Legătura de hidrogen, cunoscută de asemenea și sub denumirea de punte de hidrogen

reprezintă atracția electrostatică dintre moleculele polare, care are loc atunci
când un atom de hidrogen care este legat de un atom cu o electronegativitate
ridicată, cum ar fi azotul, oxigenul sau fluorul, prezintă atracție față de un alt
atom electronegativ din apropiere.

Aceste punți de hidrogen pot apărea intermolecular, adică între molecule diferite,
sau intramolecular, adică între componenții unei singure molecule. [1] Legătura de
hidrogen este mai puternică decât interacția van der Waals, dar este mai slabă
decât legăturile covalente sau ionice. Această legătură este prezentă atât în
compușii anorganici, precum apa, cât și în compușii organici, cum sunt ADN-ul sau
proteinele.