Momentul cinetic al unui punct material sau al unui corp in raport cu un punct fix într-un sistem de

referință inerțial este momentul impulsului  al punctului material sau al corpului în raport cu acel punct
la distanța .

Definiție matematică[modificare | modificare sursă]

Momentul cinetic este definit prin relația:

unde:

  - este vectorul momentului cinetic

  - este vectorul de poziție al corpului

  - este vectorul impulsul corpului

astfel:

unde:

 - este derivata totală sau vectorială a vectorului de poziție , pentru un corp rigid 

Înmulțind vectorial:

Mai poate fi exprimat și ca produs dintre momentul de inerție al corpului și vectorul viteză unghiulară:

unde  e momentul de inerție al corpului în raport cu centrul rotației, care poate fi exprimat și ca o
mărime (tensorială), și  viteza unghiulară.

Conform Teoremei Steiner, momentul de inerție se compune din momentul de inerție propriu în raport
cu o axă de rotație, cât și din momentul de inertie de transport al masei.

Derivata temporală a momentului cinetic[modificare | modificare sursă]

Derivând momentul cinetic in raport cu timpul, obținem o märime fizicä analogä ca si cind deriväm
impulsul.

 - forța, cu accelerația lineară 

 - momentul forței, cu accelerația unghiulară 

Principiul conservării momentului cinetic[modificare | modificare sursă]

Într-un sistem de referință inerțial, momentul cinetic al unui corp liber este conservat întotdeauna în
direcție si mărime ca principiu al naturii. Într-un sistem de referință neinerțial, momentul cinetic nu este
conservat, ca de exemplu într-un sistem de referință în câmpul gravitațional. Acolo un corp liber câștigă
impuls mărindu-și impulsul și viteza, datorită neomogenității și anizotropiei metricii neeuclidiene a
spațiului în prezența câmpului gravitațional.

În virtutea teoremei Noether, de existență a unei mărimi de conservare la o transformare de simetrie,

într-un spațiu omogen și izotrop euclidian, momentul cinetic este mărimea de conservare la o
transformare de simetrie rotativă. Asta este valabil chiar și în mecanica cuantică. Tot așa cum energia
este mărimea de conservare la o transformare de simetrie temporală, iar impulsul este mărimea de
conservare la o transformare de simetrie translativă.

Într-un spațiu neomogen și anizotrop, deci cu metrică neeuclidiană, cum ar fi în câmpul gravitațional, nu
există o simetrie de transformare, și ca atare acolo impulsul și astfel și momentul cinetic nu sunt
conservate în niciun punct al timpului si spațiului. Ca atare, orice corp liber are o „cădere liberă”
în câmpul gravitațional, mișcându-se pe o geodezică a spațiu-timpului. Cu alte cuvinte, dacă momentul
cinetic nu depinde de poziția unghiulară „” a rotației, el este conservat. Cum se poate verifica prin
derivare, momentul cinetic este conservat:

cu  si  - nu depind de pozitia unghiulară 

adică:

 - de aici rezultă -  - de unde rezultă că momentul de antrenare este -  când momentul cinetic e
conservat.