Legea conservării impulsului

Dacă sistemul mecanic este izolat, adică asupra punctului material nu acționează
nicio forță sau rezultanta tuturor forțelor aplicate este egal cu zero, atunci din
expresia teoremei impulsului rezultă că derivata impulsului se anulează:

{\displaystyle {\frac {d{\vec {p}}}{dt}}=0.}{\displaystyle {\frac {d{\vec {p}}}

{dt}}=0.}
De unde, în mod firesc rezultă egalitatea:

{\displaystyle {\vec {p}}=const.}{\displaystyle {\vec {p}}=const.}

Pe baza acestor considerente se poate enunța legea conservării impulsului punctului
material:

„Pendulul lui Newton”, un dispozitiv didactic care ilustrează legea conservării

impulsului.
Enunț:
Dacă rezultanta tuturor forțelor aplicate asupra unui punct material este egală cu
zero, atunci impulsul se conservă.
Relația {\displaystyle \scriptstyle {\vec {p}}=const.}{\displaystyle \scriptstyle
{\vec {p}}=const.} reprezintă o integrală primă vectorială a mișcării, echivalentă
cu trei integrale prime scalare: {\displaystyle \scriptstyle
p_{x}=C_{1},p_{y}=C_{2},p_{z}=C_{3}}{\displaystyle \scriptstyle
p_{x}=C_{1},p_{y}=C_{2},p_{z}=C_{3}}. Masa punctului material fiind constantă,
rezultă că invarianța impulsului înseamnă, în fapt, constanța vectorului viteză.
Această lege este în acord cu principiul întâi al mecanicii care afirmă că în
absența acțiunii unei forțe, punctul material își păstrează starea de repaus
relativ sau de mișcare rectilinie și uniformă în raport cu un sistem de referință
inerțial (principiul inerției).[5] Existența mărimii mecanice impuls și a legii de
conservare a impulsului este legată de proprietatea de omogenitate a spațiului
fizic. Legea conservării impulsului este una din cele mai importante legi ale
fizicii, ea fiind valabilă nu numai pentru mecanica corpurilor macroscopice ci și
în cazul interacțiunii particulelor microscopice, adică pentru atomi, nuclee
atomice, electroni, etc[8].

Teorema momentului cinetic

Articol principal: Moment cinetic.
Momentul cinetic sau momentul unghiular al unui punct material este o mărime fizică
dinamică care se definește ca produsul vectorial dintre vectorul de poziție și
vectorul impuls: {\displaystyle \scriptstyle {\vec {l}}={{\vec {r}}\times {\vec
{p}}}}{\displaystyle \scriptstyle {\vec {l}}={{\vec {r}}\times {\vec {p}}}}[5].
Momentul cinetic măsoară „cantitatea de mișcare de rotație” similar impulsului care
este o măsură a „cantității de mișcare de translație ”. Variația în timp a
momentului cinetic este legată de momentul forței (cauza rotației) prin teorema
momentului cinetic, numită și teorema variației momentului cinetic[5][9]:

Enunț:
În cazul mișcării unui punct material de masă {\displaystyle \scriptstyle m}
{\displaystyle \scriptstyle m}, raportată la un sistem de referință inerțial,
derivata de ordinul întâi în raport cu timpul a momentului cinetic față de un punct
fix {\displaystyle \scriptstyle O}{\displaystyle \scriptstyle O} este egală cu
momentul forței față de același punct:
{\displaystyle {\frac {d{\vec {l}}}{dt}}={\vec {M}}}{\displaystyle {\frac {d{\vec
{l}}}{dt}}={\vec {M}}}
unde: {\displaystyle \scriptstyle t}{\displaystyle \scriptstyle t} este timpul,
{\displaystyle \scriptstyle {\vec {l}}}{\displaystyle \scriptstyle {\vec {l}}} este
vectorul moment cinetic și {\displaystyle \scriptstyle {\vec {M}}}{\displaystyle
\scriptstyle {\vec {M}}} reprezintă momentul forței rezultante față de un punct
{\displaystyle \scriptstyle O.}{\displaystyle \scriptstyle O.}
Demonstrație:
Derivând în raport cu timpul expresia de definiție a vectorului moment cinetic și
ținând cont că vectorul viteză este coliniar cu vectorul impuls, se poate scrie:
{\displaystyle {\frac {d{\vec {l}}}{dt}}={\frac {d({\vec {r}}\times {\vec {p}})}
{dt}}=m{\frac {d({\vec {r}}\times {\vec {v}})}{dt}}=m{{\vec {v}}\times {\vec {v}}}
+m{{\vec {r}}\times {\frac {d{\vec {v}}}{dt}}}=}{\displaystyle {\frac {d{\vec {l}}}
{dt}}={\frac {d({\vec {r}}\times {\vec {p}})}{dt}}=m{\frac {d({\vec {r}}\times
{\vec {v}})}{dt}}=m{{\vec {v}}\times {\vec {v}}}+m{{\vec {r}}\times {\frac {d{\vec
{v}}}{dt}}}=}

{\displaystyle {{\vec {r}}\times {m{\vec {a}}}}={{\vec {r}}\times {\vec {F}}}={\vec

{M}};}{\displaystyle {{\vec {r}}\times {m{\vec {a}}}}={{\vec {r}}\times {\vec
{F}}}={\vec {M}};}
invers, pornind de la relația de definiție a momentului forței și folosind o
proprietate a derivatei produsului, se ajunge la aceeași relație.[5]
Teorema variației momentului cinetic descrie evoluția dinamică a punctului material
aflat în mișcare de rotație în jurul unui punct fix. Similar cu teorema variației
impulsului, această teoremă arată că, din punct de vedere fizic, momentul forței ce
acționează asupra unui punct material este egală cu „viteza de variațe” a
momentului cinetic. Dacă derivata momentului cinetic este pozitivă (momentul
cinetic crește în valoare), atunci momentul forței este un moment motor, cu alte
cuvinte, are ca efect accelerarea rotației (viteza unghiulară crește și ea). Când
derivata momentului cinetic este negativă, momentul forței se numește moment
rezistent și își manifestă efectul prin încetinirea rotației(viteza unghiulară
descrește).

Există situații când momentul forței are valoarea nulă, ceea ce se poate întâmpla
atunci când forța este nulă sau dacă are direcția paralelă cu direcția razei. În
acest caz, se poate deduce legea conservării momentului cinetic.[5]

Legea conservării momentului cinetic

Dacă momentul forței este egal cu zero, atunci din expresia teoremei momentului
cinetic rezultă că derivata momentului cinetic se anulează:

{\displaystyle {\frac {d{\vec {l}}}{dt}}=0.}{\displaystyle {\frac {d{\vec {l}}}

{dt}}=0.}
Prin urmare:

{\displaystyle {\vec {l}}=const.}{\displaystyle {\vec {l}}=const.}

Pe baza acestor considerente se poate enunța legea conservării momentului cinetic
al punctului material:

Enunț:
Dacă momentul rezultant al forțelor aplicate unui punct material este egal cu zero,
atunci momentul cinetic al punctului material se conservă.
Relația {\displaystyle \scriptstyle {\vec {l}}=const.}{\displaystyle \scriptstyle
{\vec {l}}=const.} reprezintă o integrală primă vectorială a mișcării[5],
echivalentă cu trei integrale prime scalare: {\displaystyle \scriptstyle
l_{x}=C_{1},l_{y}=C_{2},l_{z}=C_{3}}{\displaystyle \scriptstyle
l_{x}=C_{1},l_{y}=C_{2},l_{z}=C_{3}}. Masa punctului material fiind constantă,
rezultă că invarianța momentului cinetic înseamnă, în fapt, constanța vectorului
vitezei liniare. Existența mărimii mecanice moment cinetic și a legii de conservare
a momentului cinetic ține de proprietatea de izotropie a spațiului fizic.