor antropogene
multiple de albie;
2. dezvoltarea excesivă a vegetaţiei acvatice care, la rândul său, determină modificarea regimului
hidrologic şi termic, poluarea organică şi minerală, colmatarea activă a biotopurilor;
3. eutrofizarea activă a ecosistemelor acvatice conduce la majorarea efectivelor gazdelor finale,
intermediare şi complementare (crustacee planctonice, moluşte, oligochete, peşti,ş.a.), asigurând
succesul finalităţii ciclurilor vitale ale ihtioparaziţilor;
4. reducerea întinsurilor inundabile care conduce la concentrarea păsărilor (gazdelor) pe suprafeţe
limitate şi la contactul activ al indivizilor contaminaţi cu cei sănătoşi;
5. pescuitul ilicit şi micşorarea presingului speciilor ihtiofage în concurs cu fluctuaţiile mari ale
gradienţilor de mediu provoacă dezvoltarea numerică excesivă a peştilor de talie mică, servind,
ulterior, ca importanţi vectori de transmitere a parazitozelor;
6. starea sanitar-ecologică catastrofală a lacurilor de acumulare şi a zonelor sale limitrofe;
7. autoexpansia activă şi antropohoria speciilor alogene;
8. infrastructura slabă a sistemului epidemiologic (de monitorizare, profilaxie şi contracarare a
parazitozelor), ş.a.

9.4 Evaluarea bonităţii ecosistemelor acvatice naturale

în baza stării structural-funcţionale a faunei piscicole

Conform Directivei Cadru a Apei, au fost elaborate principiile de evaluare a bonităţii ecosistemelor
acvatice naturale în baza stării structural-funcţionale a faunei piscicole (cu unele completări a autorilor),
fiind utilizate 5 categorii de calitate [2, 3, 5].
1. Stare foarte bună - compoziţia speciilor şi abundenţa corespunde în totalitate sau aproape în totalitate
cu condiţiile nemodificate antropic. Sunt prezente în cantităţi optime speciile migratoare şi semimigratoare,
de asemenea, cele locale stenobionte limnofile şi reofile sensibile la perturbări antropice. Structura de vârstă
a populaţiilor speciilor de talie mare este bine echilibrată cu o pondere optimală a grupelor superioare de
vârstă. Continuitatea grupelor de vârstă relevă condiţii de reproducere favorabile şi stabile în timp şi spaţiu.
Diversitatea ihtiofaunistică este reprezentată de câteva specii autohtone-cheie, cu aport maxim în menţinerea
funcţionalităţii ihtiocenotice la diferite niveluri trofice (ca exemplu, scobarul, cleanul mic, cleanul, mreana,
76
păstrăvul indigen, şalăul, avatul, somnul, linul, roşioara, plătica, boișteanul, ş.a.) şi un număr mare de specii
accesorii care coexistă şi se menţin stabil şi constant în habitatele caracteristice, ocupând nişe bine delimitate.
2. Stare bună - se constată reducerea nesemnificativă a compoziţiei şi abundenţei speciilor accesorii
stenobionte de peşti (Fig. 9.5).

Fig. 9.5 Într-un ecosistem lotic „sănătos” speciile indigene stenotope au abundenţe satisfăcătoare
(pietrarul şi râmbiţa), însă prezenţa ciobănaşului oxifil în cantităţi semnificative relevă demararea
schimbărilor ecologice negative

Creşte uşor abundenţa speciilor oportuniste euritope şi apar semne de micşorare a ponderii speciilor
caracteristice stenotope: limnofile în ecosistemele lentice (linul, caracuda, ţiparul, ţigănuşul, ş.a.) şi a celor
reofile în ecosistemele lotice (beldiţa, păstrăvul indigen, lipanul, boişteanul, zglăvoacele, grindelul, râmbița,
fusarul, pietrarul, ş.a.).
Diversitatea şi abundenţa speciilor migratoare şi semimigratoare de peşti nu este afectată semnificativ,
dar în structura de vârstă apar semne de perturbare, cu dominarea grupelor tinere de vârstă şi „goluri” în
continuitate. Repartiția spațială a speciilor indigene de peşti demonstrează unele semne mici de fragmentare
provocate de activităţile antropogene. Nivelurile trofice în ihtiocenoză păstrează o structură piramidală
„sănătoasă”. Ponderea speciilor alogene şi interveniente este nesemnificativă, fiind controlată eficient de
presingul speciilor indigene (dar poate fi într-o creştere continuă ușoară).
3. Stare moderată - se constată reducerea continuă a diversităţii ihtiofaunistice autohtone până la
30% faţă de cea iniţială de referință (pe baza dispariției speciilor stenotope). Creşte substanţial ponderea
speciilor euritope, oportuniste și generaliste polifage, fitofile sau polifile. Diversitatea şi ponderea speciilor
migratoare şi semimigratoare suferă modificări negative substanţiale. În ecosistemele lotice scade ponderea
şi continuitatea speciilor litofile şi psamofile, dar sunt încă suficient reprezentate (clean, scobar, mreană,
speciile de porcuşori, ş.a.) (Fig. 9.6).

Fig. 9.6 Într-un ecosistem riveran prezenţa în capturi a cleanului reofil, a boarţei sensibile la poluări
şi a puietului speciilor native de talie mare ca somnul şi şalăul denotă o stare ecologică moderată

77
 În structura de vârstă a speciilor de talie mare se constată reducerea grupelor superioare de vârstă şi
micşorarea efectivelor celorlalte grupe. Creşte abundenţa speciilor cu ciclul vital scurt, iar nivelul trofic al
răpitorilor este reprezentat mai mult de specii ihtiofage facultative (de exemplu, bibanul, speciile de ghiborţ,
cleanul) sau de grupele tinere de vârstă ale ihtiofagilor euritopi obligatorii (şalăul, avatul, somnul). De
asemenea, în structura trofică a ihtiocenozelor creşte ponderea speciilor polifage sau monofage oportuniste
(fitofage, malacofage, ihtiofage). Biomasa piscicolă a ecosistemelor eutrofe este limitată în rezultatul
extragerilor active prin pescuit şi proliferării speciilor de talie mică (cu coeficienţi trofici înalţi), sau
demonstrează valori înalte ca rezultat al prosperării speciilor oportuniste de talie medie (babușca, platica,
bibanul, batca) în medii bogate trofic (pe seama aportului de nutrienți alohtoni). Ihtiocenoza nativă cedează
treptat în faţa taxonilor alogeni şi intervenienţi, dar nu pretutindeni.
4. Stare slabă - se constată reducerea diversităţii ihtiofaunistice autohtone mai mult de 30% faţă de cea
iniţială. Speciile migratoare şi semimigratoare practic dispar, iar în structura ihtiocenotică domină câteva
specii alogene, indigene sau interveniente, cu ciclul vital scurt şi mediu şi cu valenţă ecologică largă (printre
care amintim: moşul de Amur, carasul argintiu, babuşca, oblețul, murgoiul bălţat, soretele, batca, bibanul,
zvârluga, osarul, undreaua, boarţa, guvizii, ş.a.), speciile stenotope se găsesc în declin numeric sau sunt
dispărute (Fig. 9.7).

Fig. 9.7 Moşul de Amur, zvârlugile, carasul argintiu şi ţiparul – specii care pot rezista
la concentraţii critice ale oxigenului solvit în hidrobiotop

La speciile de talie mare grupele superioare de vârstă practic lipsesc, iar cele rămase sunt reprezentate
intermitentși și cu puțini indivizi. Distribuția spațială este redusă și puternic fragmentată. La nivel
intrapopulaţional apar modificări substanţiale prin proliferarea ecofenelor cu ritm lent de creştere. În
structura ihtiocenotică se constată dominarea speciilor polifile cu reproducere porţionată şi perioadă
reproductivă lungă. În structura trofică o însemnătate mare au speciile polifage oportuniste, cu o flexibilitate
trofică accentuată, care se adaptează uşor la resursele disponibile la moment. Din cauza perturbărilor
proceselor producţional-destrucţionale în ecosistem scade substanţial şi productivitatea piscicolă.
5. Stare proastă - ihtiocenoza este formată din câteva specii toxicorezistente (babuşca, carasul argintiu,
unele zvârlugi, moşul de Amur, ş.a.) cu efective joase, repartizare spaţială discontinuă şi cu un grad înalt al
patologiilor morfo-funcţionale. Procesele producţional-desrucţionale din ecosistem sunt puternic afectate.
În cazuri excepţionale are loc pieirea tuturor hidrobionţilor din ecosistem şi degresia ecosistemului.
Semnificaţia fluctuaţiilor temporale şi spaţiale ale abundenţelor speciilor indicatoare la scară mică este
dificil de interpretat, dacă nu există date obţinute în urma unor studii de lungă durată, care să indice limitele
lor de variaţie naturală. Modificările succesionale ihtiocenotice, mai ales în structura speciilor reprezentative
de peşti („speciilor nucleu”) pentru un anumit tip de ecosistem, care nu neapărat trebuie să ocupe o poziţie
eudominantă sau dominantă, permite de a reconstitui istoricul condiţiilor de mediu de atunci, de a evidenţia
viteza, intensitatea, caracterul şi cauza schimbărilor climatice sau cele provocate de factorul antropogen de-a
lungul timpului [2].

78
 9.5 Aplicarea indicelui de integritate biotică (IIB)
Având la dispoziţie informaţiile multianuale cu privire la structura şi starea funcţională a ihtiocenozelor
diferitor ecosisteme acvatice naturale, se poate evalua bunăstarea ecologică pe baza indicelui de integritate
biotică [6, 9, 14], Integritate biotică reprezintă capacitatea unui mediu de a susţine şi a menţine comunităţi
integrate şi adaptate de organisme, având o compoziţie specifică, o diversitate şi o organizare funcţională
comparabilă cu cea a habitatelor mai puţin afectate citat după [13, 14].
Pentru a integra componentele biotice în sisteme de evaluare a stării ecologice, trebuie luate în consideraţie
următoarele variabile de stare: compoziţia, distribuţia şi abundenţa componentelor biotice, raportul între
taxonii sensibili şi cei rezistenţi la perturbări, diversitatea în cadrul compartimentului respectiv, ş.a.
IIB este singurul indice recunoscut în unele ţări care utilizează vertebratele acvatice (peşti) în
biomonitoring şi bioindicaţie. Pentru prima dată a fost aplicat în SUA de Karr ş.a. (1981) (citat după [14]) ;
[6, 9], iar ulterior a suferit multiple modificări atât în ţara de origine, cât şi în Europa. Una din formele sale
originale este prezentat mai jos (Tab. 9.3).

Tabelul 9.3 Criterii pentru determinarea indicelui de integritate biologică (IBI),

adaptat după Karr ş.a. (1986), Miller D. ş.a. (1989) citat după[14])

Categoria de Clasa de bonitare

Parametri
parametri 5 3 1
Nr. total de specii (din cele existente) >90% 50 - 90% <50%
Nr. total de ciprinide (grup specii
>45% 20 - 45% <20%
conducătoare)
Compoziţia şi Nr. total salmonide >5% 1 - 5% <1%
bogăţia în specii Nr. total al celorlalte specii >20% 5 - 20% <5%
Nr. total specii autohtone (native) >68% 35 - 67% <34%
Nr. specii introduse (aclimatizate) <1% 10% >10%
Total specii dispărute 0 sp. 2 sp >2 sp
Proporţia speciilor zoobentofage >45% 20- 45% <20%
Proporţia speciilor carnivore >5% 1 - 5% <1%
Compoziţia
Proporţia speciilor carnivore şi
trofică <20% 20 - 45% >45%
zooplanctonofage
Proporţia speciilor erbivore şi detritofage <25% 25 - 50% >50%
Biomasa totală (g/100 m2) (în funcţie de
>1500 500 - 1500 <500
dimensiunea bazinului, a altor factori)
Abundenţa
Număr total de indivizi (ex/100 m2) din
individuală >100 ex 2 - 10 ex <2 ex
care:
şi starea
populaţiilor
Număr de hibrizi 0% 0 - 1% 1%
Număr de indivizi cu anomalii, tumori,
0% 0 - 1% >1%
boli

În Europa primele încercări referitoare la monitorizarea faunei piscicole au fost făcute după anii’ 1990, în
ţări ca Franţa, Belgia, Spania şi Polonia, unde a devenit o metodă recunoscută oficial, apoi în România, ţările
Baltice, etc.,unde sunt încă în curs de testare.
În prezent, în Europa sistemul de evaluare şi clasificare a bazinelor acvatice pe baza faunei piscicole este
aplicat în formă modificată, sub denumirea de EFI + (European Fish Index). Această experienţă europeană,
relativ tânără, a fost sistematizată şi dezvoltată prin programul FAME [9] .
Metricele selectate şi folosite pentru calcularea EFI+ sunt raportate la două mari categorii: bazine acvatice
salmonicole şi bazine acvatice ciprinicole. În unele situaţii particulare este dificilă delimitarea celor două
tipuri de bazine acvatice. În aceste cazuri creşte ponderea opiniei şi competenţei specialistului, bazată pe
nivelul de cunoaştere a caracteristicilor ecologice ale habitatului şi a structurii cenozei respective.
Un avantaj important de aplicare a IIB se bazează pe posibilitatea analizei comunităţii piscicole prin
prisma parametrilor ce integrează cele trei nivele structurale ale edificiului biologic:
− nivelul individual – prin cuantificarea stării de sănătate a peştilor; în cazul ecosistemelor acvatice
supuse unor mari presiuni antropice acestea duc la perturbări esenţiale la nivel morfologic şi cel
fiziologic;
79
 − nivel populaţional – prin cuantificarea structurii pe vârste a populaţiilor reprezentative (în mod
normal structura unei populaţii trebuie să fie bine echilibrată şi completă);
− nivelul comunităţii piscicole (ihtiocenozei) – prin cuantificarea bogăţiei în specii, a abundenţei şi/sau
a biomasei relative, a grupelor ecologice (ghildelor trofice, reproductive, topice).
IIB include, în general, 10-12 parametri adaptaţi conform stării structural-funcționale a ihtiocenozelor
din regiunea studiată, în scopul de a păstra semnificaţia lor ecologică dată de Karr ş.a. (1986) şi Miller ş.a
(1989) (citat după [6, 13-14]). Alegerea lor este rezultatul unui compromis între stabilitate şi sensibilitate.
O notă de 5, 3 sau 1 este atribuită fiecărui parametru, după cum valoarea sa este comparabilă, sau deviată
mai mult sau mai puţin, faţă de cea a stării de referinţă optimală. Notele parametrilor sunt ulterior însumate
pentru a stabili valorile indicelui.
De asemenea, este de menţionat că în cadrul unui ecosistem lotic valoarea IBI este mult mai ridicată în
zonele piscicole din aval, faţă de staţiile ce se găsesc în sectoarele superioare ale râului [6] .
În funcţie de suma notelor parametrilor aleşi, rezultatele obţinute se vor încadra în clase de bonitate
ecologică, ce vor reflecta starea de sănătate a acestui ecosistem, având ca bază principiul interacţiunii
organismelor cu mediul înconjurător (principiul ecosistemic) (Tab. 9.4).

Таbelul 9.4 Nivele de încadrare a gradului de integritate biologică a ihtiocenozelor

după Karr ş.a. (1986), Miller D. ş.a. (1989) (citat după [14])

Clasa de bonitate
Râuri mici Râuri şi lacuri mari Calificativ
(clasa de integritate)
37-40 57-60 I Excelent
- 53-56 II Excelent-bine
30-33 48-52 III Bine
- 45-47 IV Moderat-bine
23-27 39-44 V Moderat
- 36-38 VI Slab-moderat
12-20 28-35 VII Slab
- 24-27 VIII Slab - foarte slab
<13 <23 IX Foarte slab

În prezent, însă, s-a constatat că indicele european pentru fauna piscicolă (EFI) este sensibil la presiuni
asupra calităţii apei şi nu este un indicator foarte bun pentru a sublinia presiunile hidromorfologice [10],
care sunt atât de evidente în condiţiile Republicii Moldova. Totodată, comoditatea IIB este menţionată de
numeroşi autori, eşantionajul şi determinarea speciilor, mai ales în râurile de mici adâncimi, sunt operaţii
simple, rapide şi puţin costisitoare [6].
Cum s-a menţionat anterior, IBI a suferit pe parcursul timpului şi în diferite ţări numeroase modificări,
fiind adaptat la condiţiile regionale concrete, dar toate aceste schimbări „n-au dreptul” să influenţeze
posibilitatea de intercalibrare şi confruntare a datelor obţinute prin studii similare. Ca exemplu, pentru
ecosistemele acvatice ale Republicii Moldova modificările metricilor şi argumentarea lor ştiinţifică este
expusă în lucrarea lui Bulat ş.a. (2014), semnată de colaboratorii Institutului de Zoologie al AŞM.
Metoda IBI, cum s-a menţionat anterior, nu este lipsită de neajunsuri. Cea mai semnificativă lacună este
faptul că acest sistem de evaluare nu acoperă toate componentele de calitate şi toate compartimentele de
investigare, şi nu are o frecvenţă care să asigure nivele de confidenţă şi precizie mari în vederea aprecierii
bazinelor acvatice. De asemenea, există deficienţe în ceea ce priveşte identificarea limitelor de separare a
claselor de calitate. Concluzia principală a echipelor de cercetare din România este că acest indice este fiabil
în detectarea alteraţiilor globale ale ecosistemelor acvatice, însă sensibilitatea sa este mediocră, fără îndoială,
datorită calităţii şi cantităţii datelor utilizate. La fel, este necesar să se mai lucreze în stabilirea atât a celor mai
semnificativi parametri care compun IBI, a optimului valorilor de referinţă, cât şi a factorului de impact cu
valori minimale „de demarare” a modificărilor structural-funcţionale negative [6].
Printre avantajele acestui indice se poate menţiona sistemul simplu de calcul bazat pe punctaj şi analiza
multimetrică complexă (cu neglijarea unor imprecizii nesemnificative). De menţionat că de la expert se
cer cunoştinţe ample în domeniu şi, nemijlocit, studii de lungă durată în ecosistemul supus investigării

80
- cunoaşterea „istoricului” şi a particularităţilor modificărilor produse sub influenţa factorilor antropici.
De asemenea, la evaluarea acestui indice persistă şi unele influenţe de ordin subiectiv, cu tendinţe de
supraestimare a gravităţii ecologice [2].
În concluzie se poate constata că indicele de integritate biotică (IBI) permite de a efectua o analiză
complexă în cadrul studiului de biomonitoring acvatic, permite compararea rezultatelor diferitor studii,
însă nu poate fi folosit ca unicul indicator în procesul de evaluare a bunăstării ecosistemelor acvatice [2].

Bibliografia:

1. Bănărescu P. Fauna R. P. R., vol.XIII, Pisces Osteicthyes, Bucureşti, Ed. Acad., 1964, 958 p.
2. Bulat, Dm.; Bulat, Dn.; Toderaş, I.; Usatîi, M.; Zubcov, E.; Ungureanu, L. Biodiversitatea, Bioinvazia şi Bioidicaţia (în
studiul faunei piscicole din Republica Moldova). Chişinău: Foxtrod, 2014, 430 p.
3. Davideanu Grigore. Methodological guide for monitoring the ichtyocenoses structure. Ed. Performantica, Iaşi, 2013, 57 p.
4. Dediu I. Tratat de ecologie teoretică: Studiu monografic de sinteză. Ed. Academia Naţională de Ştiinţe Ecologice, Chişinău,
2007, p. 270-278.
5. Directive 2000/60/EC of the Europian Parlament and of the Council of 23 October 2000 establishing a framework for
Community action in the field of water http://www.heritagecouncil.ie/fileadmin/user_upload/Policy/External_Policy_
Docs/Water_Framework_Directive.pdf
6. Florea Luiza. Apele curgătoare și diagnoza ecologică. Editura Didactică și Pedagogică. București. 2002. 154 p.
7. Gomoiu M. – T., Skolka M. Ecologie. Metodologii pentru studii ecologice. Ed. Ovidius University Press, Constanţa, 2001,
p. 173
8. Kottelat M., Freyhof J., Handbook of European Freshwater Fishes, Ed. Delemont, Switzerland, 2007, 646 p.
9. Manual for application of the European Fish Index (EFI). A fish-based method to assess the ecological status of
European rivers in support of the Water Framework Directive. Version 1.1, January 2005. 92 p. https://fame.boku.ac.at/
downloads/manual_Version_Februar2005.pdf
10. Moldoveanu Marinela, Geta Rîşnoveanu, Gabriel Chiriac. Indici Ecologici pentru monitorizarea şi evaluarea stării
ecologice a sistemelor lotice. Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor. Conferirința științifică anuală,
1-3 noiembrie 2011. p. 333-346. http://inhgacercetare.ro/doc/inhga_2011/3-01_333-346_Moldoveanu-Rasnoveanu_
INHGA%202011.pdf
11. Năvodaru I. ş.a. Estimarea stocurilor de peşti şi pescăriilor. Metode de evaluare şi prognoză a resurselor pescăreşti. Editura
Dobrogea 2008, p. 46-61.
12. Oţel V. Atlasul peştilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Ed. Centrul de informare tehnologică Delta Dunării. Tulcea.
2007. 481 p.
13. Pricope F. Monitoring ecologic. Ed. Alma Mater, Bacău, 2010, 65 p.
14. Pricope Ferdinand. Producţia secundară a ecosistemelor acvatice.Bacău, 2011, p. 60-84.
15. Usatîi M. Evoluţia, conservarea şi valorificarea durabilă a diversităţii ihtiofaunei ecositemelor acvatice ale Republicii
Moldova. Autoreferat al tezei de doctor habilitat în ştiinţe biologice, Chişinău, 2004, 48 p.
16. Берг Л.С. Рыбы пресных вод СССР и сопредельных стран. Части 1-3. Изд. 4. - Изд.- во АН СССР. М-Л., 1948-1949.
925 c.
17. Васильева Е.Д. Популярный атлас определитель. Рыбы. Москва, 2004. 398 с.
18. Зубкова Е., Зубкова Н., Билецки Л., Булат Дм., Булат Дн. Мониторинг накопления тяжёлых металлов в рыбной
продукции. В: Materialele congresului VII al fiziologilor din Republica Moldova, 27-28 septembrie, 2012, p. 395-400.
19. Зубкова E.И., Зубкова Н.Н. Исследование распределения, миграции и роли микроэлементов в поверхностных
водах (обзор). Managementul bazinului transfrontalier Nistru în cadru noului acord bazinal. Materialele Conferinţei
Internaţionale Chişinău, 20-21 septembrie 2013. p. 111-118.
20. Зубкова Н. Закономерности накопления и роль микроэлементов в онтогенезе рыб. Ed. Ştiinţa, Chişinău, 2011, 88 p.
21. Коблицкая А.Ф. Определитель молоди пресноводных рыб. Изд. Легкая и пищевая промышленность. Москва,1981.
209 c.
22. Моисеенко Т.И. Воздействие токсичного загрязнения на популяции рыб и механизмы поддержания численности.
В: Журнал Экология. № 3, 2010, с. 199-206
23. Моисеенко Т.И. Морфофизиологические перестройки организма рыб под влиянием загрязнения (в свете теории
С.С. Шварца). В: Журнал Экология. № 6, 2000, с. 463-472.
24. Мошу А. Гельминты рыб водоёмов Днестровско-Прутского междуречья, потенциально опасные для здоровья
человека. Кишинэу, Eco-TIRAS, 2014, 88 с.
25. Правдин И.Ф. Руководство по изучению рыб. Москва, 1966, 376 с.
26. Соколов Л.И. Антропогенные изменения ихтиофауны рек центральной России. В: Соровский образовательный
журнал, Том 7, № 11, 2001, с. 19-25
27. Филенко О.Ф., Михеева И.В. Основы водной токсикологий. Изд. Колос. Москва, 2007, с. 143.
28. Фулга Н.И., Усатый М.А., Брума И.Х. Морфо-физиологические изменения в развитии гонад у самок
тарани и серебряного карася в модифицированных условиях Дубэсарского водохранилища. В: Сохранение

81
 биоразнообразия бассейна Днестра: Матер. Международ. конф. Кишинев, 7-9 октября 1999 г., с. 243-245.
29. Фулга Н.И., Усатый М.А., Усатый А.М. Развитие репродуктивной системы фитофильных видов рыб на
разных этапах онтогенеза в современных условиях Дубэсарского водохранилища. В: Проблемы сохранения
биоразнообразия Среднего и Нижнего Днестра. Тезисы Международной конференции. Кишинев, 6-7 ноября
1998 г., с. 180-182
30. Шатуновский М.И. О нарушениях репродуктивной функции рыб под влиянием антропогенных факторов. В: Тез.
Всес. Совещ. «Репродуктивная функция рыб», 15-17 октября 1991, Минск, 1991, с.53.
31. Шатуновский М.И., Акимова Н.В., Рубан Г.И. Реакция воспроизводительной системы рыб на антропогенное
воздействие. В: Вопросы ихтиологии. т. 36, № 2, 1996, с. 229-238.
32. Шатуновский М.И., Рубан Г.И. Акимова Н.В. О популяционных онтогенетических механизмах регуляции
воспроизводства рыб. Успехи современной биологии. том 127. № 1. 2007, с. 87-96.
33. Шибаев С. В. Промысловая ихтиология. Санкт-Петербург, 2007, 399 с.
34. Шуйский В.Ф., Максимова Т.В., Петров Д.С. Биоиндикация качества водной среды, состояния пресноводных
экосистем и их антропогенных изменений //Сб. научн. докл. VII междунар. конф. „Экология и развитие Северо-
Запада России” – С.-Петербург, 2 –7 авг. 2002 г. – СПб.: Изд-во МАНЭБ, 2002 г.

82
Pentru notițe

83
Pentru notițe

84