Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BP Prev Riscuri CTR DR - fiz.GR Zagar
BP Prev Riscuri CTR DR - fiz.GR Zagar
INTRODUCERE
Politica în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă (SSM) reprezintă punctul de plecare în
stabilirea obiectivelor referitoare la securitatea şi sănătatea muncii.
In acest sens, cunoasterea tipurilor de agenţi fizici, chimici si biologici la locurile de munca
din cadrul sectorului Constructii şi a posibilelor implicaţii ale prezentei acestora in functie de
expunerea lucratorilor la acesti factori de risc, este de o importanta majora din punct de
vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, in acest important sector de activitate.
Efecte toxico-
iritante generate de
subproduși ai
mucegaiurilor;
Alergii sau
pneumonie prin
hipersensibilizare;
Demolări/Consolidări/Realbilitări/Asanări Eczeme; Evitarea sau reducerea
Contact cu bacterii aerobe si Infecţii (de ex.: expunerii la agenti biologici;
anaerobe, virusuri, ciuperci, paraziţi; locale, vitale, Utilizarea echipamentului
parazitare); individual de protecție adecvat;
Iritaţii ale pielii, Instruirea adecvată a
ochilor si nasului; personalului;
Dermatite;
Alergii;
Intoxicări;
Risc Loc de muncă / factori de risc Efecte Măsuri
Înțepături de insecte; Afecțiuni ale Utilizare de capcane pentru
pielii; insecte;
Boli Distrugerea posibililor vectori de
transmisibile, posibil contaminare: dezinsecţie
letale;
Riscuri chimice
Expunere la agenți Excavații Afecţiuni Evitarea sau reducerea
chimici Contact cu pulberi; respiratorii; expunerii la agenții chimici;
Terasamente Eczeme; Utilizarea echipamentului
Contact cu pulberi; acrilamidă; Infecţii; individual de protecție adecvat;
ciment; Iritaţii ale pielii; Instruirea adecvată a
Construcții Dermatite; personalului;
Contact cu pulberi; Alergii;
acrilamidă*; ciment; fibră de sticlă;
smoală epoxidică**; tridimit; cristobalit; Arsuri la nivelul Utilizarea substanțelor
silice cristalină; oxygen lichefiat; pielii şi ochilor; chimice mai puțin periculoase;
masticuri; mortar sintetic (conține Efect cancerigen;
hidrocarburi C25-C55 bogate in Afecțiuni ale
aromatice); sistemului nervos central
Contact cu amorsa pentru (SNC);
tencuieli-ciment Portland ; Afecțiuni oculare;
Contact cu emailuri alchidice; Iritații ale pielii;
adezivi; ipsos pentru îmbinări; mortar de
smoală epoxidică în trei componenţi
contine benzopiren);
Risc Loc de muncă / factori de risc Efecte Măsuri
Notă : *Acrilamida este utilizata la
etansare, izolare;
**Smoala epoxidica - contine
benzopiren;
Montarea si demontarea elementelor Afecţiuni Evitarea sau reducerea
prefabricate respiratorii; expunerii la agenții chimici;
Contact cu pulberi; acrilamidă*; Afecțiuni ale Utilizarea echipamentului
emailuri alchidice; adeziv pentru lipirea sistemului nervos central individual de protecție adecvat si a
placilor de gips; (SNC); măsurilor de protecție
Afecțiuni oculare; corespunzătoare;
Iritații ale pielii; Instruirea adecvată a
Contact cu solvenți; Afecțiuni ale pielii, personalului;
Efect cancerigen;
Amenajări sau instalații
Contact cu pulberi; masticuri
(hidrocarburi C25-C55 bogate in
aromatice); grunduri (contin 4,4,metilen
dianilină);
Contact cu solvenți;
Transformări Afecţiuni
Contact cu pulberi; respiratorii;
Fibrele de azbest sunt foarte rezistente la cãldurã si durabile care au fost utilizate, timp de
multi ani, la:
� materiale termoizolante, cum sunt invelisurile ,
� straturi de protectie;
� plãci „ignifugate";
� produse din azbociment;
� materiale electroizolante;
� echipamente individuale de protectie.
Desi, în prezent, utilizarea azbestului este practic interzisã în Uniunea Europeanã, acesta se
mai gãseste încã rãspândit în diverse locuri.
Totuşi, trebuie să fie pregătiţi în eventualitatea că se pot întâlni în mod neprevăzut materiale
ce conţin azbest, căci, din motive diferite, informaţiile privind amplasamentul materialelor ce
conţin azbest pot fi incomplete.
Dacă materialele ce conţin azbest sunt întâlnite în mod neprevăzut, mai întâi trebuie oprit
lucrul, împiedicate alte persoane să fie expuse, şi prevenită împrăştierea contaminării cu
azbest.
Dacã azbestul este prezent în clãdiri, trebuiesc luate mãsurile necesare pentru prevenirea
expunerii,care pot include:
� evaluarea riscurilor de expunere la azbest;
� planificarea modului în care se vor administra materialele care contin azbest, punerea
în aplicare a planului si revizuirea cu regularitate a acestuia;
� pãstrarea evidentei actualizate a locurilor unde se aflã azbestul (înregistrarea atât a
tipului, cât si a amplasamentului respectivelor materiale);
� furnizarea tuturor informatiilor relevante antreprenorilor însãrcinati cu constructia,
întretinerea si curãtenia, înainte ca acestia sã înceapã lucrul pe santier.
Pentru activităţile care implică o expunere la agenţi biologici aparţinând mai multor grupe
riscurile sunt evaluate pe baza pericolelor reprezentate de către toţi agenţii biologici periculoşi
prezenţi.
Angajatorul va trebui să reînnoiască periodic evaluarea riscurilor şi, în orice caz, la orice
modificare a condiţiilor de lucru care pot să determine expunerea angajaţilor la agenţi biologici.
Evaluarea riscurilor profesionale pentru activităţile care pot prezenta risc de expunere la agenţi
biologici se efectuează pe baza tuturor informaţiilor existente şi, mai ales, pe baza:
a) clasificării agenţilor biologici care constituie sau pot constitui un pericol pentru
sănătate;
b) recomandărilor emise de autorităţile competente care vor indica, după caz, în funcţie
de agentul biologic prezent în mediul de lucru să se ia măsuri în scopul de a proteja
sănătatea angajaţilor care sunt expuşi sau pot fi expuşi în cursul activităţii lor acestui
agent biologic;
c) informaţiilor asupra bolilor ce pot fi contactate datorită unei activităţi profesionale a
angajaţilor;
d) efectelor alergizante şi toxigene ce pot să rezulte ca urmare a activităţii angajaţilor;
e) faptului că un angajat suferă de o boală direct legată de munca sa.
Dacă natura activităţii o permite, angajatorul trebuie să evite utilizarea unui agent biologic
periculos, înlocuindu-l printru-un agent biologic care, în funcţie de condiţiile de utilizare şi de
stadiul actual al cunoştinţelor, nu este periculos sau este mai puţin periculos pentru sănătatea
angajaţilor.
Dacă rezultatele evaluării relevă existenţa unui risc pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor,
angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca expunerea acestora să fie evitată.
Când acest lucru nu este tehnic posibil, ţinând seama de activitate şi de evaluarea riscurilor,
angajatorul trebuie să reducă riscul de expunere profesională la un nivel suficient de scăzut
pentru a proteja adecvat sănătatea şi securitatea angajaţilor respectivi, prin aplicarea
următoarelor măsuri:
a) limitarea, la un nivel cât mai scăzut posibil, a numărului de angajaţi expuşi sau
care pot fi expuşi;
b) conceperea proceselor de muncă şi a măsurilor de control tehnic astfel încât să se
evite sau să se reducă la minimum diseminarea agenţilor biologici la locul de muncă;
c) măsuri de protecţie colectivă şi/sau măsuri de protecţie individuală atunci când
expunerea nu poate fi evitată prin alte mijloace;
d) măsuri de igienă adecvate pentru prevenirea sau reducerea transportului, eliminării şi
scăpării accidentale a unui agent biologic în afara locului de muncă;
e) utilizarea panourilor care semnalizează riscurile biologice şi alte semne de avertizare
adecvate conform prescripţiilor de semnalizare;
f) elaborarea unor planuri care să fie puse în aplicare în caz de accidente ce implică
prezenţa agenţilor biologici;
g) dacă este necesar şi tehnic posibil, detectarea în afara izolării fizice primare a
prezenţei agenţilor biologici utilizaţi în procesul de muncă;
h) utilizarea de mijloace ce permit colectarea, depozitarea şi eliminarea deşeurilor în
deplină securitate de către angajaţi, dacă este cazul, după tratarea acestora, inclusiv utilizarea
unor recipiente sigure, uşor identificabile;
i) măsuri care să permită manipularea şi transportul fără risc a agenţilor biologici la locul
de muncă.
Dacă rezultatele evaluării riscurilor profesionale relevă existenţa unui risc pentru securitatea
sau sănătatea angajaţilor, angajatorul trebuie să pună la dispoziţia autorităţilor competente, la
cererea acestora,informaţii privind:
a) rezultatele evaluării riscurilor profesionale;
b) activităţile în cursul cărora angajaţii au fost sau pot fi expuşi la agenţi biologici;
c) numărul de angajaţi expuşi;
d) numele şi competenţa persoanei responsabile cu sănătatea şi securitatea la locul de
muncă;
e) măsurile de protecţie şi de prevenire luate, inclusive procedeele şi metodele de lucru;
f) un plan de urgenţă pentru protecţia angajaţilor împotriva expunerii la un agent biologic
din grupele 3 sau 4, în cazul unei defectări a izolării fizice.
Din punct de vedere al igienei apei, bacteriile se pot împărți în următoarele categorii
importante:
Bacterii banale, fără influență asupra organismului.
Bacili coli, care în proporție mai mare indică contaminarea apei cu ape de la canalizare,
aceștia însoțesc bacilul febrei tifoide.
Bacterii saprofite, care dau indicații asupra contaminării cu dejecții animale și
semnalează bacilul febrei tifoide.
Bacterii patogene, care produc îmbolnăvirea organismului. Bacteriile care produc boli
hidrice sunt: bacteria febrei tifoide și bacilul dizenteriei.
Mai mulţi factori (frigul, sudoarea, manipularea blocurilor de piatră, spălatul cu produşi
agresivi) agravează simptomele afecţiunilor cutanate determinate de ciment, sporind
fragilitatea pielii.
Culegerea de informaţii
Pentru a obţine informaţiile necesare evaluării riscurilor, angajatorul trebuie să consulte:
eticheta; fişa cu date de securitate a agentului chimic; medicul de medicina muncii; alţi
specialişti în domeniu.
■Măsuri de eliminare a riscului
O prima etapă obligatorie este evaluarea riscurilor - Utilizarea de produse nepericuloase
sau mai puţin periculoase
Angajatorul trebuie să poată face dovada că a întreprins demersuri fără rezultat pentru
înlocuirea agenţilor CMR (Cancerigeni, Mutageni si toxici pentru Reproducere), pe lângă
organismele de prevenire, furnizori sau clienţi etc.
In cazul în care utilizarea unui sistem închis nu se poate realiza din punct de vedere tehnic,
angajatorul va utiliza echipamente tehnice care să asigure evacuarea eficientă, direct de la
sursă, a agenţilor chimici periculoşi .
În cazul în care acestea sunt angajate în activităţi susceptibile să prezinte un risc specific de
expunere la agenţii chimici CMR (Cancerigeni, Mutageni si toxici pentru Reproducere),
angajatorul trebuie să evalueze natura, gradul şi durata de expunere a lucrătoarelor în unitatea
respectivă pentru a stabili măsurile de protecţie care trebuie luate.
Lucrătoarele şi/sau reprezentanţii lor trebuie să fie informaţi asupra rezultatelor evaluării
precum şi asupra tuturor măsurilor care privesc sănătatea şi securitatea în muncă.
Dacă rezultatele evaluării evidenţiază riscuri pentru securitatea sau sănătatea femeilor
angajate sau efecte asupra sarcinii ori alăptării, angajatorul va lua măsurile necesare pentru
ca, printr-o modificare temporară a condiţiilor de muncă şi/sau a programului de lucru al
lucrătoarelor respective, să fie evitată expunerea acestora la riscurile respective.
Dacă modificarea condiţiilor de muncă şi/sau a programului de lucru nu este tehnic şi/sau
obiectiv posibilă, angajatorul va lua măsura schimbării locului de muncă al lucrătoarei
respective.
Dacă schimbarea locului de muncă nu este tehnic şi/sau obiectiv posibilă, lucrătoarei
respective trebuie să i se acorde concediu pe toată perioada pentru protejarea sănătăţii sale.
Lucrătoarele gravide nu pot fi obligate, în nici un caz, să realizeze activităţi cu risc de expunere
la agenţi chimici CMR (Cancerigeni, Mutageni si toxici pentru Reproducere).
Tineri
Tinerii trebuie să fie protejaţi împotriva riscurilor cauzate de expunerea la agenţi CMR, care
rezultă din insuficienta lor dezvoltare, din lipsa de experienţă sau din absenţa conştientizării
riscurilor existente ori potenţiale (HG nr. 600/2007 privind protecţia tinerilor în muncă).
În acest scop, în legislaţia română se interzice munca tinerilor în activităţi care implică o
expunere la agenţi toxici şi genotoxici.
Cazuri de urgenţă
Angajatorul are obligaţia să întocmească proceduri privind măsurile necesare pentru
protejarea lucrătorilor în cazul producerii unor accidente, incidente periculoase sau a situaţiilor
de urgenţă legate de utilizarea agenţilor CMR.
Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor din unitate trebuie să fie informaţi cât mai repede posibil
asupra unei expuneri anormale, asupra cauzelor acesteia şi asupra măsurilor luate sau care
trebuie luate pentru remedierea situaţiei.
Până la normalizarea situaţiei şi atât timp cât cauzele expunerii anormale nu sunt eliminate,
angajatorul trebuie să ia următoarele măsuri:
- autorizează să lucreze în zona afectată numai pe lucrătorii care sunt indispensabili
pentru executarea reparaţiilor sau a altor lucrări necesare;
- dotează lucrătorii vizaţi cu echipament individual de protecţie adecvat riscurilor;
- limitează expunerea fiecărui lucrător vizat la strictul necesar;
- interzice accesul în zona afectată a lucrătorilor neprotejaţi.
■SUPRAVEGHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A LUCRĂTORILOR EXPUŞI
Rolul medicului de medicina muncii
Medicul de medicina muncii şi/sau Autoritatea de Sănătate Publică trebuie să cunoască bine
condiţiile de expunere ale fiecărui lucrător şi să desfăşoare activităţi de educaţie sanitară
adecvate acestora.
Dacă se constată că un lucrător este suferind ca urmare a expunerii la agenţi CMR, medicul
de medicina muncii poate să ceară ca şi ceilalţi lucrători care au suferit o expunere similară să
facă obiectul unei investigaţii medicale.
Medicul şi/sau Autoritatea de Sănătate Publică, precum şi orice altă persoană responsabilă cu
sănătatea şi securitatea în muncă trebuie să aibă acces la listă nominală actualizată
(păstrată de angajator) a lucrătorilor expuşi la agenţi CMR.
Pentru fiecare lucrător expus la un agent CMR, la serviciul respectiv de medicina muncii se
completează un dosar medical individual şi medicul sau Autoritatea de Sănătate Publică
propune măsurile individuale de protecţie.
Lista şi dosarul medical sunt păstrate pentru cel puţin 40 ani de la încetarea expunerii.
Instruirea trebuie să fie adaptată evoluţiei riscurilor şi apariţiei unor riscuri noi, şi repetată
periodic conform cap. II Obligaţiile angajatorilor, Secţiunea a 6-a Informarea, instruirea,
consultarea şi participarea lucrătorilor din HG nr. 1093/2006.
Radiaţiile ionizante sunt folosite pentru detectarea partilor slabe ale structurilor de metal pe
multe şantiere.
Substanţe radioactive care au fost anterior stocate sau utilizate se pot afla în numeroase
cladiri ce sunt demolate.
Lucrătorii expuşi la radiaţii ionizante au un risc crescut de a dezvolta cancer si boli genetice.
Lucrătorii în aer liber din construcţii sunt supuşi pe lângă radiţiile ionizante (in special radon)
existente la suprafaţa unde işi desfăşoară activitatea şi radiaţiilor UV de la soare.
Radonul este un gaz nobil care prezintă trei izotopi naturali, 219Rn (action), 220Rn (thoron) şi
222Rn (radon).
În urma dezintegrării radiului, atomii de radon formaţi migrează în aerul din capilarele rocilor de
unde ajung în atmosferă, fie prin difuzie, fie prin transportul datorat diferenţei de presiune.
Radonul produs în rocile de suprafaţă pătrunde în apă sau se degaja în atmosferă rapid, de
unde se poate acumula în interiorul clădirilor în concentraţii periculos de mari.
Studii recente arată că cel puţin 10% din totalul cazurilor de cancer pulmonar (aproximativ
0,8% din numărul total de decese) îşi au originea în expunerea la radonul rezidenţial.
În România, anual un număr de 1000-2000 de decese prin cancer pulmonar pot fi atribuite
radonului.
Există trei aspecte diferite de mare importanţă în ceea ce privesc studiile legate de Radon:
- un prim aspect este legat de prezenţa Radonului şi Radiului în apele subterane
(fântâni, ape minerale, ape geotermale, ape de zăcământ etc.) şi necesitatea cunoaşterii
dozei de radiatii primite de colectivitatea umană prin folosirea acestor surse de apă (ingestie,
tratament balnear, inhalaţia Radonului emanat, activităţi specifice subacvatice);
- al doilea aspect este legat de potenţialul de Radon din sol şi exhalaţia sau fluxul
de Radon provenit de la suprafaţa pământului. În legătura cu acesta sunt foarte importante
eventualele anomalii care pot pune în evidenţă fie aglomerări de substanţe radioactive, fie
prezenţa unor falii tectonice;
- al treilea aspect, foarte important, de asemenea este legat de Radonul din
interiorul locuinţelor. Dacă în aerul exterior concentraţia Radonului este în medie 4-8 Bq/m3,
depinzând foarte mult de condiţiile geologice şi meteorologice, în interiorul locuinţelor, prin
acumulare, el produce valori normale de 20-80 Bq/m3 ducând, în unele cazuri, la valori de
ordinul a 2000-4000 Bq/m3.
Bune practici:
Pentru eliminarea/diminuarea acestui factor de risc, trebuie sa ia în considerare trei aspecte
principale:
-depistarea zonelor cu un posibil potential crescut de radon inainte de constructia
locuintelor,
-efectuarea de masuratori sistematice, în aceste zone, asupra unui numar cât mai mare
de locuinte,
- recomandarea, la terminarea studiilor, a unor masuri de reducere a nivelului de radon din
locuintele existente si stabilirea unui program cu masuri suplimentare care trebuiesc avute în
vedere la construirea de noi locuinte.
Radiatia UV
Razele ultraviolete comportă trei tipuri de manifestare în funcţie de lungimea undelor: UVA,
UVB şi UVC.
Ultravioletele de tip C sau UVC sunt cele cu lungimea de undă cea mai scurtă (lungimi de
undă cuprinse între 190 şi 290 nm, UVB având 290-320 nm, iar UVA- între 320 şi 380 nm) şi
cu cel mai pronunţat risc pentru organism, dar sunt cel mai frecvent absorbite în atmosferă,
ceea ce le face mai puţin dăunătoare decât cele UVA şi UVB.
Ultravioletele de tip B sau UVB (au o lungime intermediară şi sunt mai puternice la amiază şi
vara, pot fi filtrate de nori şi blocate de sticlă) cauzează arsuri solare, pete maronii, cancerul de
piele, iar ultravioletele de tip A sau UVA (sunt principalele raze ce contribuie la bronzarea
pielii) pot duce la îmbătrânirea prematură a pielii, leziuni oculare şi la dereglări ale sistemului
imunitar uman.
Razele ultraviolete sunt radiaţiile solare cu cel mai dăunator efect asupra vederii.
O expunere îndelungată la radiatii UV, poate afecta nu doar structura superficială a ochiului
(corneea sau conjunctiva), ci şi elemente din structura internă, precum retina sau lentilele.
Expunerile prelungite la razele ultraviolete pot determina instalarea cataractei (peliculă fină
opacă aparută la nivelul cristalinului, blocând pasajul fasciculului luminos către retină).
Tot soarele se face responsabil pentru dezvoltarea unor forme de cancer la nivelul
conjunctivei sau al pleoapelor sau pentru apariţia degenerării maculare la persoanele în
vârstă, afecţiune oculară ce produce orbirea.
Ultraviolete de tip A şi de tip B penetrează pielea şi afectează ADN-ul celular, inducând astfel
modificări celulare care, în timp, duc la apariţia cancerului.
Stratul de ozon se micşorează anual din cauza poluanţilor atmosferici şi, de an la an, la nivelul
pământului ajung mai multe tipuri de radiaţii care sunt mai puternice.
Radiaţiile ultraviolete de tip C, care nu ajungeau atât de des la nivelul pământului sunt
prezente, în special, acolo unde stratul de ozon este mai subţire.
Bune practici:
Recomandarea este ca expunerile la radiatii UV, să fie cât mai limitate şi, întotdeauna,
pielea să fie protejată fie prin echipamente individuale de protectie, fie prin cremele cu ecran
solar.
Este necesar sa se asigure pielii fotoprotectia de care are nevoie, prin diverse metode:
- limitarea expunerii la mijlocul zilei; Dacă este posibil, să se lucreaze la umbra atunci
când radiatia UV este cea mai intensă (dimineaţa şi seara).
- statul la umbra;
- purtarea de vesminte protectoare (EIP);
- protejarea ochilor, a fetei si a gatului, cu ajutorul palariilor cu boruri largi;
- folosirea ochelarilor de soare dotati cu protectie laterala si cu o forma cat mai bine
adaptata fetei care protejează împotriva radiaţiilor UVA şi UVB;
- aplicarea repetata a ecranelor protectoare (creme, lotiuni) cu spectru larg si cu factor
de protectie de minimum 15;
III.Echipamente care constitue surse de radiatii neionizante utilizate in sectorul
CONSTRUCTII
■Sudarea cu arc electric
O alta sursa de radiatii neionizante (inclusiv UV) o constituie procesele de sudare cu arc
electric.
Bune practici:
Pentru protectia lucratorilor impotriva radiatiilor si caldurii degajate, se vor lua masuri
deosebite:
- se vor purta veste speciale de piele cu maneci sau sorturi cu maneci si platca
detasabile, din piele, incheiate pana sus pe gat;
- cand partile interioare ale corpului sunt si ele expuse radiatiilor puternice ultraviolete
si infrarosii, cum se intampla cand se sudeazai ghemuit, in spatii mici sau alte situatii se vor
purta pantaloni din piele sau sorturi speciale;
- mainile si antebratele se vor proteja de arsurile provocate de stropii de metal
incandescent, ca si de cele provocate de radiatiile ultraviolete, prin manusi de piele speciale cu
mansete lungi
- arsurile la picioare, provocate de stropi sau curgeri de metal topit, vor fi evitate prin
purtarea de incaltaminte adecvata conform Directivei 89/686/CE si a Directivei de utilizare a
EIP;
În cazul laserilor avem de-a face cu o emisie care are caracteristica coerenţă foarte
importanta , radiatiile emise având aceeasi frecvenţă.
Laserii sunt tot mai folosiţi în construcţii pentru linii de ghidare şi trasarea nivelului. Laserii pot
provoca grave leziuni, în special pielii şi ochilor.
Identificarea laserilor se face prin clasa acestora, variind de la clasa 1 (low-power lasere
incapabile de a provoca vatamari la nivelul ochilor si, prin urmare, exceptate de la controlul
măsurilor) la clasa 4 (lasere de mare putere, capabile să cauzeze leziuni oculare grave în mai
puţin de 0,25 secunde).
În cazul in care tipul constructiv al instalatiei laser nu permite practicarea unor solutii tehnice
de ecranare a zonelor periculoase, iar la instalatiile respective se lucreaza cu sisteme de
focalizare directa, pe langa mijloacele individuale adecvate de protectie se va asigura si
trimiterea periodica a personalului de deservire a instalatiilor laser pentru efectuarea
tratamentelor oftalmologice necesare.
Bune practici – in timpul lucrului cu laser
Echipamentele individuale pentru protectia ochilor (ochelari antilaser) trebuie sa
indeplineasca cerintele esentiale de securitate si sa fie avizate si certificate din punct de
vedere al securitatii muncii pentru lucrul cu laserul, in functie de caracteristicile acestuia.
Factorul de transmisie spectral va fi astfel ales incat iluminarea energetica si expunerea
energetica a ochiului sa fie sub limitele maxime admisibile pentru fiecare laser, stabilite prin
standardele sau regulile tehnice internationale recunoscute pe plan intern.
Filtrele trebuie sa fie stabile la radiatii ultraviolete, caldura si sa fie incombustibile.
Constructia ochelarilor trebuie sa impiedice penetrarea laterala a luminii si sa ofere
confortul necesar pentru lucru.
Alegerea ochelarilor se va face in functie de lungimea de unda a radiatiei laser.
Ochelarii trebuie sa fie insotiti de o eticheta pe care va fi indicata densitatea optica si
lungimea de unda.
În cazul În care există probabilitatea ca în zona de lucru să se depăşească nivelul
maxim de expunere pentru piele, atunci personalul implicat va utiliza pe lângă ochelari de
protecţie adecvaţi, mănuşi de protecţie şi îmbrăcăminte adecvată.
Echipamentele individuale pentru protectie a pielii (halat, salopetă, mănuşi) se vor
confecţiona din materiale termorezistente care nu se topesc sub actiunea căldurii şi nu
propaga flacăra.
În cazul în care, nivelurile de zgomot depăşesc valorile maxime admise iar adoptarea
unor soluţii tehnice (carcasări sau ecranări fonoabsorbante) nu este posibilă constructiv, se vor
utiliza echipamente individuale de protecţie auditiva.
Pentru operatiile de prelucrare la care exista pericolul degajarii unor substante cu toxicitate
ridicata si tipul constructiei al instalatiei laser nu permite practicarea unor solutii tehnice de
etansare a zonei de impact a radiatiei cu tinta, se vor utiliza masti de protectie.
Atunci când două sau mai multe bucăţi de materiale izolatoare, cum ar fi PVC, plastic, sunt
plasate între plăcile de sub tensiune, materialul este topit.