A Nest Ezio Logie

Anestezie, sedare în medicina dentară, chirurgie orală.
Teste grilă
CAPITOLUL II
ANESTEZIE ȘI SEDARE ÎN MEDICINA DENTARĂ
1. Următoarele afirmații sunt corecte: (pg. 533-ABD)

a. în structura oricărui anestezic local, sunt prezente două grupări chimice esenţiale: radicalul
aromatic (componenta anionică H-) şi gruparea aminică terţiară (componenta cationică B+);
b. prin componenta lor cationică, anestezicele locale sunt derivaţi cuaternari de amoniu şi pot
bloca transmiterea sinaptică neuronală;
c. prin componenta lor cationică, anestezicele locale sunt derivaţi cuaternari de sodiu şi pot
d. radicalul aromatic conferă substanţelor anestezice locale caracterul lipofil, care face posibilă
traversarea membranei perinervoase axonale;
e. radicalul aromatic conferă substanţelor anestezice locale caracterul hidrofil, care face
posibilă traversarea membranei perinervoase axonale.
2. Următoarele afirmații sunt corecte, cu excepția: (pg. 533-CE)

a. în structura oricărui anestezic local, sunt prezente două grupări chimice esenţiale: radicalul
aromatic (componenta anionică H-) şi gruparea aminică terţiară (componenta cationică B+);
b. prin componenta lor cationică, anestezicele locale sunt derivaţi cuaternari de amoniu şi pot
c. prin componenta lor cationică, anestezicele locale sunt derivaţi cuaternari de sodiu şi pot
d. radicalul aromatic conferă substanţelor anestezice locale caracterul lipofil, care face posibilă
traversarea membranei perinervoase axonale;
e. radicalul aromatic conferă substanţelor anestezice locale caracterul hidrofil, care face
posibilă traversarea membranei perinervoase axonale.
3. Puterea anestezică a substanței anestezice este favorizată de: (pg. 533-AC)

a. mediul alcalin;
b. pH-ul scăzut;
c. pH-ul crescut;
d. mediul acid;
e. niciun răspuns corect.
4. În fluxul sanguin, substanţa anestezică locală circulă sub două forme: (pg. 533-A)
a. forma legată, transportată de o proteină circulantă şi forma liberă;
b. forma legată, transportată de o glucidă circulantă şi forma liberă;
c. forma legată, transportată de o lipidă circulantă şi forma liberă;
d. forma legată, transportată de o lipidă și proteină circulantă şi forma liberă;
5. La pacienţii cu suferinţe cardiace, care se tratează cu medicamente, precum betablocante,

blocante de calciu, antiaritmice: (pg. 533-C)
a. nu pot să apară accidente de supradozare după administrarea unui anestezic local;
b. fracţiunea legată de anestezic local va creşte în circulaţie şi pot să apară accidente generale
de supradozare, chiar în limita dozelor uzuale de anestezic;
1
Cristian Adrian Rațiu  Georgiana Ioana Cicalău
c. fracţiunea liberă (nelegată) de anestezic local va creşte în circulaţie şi pot apărea accidente
generale de supradozare, chiar în limita dozelor uzuale de anestezic;
d. fracţiunea liberă (nelegată) de anestezic local va creşte în circulaţie şi pot apărea accidente
generale de supradozare, doar după administrarea unor doze mari de anestezic;
6. Lidocaina: (pg. 533-ABCD)

a. din punct de vedere chimic, este o acetamidă;
b. are un pH de aproximativ 6,5;
c. se comercializează sub formă de soluţii apoase, izotone, sterile, apirogene, care conţin agent
anestezic;
d. se comercializează cu sau fără adrenalină;
e. nu conține în niciun caz conservanți care pot induce reacții alergice.
7. Lidocaina: (pg. 533-ACE)

a. se comercializează sub formă de soluţii apoase, izotone, sterile, apirogene, care conţin agent
anestezic;
b. se comercializează doar fără adrenalină;
c. se comercializează cu sau fără adrenalină;
d. se comercializează doar cu adrenalină;
e. soluţia conţine de cele mai multe ori un conservant numit metilparaben.
8. Produsele de tip xilină, marcate cu MPF: (pg. 533-B)

a. conțin metilparaben;
b. nu conțin metilparaben;
c. dau reacții alergice;
d. nu conțin adrenalină în niciun caz;
9. Produsele de tip xilină cu adrenalină conţin şi metabisulfit de sodiu, care: (pg. 533-ABD)
a. este un conservant sulfit;
b. poate induce reacții severe la persoanele alergice;
c. nu induce reacții alergice deloc;
d. poate induce episoade astmatice la pacienții susceptibili;
e. produsele care nu conțin acest conservant, sunt marcate MPF.
10. Mecanismul de acțiune al lidocainei: (pg. 534-ACE)

a. stabilizează membrana neuronală;
b. stabilizează axonii neuronului;
c. inhibă fluxurile ionice responsabile pentru iniţierea şi conducerea impulsurilor nervoase;
d. crește fluxurile ionice responsabile pentru iniţierea şi conducerea impulsurilor nervoase;
e. are efect anestezic local.
11. Un nivel plasmatic ridicat de lidocaina poate induce: (pg. 534-ABCDE)

a. modificări ale fracției de ejecție cardiacă;
b. modificări ale rezistenței vasculare periferice;
c. modificări ale tensiunii arteriale;
d. efect depresor asupra centrilor de control cardiovascular;
e. ușoară hipotensiune arterială.
2
Anestezie, sedare în medicina dentară, chirurgie orală. Teste grilă
12. Următoarea afirmație este falsă: (pg. 534-D)

a. la nivel plasmatic, lidocaina poate induce modificări ale fracției de ejecție cardiacă;
b. la nivel plasmatic, lidocaina poate induce modificări ale rezistenței vasculare periferice;
c. asupra centrilor de control cardiovascular din sistemul nervos central, lidocaina are un efect
depresor;
d. apare o uşoară hipertensiune la administrarea unei doze uzuale de lidocaină fără adjuvant
vasoconstrictor;
e. apare o uşoară hipotensiune la administrarea unei doze uzuale de lidocaină fără adjuvant
vasoconstrictor.
13. Următoarele afirmații sunt corecte: (pg. 534-ABCE)

a. la nivel plasmatic, lidocaina poate induce modificări ale fracției de ejecție cardiacă;
b. la nivel plasmatic, lidocaina poate induce modificări ale rezistenței vasculare periferice;
c. asupra centrilor de control cardiovascular din sistemul nervos central, lidocaina are un efect
depresor;
d. apare o uşoară hipertensiune la administrarea unei doze uzuale de lidocaină fără adjuvant
vasoconstrictor;
e. apare o uşoară hipotensiune la administrarea unei doze uzuale de lidocaină fără adjuvant
vasoconstrictor.
14. Următoarele afirmații referitoare la clorhidratul de lidocaina sunt corecte: (pg. 534-BCE)
a. este parțial absorbit după administrarea parenterală;
b. este complet absorbit după administrarea parenterală;
c. rata de absorbţie în fluxul sanguin este dependentă în primul rând de prezenţa sau absenţa
agentului vasoconstrictor;
d. rata de absorbţie în fluxul sanguin este dependentă de greutatea corporală a pacientului;
e. proporţia de lidocaina clorhidrat legată plasmatic depinde de concentraţia soluţiei
administrate.
15. Următoarele afirmații referitoare la lidocaina clorhidrat sunt corecte: (pg. 534-ABDE)
a. trece bariera hematoencefalică, cel mai probabil prin difuziune pasivă;
b. este metabolizată rapid în proporţie de aproximativ 90% la nivel hepatic;
c. metaboliţii şi restul de 10% din substanţa nemetabolizată sunt eliminate prin materii fecale;
d. metaboliţii şi restul de 10% din substanţa nemetabolizată sunt eliminate renal;
e. perioada de înjumătăţire este redusă, la aproximativ 1,5 - 2 ore.
16. Următoarele afirmații referitoare la lidocaina clorhidrat sunt corecte, cu excepția: (pg.
534-C)
a. trece bariera hematoencefalică, cel mai probabil prin difuziune pasivă;
b. este metabolizată rapid în proporţie de aproximativ 90% la nivel hepatic;
c. metaboliţii şi restul de 10% din substanţa nemetabolizată sunt eliminate prin materii fecale;
d. metaboliţii şi restul de 10% din substanţa nemetabolizată sunt eliminate renal;
e. perioada de înjumătăţire este redusă, la aproximativ 1, 5-2 ore.
17. Următoarele afirmații despre lidocaina sunt adevărate: (pg. 534-ABCDE)

a. lidocaina clorhidrat trece bariera hematoencefalică, cel mai probabil prin difuziune pasivă;
b. substanţa este metabolizată rapid în proporţie de aproximativ 90% la nivel hepatic;
c. metaboliţii şi restul de 10% din substanţa nemetabolizată sunt eliminate renal;
d. perioada de înjumătăţire este redusă, la aproximativ 90 minute;
3
e. majoritatea afecţiunilor hepatice influenţează mai mult sau mai puţin farmacocinetica
lidocainei.
18. Următoarele afirmații despre lidocaina sunt false: (pg. 534-AD)
a. afecţiunile renale influenţează farmacocinetica lidocainei;
d. majoritatea afecţiunilor hepatice nu influenţează farmacocinetica lidocainei;
e. lidocaina clorhidrat trece bariera hematoencefalică, cel mai probabil prin difuziune pasivă.
19. Următoarele afirmații despre lidocaina sunt adevărate: (pg. 534-ABCDE)

a. lidocaina clorhidrat trece bariera hematoencefalică, cel mai probabil prin difuziune
pasivă;
d. afecţiunile renale nu influenţează farmacocinetica lidocainei, dar pot duce la acumularea de
metaboliţi;
e. majoritatea afecţiunilor hepatice influenţează mai mult sau mai puţin farmacocinetica
lidocainei.
20. Xilina 2% cu adrenalină: (pg. 534-AC)

a. se prezintă în fiole de 2 ml;
b. se prezintă în fiole de 5 ml;
c. conține adrenalină în concentrație de 1:200.000;
d. nu conține adrenalină;
e. conține adrenalină în concentrație de 1:10.000.
21. Produsele cu lidocaină, comercializate sub formă de spray sau gel: (pg. 534-BC)
a. conțin adrenalină;
b. nu conțin adrenalină;
c. sunt folosite pentru anestezie topică;
d. sunt folosite pentru anestezie generală;
e. nu sunt folosite în medicină dentară.
22. Modul de administrare al lidocainei: (pg. 534-AC)

a. se recomandă injectarea unei doze minime de anestezic care să permită obţinerea unei
anestezii eficiente;
b. se recomandă injectarea unei doze cât mai mare de anestezic care să permită obţinerea unei
anestezii eficiente;
c. în medicina dentară şi chirurgia oro-maxilo-facială, doza uzuală pentru anestezia locală este
de 20-100 mg lidocaină, deci 1-5 ml soluţie 2%;
d. în medicina dentară şi chirurgia oro-maxilo-facială, doza uzuală pentru anestezia locală este
de 20-200 mg lidocaină, deci 1-10 ml soluţie 1%;
e. în medicina dentară şi chirurgia oro-maxilo-facială, doza uzuală pentru anestezia locală este
de 25-100 mg lidocaină, deci 1-4 ml soluţie 2%.
23. Precauții în administrarea lidocainei: (pg. 535-ABCE)

a. este contraindicată la pacienţii cunoscuţi cu hipersensibilitate la anestezice locale de tip amidic;
b. se va evita injectarea intravasculară;
c. este necesară aspiraţia înainte de injectarea substanţei;
4
d. nu este necesară aspirația înainte de injectarea substanței;

e. se recomandă administrarea unei doze minime eficiente de anestezic.
24. Următoarele afirmații sunt corecte, cu excepția: (pg. 535-BD)

a. este contraindicată anestezia cu lidocaină, la pacienţii cunoscuţi cu hipersensibilitate la
anestezice locale de tip amidic;
b. injectarea lidocainei se face intravascular;
c. este necesară aspiraţia înainte de injectarea lidocainei;
d. nu este necesară aspirația înainte de injectarea lidocainei;
25. Următoarele afirmații din cadrul precauțiilor, în administrarea lidocainei, sunt corecte:
(pg. 535-ABCDE)
a. este contraindicată la pacienţii cunoscuţi cu hipersensibilitate la anestezice locale de tip
amidic;
b. se va evita injectarea intravasculară;
c. este necesară aspiraţia înainte de injectarea substanţei;
d. riscul alergenic este datorat conservanţilor de tip paraben şi respectiv sulfit din produsele cu
adrenalină;
26. Se vor monitoriza permanent după anestezia cu lidocaină: (pg. 535-ABC)

a. ritmul cardiac;
b. ritmul respirator;
c. starea de conștiență a pacientului;
d. glicemia pacientului;
e. temperatura corporală a pacientului.
27. Se vor monitoriza permanent după anestezia cu lidocaină: (pg. 535-ABC)

a. ritmul cardiac;
b. ritmul respirator;
c. starea de conștiență a pacientului;
d. starea de conștiință a pacientului;
e. temperatura corporală a pacientului.
28. Semnele precoce de neurotoxicitate centrală, după anestezia cu lidocaină, sunt: (pg. 535-
ABCDE)
a. agitație, anxietate;
b. tinitus;
c. amețeală;
d. tulburări de vedere;
e. tremurături.
29. Administrarea lidocainei în timpul gravidității: (pg. 535-ACD)

a. lidocaina are efect teratogen;
b. se încadrează în clasa de toxicitate A;
c. se încadrează în clasa de toxicitate B;
d. se recomandă temporizarea administrării la gravide în primul trimestru de sarcină;
e. se recomandă temporizarea administrării la gravide în ultimul trimestru de sarcină.
30. Administrarea lidocainei în timpul gravidității: (pg. 535-A)
5
a. se recomandă temporizarea administrării la gravide în primul trimestru de sarcină;

b. se recomandă temporizarea administrării la gravide în al doilea trimestru de sarcină;
c. se recomandă temporizarea administrării la gravide în ultimul trimestru de sarcină;
d. se poate administra la gravide pe tot parcursul sarcinii;
31. Administrarea lidocainei în timpul gravidității și lactației: (pg. 535-ABDE)

a. monitorizarea cardiacă fetală este recomandabilă, având în vedere faptul că lidocaina
penetrează bariera feto-placentară;
b. hipotensiunea de sarcină poate apărea în rare situaţii la paciente cu sarcină avansată, după
administrarea de lidocaină;
c. hipertensiunea de sarcină poate apărea în rare situaţii la paciente cu sarcină avansată, după
d. se recomandă înlocuirea alimentaţiei la sân pentru 24 de ore, în cazul pacientelor la care s-a
practicat anestezie locală cu lidocaină cu sau fără adrenalină;
e. nu s-a dovedit clar faptul că lidocaina ar fi eliminată în laptele matern.
32. Următoarele afirmații sunt false în legătură cu administrarea lidocainei în timpul

gravidității și lactației: (pg. 535-BE)
a. monitorizarea cardiacă fetală este recomandabilă, având în vedere faptul că lidocaina
penetrează bariera feto-placentară;
b. s-a dovedit clar faptul că lidocaina este eliminată în laptele matern;
c. hipotensiunea de sarcină poate apărea în rare situaţii la paciente cu sarcină avansată, după
d. se recomandă înlocuirea alimentaţiei la sân pentru 24 de ore, în cazul pacientelor la care s-a
practicat anestezie locală cu lidocaină cu sau fără adrenalină;
e. nu se recomandă înlocuirea alimentaţiei la sân pentru 24 de ore, în cazul pacientelor la care
s-a practicat anestezie locală cu lidocaină cu sau fără adrenalină.
33. Următoarele afirmații referitoare la lidocaină sunt corecte: (pg. 535-ABDE)

a. administrarea de soluţii anestezice locale cu adrenalină sau noradrenalină la pacienţii sub
tratament cu antidepresive triciclice poate induce hipertensiune severă persistentă;
b. fenotiazinele şi butirofenonele pot reduce sau anula efectul vasoconstrictor al adrenalinei;
c. fenotiazinele şi butirofenonele nu pot reduce sau anula efectul vasoconstrictor al adrenalinei;
d. interacţiunea lidocainei cu medicaţia vasopresoare poate duce la hipertensiune persistentă;
e. interacţiunea lidocainei cu medicaţia ocitocică ergotaminică poate duce la hipertensiune
persistentă sau chiar la accidente vasculare cerebrale.
34. Următoarele afirmații referitoare la lidocaină sunt false: (pg. 535-ACDE)

a. administrarea de soluţii anestezice locale cu adrenalină sau noradrenalină la pacienţii sub
tratament cu antidepresive triciclice poate induce o hipotensiune severă persistentă;
b. fenotiazinele şi butirofenonele pot reduce sau anula efectul vasoconstrictor al adrenalinei;
c. fenotiazinele şi butirofenonele nu pot reduce sau anula efectul vasoconstrictor al adrenalinei;
d. interacţiunea lidocainei cu medicaţia vasopresoare poate duce la hipotensiune persistentă;
e. interacţiunea lidocainei cu medicaţia ocitocică ergotaminică nu poate duce în niciun caz la
accidente vasculare cerebrale.
35. Reacțiile adverse după administrarea lidocainei sunt rare şi au legătură cu nivelurile
crescute de lidocaină liberă plasmatică, cauzate de: (pg. 535-ACDE)
a. supradozaj;
b. absorbție lentă;
6
c. absorbție rapidă;
d. injectare intravasculară;
e. fenomene idiosincrazice.
7
36. În reacțiile adverse după administrarea lidocainei, manifestările SNC sunt de tip excitație
sau/și inhibiție corticală, care au următoarele manifestări clinice: (pg. 535-ABCDE)
a. senzație de căldură sau frig;
b. parestezii;
c. nervozitate;
d. euforie, somnolență;
e. greață și vomă.
37. În reacțiile adverse după administrarea lidocainei, manifestările SNC sunt de tip excitație
sau/și inhibiție corticală, care au următoarele manifestări clinice: (pg. 535-ABCDE)
a. parestezii;
b. vedere dublă sau neclară;
c. tinitus;
d. convulsii;
e. chiar stop cardio-respirator.
38. Următoarele afirmații sunt corecte: (pg. 535-ADE)

a. manifestările clinice de excitaţie corticală, după administrarea lidocainei, pot lipsi sau pot fi
de foarte scurtă durată – în acest caz tabloul clinic evoluează direct cu somnolenţă,
inconştienţă şi stop cardio-respirator;
b. manifestările clinice de excitaţie corticală, după administrarea lidocainei, pot lipsi sau pot fi
inconştienţă dar în niciun caz nu duce la stop cardio-respirator;
c. moleşeala/somnolenţa după administrarea lidocainei reprezintă un semn clinic pentru nivel
plasmatic scăzut;
d. moleşeala/somnolenţa după administrarea lidocainei reprezintă un semn clinic pentru nivel
plasmatic ridicat;
e. manifestările de tip excitaţie sau/şi inhibiţie corticală, după administrarea lidocainei sunt
caracterizate prin senzaţie de căldură sau frig, parestezii, fotofobie, nervozitate, euforie,
confuzie, ameţeală, tinitus, somnolenţă, vedere dublă sau neclară, greaţă şi vomă,
tremurături, convulsii, stare de inconştienţă şi chiar stop cardio-respirator.
39. Manifestările cardiovasculare, în reacțiile adverse după administrarea lidocainei, cuprind:

(pg. 535-ABDE)
a. bradicardie;
b. hipotensiune;
c. hipertensiune;
d. rar colaps cardiovascular;
e. rar stop cardio-respirator.
40. Următoarele afirmații referitoare la lidocaină sunt corecte: (pg. 535-ACE)

a. reacţiile alergice după administrarea lidocainei sunt rare şi se datorează mai degrabă
conservantului metilparaben;
b. evaluarea clinică a sensibilităţii la anestezic prin injectare intradermică sau subcutanată are
valoare puternică;
c. evaluarea clinică a sensibilităţii la anestezic prin injectare intradermică sau subcutanată are
valoare discutabilă;
d. manifestările alergice după administrarea lidocainei cuprind: frisoane, papule, zona zoster;
e. manifestările alergice după administrarea lidocainei cuprind: edem, urticarie, reacții
anafilactoide.
8
41. Următoarele afirmații referitoare la lidocaină sunt corecte: (pg. 535-ABD)

a. evaluarea clinică a sensibilităţii la anestezic prin injectare intradermică sau subcutanată are
valoare discutabilă;
b. manifestările alergice după administrarea lidocainei cuprind: edem, urticarie, reacții
anafilactoide;
c. manifestările clinice de excitaţie corticală, după administrarea lidocainei, pot lipsi sau pot fi
inconştienţă dar în niciun caz nu duce la stop cardio-respirator;
d. manifestările de tip excitaţie sau/şi inhibiţie corticală, după administrarea lidocainei sunt
caracterizate prin senzaţie de căldură sau frig, parestezii, fotofobie, nervozitate, euforie,
confuzie, ameţeală, tinitus, somnolenţă, vedere dublă sau neclară, greaţă şi vomă,
tremurături, convulsii, stare de inconştienţă şi chiar stop cardio-respirator;
e. moleşeala/somnolenţa după administrarea lidocainei reprezintă un semn clinic pentru nivel
plasmatic scăzut.
42. Atitudinea terapeutică în supradozaj de lidocaină, cuprinde: (pg. 535-ABD)

a. in primul rând este necesară o atitudine preventivă, cu limitarea cantităţii de substanţă
injectată;
b. monitorizare cardio-respiratorie;
c. monitorizarea temperaturii corporale;
d. la apariţia oricăror semne de supradozaj, se va recurge în primul rând la oxigenoterapie;
e. dacă simptomele nu se remit, pacientul este trimis acasă.
43. Lidocaina HCl este contraindicată la următoarele categorii de pacienți: (pg. 535-A)
a. la pacienții cu hipersensibilitate la anestezice locale de tip amidic;
b. la toate categoriile de pacienți;
c. la pacienții cu hipersensibilitate la anestezice locale de tip esteri;
d. la pacienții cu tulburări renale;
e. nici un răspuns nu este corect.
44. Injectarea substanței de anestezic local (lidocaina): (pg. 534-B)

a. se va efectua intravascular;
b. se evită injectarea intravasculara;
c. nu presupune nicio regulă de injectare;
d. se va efectua intraarterial;
e. se va efectua intravenos.
45. Referitor la injectarea substanței de anestezic local (lidocaina): (pg. 534-AD)

a. este însoțită de aspirație;
b. nu este însoțită de aspirație;
c. aspirația se face dupa injectare;
d. aspirația se va efectua înainte de injectare;
e. injectarea se va efectua cât mai repede posibil.
46. Doza de anestezic local recomandată este: (pg. 534-C)

a. doza maximă eficientă;
b. 50 ml/kg-corp;
c. doza minimă eficientă;
d. doza medie eficientă;
9
e. 3 carpule/manoperă.
47. Riscul alergenic al substanțelor anestezice locale este datorat: (pg. 535-CD)
a. conservanților de tip sulfiți pentru lidocaină;
b. conservanților de tip paraben pentru adrenalină;
c. conservanți de tip sulfiți pentru adrenalină;
d. conservanți de tip paraben pentru lidocaină;
e. conservanți de tip sulfați pentru adrenalină.
48. Care sunt semnele precoce de neurotoxicitate centrală în cazul utilizării lidocainei? (pg.
535-ABC)
a. agitația;
b. tinitusul;
c. tulburări de vedere;
d. bradicardie;
e. tahipnee.
49. Semnele precoce de neurotoxicitate centrală în cazul utilizării lidocainei sunt: (pg. 535-
BCE)
a. bruxismul;
b. anxietatea;
c. amețeala;
d. euforie;
e. tremurături.
50. Care sunt semnele precoce de neurotoxicitate centrală în cazul utilizării lidocainei? (pg.
535-A)
a. stare depresivă și somnolență;
b. tahicardie și bradipnee;
c. diureză redusă;
d. hipersudorație;
e. toate variantele de mai sus.
51. Anestezicele locale de tip amidic se administrează cu precauție la pacienții cu: (pg. 535-C)
a. afecțiuni reumatismale;
b. fractură de col femural;
c. afecțiuni hepatice severe;
d. litiază urinară;
e. adenom de prostată.
52. După efectuarea anesteziei locale cu lidocaină se vor monitoriza: (pg. 535-BDE)
a. diureza;
b. ritmul cardiac;
c. VSH;
d. ritmul respirator;
e. starea de conștiență.
53. Unde are loc metabolizarea anestezicelor locale de tip amidic? (pg. 534-B)
a. splină;
b. ficat;
10
c. pancreas;
d. rinichi;
e. nicio variantă de mai sus.
54. În ce clasă de toxicitate se încadrează lidocaina HCl? (pg. 535-B)

a. clasa A;
b. clasa B;
c. clasa X;
d. clasa D;
e. clasa C.
55. Despre lidocaină putem afirma: (pg. 535-AC)

a. traversează bariera feto-placentară;
b. nu traversează bariera feto-placentară;
c. se recomandă monitorizare cardiacă fetală;
d. nu afectează fătul;
56. Administrarea de anestezice locale cu vasoconstrictor la pacienții tratați cu IMAO sau

antidepresive triciclice poate produce: (pg. 535-A)
a. hipertensiune severa persistentă;
b. hipotensiune arterială;
c. bradicardie;
d. tulburări metabolice;
e. oligurie.
57. Fenotiazinele și butirofenonele: (pg. 535-AC)

a. pot reduce efectul adrenalinei;
b. nu reduc efectul adrenalinei;
c. pot anula efectul adrenalinei;
d. nu interacționează cu adrenalina;
e. amplifică efectul adrenalinei.
58. Care sunt reacțiile adverse asupra SNC, la anestezicul local, lidocaină? (pg. 535-ABCD)
a. convulsii;
b. greață și vomă;
c. parestezii;
d. fotofobie;
e. colică biliară.
59. Manifestările cardio-vasculare apărute în urma administrării lidocainei sunt: (pg. 535-
ABD)
a. bradicardie;
b. hipotensiune;
c. edem pulmonar;
d. stop cardio-respirator (rar);
e. insuficiență cardiacă.
60. Care sunt reacțiile alergice din punct de vedere clinic, în urma administrării lidocainei?
(pg. 535-BCE)
11
a. purpură;
b. urticarie;
c. edem;
d. nistagmus;
e. reacții anafilactoide.
61. Cum procedăm în caz de supradozaj cu lidocaină? (pg. 535-B)
a. administrăm diazepam;
b. oxigenoterapie;
c. administrăm fibrinolitice;
d. administrăm IMAO;
62. Durata de instalare a anesteziei cu mepivacaină este de: (pg. 536-C)

a. 10 minute;
b. 5-8 minute;
c. 2-3 minute;
d. 20 minute;
e. 1 minut.
63. În cât timp se elimină mepivacaina din organism: (pg. 536-D)

a. 10 ore;
b. 3 ore;
c. 15 ore;
d. 30 ore;
e. 24 ore.
64. Care este doza maximă de mepivacaină pentru o administrare la pacienții

normoponderali, fără afecțiuni generale asociate? (pg. 536-C)
a. 50 mg;
b. 100 mg;
c. 300 mg;
d. 500 mg;
e. 400 mg.
65. Efectul teratogen al mepivacainei încadrează substanța în clasa: (pg. 537-C)

a. A;
b. B;
c. C;
d. D;
e. X.
66. Reacțiile adverse posibile în urma administrării de mepivacaină sunt: (pg. 537-ABDE)
a. nervozitate;
b. nistagmus;
c. sialoree;
d. cefalee;
e. logoree.
67. Reacțiile adverse posibile în urma administrării de mepivacaină sunt: (pg. 537-CDE)
a. HDS;
12
b. HTA;
c. logoree;
d. greață;
e. tahipnee urmată de apnee.
68. Dozele mari de mepivacaină pot produce: (pg. 537-ABD)

a. vasodilatație;
b. colaps;
c. vasoconstricție;
d. aritmii ventriculare;
e. vomă.
69. În caz de convulsii în urma supradozării cu mepivacaină se va administra: (pg. 537-C)

a. corticoterapie;
b. antibiotice;
c. diazepam;
d. barbiturice;
e. nu se administrează niciun tratament.
70. Articaina: (pg. 538-D)

a. este un vasoconstrictor;
b. este un anestezic local de tip amidic;
c. este un anestezic local de tip ester;
d. este un anestezic local de tip amidic, dar care conține și o grupare esterică;
e. nu este un anestezic local.
71. Durata de instalare a anesteziei cu articaină este de: (pg. 538-D)

a. 1 minut;
b. 5 minute;
c. 10 minute;
d. 2-3 minute;
e. 7-8 minute.
72. Durata anesteziei eficiente cu articaină este: (pg. 538-A)

a. 60-75 minute;
b. 85-100 minute;
c. 30 minute;
d. 40 minute;
e. 15-20 minute.
73. Pentru anestezia plexală, cantitatea de articaină folosită este (1 carpulă = 1.7): (pg. 538-A)
a. 1 carpulă;
b. 2-3 carpule;
c. 3 carpule;
d. 5 carpule;
e. 6-7 carpule.
74. Pentru anestezia tronculară, cantitatea de articaină folosită este (1 carpulă=1.7): (pg. 538-
C)
a. 4-5 carpule;
13
b. 6 carpule;
c. 1-2 carpule;
d. 7 carpule;
e. 3 carpule.
75. Este contraindicată administrarea de articaină la copiii sub: (pg. 539-B)

a. 6 ani;
b. 4 ani;
c. 8 ani;
d. 9 ani;
e. 10 ani.
76. Atricaina se administrează cu precauție la pacienții cu următoarele afecțiuni: (pg. 539-

AB)
a. hepatice;
b. renale;
c. digestive;
d. neuropsihice;
e. osteoarticulare.
77. Efectul teratogen al articainei încadrează substanța în clasa: (pg. 539-C)

a. A;
b. B;
c. C;
d. D;
e. X.
78. Injectarea concomitentă a articainei cu betablocante non-cardioselective conduce la: (pg.

539-C)
a. scăderea tensiunii arteriale;
b. menținerea tensiunii arteriale;
c. creșterea tensiuniii arteriale;
d. reacții cutanate;
e. tulburări digestive.
79. Riscul principal în caz de injectare rapidă și în cantitate mare a articainei este: (pg. 539-
E)
a. cefalee;
b. greață;
c. tinitus;
d. apnee;
e. necroză locală.
80. În caz de supradozaj cu articaină: (pg. 540-ACD)

a. se administrează oxigenoterapie pe mască;
b. nu se administrează medicamente;
c. se administrează la nevoie anticonvulsivante;
d. se va apela de urgență la un serviciu specializat;
e. se administrează AINS.
14
81. Prilocaina: (pg. 541-AD)

a. este un anestezic local amino-amidic;
b. este un anestezic local de tip ester;
c. este asociată cu adrenalina ca vasoconstrictor;
d. este asociată cu felipresina ca vasoconstrictor;
e. nu se asociază cu vasoconstrictor.
82. Care dintre următoarele anestezice locale are efect redus asupra sistemului
cardiovascular? (pg. 541-B)
a. mepivacaina;
b. prilocaina;
c. lidocaina;
d. bupivacaina;
e. cocaina.
83. Ce risc teratogen prezintă prilocaina? (pg. 541-C)

a. clasa A;
b. clasa B;
c. clasa C;
d. clasa D;
e. clasa X.
84. Care este rolul vasoconstrictorului asociat cu anestezicele locale? (pg. 541-AB)
a. asigură o resorbție mai lentă a anestezicului în circulație;
b. crește potența și durata anestezicului local;
c. scade potența și durata anestezicului local;
d. crește riscul de toxicitate sistemica;
e. nu are niciun rol.
85. Care este rolul vasoconstrictorului asociat cu anestezicele locale? (pg. 541-BC)
a. crește riscul de sângerare locală;
b. scade riscul de sângerare locală;
c. scade riscul de toxicitate sistemică;
d. scade potența anestezicului local;
e. scade durata anesteziei.
86. Care dintre următoarele substanțe au efect vasoconstrictor? (pg. 541-ABE)

a. adrenalina;
b. noradrenalina;
c. nitroglicerina;
d. nifedipina;
e. felipresina.
87. Care este cel mai eficient vasoconstrictor folosit în soluțiile anestezice locale? (pg. 541-C)
a. noradrenalina;
b. felipresina;
c. adrenalina;
d. neo-cobefrinul;
e. nitroglicerina.
15
88. Efectul local al adrenalinei este: (pg. 541-ACD)

a. induce hemostază rapidă;
b. induce hemoragie;
c. reduce absorbția anestezicului în fluxul sanguin;
d. crește puterea anestezicului;
e. scade efectul anestezicului.
89. Efectul adrenalinei la pacienții cardiovasculari este: (pg. 542-AB)

a. induce HTA;
b. induce tahicardie;
c. induce bradicardie;
d. nu are niciun efect;
e. induce bradicardie și tahicardie.
90. La pacienții cu astm bronșic: (pg. 542-A)

a. se evită administrarea de anestezic cu adrenalină;
b. este indicată administrarea de anestezic cu adrenalină;
c. nu prezintă niciun risc anestezia cu vasoconstrictor;
d. este obligatorie administrarea de anestezic cu vasoconstrictor;
91. La pacienții diabetici: (pg. 542-A)

a. se evită administrarea de anestezic cu adrenalină;
b. este indicată administrarea de anestezic cu adrenalină;
c. nu prezintă niciun risc anestezia cu vasoconstrictor;
d. este obligatorie administrarea de anestezic cu vasoconstrictor;
92. Cum procedăm în cazul unui pacient alergic la sulfit? (pg. 542-CE)
a. se administrează lidocaină cu adrenalină;
b. se administrează articaină cu adrenalină;
c. se evită administrarea de anestezice cu vasocorectiv;
d. se recomandă administrarea de anestezice cu vasocoretiv;
e. se ține cont de riscul alergogen al conservantului bisulfit.
93. Referitor la pacientele gravide în ce perioadă a sarcinii nu este indicată administrarea

anestezicului local însoțit de vasoconstrictor? (pg. 542-AC)
a. în primul trimestru;
b. în trimestrul al doilea;
c. în ultimul trimestru;
d. pe toată perioada sarcinii;
94. Administrarea anestezicului cu vasoconstrictor în ultimul semestru de sarcină: (pg. 542-

BCE)
a. scade riscul de declanșare al travaliului;
b. crește riscul de declanșare al travaliului;
c. contractă uterul;
d. produce malformații la făt;
16
e. trebuie evitat.
95. Felipresina: (pg. 542-AE)

a. este un vasoconstrictor local non-catecolaminic;
b. este un vasoconstrictor local catecolaminic;
c. nu este un vasoconstrictor local;
d. este un vasodilatator;
e. este un derivat de vasopresină.
96. Felipresina: (pg. 542-BCE)

a. este indicată în graviditate;
b. este indicată la pacienții cardiaci;
c. este contraindicată în graviditate;
d. este contraindicată la pacienții cu afecțiuni osteo-articulare;
e. nu are efecte directe de tip adrenergic asupra miocardului.
97. Anestezia topică: (pg. 545-ABC)

a. determină insensibilitatea stratului superficial al mucoasei;
b. determină insensibilitatea țesutului submucos;
c. acționează 2-3 mm sub mucoasă;
d. acționează 5 mm sub mucoasă;
e. acționează 8 mm sub mucoasă.
98. În anestezia topică se folosesc: (pg. 545-BD)

a. soluții cu concentrații mai mici decât în anestezia prin infiltrație;
b. soluții cu concentrații mai mari decât în anestezia prin infiltrație;
c. soluții cu concentrații egale cu cele folosite în anestezia prin infiltrație;
d. soluții pe bază de xilină;
e. soluții pe bază de articaină.
99. Care dintre următoarele operațiuni stomatologice necesită doar anestezie topică? (pg.
545-BCD)
a. pulpectomie;
b. detartraj;
c. adaptarea unei coroane la colet;
d. finisarea unei obturații de colet;
e. extirparea unui granulom.
545-CD)
a. rezecția apicală;
b. extracții de molar de minte;
c. suprimarea reflexului de vomă în cazul amprentării;
d. aplicarea filmului radiologic distal în cavitatea orală;
e. periaj dentar profesional.
545-A)
a. extracția dinților temporari mobile cu rizaliză accentuată;
b. extracția incisivilor permanenți;
17
c. extracția molarilor de 6 ani;

d. incizia unor abcese profunde;
e. extirparea vitală a pulpei dentare.
545-A)
a. incizia unor abcese superficializate la mucoasă;
b. extracția incisivilor permanenți;
c. extracția molarilor de 6 ani;
d. incizia unor abcese profunde;
e. extirparea vitală a pulpei dentare.
103. Tehnica de anestezie prin „imbibiție” (D. Theodorescu) a unui nerv situat relativ
submucos presupune o anestezie: (pg. 545-C)
a. plexală;
b. prin infiltrație;
c. topică;
d. generală;
e. niciun răspuns nu este corect.
104. Tehnica de anestezie topică descrisă de D. Theodorescu („imbibiție”) se folosește pentru:

(pg. 545-A)
a. anestezia nervului nazopalatin al lui Scarpa pe podeaua fosei nazale, anterior de cornetul inferior;
b. anestezia nervului nazopalatin al lui Scarpa pe peretele lateral al fosei nazale;
c. anestezia nervului nazopalatin al lui Scarpa pe podeaua fosei nazale, posterior de cornetul inferior;
d. anestezia nervului infraorbitar;
e. anestezia nervului alveolar inferior.
105. Dezavantajele anesteziei intraligamentare sunt: (pg. 546-DE)

a. variații de tensiune arterială;
b. tehnica de lucru complexă;
c. injectarea intravenoasă;
d. ischemie produsă de presiunea mare;
e. risc crescut de a produce alveolită.
106. Riscul de alveolită crește în cazul: (pg. 546-D)

a. anesteziei prin infiltrație;
b. anesteziei la tuberozitate;
c. anesteziei topice;
d. anesteziei intraligamentare;
e. anesteziei tronculare.
191. Concentrația anestezicului folosit în anestezia topica este: (pg. 545-CDE)

a. mai mică decât pentru injectare;
b. egală cu cea pentru anestezia tronculară;
c. mai mare decât cea pentru injectare;
d. xilină 5-10%;
e. tetracaină 2%.
192. Anestezia de contact se utilizează pentru: (pg. 545-ABCDE)
18
a. mici intervenții pe fibromucoasa gingivală;

b. suprimarea reflexului de vomă în cazul amprentării;
c. extracția dinților temporari mobili;
d. incizia abceselor superficializate la nivelul mucoasei;
e. detartraj.
193. Anestezia de contact se utilizează în următoarele cazuri: (pg. 545-ACDE)

a. suprimarea reflexului de vomă în aplicarea distală a filmului radiologic în cavitatea orală;
b. extracția dinților temporari cu rizaliză insuficientă;
c. anestezia unui nerv situat relativ mucos (anestezia prin imbibiție);
d. adaptarea unei coroane la colet;
e. înaintea puncției anestezice.
194. Tehnica de utilizare a anesteziei topice presupune: (pg. 545-BDE)

a. puncția mucoasei;
b. depunerea anestezicului;
c. utilizarea unor instrumente scumpe;
d. uscarea în prealabil a locului de aplicare;
e. așteptarea instalării anesteziei.
195. Durata anesteziei topice este de: (pg. 545-A)

a. 10-15 minute până la 45-60 minute;
b. 2 ore;
c. numai 3 minute;
d. 8 ore;
e. toate variantele sunt corecte.
196. Aplicarea anestezicului topic se realizează: (pg. 545-ABC)

a. prin badijonare;
b. prin pulverizare;
c. sub formă de pastă;
d. prin injectare;
197. Instalarea anesteziei de contact se realizează în: (pg. 545-BC)

a. maxim 20 minute;
b. minim 2-3 minute;
c. maxim 10-15 minute;
d. minim 30 minute;
e. nicio variantă corectă.
198. Anestezia locală prin infiltrație presupune: (pg. 545-AD)

a. introducerea anestezicului în țesuturi cu ajutorul unei seringi;
b. aplicarea topică a anestezicului;
c. dispunerea anestezicului cât mai departe de terminațiile nervoase;
d. dispunerea anestezicului în apropierea unui trunchi nervos;
199. Puncția, în cazul anesteziei locale prin infiltrație, pentru mucoasa cavității orale, se
realizează: (pg. 545-D)
19
a. intradermic;
b. în stratul epitelial;
c. intradermic, apoi în stratul mucos;
d. submucos;
e. subcutanat.
200. Puncția, în cazul anesteziei locale prin infiltrație, pentru tegumentele cervico-faciale, se
realizează: (pg. 545-AB)
a. intradermic;
b. subcutanat;
c. submucos;
d. intraosos;
e. toate variantele sunt false.
201. Sunt considerate anestezii prin infiltrație inclusiv: (pg. 545-ABDE)

a. anestezia paraapicală supraperiostală;
b. anestezia intraligamentară;
c. anestezia prin pulverizare;
d. anestezia intraosoasă;
e. anestezia tronculară periferică.
202. Anestezia submucoasă: (pg. 545-BCDE)

a. se aplică abceselor situate profund;
b. acul pătrunde strict submucos;
c. se aplică în cazul abceselor situate strict submucos;
d. acul pătrunde deasupra procesului septic;
e. anestezicul se infiltrează de-a lungul viitoarei linii de incizie.
203. În cazul anesteziei submucoase: (pg. 545-ABDE)

a. periostul nu este anesteziat;
b. pe măsură ce anestezicul se infiltrează apare ischemia mucoasei;
c. durata anesteziei este mare (până la 5 ore);
d. durata anesteziei este mică;
e. senzația dureroasă apare în momentul exercitării unei presiuni pe periost.
204. În anestezia submucoasă: (pg. 545-B)

a. periostul este anesteziat;
b. anestezia are durată scăzută;
c. acul pătrunde în procesul septic;
d. nu apare ischemia mucoasei în urma anesteziei;
e. nicio variantă nu este corectă.
205. Anestezia intradermică: (pg. 546-ABCE)

a. este utilizată în intervenții la nivel tegumentar;
b. este utilizată în corectarea unor defecte postexcizionale;
c. este utilizată în plastii cu lambouri locale de mici dimensiuni;
d. este utilizată în extracții dentare;
e. se adresează tegumentelor.
20
206. Anestezia plexală este mai eficientă la: (pg. 546-BCE)

a. vâstnici;
b. copii;
c. tineri;
d. persoanele cu corticala osoasă mai densă;
e. persoanele cu o spongie cu canale haversiene mai largi.
207. Anestezia plexală asigură anestezia: (pg. 546-ABD)

a. mucoasei vestibulare;
b. a 1-2 dinți în apropierea puncției;
c. tuturor dinților de pe hemiarcada interesată;
d. periostului și osului în zona în care s-a infiltrat anestezicul;
e. pe toată arcada.
208. Indicațiile anesteziei plexale sunt: (pg. 546-ABCDE)

a. extracții dentare;
b. rezecții apicale;
c. inserarea implanturilor dentare;
d. extirparea tumorilor gingivale;
e. extirparea chisturi de mici dimensiuni.
209. Puncția anestezică în cazul anesteziei plexale se efectuează: (pg. 546-ADE)

a. în vestibulul bucal, la joncțiunea dintre mucoasa mobilă și mucoasa fixă;
b. penetrând osul;
c. în spongioasa osoasă;
d. cu bizoul acului orientat spre planul osos;
e. deasupra apexului dintelui.
210. În cazul anesteziei plexale, descărcarea unei cantități mici de anestezic în timpul
retragerii acului, realizează: (pg. 546-A)
a. extinderea teriroriului anesteziat;
b. anestezia unui teriroriu mic;
c. anestezia intregii arcade;
d. toate variantele de mai sus;
211. Avantajele anesteziei intraligamentare sunt: (pg. 546-ABCE)

a. posibilitatea localizării anesteziei la un singur dinte;
b. instalarea rapidă a anesteziei 25-40 secunde;
c. folosirea unei cantități reduse de anestezic;
d. folosirea de seringi scumpe;
e. posibilitatea anesteziei mai multor dinți fără riscul de supradozaj.
212. Dezavantajele anesteziei intraligamentare sunt: (pg. 546-ABD)

a. necesită seringi speciale;
b. apariția frecventă a alveolitei postextracționale;
c. folosirea unei cantități mari de anestezic;
d. durerea locală postanestezică;
e. nicio variantă de mai sus nu este corectă.
21
213. Indicațiile anesteziei intraligamentare sunt : (pg. 546-ABC)

a. pacienți cu risc de hemoragie;
b. pacienți cu tulburări hepatice;
c. pacienți sub tratament cu anticoagulante;
d. dinți temporari;
e. infecții la locul de puncție.
214. Contraindicațiile anesteziei intraligamentare sunt: (pg. 546-BCD)

a. pacienți cu risc hemoragic;
b. dinți temporari;
c. inflamații la locul de puncție;
d. infecții la locul de puncție;
e. pacienți cu tulburări hepatice.
215. În cazul anesteziei intraligamentare: (pg. 546-AC)

a. se folosește o seringă specială cu arc și declanșator;
b. fiecare apăsare pe declanșator eliberează o cantitate oarecare de anestezic;
c. fiecare apăsare pe declanșator eliberează o cantitate de 0.20 ml anestezic;
d. se realizează puncții profunde cu lezare vasculară și nervoasă;
e. se realizează puncția intraosoasă.
216. Între etapele realizării anesteziei intraligamentare se regăsesc: (pg. 546-ACDE)

a. antiseptizarea papilelor interdentare ale dintelui interesat;
b. folosirea anestezicului de contact nu este necesară;
c. folosirea anestezicului de contact;
d. introducerea acului prin papila interdentară;
e. orientarea bizoului acului spre dinte.
217. În cazul dinților pluriradiculari, anestezia intraligamentară presupune puncții: (pg. 546-
A)
a. în papilele interdentare ale dintelui interesat, cât și vestibulare și palatinale/linguale;
b. doar vestibulare;
c. doar linguale/palatinale;
d. doar în papilele interdentare ale dintelui interesat;
e. nicio variantă nu este corectă.
218. Anestezia intraosoasă: (pg. 548-ABCD)

a. se folosește în special la mandibulă;
b. se urmarește infiltrația spongioasei osoase cu soluție anestezică;
c. se urmarește infiltrația spongioasei osoase prin traversarea corticalei;
d. presupune folosirea unui perforator cu mandren;
219. În anestezia intraosoasă: (pg. 548-ABCD)

a. se folosește un perforator cu mandren;
b. presupune străbaterea corticalei osoase;
c. perioada de instalare a anesteziei este scurtă (aproximativ 30 secunde);
d. durata anesteziei variază între 15-45 minute;
e. se folosește seringă cu arc declanșator.
22
220. Prin anestezia tronculară periferică se realizează: (pg. 550-ABD)

a. întreruperea conductibilității;
b. anestezia pe traiectul unui nerv;
c. anestezia filetelor nervoase terminale;
d. anestezia care vizează trunchiul nervos și ramurile sale;
221. Anestezia tronculară periferică: (pg. 550-ADE)

a. are durata de acțiune mai mare;
b. are durata de acțiune mai scurtă;
c. deformează zona anesteziată;
d. nu deformează zona anesteziată;
e. permite efectuarea unor manopere pe teritorii întinse și într-un timp mai îndelungat.
222. Reperele de ghidaj ale locului de puncție în anestezia tronculară periferică sunt: (pg. 550-
AD)
a. esențiale: elemente osoase ale craniului;
b. esențiale: parți moi;
c. esențiale: dinți;
d. secundare: dinți și parți moi;
223. Anestezia tronculară bazală se realizează: (pg. 550-BCE)

a. la gaura rotundă pentru nervul mandibular;
b. la gaura ovală pentru nervul mandibular;
c. la gaura rotundă pentru nervul maxilar;
d. la gaura ovală pentru nervul maxilar;
e. prin anestezia nervilor la ieșirea din baza craniului.
224. Teritoriul anesteziat prin anestezia la tuberozitate este reprezentat de: (pg. 550-ABCDE)
a. molarii superiori;
b. osul alveolar;
c. fibromucoasa vestibulară;
d. peretele posterior al sinusului maxilar;
e. mucoasa sinusului maxilar.
225. Anestezia la tuberozitate este indicată: (pg. 550-CD)

a. manoperelor chirurgicale realizate în dreptul frontalilor superiori;
b. manoperelor stomatologice realizate în dreptul dinților frontali inferiori;
c. manoperelor stomatologice realizate în dreptul molarilor superiori;
d. în cazul în care anestezia plexală este insuficientă;
226. Contraindicațiile anesteziei tronculare periferice la maxilar sunt: (pg. 550-ABCD)

a. procese inflamatorii aflate în treimea distală a vestibulului superior sau retrotuberozitar;
b. procese tumorale aflate în treimea distală a vestibulului superior sau retrotuberozitar;
c. pacienți cu hemofilie;
d. pacienți care urmează un tratament cu anticoagulante;
e. toate răspunsurile sunt false.
23
227. Anestezia nervilor alveolari superio-posteriori: (pg. 550-E)

a. se poate realiza pe cale externă;
b. se poate realiza pe cale internă (orală);
c. se poate realiza pe cale cutanată;
d. pe cale cutanată se folosește foarte rar;
228. Anestezia la tuberozitate pe cale cutanată: (pg. 550-ABCD)

a. se realizează destul de rar;
b. puncția are loc înaintea mușchilui maseter;
c. puncția are loc sub marginea inferioara a osului zigomatic;
d. nu se perforează mucoasa jugală;
e. necesită perforarea mucoasei jugale.
229. Indicațiile anesteziei la tuberozitate pe cale cutanată sunt: (pg. 550-BCDE)

a. statusul general al pacientului indică anestezia generală;
b. statusul general al pacientului contraindică anestezia generală;
c. prezența unor obstacole la locul de puncție pe cale orală;
d. prezența unor abcese la locul de puncție pe cale orală;
e. prezența unor tumori la locul de puncție pe cale orală.
230. Reperele pentru anestezia la tuberozitate pe cale orală sunt: (pg. 550-BDE)
a. curba lui Spee a molarilor inferiori;
b. creasta zigomato-alveolară;
c. rădăcina distală a molarului de 12 ani superior;
d. rădăcina mezială a moralui de 12 ani superior;
e. mucoasa mobilă.
231. Poziția pacientului în cazul anesteziei la tuberozitate pe cale orală este: (pg. 550-ABCE)
a. pacientul este așezat în fotoliul dentar;
b. pacientul are capul în ușoară extensie;
c. gura este întredeschisă;
d. gura este dechisă larg;
e. mandibula usor deviată de partea unde se va face puncția.
232. În anestezia la tuberozitate pe cale orală, parțile moi labio-geniene se îndepărtează: (pg.
550-ABC)
a. cu indexul mâinii stangi în cazul anesteziei pe partea dreaptă;
b. cu policele în cazul anesteziei pe partea stângă;
c. cu pulpa degetului se fixeaza reperul osos;
d. cu indexul mâinii stângi în cazul anesteziei de partea stângă;
233. Anestezia la gaura incisivă: (pg. 551-ABCE)

a. se indica în asociere cu anestezia plexală pentru intervenții la grupul frontal superior
b. interesează fibromucoasa palatină în treimea anterioară;
c. presupune puncția la nivelul papilei incisive;
d. presupune puncția realizată în vestibulul bucal;
e. se indică în asociere cu anestezia tronculară periferică a nervilor infraorbitali pentru
intervenții la nivelul grupului frontal superior.
24
234. În cazul extracției caninului superior stânga, se recomandă efectuarea anesteziei astfel:
(pg. 551-DE)
a. plexală + intraligamentară;
b. plexală + Spix;
c. intraligamentară;
d. plexală + anestezia nervului nazopalatin;
e. plexală + „la gaura incisivă”.
235. Puncția în anestezia nervului nazopalatin se realizează: (pg. 551-ABE)

a. la nivelul papilei incisive;
b. pe linia mediană, palatinal, între incisivii centrali superiori;
c. într-una dintre rugile palatine;
d. vestibular în dreptul dintelui interesat;
e. la 0,5 cm înapoia și deasupra coletului incisivilor centrali superiori.
236. Anestezia nervului nazopalatin (prin puncție la gaura incisivă): (pg. 551-ABCDE)
a. este dureroasă datorită inervației bogate de la nivelul papilei incisive;
b. este dureroasă datorită aderenței fibromucoasei palatine;
c. este dureroasă datorită lipsei de țesut conjunctiv de la acest nivel;
d. presupune realizarea anesteziei de contact și puncția pe marginea papilei;
e. presupune injectarea a 0,20-0,50 ml soluție anestezică.
237. Anestezia nervului nazopalatin se poate realiza prin: (pg. 551-CDE)

a. puncție în vestibulul bucal în dreptul molarilor;
b. puncție în zona lingulei;
c. imbibiție pe podeaua fosei nazale;
d. procedeul Hoffer;
e. proceul Escat.
238. Fibromucoasa palatină din regiunea aflată distal de canini este inervată de: (pg. 552-A)
a. nervul palatin mare;
b. nervul incisiv;
c. nervul palatinal mic;
d. nervul alveolar inferior;
e. nervul bucal.
239. Anestezia nervului palatin mare este indicată: (pg. 552-DE)

a. fibromucoasei palatine anterioare (înaintea caninilor);
b. fibromucoasei palatine din treimea posterioară;
c. fibromucoasei palatine pe întreaga suprafață;
d. fibromucoasei palatine din zona premolarilor și molarilor;
e. fibromucoasei palatine situată în cele doua treimi posterioare.
240. Anestezia nervului palatin mare este indicată: (pg. 552-CDE)

a. în cazul unor manopere în zona incisivilor superiori;
b. în cazul unor manopere în zona molarilor inferiori;
c. ca și completare a unei anestezii tronculare periferice la nervii alveolari supero-posteriori;
d. ca și completare a unei anestezii plexale pentru manopere în zona premolarilor superiori;
e. ca și completare a unei anestezii plexale pentru manopere în zona molarilor superiori.
25
241. În anestezia la gaura palatină: (pg. 552-ACDE)

a. nu se urmărește pătrunderea în canal;
b. se folosesc uzual 50-100 ml soluție;
c. puncția se realizează în dreptul molarului doi superior;
d. direcția acului este în sus, înapoi și ușor înafară;
e. seringa ajunge în dreptul comisurii de partea opusă.
242. Accidentele minore care pot apărea în cazul unei anestezii „la gaura palatină” sunt: (pg.
552-ABCDE)
a. hemoragii prin înțeparea vaselor palatine;
b. injectarea bruscă a soluției anestezice;
c. decolarea mucoperiostului cu necroză limitată a fibromucoasei palatine;
d. infiltrarea vălului moale;
e. edem tranzitoriu în zona vălului moale.
243. Injectarea bruscă a soluției anestezice în timpul anesteziei „la gaura palatină” produce:
(pg. 552-AB)
a. decolarea mucoperiostului;
b. riscul de necroză a fibromucoasei palatine;
c. riscul de fibroză a fibromucoasei palatine;
d. hemostază prin înteparea vaselor palatine;
244. Cantitatea de substanță anestezică recomandată în cazul anesteziei prin infiltrație a

fibromucoasei palatine este de: (pg. 552-A)
a. 0,30 - 0,50 ml;
b. 30 - 50 ml;
c. 300 - 500 ml;
d. 0,01 - 0,02 ml;
e. 70 - 100 ml.
245. Aria de anestezie în cazul anesteziei nervului infraorbital cuprinde: (pg. 553-BCD)
a. mandibula;
b. aripa nasului;
c. dinții frontali superiori (incisivii centrali, incisivii laterali și caninii);
d. procesul alveolar între linia mediană și primul premolar;
246. Aria de anestezie în cazul anesteziei nervului infraorbital cuprinde: (pg. 553-ABCD)
a. incisivii centrali superiori, incisivii laterali superiori și caninii superiori;
b. pleoapa inferioră;
c. aripa nasului;
d. mucoasa vestibulară și periostul de la linia mediană până la primul premolar;
e. mucoasa vestibulară și periostul din zona molarilor trei.
247. Aria de anestezie în cazul anesteziei nervului infraorbital cuprinde: (pg. 553-CDE)
a. peretele posterior al sinusului maxilar și mucoasa care il tapetează;
b. procesul alveolar inferior după linia mediană;
26
c. jumătate din buza superioară;

d. pleoapa inferioară;
e. dinții frontali superiori.
248. Anestezia nervului infraorbital: (pg. 553-ABCDE)

a. are printre indicații manopere realizate în zona dinților frontali superiori;
b. necesită completare prin infiltrație a fibromucoasei palatine în cazul intervențiilor
chirurgicale;
c. necesită completare prin anestezia nervului nazopalatin în cazul manoperelor la incisivii centrali;
d. nu interesează pleoapa superioară;
e. se realizează pe cale orală în medicina dentară.
249. Gaura infraorbitală este situată: (pg. 553-BCD)

a. la 80 mm sub rebordul orbitar inferior;
b. la 6-8 mm sub rebordul orbitar inferior;
c. la 5 mm înăuntrul liniei verticale medio-pupilare;
d. pe aceeași verticală care unește gaura supraorbitară de gaura mentonieră;
250. Gaura infraorbitală este situată: (pg. 553-ACD)

a. la 6-8 mm sub rebordul orbitar inferior;
b. la 5 mm înafara liniei verticale medio-pupilare;
c. la unirea celor 2/3 externe cu 1/3 internă a marginii infraorbitale, sub sutura zigomato-maxilară;
d. pe aceeași verticală care unește gaura supraorbitară de gaura mentonieră;
e. toate răspunsurile sunt corecte.
251. Puncția anestezică în cazul anesteziei nervului infraorbital pe cale orală se realizează în:
(pg. 553-ABC)
a. fosa canină;
b. mucoasa mobilă;
c. deasupra și lateral de vârful rădăcinii caninului;
d. canalul incisiv;
e. toate răspunsurile sunt corecte.
252. Pentru anestezia dinților frontali, prin anestezia nervului infraorbital, se pătrunde cu
acul în canal: (pg. 553-A)
a. 6-10 mm;
b. 10-20 mm;
c. 0,05-0,50 mm;
d. 2-3 mm;
e. 30-40 mm.
253. Reperele anesteziri nervului infraorbital, pe cale cutanată sunt: (pg. 553-BCD)
a. medial și superior de gaura infraorbitală;
b. medial și inferior de gaura infraorbitală;
c. în dreptul aripii nazale;
d. 0.5-1 cm în afara șanțului nazogenian;
27
254. Pentru a evita pătrunderea acului în orbită, în anestezia nervului infraorbital, pe cale
cutanată: (pg. 553-AC)
a. se intră cu acul pe canal maxim 0,5-1 cm;
b. se intră cu acul pe canal maxim 5-10 cm;
c. se poziționează indexul mâinii stângi pe podeaua orbitei;
d. nu se întâmplă niciodată oricât se pătrunde cu acul;
e. nu se poate evita pătrunderea acului în orbită.
255. În cazul pătrunderii acului în orbită, în anestezia nervului infraorbital, pe cale cutanată
poate apărea: (pg. 553-D)
a. diplopie permanentă;
b. pierderea ireversibilă a vederii;
c. anestezia nervului bucal;
d. lipsa temporară a vederii;
256. Reperele în cazul anesteziei la gaura palatină sunt: (pg. 552-E)

a. lingula;
b. ramura ascendentă a mandibulei;
c. coletul incisivilor centrali superiori;
d. ultimul molar la 5 cm deasupra coletului;
257. Anestezia de contact se utilizează pentru: (pg. 545-ABDE)

a. mici intervenții pe fibromucoasa gingivală;
b. suprimarea reflexului de vomă în cazul amprentării;
c. extracția dinților definitivi;
d. incizia abceselor superficializate la nivelul mucoasei;
e. înaintea puncției anestezice.
258. Sunt anestezii de contact următoarele: (pg. 545-CE)

a. tronculară periferică;
b. intraligamentară;
c. prin pulverizare;
d. intraosoasă;
e. prin badijonare.
259. Următoarele sunt anestezii de contact, cu excepția anesteziei: (pg. 545-ABD)

a. intraligamentare;
b. tronculare periferice;
c. prin pulverizare;
d. intraosoase;
e. prin imbibiție.
260. Indicațiile anesteziei plexale sunt: (pg. 545-ABCDE)
a. rezecțiile apicale;
b. intervențiile chirurgicale parodontale;
d. extracțiile dentare;
e. extirparea chisturilor de mici dimensiuni.
28
261. Între etapele realizării anesteziei intraligamentare se regăsesc următoarele, cu excepția:

(pg. 546-B)
a. introducerea acului prin papila interdentară;
b. folosirea anestezicului de contact nu este necesară;
c. folosirea anestezicului de contact;
d. antiseptizarea papilelor interdentare ale dintelui interesat;
e. orientarea bizoului acului spre dinte.
262. În anestezia „la tuberozitate” când se pierde contactul cu osul poate apărea riscul: (pg.
550-CE)
a. de infecții bacterine;
b. ca anestezia să fie superficială;
c. puncționării unui vas de sânge;
d. nu apare niciun risc;
e. de formare a unui hematom.
263. Etapele limitării hematomului în anestezia „la tuberozitate” sunt: (pg. 550-AE)
a. comprimarea obrazului sub osul zigomatic cu podul palmei;
b. comprimarea obrazului de partea opusă locului de puncție;
c. administrare de anticoagulant;
d. compresiune orală printr-un tampon plasat în fundul de sac vestibular inferior;
e. compresiune orală printr-un tampon plasat în fundul de sac vestibular superior.
264. Anestezia la gaura incisivă: (pg. 551-CE)

a. se indică în asociere cu anestezia plexală pentru intervenții la grupul lateral;
b. interesează fibromucoasa palatină în treimea posterioră;
c. presupune puncția la nivelul papilei incisive;
d. presupune puncția realizată în vestibulul bucal;
e. se indică în asociere cu anestezia tronculară periferică a nervilor infraorbitali, pentru
intervenții la nivelul grupului frontal superior.
265. Anestezia nervului nazopalatin se poate realiza prin următoarele metode, cu excepția:
(pg. 551-AB)
a. puncție în vestibulul bucal în dreptul molarilor;
b. puncție în zona lingulei;
c. imbibiție pe podeaua fosei nazale;
d. procedeul Hoffer;
e. proceul Escat.
269. Metodele de realizare a anesteziei nervului alveolar inferior sunt: (pg. 554-ABC)
a. pe cale orală la spina Spix;
b. pe cale cutanată submandibular;
c. pe cale cutanată retromandibular și superior;
d. pe cale cutanată retromandibular și inferior;
e. pe cale cutanată subzigomatic.
270. Când se practică anestezia nervului alveolar inferior, pe cale cutantă? (pg. 554-ABCD)
a. în procese inflamatorii;
b. în procese tumorale;
c. în caz de trismus;
d. când nu este permis accesul la locul de puncție;
29
e. când dorește pacientul.
271. Reperele pentru spina Spix sunt: (pg. 554-ABC)

a. creasta temporală medial și posterior de marginea anterioară a ramului mandibular;
b. plica pterigomandibulară situată de-a lungul marginii anterioare a mușchiului pterigoidian intern;
c. planul de ocluzie al molarilor inferiori;
d. plica pterigomandibulară situată de-a lungul marginii posterioare a mușchiului pterigoidian intern;
e. planul de ocluzie al molarilor superiori.
272. În anestezia nervului alveolar inferior locul de puncție este: (pg. 554-ABC)
a. între creasta temporală și plica pterigomandibulară;
b. la 1 cm deasupra planului de ocluzie al molarilor inferiori la pacientul dentat;
c. la 1,5 cm față de creasta edentată inferior;
d. la 1 cm dedesupt planului de ocluzie al molarilor superiori la pacientul dentat;
e. la 1,5 cm față de creasta edentatp superioară.
273. În anestezia la spina Spix: (pg. 554-AB)

a. la 1 cm în profunzime se anesteziază nervul lingual;
b. la 1,5 - 2 cm mai posterior se anesteziază nervul alveolar inferior;
c. la 0,5 cm în profunzime se anesteziază nervul bucal inferior;
d. la 2 cm în profunzime se anesteziază nervul lingual;
e. la 2,5 - 3 cm mai posterior se anesteziază nervul alveolar inferior.
274. Greșelile de tehnică care duc la neinstalarea anesteziei la spina Spix sunt: (pg. 554-
ABCDE)
a. puncția efectuată mai jos nu va intercepta nervul alveolar inferior la intrarea în canalul mandibular;
b. puncția efectuată mai sus va determina anestezia nervului auriculo-temporal;
c. puncția efectuată prea lateral (în afară) va duce la proptirea acului în marginea anterioara a
ramului mandibular;
d. puncția efectuată prea medial (înauntru) de plica pterigomandibulară va determina o
anestezie la nivelul laterofaringelui;
e. puncția efectuată prea profund (2,5 - 3 cm) va infiltra glanda parotidă cu anestezia nervului facial.
275. Accidente ale puncției anestezice la spina Spix sunt: (pg. 554-ABCD)
a. ruperea acului;
b. înțeparea pachetului vascular, cu producerea unei hemoragii și a unui hematom;
c. pătrunderea substanței anestezice în vas va determina tahicardie, paloare, lipotimie;
d. înțeparea pachetului nervos, cu producerea unei nevrite tranzitorii;
e. intalarea anesteziei imediate.
276. Pe lângă tehnica clasică de anestezie a nervului alveolar inferior se mai descriu și tehnici
alternative: (pg. 554-AB)
a. Veisbrem;
b. George Gaw-Gates;
c. Escat;
d. Dan Theodorescu;
e. Applegate.
277. În anestezia la tuberozitatea mandibulei, tehnica Weisbrem are următoarele repere: (pg.
554-ABCDE)
a. plica pterigomandibulară;
30
b. marginea anterioară a ramului mandibular;

c. 0,5 cm sub planul de ocluzie al molarilor superiori;
d. 1,5 cm deasupra planului de ocluzie al molarilor inferiori;
e. 1,5 cm sub creasta alveolară superioară.
278. În anestezia la tuberozitatea mandibulei, tehnica Weisbrem are următoarea tehnică de

administrare: (pg. 554-ABC)
a. direcția acului este perpendiculară pe planul mucos;
b. la 1,5 cm se anesteziază nervul lingual și nervul alveolar inferior;
c. la 3-4 mm după retracția acului se anesteziază nervul bucal;
d. la 2,5 cm se anesteziază nervul lingual și alveolar inferior;
e. la 5-6 mm după retracția acului se anesteziază nervul bucal.
279. În tehnica George Gaw-Gates: (pg. 554-BCE)

a. puncția se realizează în mucoasa obrazului la întâlnirea liniei ce unește unghiul extern al
orbitei cu comisura bucală cu o linie mediană ce trece la jumătatea distanței dintre plica
pterigomandibulară și tendonul de inserție al temporalului;
b. puncția se realizează în mucoasa obrazului la întâlnirea liniei ce unește tragusul cu comisura
bucală cu o linie ce trece la jumătatea distanței dintre plica pterigomandibulară și tendonul de
inserție al temporalului;
c. acul pătrunde în profunzime aproximativ 3 - 3,5 cm ajungând la inserția mușchiului
pterigoidian extern pe fața internă a condilului;
d. acul pătrunde în profunzime aproximativ 3 - 3,5 cm ajungând la inserția mușchiului
pterigoidian intern pe fața internă a condilului;
e. direcția acului este înapoi și înafară, corpul seringii ajungând în dreptul caninului sau
premolarului de partea opusă.
280. În anestezia separată a nervului lingual în planșeul bucal, teritoriul în care se obține
anestezia este: (pg. 557-ABC)
a. versantul lingual al crestei alveolare de la ultimul molar la linia mediană;
b. mucoasa hemiplanșeului bucal;
c. regiunea presulcală a hemilimbii de partea anesteziată;
d. versantul lingual al crestei alveolare de la ultimul molar la gaura mentonieră;
e. mucoasa planșeului bucal în întregime.
281. Anestezia separată a nervului lingual, tehnica Dan Theodorescu: (pg. 557-ABC)
a. puncția anestezică se efectuează în dreptul caninului;
b. puncția anestezică se efectuează în dreptul primului premolar;
c. în unghiul de răsfrângere a mucoasei procesului alveolar spre planșeu;
d. puncția anestezică se efectuează în dreptul ultimului molar;
e. puncția anestezică se efectuează în dreptul molarului doi.
282. Nervul lingual se mai poate anestezia în locurile unde este mai superficial în planșeul bucal:
(pg. 557-ABC)
a. în șantul mandibulo-lingual;
b. în dreptul molarului de minte;
c. înainte de a pătrunde pe sub mușchiul milohioidian în loja submandibulară;
d. în dreptul molarului doi;
e. după ce pătrunde pe sub mușchiul milohioidian în loja submandibulară.
283. Anestezia nervului lingual, tehnica Dan Theodorescu, cuprinde: (pg. 557-ACD)
a. hemilimba;
31
b. hemifața;
c. hemiplanșeul;
d. mucoasa crestei alveolare de pe versantul lingual de partea respectivă;
e. mucoasa crestei alveolare de pe versantul lingual de partea contralaterală.
284. Anestezia la gaura mentonieră, interesează: (pg. 557-ABCD)

a. caninul;
b. incisivul lateral;
c. incisivul central;
d. uneori primul premolar;
e. uneori premolar doi.
285. Anestezia la gaura mentonieră, interesează: (pg. 557-ABCD)

a. procesul alveolar între gaura mentonieră și linia mediană;
b. fibromucoasa vestibulară între gaura mentonieră și linia mediană;
c. hemibuza inferioară;
d. tegumentul regiunii mentoniere de partea respectivă;
e. uneori premolarul doi.
286. Următoarele afirmații referitoare la anestezia nervului maseterin sunt adevarate: (pg.
558-ABCDE)
a. necesară uneori în prezența trismusului;
b. puncția anestezică se practică sub arcada zigomatică, imediat înaintea tuberculului zigomatic anterior;
c. soluția anestezică se injectează până la o profunzime de 2,5 cm;
d. se lasă o cantitate de 2-3 ml soluție anestezică;
e. dacă se înaintează cu acul încă 1 cm, se anesteziază mușchiul temporal, împreună cu mușchii
pterigoidieni, medial și lateral.
287. Durerea în anestezie are ca etiologie: (pg. 560-ABCDE)

a. folosirea unor ace cu bizoul teșit;
b. injectarea rapidă a soluției anestezice;
c. ace cu asperități, după ce acestea au luat contact cu osul și apoi, când sunt retrase,
dilacerează țesutul;
d. folosirea unor soluții prea calde în raport cu temperatura camerei;
e. folosirea unor soluții prea reci în raport cu temperatura camerei.
288. Durere în anestezie are ca etiologie: (pg. 560-ABCD)

a. injectarea unor soluții anestezice cu urme de alcool;
b. injectarea unor soluții anestezice cu urme de substanțe antiseptice;
c. injectarea din eroare a unor substanțe toxice sau a unor soluții anestezice expirate;
d. folosirea unor soluții prea reci în raport cu temperatura camerei;
e. aspirația bruscă.
289. Rata ideală de injectare a anestezicului este: (pg. 560-BD)

a. 0,5 ml/min;
b. 1 ml/min;
c. 1,5 ml/min;
d. nu trebuie să depășească 2 ml/min;
e. nu trebuie să depășească 2,5 ml/min.
290. pH-ul soluției anestezice este de obicei în jurul valorii de: (pg. 560-A)
a. 5;
32
b. 5,5;
c. 6;
d. 7;
e. 6,5.
291. Anestezia în țesuturile inflamate: (pg. 560-ABCE)

a. este dureroasă, deoarece se mărește și mai mult gradul de distensie al țesuturilor;
b. anestezicul local este injectat în țesut, este neutralizat de sistemele tampon din fluidul tisular
și o parte din forma cationică este transformată în bază neionizată;
c. inflamația este cea care duce la aciditate în regiunea afectată;
d. produșii inflamației cresc ph-ul;
e. produșii inflamației reduc ph-ul.
292.Metode principale de obținere a anesteziei în prezența inflamației tisulare: (pg. 560-ABC)

a. administrarea anestezicului local la distanța de zona inflamată;
b. anestezie tronculară periferică;
c. injectarea unor cantități mai mari de anestezic în regiune, printr-o anestezie în baraj;
d. anestezie topică;
e. anestezie intaligamentară.
293. Următoarele afirmații referitoare la înțeparea vaselor, sunt adevarăte: (pg. 562-ABCDE)
a. perforarea accidentală a unui vas de sânge în cursul injectării unui anestezic local este urmată
de o extravazare sanguină în țesuturile înconjurătoare;
b. perforarea unei vene nu duce întotdeauna la apariția unui hematom;
c. înțeparea vaselor superficiale cutanate sau mucoase nu prezintă o gravitate deosebită;
d. înțeparea unor vase profunde de calibru mai mare, îndeosebi în cursul anesteziilor tronculare
periferice, trebuie depistată la timp pentru a nu injecta soluția anestezică direct în circulația generală;
e. sângerea la locul puncției poate fi oprită prin compresie timp de 1-2 minute.
294. În timpul anesteziei la tuberozitate se poate produce lezarea prin înțepare a: (pg. 562-
ACD)
a. plexului venos pterigoidian;
b. plexului arterial pterigoidian;
c. arterei alveolare postero-superioare;
d. arterei maxilare interne situate posterior, medial și superior de tuberozitatea maxilară;
e. arterei carotide.
295. Hematomul obrazului dupa anestezia la tuberozitate, necesită următorul tratament: (pg.
562-BCDE)
a. se exercită presiune pe zona lezată;
b. compresia regiunii geniene cu palma, timp de câteva minute;
c. se introduce în șantul vestibular superior, un rulou de comprese, cât mai distal posibil (de-a
lungul tuberozității);
d. se aplică un prișnit rece, menținut printr-un pansament compresiv, pentru a exercita presiune
locală și pentru a favoriza vasoconstricția;
e. zona nu va fi expusă la căldură, pentru cel puțin șase ore postincident.
296. Următoarele afirmații referitoare la hematomul după anestezia la Spix sunt adevărate:
(pg. 562-ABCDE)
a. apare tumefacția pe fața internă a ramului mandibular;
b. apare modificarea de culoare a mucoasei;
33
c. ca tratament se vor exercita presiuni pe fața internă a ramului mandibular;

d. se administrează tratament antiflogistic local în cazul hematoamelor voluminoase;
e. se administrează antibioterapie în cazul hematoamelor voluminoase.
297. Pareza facială tranzitorie: (pg. 562-ACE)

a. se poate produce în timpul anesteziei la spina Spix;
b. se poate produce în timpul anesteziei la tuberozitate;
c. se produce când injectarea anestezicului se face prea profund;
d. se produce când injectarea anestezicului se face prea superficial;
e. se produce când substanța anestezică pătrunde în glanda parotidă și infiltrează ramurile
terminale ale nervului facial.
298. Semnele clinice caracteristice ale parezei faciale tranzitorii sunt: (pg. 562-ABCDE)
a. lagoftalmia;
b. blefaroptoza;
c. coborârea comisurii bucale;
d. dispariția mișcărilor mimicii de partea afectată;
e. asimetrie facială.
299. Anestezia nervului infraorbital poate duce uneori la producerea unor accidente prin
difuzarea anestezicului în orbită sau chiar infiltrația anestezică a nervului optic, situație în
care pacientul prezintă: (pg. 562-ABCDE)
a. edem palpebral;
b. oftalmoplegie;
c. exoftalmie;
d. diplopie;
e. pierderea temporară a vederii.
300. În anestezia nervului infraorbital, atunci când acul pătrunde accidental în orbită pot fi
înțepate țesuturile perioculare sau globul ocular, iar tulburările asociate sunt mai severe și
constă în: (pg. 563-ABCD)
a. hemoragii intraorbitare sau intraoculare;
b. hematoame intraorbitare sau intraoculare;
c. echimoze palpebrale și conjunctivo-bulbare;
d. tulburări persistente de vedere;
e. cataractă.
301. Factorii favorizanți incriminați în ruperea acului sunt: (pg. 563-ABCDE)

a. utilizarea unor ace subțiri cu rezisteță redusă la rupere, prin defecte de fabricație;
b. utilizarea unor ace care au fost îndoite anterior;
c. introducerea rapidă a acului prin țesuturi și lovirea acestuia de planul osos;
d. injectarea rapidă a anestezicului care provoacă dureri și contracția mușchiului pterigoidian
intern în cazul anesteziei la spina Spix;
e. schimbarea bruscă a direcției acului, intratisular.
302. Factorii favorizanți incriminați în ruperea acului sunt: (pg. 563-ABCD)

a. introducerea completă a acului până la lambou;
b. ințeparea în ligamentul pterigomandibular cu intrarea în tensiune a acestuia, la deschiderea
bruscă a cavității bucale;
34
c. acele care se rup în țesuturi migrează de obicei doar cațiva mm, dar mișcările musculare
deplasează acul modificandu-i poziția;
d. schimbarea bruscă a direcției acului intratisular;
e. folosirea de ace noi.
303. Reperele pentru anestezia la spina Spix sunt: (pg. 554-BCD)

a. creasta zigomatică;
b. planul de ocluzie al molarilor inferiori;
c. creasta temporală, medial și posterior de marginea anterioară a ramului mandibular;
d. plica pterigomandibulară situată de-a lungul marginii anterioare a mușchiului pterigoidian intern;
e. la 6-8 mm sub rebordul orbitar inferior.
304. Pe lângă tehnica clasică de anestezie a nervului alveolar inferior (anestezia la spina Spix)
se mai descriu și următoarele tehnici alternative: (pg. 554-CE)
a. procedeul Hoffer;
b. procedeul Escat;
c. tehnica Veisbrem;
d. tehnica D.Theodorescu;
e. tehnica George Gaw-Gates.
305. Complicațiile locale ale anesteziei loco-regionale sunt: (pg. 563-AB)

a. descuamarea epitelială și ulcerații ale mucoasei;
b. parestezii persistente;
c. tulburări oculare ;
d. leziuni vasculare;
e. sincopa vaso-vagală.
306. Complicațiile locale ale anesteziei loco-regionale sunt: (pg. 563-AC)

a. ulcerații ale mucoasei;
b. ruperea acului;
c. alveolita postextracțională;
d. pareza facială tranzitorie;
e. hematom.
307. Reperele pentru anestezia nervului palatin anterior sunt: (pg. 552-ACE)
a. ultimul molar la 1 cm deasupra coletului;
b. la 0,5 cm înapoi de marginea posterioară a palatului dur;
c. la 1 cm înaintea cârligului aripii interne a apofizei pterigoide;
d. la 1 cm înaintea cârligului aripii externe a apofizei pterigoide;
e. unghiul diedru format de creasta alveolară cu lama orizontală a osului palatin.
308. Anestezia locală prin infiltrație nu include: (pg. 545-A)

a. anestezia de contact;
b. anestezia submucoasă;
c. anestezia intradermică;
d. anestezia plexală;
e. anestezia intraligamentară.
309. Gaura infraorbitară este situată: (pg. 553-CD)

a. la 5 mm înafara liniei verticale mediopupilare;
b. pe orizontala care unește gaura supraorbitară cu gaura mentonieră;
35
c. pe linia verticală care trece între cei doi premolari superiori;

d. la 6-8 mm sub rebordul orbitar inferior;
e. deasupra suturii zigomato-maxilare.
310. Anestezia plexală: (pg. 545-AC)

a. este o anestezie supraperiostală;
b. rar utilizată la maxilar;
c. este o anestezie paraapicală;
d. este mai puțin eficientă la copii și tineri;
e. este o anestezie prin imbibiție.
311. Reperele pentru anestezia la tuberozitate, pe cale orală, sunt: (pg. 550-ABC)
a. creasta zigomato-alveolară;
b. rădăcina mezială a molarului de 12 ani;
c. mucoasa mobilă;
d. înaintea mușchiului maseter;
e. marginea inferioară a osului zigomatic.
312. Accidentele locale al anesteziei loco-regionale cuprind: (pg. 560-BD)

a. sincopa vaso-vagală;
b. durerea;
d. pareza facială tranzitorie;
e. descuamarea epitelială.
313. Anestezia nervului alveolar inferior (anestezia la spina Spix): (pg. 554- B)
a. se efectuează rar pe cale orală;
b. nu permite anestezierea mucoasei vestibulare distal de gaura mentonieră;
c. are ca reper planul de ocluzie al molarilor superiori;
d. determină anestezia nervului bucal;
e. anesteziază și nervul auriculo-temporal.
314. Articaina: (pg. 538- BE)

a. nu este întotdeauna asociată cu un vasoconstrictor;
b. este contraindicată copiilor sub 4 ani;
c. este indicată pacienților cu bronhospasm în antecedente;
d. are putere anestezică mai redusă decât lidocaina;
e. are o potență de 4-5 în comparație cu procaina.
315. Anestezia intraligamentară: (pg. 547-E)

a. nu necesită seringi speciale;
b. durata de instalare este mare;
c. reduce riscul de alveolită postextracțională;
d. durerea locală postanestezică este mai rară;
e. este indicată la pacienții cu risc hemoragic.
316. Necroza mucoasei: (pg. 564- AC)

a. apare pe fondul ischemiei prelungite;
b. este mai frecventă după anestezii efectuate vestibular;
36
c. apare după decolari brutale ale mucoperiostului;

d. are culoare roșie intensă;
e. este un accident al anesteziei loco-regionale.
317. Anestezia topică: (pg. 545- C)

a. necesită o concentrație mai mică a anestezicului decât pentru injectare;
b. folosește frecvent xilină 0,5-1%;
c. se poate utiliza și pentru anestezia unui nerv situat relativ submucos;
d. nu necesită uscarea prealabilă a locului de aplicare a anestezicului;
e. durata anesteziei este de aproximativ patru ore.
318. Anestezia nervilor alveolari supero-posteriori este contraindicată în: (pg. 550-ABCD)
a. procese inflamatorii retrotuberozitare;
b. procese tumorale localizate în treimea distală a vestibulului superior;
c. cazul pacienților sub tratament anticoagulant;
d. cazul pacienților hemofilici;
e. cazul unor pacienți cu odontectomii ale molarilor de minte în antecedente.
319. Durerea ca accident local al anesteziei loco-regionale are ca etiologie: (pg. 561-ABCE)
a. utilizarea soluțiilor prea reci în raport cu temperatura camerei;
b. injectarea rapidă a soluției anestezice;
c. injectarea din eroare a unor substanțe toxice;
d. folosirea acelor cu bizou ascuțit;
e. injectarea unor soluții cu urme de alcool.
320. Mepivacaina: (pg. 536-ABC)

a. are o toxicitate de 1,5-2 față de procaină;
b. durata anesteziei eficiente este crescută;
c. are o potență de 2 în comparație cu procaina;
d. nu este metabolizată în ficat;
e. este eliminată pe cale renală ca atare, în proporție de 50-60%.
321. Articaina este contraindicată la pacienții: (pg. 538- ABCD)

a. epileptici fără tratament;
b. cu porfirie acută recurentă;
c. cu deficit de colinesterază plasmatică;
d. cu tulburări de conducere atrio-ventriculare severe;
e. cu hipertiroidie.
322. Accidentele locale ale puncției anestezice spina la Spix sunt: (pg. 554-AB)
a. ruperea acului;
b. producerea unui hematom;
c. trismus persistent;
d. injectite postanestezice;
e. congestia tegumentelor.
323. Reperele pentru spina Spix sunt: (pg. 554-ADE)

a. creasta temporală a mandibulei;
37
b. tuberozitatea mandibulară;
c. incizura sigmoidă;
d. plica pterigomandibulară;
e. planul de ocluzie al molarilor inferiori.
324. Avantajele anesteziei intraligamentare sunt: (pg. 547-ABCD)
a. lipsa anesteziei la nivelul părților moi;
b. anesteziază simultan mai mulți dinți fără a supradoza anestezicul;
c. posibilitatea localizării anesteziei la un singur dinte;
d. folosirea unei cantități de 0,15-0,20 ml soluție anestezică;
e. nu necesită seringi speciale.
325. Anestezia tronculară periferică a nervului alveolar inferior, la nivelul spinei Spix interesează:
(pg. 554-BCD)
a. dinții mandibulari de aceeași parte, până la linia median, plus un dinte de partea opusă;
b. osul;
c. gingivomucoasa vestibulară (de la gaura mentonieră la linia mediană);
d. parțile moi labio-mentoniere, cu excepția ariei inervate de nervul bucal;
e. parțile moi labio-mentoniere, inclusiv aria inervată de nervul bucal.
326. Tehnicile de anestezie prin infiltrație sunt următoarele, cu excepția anesteziei: (pg. 546-B)
a. intraligamentare;
b. topice;
c. intradermice;
d. intraosoase;
e. subcutanate „în baraj”.
327. Cantitatea de anestezic folosită în mod frecvent pentru anestezia plexală este de: (pg. 546-
B)
a. 1,1-1,4 ml;
b. 1,5-1,7 ml;
c. 1,5-2,5 ml;
d. 2,5-2,7 ml;
e. 4,5-5,5 ml.
328. Anestezia intraligamentară: (pg. 547-ACE)

a. utilizează o seringă specială cu arc;
b. utilizează o seringă specială fără arc;
c. utilizează o seringă care eliberează o cantitate prestabilită de 0,20 ml anestezic;
d. utilizează o seringă care eliberează o cantitate prestabilită de 20 ml anestezic;
e. acul se introduce prin papila dentară cu bizoul orientat spre dinte și se pătrunde în spațiul
alveolo-dentar.
329. Anestezia nervului alveolar supero-posterior: (pg. 550-ABCD)

a. insensibilizează molarii superiori;
b. pacientul este așezat cu gura întredeschisă;
c. acul se introduce în mucoasa mobilă deasupra rădăcinii meziale a molarului de 12 ani;
d. direcția acului este oblică, în sus, înapoi și înăuntru, făcând un unghi de 45 grade cu planul
de ocluzie al molarilor superiori;
e. direcția acului este oblică, în jos, înăuntru și înafară, făcând un unghi de 45 grade cu planul
de ocluzie al molarilor superiori.
38
330. Următoarele afirmații referitoare la nervul palatin anterior sunt false: (pg. 552-AE)
a. se mai numește și nerv nazopalatin;
b. se mai numește și nerv palatin mare;
c. iese în bolta palatină prin gaura palatină mare;
d. iese în bolta palatină prin gaura palatină posterioară;
e. iese în bolta palatină prin gaura incisivă.
331. Următoarele afirmații referitoare la anestezia nervului nazopalatin a lui Scarpa sunt false:
(pg. 551-BCD)
a. acul va fi introdus din lateral pe marginea papilei incisive la 0,5 cm înapoia și deasupra
marginii gingivale a incisivilor centrali superiori;
b. acul va fi introdus din lateral pe marginea papilei incisive la 0,5 cm înapoia și deasupra
marginii gingivale a incisivilor centrali inferiori;
c. acul va fi introdus din lateral pe marginea papilei incisive la 5 cm înapoia și deasupra
d. acul va fi introdus din lateral pe marginea papilei incisive la 5 cm înapoia și deasupra
e. este un procedeu anestezic destul de dureros.
332. Următoarele afirmații referitoare la anestezia nervului nazopalatin a lui Scarpa sunt
adevărate: (pg. 551-AE)
a. acul va fi introdus din lateral pe marginea papilei incisive la 0,5 cm înapoia și deasupra
b. acul va fi introdus din lateral pe marginea papilei incisive la 0,5 cm înapoia și deasupra
c. acul va fi introdus din lateral pe marginea papilei incisive la 5 cm înapoia și deasupra
d. acul va fi introdus din lateral pe marginea papilei incisive la 5 cm înapoia și deasupra
e. este un procedeu anestezic destul de dureros.
333. Tehnica Escat de anestezie topică prin imbibiție se efectuează pentru nervul: (pg. 551-D)
a. palatin mare;
b. auriculo-temporal;
c. bucal;
d. nazopalatin a lui Scarpa;
e. alveolar inferior.
334. Indicațiile anesteziei intraligamentare sunt: (pg. 547-ABC)

a. pacienți cu tulburări hepatice;
b. pacienți hemofilici;
c. pacienți sub tratament cu anticoagulante;
d. dinți temporari cu infecții;
e. dinți temporari cu inflamații.
335. Următoarele afirmații referitoare la anestezia plexală sunt adevarăte: (pg. 546-BCD)
a. cel mai frecvent utilizată la mandibulă;
b. cel mai frecvent utilizată la maxilar;
c. are rezerve în ceea ce privește molarul de 6 ani;
d. mai eficientă la copii și la tineri;
39
e. se mai numește și anestezia tronculară periferică.
40
336. Poziția pacientului în cazul anesteziei la tuberozitate (pe cale orală) este: (pg. 550-ABDE)
a. așezat în fotoliul dentar;
b. capul în ușoară extensie;
c. gura larg deschisă;
d. gura întredeschisă;
e. mandibula ușor deviată de partea unde se va face puncția anestezică.
337. Reperele anesteziei tronculare periferice, pe cale endoorală, a nervilor alveolari supero-
posteriori, la tuberozitate sunt: (pg. 550-ADE)
a. creasta zigomato-alveolară;
b. rădăcina distală a molarului de 6 ani;
c. rădăcina distală a molarului de 12 ani;
d. rădăcina mezială a molarului de 12 ani;
e. mucoasa mobilă.
338. Teritoriul anesteziat prin anestezia tronculară periferică, a nervilor alveolari supero-
posteriori, la tuberozitate este: (pg. 550-ABCDE)
a. fibromucoasa vestibulară corespunzatoare molarilor;
b. peretele posterior al sinusului maxilar;
c. mucoasa peretelui posterior al sinusului maxilar;
d. molarii superiori cu osul alveolar;
e. inconstant nu se anesteziază rădăcina mezio-vestibulară a molarului de 6 ani.
339. Tehnica în realizarea anesteziei la tuberozitate: (pg. 550-AE)

a. puncția se face în mucoasa mobilă deasupra rădăcinii meziale a molarului de 12 ani, distal de
creasta zigomato-alveolară;
b. puncția se face în mucoasa mobilă deasupra rădăcinii distale a molarului de 12 ani, distal de
c. puncția se face în mucoasa mobilă deasupra rădăcinii meziale a molarului de 6 ani, distal de
d. direcția acului este oblică în sus, înainte și înăutru;
e. direcția acului este oblică în sus, înapoi și înăutru.
340.Reperele de anestezia pe cale cutanată a nervilor alveolari supero-posteriori la

tuberozitate sunt următoarele: (pg. 550-BCE)
a. înapoia mușchiului maseter;
b. înaintea mșschiului temporal;
c. sub marginea inferioară a osului zigomatic;
d. sub marginea posterioară a mușchiului maseter;
e. distal de creasta zigomato-alveolară, fără a perfora mucoasa jugală.
341. Aria de anestezie a nervului infraorbital, va cuprinde: (pg. 553-ABD)

a. hemibuza superioară;
b. aripa nasului;
c. pleoapa superioară;
d. pleoapa inferioară;
e. premolarii 1 și 2 superiori.
41
342. Gaura infraorbitară este situată: (pg. 553-ADE)

a. pe linia verticală care trece între cei doi premolari superiori;
b. la 8-10 mm sub rebordul orbitar inferior;
c. la 6-8 cm sub rebordul orbitar superior;
d. la unirea celor 2/3 externe cu 1/3 internă a marginii infraorbitare, sub sutura zigomato-
maxilară;
e. la 6-8 mm sub rebordul orbitar inferior.
343. Locul de puncție în anestezia la „gaura infraorbitară”, pe cale orală este: (pg. 553-A)
a. în fosa canină, în mucoasa mobilă, deasupra și lateral de vârful rădăcinii caninului;
b. în fosa canină, în mucoasa fixă, deasupra și lateral de vârful rădăcinii caninului;
c. în fosa canină, în mucoasa mobilă, deasupra și lateral de vârful cuspidului caninului;
d. în fosa canină, în mucoasa fixă, deasupra și lateral de vârful cuspidului caninului;
e. în fosa zigomatică, în mucoasa fixă, deasupra și lateral de vârful rădăcinii caninului.
344. Anestezia nervului palatin mare (anestezia la „gaura palatină”) interesează: (pg. 552-C)
a. fibromucoasa palatină în 1/3 anterioară;
b. fibromucoasa palatină în cele 2/3 anterioare;
c. fibromucoasa palatină în cele 2/3 posterioare;
d. fibromucoasa palatină în totalitate;
e. mucoasa vălului palatin.
345. Pentru anestezia la gaura palatină se folosesc următoarele repere: (pg. 552-ADE)
a. la 1 cm înaintea cârligului aripii interne a apofizei pterigoide;
b. la 1 cm înapoia molarului de minte;
c. la 1 cm înauntru și deasupra aripii interne a apofizei pterigoide;
d. ultimul molar la 1 cm deasupra coletului;
e. la 0,5 cm înaintea marginii posterioare a palatului dur.
346. Prin anestezia tronculară periferică la mandibulă, a nervului alveolar inferior, se anesteziază:
(pg. 554-ABDE)
a. osul;
b. dinții;
c. parțile moi labio-mentoniere, inclusiv aria inervată de nervul bucal;
d. parțile moi labio-mentoniere, cu excepția ariei inervate de nervul bucal;
e. gingivomucoasa vestibulară pe o hemiarcadă.
347. În medicina dentară și chirurgia oro-maxilo-facială anestezia paraapicală supraperiostală

este frecvent folosită pentru: (pg. 547-ABCDE)
a. extracții dentare;
b. rezecții apicale;
d. extirparea tumorilor gingivale;
e. extirparea chisturilor de mici dimensiuni.
348. Reperele de anestezie pe cale endoorală a nervului dentar inferior la gaura mandibulară sunt:
(pg. 554-ABC)
a. marginea anterioară a ramurii ascendente a mandibulei;
b. creasta temporală;
c. ligamentul pterigomandibular;
42
d. ligamentul stiloid;
e. planul de ocluzie al molarilor superiori.
349. Teritoriul anesteziat prin anestezia la gaura mentonieră este: (pg. 557-ACE)
a. procesul alveolar și fibromucoasa vestibulară între gaura mentonieră și linia mediană;
b. procesul alveolar și fibromucoasa vestibulară între gaura mentonieră și trigonul retromolar;
c. hemibuza inferioară de partea respectivă;
d. hemibuza inferioară de partea contralaterală;
e. dinții frontali inferiori de partea anesteziată.
350.Cantitatea de anestezic administrată în anestezia tronculară periferică la maxilar pentru

anestezia nervilor alveolari supero-posteriori este de: (pg. 550-D)
a. 0,5 ml;
b. 1,2-1,5 ml;
c. 4,5 ml;
d. 1,7-2 ml;
e. 3,5-4,7 ml.
351. Următoarele afirmații referitoare la anestezia nervului bucal sunt adevărate: (pg. 556-
ACE )
a. este o anestezie de completare pentru mucoasa gingivo-alveolară situată distal de gaura
mentonieră;
b. este o anestezie de completare pentru mucoasa gingivo-alveolară situată mezial de gaura
mentonieră;
c. se realizează printr-o pucție anestezică în vestibulul inferior în zona care urmează să se
intervină, substanța anestezică fiind injectată submucos;
d. se realizează printr-o pucție anestezică în vestibulul inferior în zona care urmează să se
intervină, substanța anestezică fiind injectată subcutanat;
e. în mod uzual anestezia singulară a nervului bucal nu se justifică, fiind numai o anestezie de
completare în procedeul clasic de anestezie la spina Spix.
352. Anestezia nervului bucal, prin infiltrație vestibulară, se efectuează astfel: (pg. 556-CD)
a. direcția acului este oblică, în sus și înainte;
b. locul de înțepătură este în mucoasa palatinală;
c. locul de înțepătură este vestibulo-distal de molarul 3 inferior;
d. direcția acului este oblică, în jos și înapoi;
e. direcția acului este verticală, în jos și înainte.
353. Teritoriul pentru care se obține anestezia nervului lingual este: (pg. 557-ADE)
a. versantul lingual al crestei alveolare de la ultimul molar la linia mediană;
b. versantul lingual al crestei alveolare de la primul molar la linia mediană;
c. mucoasa planșeului bucal în totalitate;
d. mucoasa hemiplanșeului bucal;
e. regiunea presulcală a hemilimbii pe partea anesteziată.
354. Profunzimea de depunere a soluției anestezice pentru anestezia nervului dentar inferior,
la gaura mandibulară, pe cale endoorală este: (pg. 554-D)
a. 1,5 - 2 cm;
b. 2,3 - 3,6 cm;
43
c. 2 - 3 cm;
d. 2,5 - 3,5 cm;
e. 4 - 4,5 cm.
355. Repere osoase pentru anestezia pe cale endoorală, a nervului dentar inferior, la gaura
mandibulară sunt: (pg. 554-ABD)
a. marginea anterioară a ramurii ascendente a mandibulei;
b. trigonul retromolar;
c. linia oblică externă;
d. creasta temporală;
e. linia oblică internă.
356. Dezavantajul anesteziei nervului nazopalatin, la gaura incisivă este: (pg. 551-C)
a. necesitatea unui volum mare de soluție anestezică;
b. risc de rupere a acului;
c. cea mai dureroasă și traumatizantă anestezie endobucală;
d. zona posterioară, greu accesibilă;
e. necesită înțepături multiple.
357. Reperele de anestezie pe cale endoorală, a nervului mentonier sunt: (pg. 557-ACE)
a. reperele găurii mentoniere;
b. în dreptul premolarului prim superior;
c. pe linia verticală care trece prin comisura bucală, prin marginea internă a corneei, la 5 mm
înăuntrul liniei verticale mediopupilare când pacientul privește înainte;
d. pe linia verticală care trece prin comisura bucală, prin marginea internă a corneei, la 5 mm
înăuntrul liniei verticale mediopupilare când pacientul privește lateral;
e. la edentați, datorită atrofiei crestei alveolare, gaura mentonieră e mai aproape de
marginea superioară osoasă mandibulară, uneori chiar pe creasta alveolară, sub
mucoasa gingivală.
358. Articaina prezintă următoarele proprietăți farmacologice: (pg. 538-ACE)

a. durata de instalare a anesteziei este scurtă 2 - 3 minute;
b. durata de instalare a anesteziei este scurtă 5 - 10 minute;
c. toxicitatea de 1- 1,5 ori față de procaină;
d. potența de 6 în comparație cu procaine;
e. eliminarea din organism are loc în 12-24 ore.
359. Articaina are următoarele contraindicații: (pg. 538-ABCE)

a. la sportivii de performanță, poate da un fals rezultat pozitiv la testele de dopaj;
b. bronhospasm în antecedente;
c. epileptici fără tratament;
d. copii peste 4 ani;
e. porfirie acută recurentă.
360. Proprietățile substanțelor adjuvante vasoconstrictoare, prezente în majoritatea

anestezicelor locale sunt următoarele: (pg. 541-ADE)
a. reduc sângerarea locală în timpul intervenției chirugicale;
b. cresc absorbția anestezicului local în circulație;
c. scad timpul de acțiune al anestezicului;
44
d. scad riscul de toxicitate sistemică;

e. potențează efectul anestezic.
361. Lidocaina (xilina) trebuie utilizată cu precauție la: (pg. 534-CE)

a. pacienți cunoscuți cu hipersensibilitate la anestezice locale de tip chinolinic;
b. pacienți cu boala Paget;
c. pacienți cunoscuți cu hipersensibilitate la anestezice locale de tip amidic;
d. pacienți cu hiperparatiroidism;
e. pacienții cu afecțiuni hepatice.
362. Manifestările cardiovasculare de supradozaj, la anestezia cu articaină sunt: (pg. 538-

ABE)
a. reducerea puterii de contracție a miocardului;
b. scăderea alurii ventriculare;
c. creșterea alurii ventriculare;
d. creșterea tensiunii arteriale;
e. prăbușirea tensiunii arteriale.
363. Farmacocinetica vasoconstrictorului: (pg. 542-AD)

a. peak-ul plasmatic apare la 10-20 minute;
b. peak-ul plasmatic apare la 10-20 secunde;
c. peak-ul plasmatic apare la 10-15 secunde;
d. eliminarea metaboliților se face la nivel renal;
e. eliminarea metaboliților se face la nivel hepatic.
364. Contraindicații și precauții la pacienții cu afecțiuni cardiovasculare, în cazul

administrării adrenalinei: (pg. 542-AE)
a. tahicardie;
b. bradicardie;
c. anorexie;
d. hipotensiune arterială;
e. hipertensiune arterială (sistolică).
365. Profilaxia durerii în anestezia loco-regională se face prin: (pg. 560-A)

a. respectarea strictă a protocoalelor fundamentale ale injectării atraumatice;
b. evitarea tehnicilor de anestezie tronculară periferică;
c. realizarea anesteziei topice după injectarea anestezicului;
d. utilizarea acelor scurte, subțiri și cu bizou teșit;
e. distensia bruscă sau dilacerarea țesuturilor.
366. Accidentele locale ale anesteziei loco-regionale sunt: (pg. 561-E)

a. trismus persistent;
b. ulcerații ale mucoasei;
c. durerea;
d. parestezii persistente;
e. alveolita postextracțională.
367. Complicațiile locale ale anesteziei loco-regionale sunt: (pg. 563-CDE)

a. pareza facială tranzitorie;
b. tulburările oculare;
45
c. trismus persistent;
d. paresteziile persistente;
e. injectitele postanestezice.
368. Ruperea acului în timpul efectuării anesteziei loco-regionale este favorizată de: (pg. 563-
ACDE)
a. folosirea acelor prea subțiri;
b. folosirea acelor prea scurte;
c. introducerea rapidă a anestezicului;
d. schimbarea bruscă a direcției acului intratisular;
e. folosirea acelor îndoite.
369. În etiologia trismusului persistent postanestezic sunt incriminați următorii factori: (pg.
565-ABC)
a. hemoragia masivă;
b. ischemia prelungită;
c. puncția septică;
d. utilizarea acelor prea lungi;
e. soluții anestezice prea calde.
370. Injectitele postanestezice sunt produse de pucțiile septice, datorită: (pg. 564-ABD)
a. asepsiei incorecte a țesuturilor acoperitoare înaintea pucției anestezice;
b. contaminarea înainte de injectarea anestezicului (ac care s-a atins înainte de pucție, de dinții vecini);
c. injectare bruscă a soluției anestezice;
d. contaminarea înainte de injectarea anestezicului (ac care s-a atins înainte de pucție, de obraz);
e. efectuarea anesteziei fără mânuși sterile.
371. Tratamentul trismusului postanestezic constă în: (pg. 564-ABCE)

a. prișnițe calde;
b. mecanoterapie;
c. administarea de miorelaxante;
d. comprese cu gheață pe partea afectată;
e. analgezice.
372. Următoarele afirmații referitoare la trismusul persistent sunt adevărate: (pg. 565-ABD)
a. este definit ca o limitare a deschiderii arcadelor dentare;
b. este o consecință a spasmului musculaturii masticatorii;
c. este o complicație generală a anesteziei loco-regionale;
d. este o complicație locală a anesteziei loco regionale;
e. este o tulburare oculară.
373. Următoarele afirmații referitoare la trismusul persistent sunt false: (pg. 565-CE)
a. este definit ca o limitare a deschiderii arcadelor dentare;
b. este o consecință a spasmului musculaturii masticatorii;
c. este o complicație generală a anesteziei loco-regionale;
d. este o complicație locală a anesteziei loco regionale;
e. este o tulburare oculară.
374.Următoarele afirmații referitoare la alveolita postextracțională sunt adevărate: (pg. 566-

AD)
46
a. este o complicație locală a anesteziei loco-regionale;

b. este o complicație generală a anesteziei loco-regionale;
c. este un accident al anesteziei loco-regionale;
d. este incriminat în primul rând vasoconstrictorul din substanța anestezică;
e. este incriminat pacientul.
375. Următoarele afirmații referitoare la alveolita postextracțională sunt false: (pg. 566-BCE)
a. este o complicație locală a anesteziei loco-regionale;
b. este o complicație generală a anesteziei loco-regionale;
c. este un accident al anesteziei loco-regionale;
d. este incriminat în primul rând vasoconstrictorul din substanța anestezică;
e. este incriminat pacientul.
376. În etiologia ulcerației mucoasei, o complicație postanestezică, sunt incriminați: (pg. 564-
ABC)
a. herpesul simplex;
b. stomatita aftoasă recidivantă (cel mai frecvent);
c. traumatisme tisulare;
d. pasta de dinți cu fluor;
e. sensibilitatea scăzută la anestezicul topic.
377. Stomatita aftoasă recidivantă : (pg. 564-CDE)

a. apare la nivelul mucoasei fixe;
b. nu reprezintă o complicație locală la anestezia loco-regională;
c. poate fi o formă de infecție bacteriană;
d. este considerată a fi un proces autoimun (cel mai frecvent);
e. se întâlnește frecvent în vestibulul bucal.
378. Herpesul simplex, complicație locală a anesteziei loco-regionale: (pg. 564-AD)

a. oral, se manifestă inițial ca mici vezicule pe mucoasa fixă a boltei palatine;
b. este întâlnit rar;
c. este de etiologie bacteriană;
d. este de etiologie virală;
e. se mai numește stomatită aftoasă recidivantă.
379. Descuamarea epitelială: (pg. 564-BDE)

a. este tipică țesuturilor dure;
b. se datorează anestezicului topic menținut un timp prelungit pe mucoasa orală (mai mult de 2 minute);
c. fenomenele de descuamare epitelială se remit în câțiva ani;
d. principalul simptom este durerea intensă;
e. pot să apară ulcerații la locul de puncție.
380. Ulcerațiile postanestezice: (pg. 564-ABCD)

a. sunt considerate complicații ale anesteziei loco-regionale;
b. persistă în general 7-10 zile;
c. ca tratament nu se recomandă costicosteroizii;
d. riscul de suprainfectare crește odată cu asocierea unui corticosteroid în tratament;
e. se instalează la o lună după tratamentul stomatologic.
47
381.Traumatismele tisulare, complicații locale ale anesteziei loco-regionale, pot fi produse de

următoarele entitați, care pot activa forme latente, fie a unei stomatite aftoase recidivate,
fie a herpesului simplex: (pg. 564-ACDE)
a. ac;
b. mânușa sterilă;
c. soluția de anestezie locală;
d. comprese;
e. instrumente.
382. Necroza mucoasei bucale: (pg. 564-ABCD)
a. apare după decolarea brutală a mucoperiostului;
b. este favorizată de ischemia prelungită;
c. se întâlnește cu precădere la mucoasa fixă a bolții palatine, unde mucoasa este mai
inextensibilă;
d. vasoconstrictorul soluție anestezice poate determina ischemia și apoi necroza mucoasei;
e. apare foarte des la anesteziile în vestibulul bucal.
383. Necroza prin tulburări trofice locale interesează: (pg. 564-ABD)

a. mucoasa;
b. periostul;
c. artera carotidă;
d. chiar și osul;
e. smalțul.
384. Următoarele informații cu privire la zona necrozată sunt adevărate: (pg. 564-BCD)
a. inițial zona este palidă;
b. inițial zona este violacee;
c. devine brun-cenușie;
d. se formeză flictene ce se deschid spontan;
e. prezintă hiperemie severă.
385. Următoarele afirmații referitoare la necroza țesutului în complicațiile postanestezice sunt

adevărate: (pg. 564-ACE)
a. evoluția durează 7-10 zile;
b. are margini regulate;
c. în cazul suprainfectării, vindecarea se prelungește;
d. clinic nu se distinge nimic patologic;
e. este o leziune dureroasă spontan și la atingere.
386. Terapia necrozei postanestezice indică: (pg. 564-ABCE)

a. detașarea zonelor necrozate;
b. meșe iodoformate;
c. analgetice și antiinflamatoare nesteroidiene;
d. vindecarea zonei se face fără tratament;
e. placa palatinală acrilică, realizată după o amprentare prealabilă.
387. Care din următoarele patologii sunt considerate complicații post-anestezice în medicina dentară?
(pg. 563-ACDE)
a. trismusul persistent;
b. pneumonia;
48
d. necroza mucoasei;
e. paresteziile persistente.
388. Injectita postanestezică: (pg. 564-ABCE)

a. este produsă de puncții septice;
b. este o complicație post-anestezică loco-regională;
c. poate fi dată de un ac care a atins înaintea puncție dinții vecini, obrazul;
d. asepsia incorectă a locului de puncție nu influentează apariția injectitei;
e. apare datorită contaminării înaintea puncției anestezice.
389. Injectitele postanestezice: (pg. 564-ABC)

a. sunt complicații produse de puncțiile septice anestezice;
b. sunt produse de puncții septice;
c. asepsia incorectă a țesuturilor acoperitoare înaintea puncției este o cauză a injectitei;
d. sunt produse de pucții aseptice;
e. survin după un infarct miocardic.
390. Localizarea procesului septic în injectite, se localizează de obicei în: (pg. 564-ABDE)
a. spațiul pterigomaxilar;
b. spațiul pterigomandibular;
c. spațiul interincisiv;
d. planșeul bucal;
e. obraz.
391. Manifestarea clinică a injectitei postanestezice este: (pg. 564-A)

a. celulita infiltrativă sau colecția supurată;
b. eritemul;
c. macula;
d. ulcerația;
e. descuamația furfuracee.
392. Procesul septic în injectite este favorizat de: (pg. 564-ABC)

a. prezența abundentă a țestutului celulo-adipos;
b. uneori, de prezența hematoamelor;
c. factori ce constituie un bun mediu de cultură pentru germenii microbieni;
d. infarctul miocardic;
e. angina pectorală.
393. Simptomatologia în injectite: (pg. 564-ABCD)

a. este în raport cu localizarea;
b. trismus;
c. tumefacție;
d. disfagie;
e. nu se observă.
394. Următoarele afirmații referitoare la simptomatologia injectitelor sunt adevărate: (pg.

564-ACD)
a. dureri nevralgiforme iradiate;
b. nu prezintă simptomatologie;
c. simptomatologia apare la 2-3 zile de la puncția anestezică;
49
d. dacă procesul septic interesează spațiile profunde, manifestările clinice au o latență mai
mare;
e. simptomatologia apare la 14-21 de zile de la puncția septică.
395. Tratamentul în injectite: (pg. 564-ABC)

a. este chirurgical;
b. principal, constă în incizia și drenajul colecției;
c. se adaugă și tratament medicamentos;
d. niciodată nu se administrează antibioterapie;
e. diferit în funcție de vârsta pacientului.
396. Trismusul persistent: (pg. 565-B)

a. nu se întâlnește la oameni;
b. este mai frecvent întâlnit după anestezia la spina Spix;
c. nu are factori etiologici;
d. se întâlnește la nivelul sternului;
e. nu este o complicație consecutivă anesteziei la spina Spix.
397. În etiologia trismusului persistent sunt incriminați următorii factori: (pg. 565-AD)
a. puncția anestezică;
b. hipotermia;
c. hipertermia;
d. hemoragia;
e. șocul anafilactic.
398. Trismusul postanestezic: (pg. 565-CE)

a. apare înaintea puncției anestezice;
b. interesează vălul palatin;
c. puncțiile repetate se vor corela cu o incidență crescută a trismusului;
d. nu este considerat o complicaţie postanestezică;
e. puncţia anestezică este un factor etiologic, datorită traumatismelor produse de puncţie asupra
ţesuturilor.
399. Trismusul persistent: (pg. 565-CD)

a. este o inflamaţie a trigemenului;
b. este o boală cardiovasculară;
c. anestezicul local în cantitaţi mari produce distensie tisulară şi apoi trismus;
d. poate fi dat de cantităţi mari de anestezic local;
e. este o formă de cancer.
400. Ischemia prelungită, etiologie a trismusului persistent: (pg. 565-AB)

a. poate fi dată de vasoconstrictorul din soluţia anestezică;
b. se poate întâlni la nivelul ţesuturilor musculare;
c. determină infarct miocardic;
d. determină tulburări oculare;
e. toate variantele de mai sus sunt corecte.
401. Trismusul postanestezic: (pg. 565-ABC)

a. determină, de obicei o limitare minoră a mobilităţii mandibulare;
b. pot apărea şi limitări mai severe;
50
c. nu are tendinţa să cedeze;

d. are tendinţa să cedeze;
e. nu produce limitarea mobilităţii mandibulare.
402. Ischemia prelungită din trismusul postanestezic: (pg. 565-ABD)

a. în faza acută durerea conduce la spasm muscular;
b. în faza acută durerea conduce la limitarea deschiderii arcadelor dentare;
c. nu se acutizează niciodată;
d. simptomatologia poate apărea precoce sau tardiv;
e. simptomatologia apare doar tardiv.
403. Trismusului postanestezic: (pg. 565-AB)

a. simptomatologia precoce apare la 2 zile de la puncţie;
b. simptomatologia tardivă apare la 5-6 zile de la puncţie;
c. simtomatologia tardivă apare la 2 săptămâni de la puncţie;
d. simtomatologia precoce apare la câteva minute după puncţie;
e. simptomatologia apare la câţiva ani de la puncţie.
404. Trismusul postanestezic: (pg. 565-ABC)

a. durerea are tendinţa de accentuare treptată;
b. faza tardivă sau cronică se dezvoltă în absenţa terapiei;
c. dacă nu se intervine se poate ajunge la constricţia mandibulei;
d. durerea are tendinţa de calmare;
e. este indicată evitarea oricărei terapii.
405. Tratamentul trismusului persistent: (pg. 565-ABCD)

a. în faza acută se recomandă analgezice;
b. în faza acută se recomandă miorelaxante;
c. în faza acută se recomandă prişniţe calde;
d. prişniţele se aplică pentu 20 minute la fiecare oră;
e. se contraindică prişniţele calde.
406. Tratamentul trismusului persistent: (pg. 565-ADE)

a. dacă durerea persistă se pot administra medicamente pentru relaxarea musculară;
b. durerea nu persistă niciodată;
c. nu se administrează diazepam;
d. dacă durerea persistă se poate administra midazolam;
e. dacă durerea persista se pot administra benzodiazepine.
407. Mecanoterapia din trismusul persistent: (pg. 565-ABCD)

a. constă în mişcări de deschidere, închidere şi lateralitate;
b. se face timp de 5 minute la fiecare 3-4 ore;
c. tratamentul se continuă până la remisia completă a simptomatologiei;
d. este o metodă de tratament;
e. mecanoterapia este contraindicată.
408. Tratamentul din trismusul persistent: (pg. 565-AC)

a. dacă în urma tratamentului durerea şi difuncţia nu se ameliorează în 48-72 ore, se ia în
considerare un posibil proces supurativ postanestezic;
b. tratamentul trismusului se face cu anticoagulante;
51
c. în cazul durerii sau disfuncţiei cronice, dacă nu apar ameliorări se recomandă consultul de
specialitate oro-maxilo-facială;
d. după tratament există risc de tromboză;
e. tratamentul creşte riscul emboliei grăsoase.
409. Paresteziile persistente: (pg. 565-ABC)

a. pot fi date de o hemoragie în jurul tecii nervoase;
b. hemoragia din jurul tecii nervoase creşte presiunea exercitată asupra nervului;
c. când acul traumatizează filetul nervos, pacientul are o senzaţie de fulguraţie;
d. se poate preveni prin antiinflamatoare;
e. hemoragia în jurul tecii nervoase nu produce parestezii persistente.
410. Anestezia persistentă: (pg. 566-ABCD)

a. este de cele mai multe ori parţială;
b. poate conduce la autotraumatisme;
c. se pot produce leziuni prin muşcare din neatenţie şi datorită lipsei sensibilităţii;
d. poate fi implicat şi nervul lingual;
e. nervul lingual nu este implicat în parestezii.
411. Tratamentul paresteziilor persistente: (pg. 566-A)

a. vitamina B12;
b. vitamina C;
c. vitamina A;
d. calciu şi magneziu;
e. meşe iodoformate.
412. Alveolita postextracţională: (pg. 566-AB)

a. se incriminează în special vasoconstrictorul;
b. este incriminată vasoconstricţia bruscă şi prelungită;
c. se datorează aportului crescut de lipide;
d. nu are legătură cu vasoconstrictorul soluţiei anestezice;
e. se incriminează tratamentul cu vitamina B12 din paresteziile persitente.
413. Alveolita postextracţională: (pg. 566-AC)

a. are o frecvenţă crescută după anesteziile intraligamentare;
b. cea mai mare frecvenţă de apariţie se întâlneşte la anesteziile plexale;
c. ischemia ţesuturilor locale, în special a osului alveolar, favorizează necroza;
d. injectarea la presiune foarte mică a anestezicului favorizează alveolita;
e. este o patologie autoimună.
414. Alveolita postextracţională: (pg. 566-ABC)

a. vasoconstrictorul impiedică sângerarea normală şi formarea cheagului alveolar bine
organizat;
b. injectarea sub presiune şi antisepsia deficitară conduc de multe ori la alveolita uscată;
c. este o complicaţie a anesteziei loco-regionale;
d. afectează mucoasa gingivală;
e. afectează dentina sclero
52

A Nest Ezio Logie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A Nest Ezio Logie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anestezie, sedare în medicina dentară, chirurgie orală.

1. Următoarele afirmații sunt corecte: (pg. 533-ABD)

2. Următoarele afirmații sunt corecte, cu excepția: (pg. 533-CE)

3. Puterea anestezică a substanței anestezice este favorizată de: (pg. 533-AC)

5. La pacienţii cu suferinţe cardiace, care se tratează cu medicamente, precum betablocante,

6. Lidocaina: (pg. 533-ABCD)

7. Lidocaina: (pg. 533-ACE)

8. Produsele de tip xilină, marcate cu MPF: (pg. 533-B)

10. Mecanismul de acțiune al lidocainei: (pg. 534-ACE)

11. Un nivel plasmatic ridicat de lidocaina poate induce: (pg. 534-ABCDE)

12. Următoarea afirmație este falsă: (pg. 534-D)

13. Următoarele afirmații sunt corecte: (pg. 534-ABCE)

17. Următoarele afirmații despre lidocaina sunt adevărate: (pg. 534-ABCDE)

19. Următoarele afirmații despre lidocaina sunt adevărate: (pg. 534-ABCDE)

20. Xilina 2% cu adrenalină: (pg. 534-AC)

22. Modul de administrare al lidocainei: (pg. 534-AC)

23. Precauții în administrarea lidocainei: (pg. 535-ABCE)

d. nu este necesară aspirația înainte de injectarea substanței;

24. Următoarele afirmații sunt corecte, cu excepția: (pg. 535-BD)

26. Se vor monitoriza permanent după anestezia cu lidocaină: (pg. 535-ABC)

27. Se vor monitoriza permanent după anestezia cu lidocaină: (pg. 535-ABC)

29. Administrarea lidocainei în timpul gravidității: (pg. 535-ACD)

30. Administrarea lidocainei în timpul gravidității: (pg. 535-A)

a. se recomandă temporizarea administrării la gravide în primul trimestru de sarcină;

31. Administrarea lidocainei în timpul gravidității și lactației: (pg. 535-ABDE)

32. Următoarele afirmații sunt false în legătură cu administrarea lidocainei în timpul

33. Următoarele afirmații referitoare la lidocaină sunt corecte: (pg. 535-ABDE)

34. Următoarele afirmații referitoare la lidocaină sunt false: (pg. 535-ACDE)

38. Următoarele afirmații sunt corecte: (pg. 535-ADE)

39. Manifestările cardiovasculare, în reacțiile adverse după administrarea lidocainei, cuprind:

40. Următoarele afirmații referitoare la lidocaină sunt corecte: (pg. 535-ACE)

41. Următoarele afirmații referitoare la lidocaină sunt corecte: (pg. 535-ABD)

42. Atitudinea terapeutică în supradozaj de lidocaină, cuprinde: (pg. 535-ABD)

44. Injectarea substanței de anestezic local (lidocaina): (pg. 534-B)

45. Referitor la injectarea substanței de anestezic local (lidocaina): (pg. 534-AD)

46. Doza de anestezic local recomandată este: (pg. 534-C)

54. În ce clasă de toxicitate se încadrează lidocaina HCl? (pg. 535-B)

55. Despre lidocaină putem afirma: (pg. 535-AC)

56. Administrarea de anestezice locale cu vasoconstrictor la pacienții tratați cu IMAO sau

57. Fenotiazinele și butirofenonele: (pg. 535-AC)

62. Durata de instalare a anesteziei cu mepivacaină este de: (pg. 536-C)

63. În cât timp se elimină mepivacaina din organism: (pg. 536-D)

64. Care este doza maximă de mepivacaină pentru o administrare la pacienții

65. Efectul teratogen al mepivacainei încadrează substanța în clasa: (pg. 537-C)

68. Dozele mari de mepivacaină pot produce: (pg. 537-ABD)

69. În caz de convulsii în urma supradozării cu mepivacaină se va administra: (pg. 537-C)

70. Articaina: (pg. 538-D)

71. Durata de instalare a anesteziei cu articaină este de: (pg. 538-D)

72. Durata anesteziei eficiente cu articaină este: (pg. 538-A)

75. Este contraindicată administrarea de articaină la copiii sub: (pg. 539-B)

76. Atricaina se administrează cu precauție la pacienții cu următoarele afecțiuni: (pg. 539-

77. Efectul teratogen al articainei încadrează substanța în clasa: (pg. 539-C)

78. Injectarea concomitentă a articainei cu betablocante non-cardioselective conduce la: (pg.

80. În caz de supradozaj cu articaină: (pg. 540-ACD)

81. Prilocaina: (pg. 541-AD)

83. Ce risc teratogen prezintă prilocaina? (pg. 541-C)

86. Care dintre următoarele substanțe au efect vasoconstrictor? (pg. 541-ABE)

88. Efectul local al adrenalinei este: (pg. 541-ACD)

89. Efectul adrenalinei la pacienții cardiovasculari este: (pg. 542-AB)

90. La pacienții cu astm bronșic: (pg. 542-A)

91. La pacienții diabetici: (pg. 542-A)

93. Referitor la pacientele gravide în ce perioadă a sarcinii nu este indicată administrarea

94. Administrarea anestezicului cu vasoconstrictor în ultimul semestru de sarcină: (pg. 542-

95. Felipresina: (pg. 542-AE)