MARINA PREUTU

BRÂNDUªA RÃILEANU

Pictorii familiei

V E R O NA
Încerc, øn acest moment, douå sentimente
contradictorii, unul de mulœumire
cå am putut reînvia øn mintea oamenilor
contribuœia pictorilor Verona la patrimoniul
cultural al poporului român æi altul
de insatisfacœie cå nu pot face mai mult
pentru aceæti ønaintaæi ai mei, oameni
de o verticalitate moralå, curåœenie sufleteascå
æi bunåtate care ar trebui så constituie
modele øn aceæti ani de zbucium, debusolare
æi pierdere a måsurii valorilor.

Cøt de importantå este creaœia celor trei pictori,

råmøne så stabileascå posteritatea. Rolul meu
a fost så neutralizez embargoul instaurat
de comuniæti, care i-au considerat moæieri
vønduœi regalitåœii, deci niæte fiinœe ce trebuiesc
størpite.

Æi totuæi, toatå opera lor a slåvit acest neam.

TUDOR VERONA
Coperta
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

Tipårit la C.N.I. Coresi S.A.

© TUDOR VERONA, 2002, 2011

© HUMANITAS, 2002, 2011

ISBN 978-973-50-3055-1
Descrierea CIP este disponibilå
la Biblioteca Naœionalå a României

EDITURA HUMANITAS
Piaœa Presei Libere 1, 013701 Bucureæti, România
tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51
www.humanitas.ro

Comenzi Carte prin poætå: tel./fax 021/311 23 30

C.P.C.E. – CP 14, Bucureæti
e-mail: cpp@humanitas.ro
www.libhumanitas.ro

ARTUR VERONA
Øn lumea artei româneæti VERONA este un nume cu rezonanœe
complexe; un nume øn care se adunå, deopotrivå, vocaœia
pentru picturå, dragostea pentru istoria æi frumuseœile påmîn-
tului românesc, dar æi suferinœa izvorîtå dintr-o nedezminœitå
verticalitate a spiritului.
Pictura celor care au purtat acest nume de adîncå rezonanœå
istoricå pare a fi plasatå sub o zodie prea puœin favorabilå.
Øn epoci diferite, reflectînd mentalitåœi artistice diferite, ei au
tråit din plin drama ønstråinårii, a øndepårtårii forœate de tårîmul
atît de drag al Herœei, despårœirea de colecœii preœioase
adunate cu migalå æi pasiune, pierderea repetatå æi la fel de
dureroaså a unei importante pårœi din creaœia lor.
Aståzi, dupå mai bine de o jumåtate de secol de la trecerea
øn nefiinœå a lui Artur Garguromin Verona æi dupå
aproximativ patru decenii de la moartea lui Paul Verona,
lectura lucrårilor semnate de ei este øn måsurå så punå øn
valoare prezenœa a douå personalitåœi distincte, aflate mereu
øn cåutarea autenticitåœii pe calea exprimårii de sine.
5
ARTUR VERONA
Fundalul impur al unor conjuncturi nefavorabile ståruie ønså
ca pentru a le pune æi mai deplin øn valoare vocaœia.
Amintirile, sursele documentare øæi au, desigur, importanœa
øn ønœelegerea unui demers artistic. Vom apela æi noi
la ele atît cît este necesar pentru a ønœelege mai bine spiritul
viu al celor care æi-au afirmat atît de tranæant opœiunea
pentru artå.
„Soarta mi-a fost øntotdeauna nefavorabilå, scria øn amurgul
vieœii Artur Verona. Øn 1903, cînd Palatul Funcœionarilor
din Piaœa Victoriei a ars, aveam acolo, cu chirie, un mare
atelier æi locuinœa mea. Toate lucrårile, compoziœii istorice æi
portrete mari, terminate sau unele care mai cereau
øncå puœine poze au ars, cu tot ce posedam, råmînînd numai
cu cheia apartamentului.
Øn urmå, nevoind så må ønjosesc øn Artå, am øncercat, cu un
ajutor bånesc, så-mi cîætig existenœa cu agricultura. Æi aci ønså
am dat greæ, cåci secetele teribile ce au bîntuit œara øntre
1904 æi 1907 m-au lovit cumplit. Cu greu am reuæit så scap
de cåmåtari printr-o muncå øndîrjitå.
Pictorii familiei VERONA
Øn timpul marelui råzboi (n.n. — primul råzboi mondial)
numeroasa mea familie s-a refugiat øn Moldova, la Herœa,
unde a cheltuit puœina avere ce mai aveam, aæa cå, la
sfîræitul råzboiului, øntorcîndu-må acaså, m-am gåsit øntr-o
situaœie foarte dificilå.
Toate speranœele la despågubirile de råzboi pentru distrugeri,
promisiunile cå celor decoraœi øn luptå li se vor da locuri
pentru caså sau teren de cultivat, toate acestea au fost
minciuni.
Soarta m-a lovit ønså mai greu cînd, acum 4 ani (n.n.–1935),
mi-a ars marele meu atelier din str. Grigore Alexandrescu nr.10
care era plin cu lucråri mari æi sute de desenuri, compoziœii
etc., acestea reprezentînd viaœa mea øntreagå.
Am continuat så fiu urmårit mai crud de fatalitate. Ømpreunå
cu øntreaga œarå, care a suferit pierderea teritoriilor, o nouå
nenorocire s-a adåugat la cele precedente, prin faptul cå øn
teritoriul judeœului Dorohoi, la Herœa, aveam o micå proprietate
cu gospodåria ei, casa cu cel mai mare atelier din œarå,
cu tablouri mari æi mici, covoare mari, o colecœie de costume
vechi româneæti originale, colecœia de arme, mobile etc.
Gospodåria cu vaci, cai, tråsuri, o livadå cu pomi fructiferi
plantaœi de mine æi altele au cåzut øn mîna ruæilor.”
Proprietatea din zona Herœei, „un adevårat rai” æi „singurul
loc unde puteam så lucrez” dupå cum afirma Artur Verona,
a constituit, øntr-un fel, leagånul creaœiei pictorilor din familia
Verona.
La Herœa se stabilise mai øntîi Nicolae Henri (fratele mai mare
al lui Artur Verona), cåsåtorit cu Ecaterina Cazimir, fiica unor
boieri originari din aceastå zonå. El ønsuæi talentat autor de
miniaturi, Nicolae Henri absolvise o æcoalå de arte plastice la
Paris. Era firesc deci ca fratele mai mare så descopere æi så
sprijine vådita preferinœå pentru picturå a lui Artur Verona øn
pofida adversitåœii pårinteæti.
6
Tot aæa dupå cum mai tîrziu, ønclinaœia pentru picturå a lui
Paul Verona, fiul lui Nicolae Henri, s-a bucurat firesc de ønœele-
gerea paternå æi de sfaturile competente ale unchiului.
Pictura li s-a impus (de fiecare datå altfel) ca o vastå cale de
aflare a propriei personalitåœi pe complicatele cåi ale påråsirii
de sine æi ale øntoarcerii la sine. Iar din acest punct de
vedere lucrårile påstrate pînå aståzi pot fi considerate øn
bunå parte autobiografice.
Så ne øntoarcem ønså pe firul istoriei æi så precizåm de la
ønceput cå fraœii Nicolae Henri æi Artur Verona erau fiii lui
Francesco Spiridon Verona æi ai contesei Amalia de Lukovici,
originari din Dalmaœia. Familia Verona fusese ønnobilatå øn
anul 1478. Garguromin — nume pe care Artur Verona æi-l
adåugase la ønceputul carierei artistice — aparœinuse
familiei tatålui såu. O familie de remarcabilå vechime, dacå
ne gîndim cå prezenœa øi era semnalatå øncepînd
cu anul 1474 øn oraæul Scutari din Albania ståpînitå de
veneœieni, dupå cum se menœioneazå øn cartea tipåritå de
Giovanni Dolcetti øn 1922.
Familia Gargurevici sau Gargurovici øæi cîætigase titlul de
nobleœe cu sabia pentru cå øn øndepårtatul secol al XV-lea
cîœiva dintre membrii ei s-au distins prin vitejia lor øn cadrul
armatei veneœiene din Verona. A fost o familie numeroaså
care a dat oameni de vazå, nu doar militari, ci æi preoœi,
medici æi cårturari. Se pare (aæa cum aminteæte Ion Zurescu,
autorul primei monografii dedicate lui Artur Verona)
cå a existat chiar æi un pictor care, la ønceputul secolului
al XIX-lea, ar fi pictat æi øn Œara Româneascå.
Fraœii Nicolae Henri æi Artur Verona au våzut lumina zilei la
Bråila, unde se stabilise tatål lor, Francesco Spiridon Verona,
cåpitan de marinå civilå æi armator de coråbii. Dupå
numeroase cålåtorii care l-au dus de la porturile Adriaticii
pînå øn Australia, Francesco Spiridon Verona a venit spre
Marea Neagrå æi Dunåre, unde, la cererea lui Vodå Bibescu,

s-a oprit, la 1850, pentru a coordona transportul pe apå æi
comerœul cu grîu al Œårii Româneæti. Deæi familia øæi avea
originile pe coasta Dalmatå, urmaæii nåscuœi æi crescuœi aici
s-au integrat atît de profund mediului românesc, i-au iubit
atît de intens creaœiile spirituale, øncît au devenit, la rîndu-le,
reprezentanœi ai „specificului naœional”.
Desigur, problemele personale de expresie æi adevår sînt
percepute diferit, øn timpi diferiœi. Dincolo de ele, lucrårile
lui Artur æi Paul Verona tråiesc alåturi øn cea mai deplinå
ønfråœire.
La adåpostul lecœiei lui Artur Verona, fårå ønså så se lase
copleæit de personalitatea æi uriaæa forœå de muncå a acestuia,
Paul n-a avut nevoie de teoriile sofisticate ale epocii lui.
Æi-a urmat vocaœia cu simplitate æi cåldurå. A cuprins frumuseœea
lumii acesteia øntr-o ømbråœiæare plinå de lirism, øn imagini al
cåror farmec l-a descoperit mai øntîi la Herœa æi øn ømprejurimile
Iaæului, iar apoi pe øntreg teritoriul românesc. Sînt imagini
pe care le-a tålmåcit artistic, pe care subiectivitatea lui le-a
øncårcat, poetic, cu sensuri.
Lumea s-a adunat statornic sub ochiul, sub gîndul, sub
pensula sau creionul acestor artiæti. Pictorii familiei Verona au
ætiut øntotdeauna så aæeze o dreaptå cumpånå øntre
inteligenœå æi patos, øntre idee æi expresie, øntre informaœie æi
culturå. Evoluînd, øn funcœie de evenimentele istorice æi
conjuncturi sociale, de la nobleœe la suferinœå, ei æi-au iubit
profund meseria, au respectat-o æi n-au trådat-o øn nici o
ømprejurare.
Privite dintr-o perspectivå contemporanå, lucrårile lor, aæa cum
s-au påstrat øn muzee, ca æi øn colecœiile familiei, mårturisesc
aceeaæi atitudine afectivå faœå de mediul care le-a fost
atît de apropiat. Pådurile æi lanurile, vegetaœia luxuriantå a
Herœei, datini populare, costume æi creaœii stråvechi i-au
apropiat æi i-au diferenœiat totodatå.
7
ARTUR VERONA
Un sentiment muzical, de suave æi fluide armonii, distingem
øn cele cîteva lucråri påstrate de la Nicolae Henri, cel care
descoperise minunile Herœei. Peisajele de mici dimensiuni,
adevårate miniaturi, pictate de el ømpårtåæeau øntotdeauna
o emoœie, oferind imaginea unei sensibilitåœi pentru care
fineœea observaœiei era cu deosebire importantå. Sînt lucråri
capabile så vorbeascå despre cåldura æi puritatea unui
sentiment, øn pofida austeritåœii (probabil doar aparente)
a personajului ønfåœiæat øntr-un portret de dimensiuni
monumentale de cåtre Artur Verona.
Era, cu siguranœå, acelaæi sentiment care l-a determinat pe
Artur Verona så cumpere, tot la Herœa, un teren æi så-æi ridice
aici atelierul spre care s-a øntors mereu ca spre o oazå de
liniæte æi creativitate. Deæi picturile, desenele ca æi mårturiile
scrise au påstrat dovezi ale unei lupte continue, dar æi ale
dramelor pe care viaœa i le-a impus, Artur Verona a dåruit
generos ceea ce ætia cå nu-i aparœine øn exclusivitate: creaœia.
Propria-i creaœie, dar mai ales ætiinœa atît de preœuitå øn epocå
a picturii murale. Cu modestia dar æi cu autoritatea unui
artist important el a øndrumat ani øn æir activitåœile legate de
Comisia Monumentelor Istorice æi a ømpårtåæit elevilor de la
Æcoala Superioarå de picturå æi sculpturå bisericeascå, de
pe lîngå Arhiepiscopia Bucureætilor, øntemeiatå de Ønalt Prea
Sfinœitul Patriarh Nicodim al României, øn anul 1940,
preœioasa-i experienœå.
Iatå un succint dar foarte sugestiv portret al pictorului, aæa
cum se ønfåœiæa el pe atunci. „Plin de dar, cu pensula øn
mînå, Verona explicå, aratå, se øncålzeæte, mustrå, povesteæte
æi se entuziasmeazå. Vorbeæte româneæte cu inimitabilul lui
accent italienesc, uneori cu cuvinte stråine românizate.
Glasul are o tiviturå particularå de povestitor italian
din popor. Ochii æi mîna dreaptå alcåtuiesc, la rîndul lor, o
mimicå nespus de expresivå æi, uneori, explicå, singure æi mult
mai clar, o idee pentru care gura nu are cuvinte. Pensula
Pictorii familiei VERONA
låmureæte toate øn chip magistral æi definitiv. Elevii nu-æi iau
ochii de la el ...” Scrise øn septembrie 1943, cuvintele lui
I.D. Ætefånescu nu erau vorbe de circumstanœå. O prietenie
durabilå se ønfiripase cu douåzeci de ani øn urmå, øn Italia,
cu ocazia colaborårii lor la organizarea participårii româneæti
øn cadrul Bienalei de la Veneœia. Øi apropiase mult acea
cålåtorie. Æi, pentru cå amintirile au un farmec al lor, så-l
ascultåm din nou pe distinsul cårturar. „Ønsårcinat så
organizeze participarea României la
«Bienala» din Veneœia, øn 1925, am avut
din partea domniei sale cel mai
competent, fericit æi prietenesc ajutor.
Secœiunea româneascå a fost aæezatå de
critica italianå æi de cea stråinå alåturi de
secœiunea francezå æi de cea spaniolå.
Am petrecut, apoi, mai bine de trei luni
øn fericita æi folositoarea domniei sale
societate. Am cålåtorit ømpreunå, øn
øntreaga Italie, prin locuri pe care le
cunoæteam de mult æi care mi-au pårut
altele, luminate de ønœelegerea æi cuvîntul
såu de artist. Am avut prilejul så cunosc
bogata sa experienœå, simœul de
observaœie æi påtrundere cu care analiza
concepœiile cele mai diferite de artå æi
operele cele mai complexe. M-a cucerit,
mai ales, cåldura lui sufleteascå,
entuziasmul æi generozitatea de artist Stema familiei Lukovici
chemat æi de profesor nåscut pentru avînd deviza: „Concordia fratrum”
instruire artisticå æi pentru cålåuzire
ætiinœificå roditoare.”
Aæa cum se ønfåœiæa contemporanilor la apogeul creaœiei sale,
pictorul Artur Verona se dovedise capabil de mari
performanœe (dacå ar fi så ne gîndim doar la numeroasele
8
lucråri de picturå monumentalå pe care le realizase). Drumul
spre artå fusese ønså destul de lung æi sinuos. Aæa cum
aminteam, la ønceputul acestor rînduri, fåcea parte dintr-o
familie cu adînci rådåcini nobiliare ce pot fi urmårite pînå øn
secolul al XV-lea. Contele Francesco Spiridon Verona, tatål
såu, se stabilise, cåtre 1850, la Bråila. Aici s-a nåscut viitorul
pictor Artur Garguromin Verona. S-a nåscut la 24 august
1867, conform actului de botez pe care øl reproducem øn
acest volum, æi nu la 25 august 1868,
aæa cum øn mod eronat a apårut øn
monografia semnatå de I. Zurescu
(ESPLA, Bucureæti, 1958), datå preluatå
apoi de toate studiile care i-au fost
consacrate. Pînå æi aniversarea
centenarului naæterii sale s-a fåcut øn
1968, æi nu øn 1967, aæa cum ar fi fost
firesc.
Viitorul pictor æi-a petrecut copilåria printre
valoroase lucråri de artå care aparœineau
familiei, influenœat probabil æi de mirifica
desfåæurare a peisajelor generos
risipite øntre apå æi cer. Ønclinaœia cåtre
picturå s-a manifestat timpuriu, dar s-a
lovit de implacabila hotårîre a tatålui de
a-l øndruma cåtre cariera militarå. Dupå
ce a terminat, cu diplomå de merit,
Liceul real din Cernåuœi, øn 1888, Artur
Verona a fost ønscris la Academia
Militarå din Viena. Desene æi picturi
inspirate de viaœa æi activitatea militarå
puncteazå o indiscutabilå vocaœie, un mod de manifestare la
fel de necesar pentru aceastå perioadå, ca æi popasurile
la marile muzee æi monumente ale Italiei pe care o stråbåtea
ori de cîte ori æcoala øi oferea prilejul unui scurt respiro. Øn

acei ani ai sfîræitului de secol, contactul direct cu marile valori
ale muzeelor se øngemåna febrilelor strådanii de autodidact.
Øncununate totuæi de un prim succes: øn 1889 o lucrare
øi este primitå la o expoziœie din Viena. „Patrula de noapte” se
intitula acea picturå pe care pentru prima oarå a avut
curajul så o ønfåœiæeze unui juriu. Ecourile au fost deosebit de
favorabile. Cîœiva ani mai tîrziu, øn 1893, un nou succes øi
øntårea øncrederea øn propriile-i posibilitåœi. De data aceasta o
altå lucrare i-a fost primitå la Salonul
Secesioniætilor de la München. Era pe
atunci un tînår ofiœer care absolvise
strålucit cursurile Academiei militare. Deæi
deschiså æi strålucitoare, cariera armelor
nu a exercitat nici un fel de atracœie asupra
tînårului care, la 27 de ani, a hotårît
så se dedice picturii.
Øn 1894 deci æi-a dat demisia din armatå
æi s-a øntors øn œarå. Æi-a aflat adåpost la
fratele mai mare care se stabilise øn
Nordul Moldovei, la Herœa. Anul 1894 æi
l-a petrecut aici lucrînd intens øn atelierul
pus la dispoziœie de Nicolae Henri.
Lucrårile realizate aici vor fi de altfel
expuse la sfîræitul aceluiaæi an la Salonul
Oficial din Bucureæti. Aceste prime
afirmåri, deæi øi dau curaj, øi øntåresc ønså Stema familiei Verona
avînd deviza: „Honor ante gloriam”
convingerea cå trebuie så se dedice
mai atent studiului. Este æi motivul pentru
care øn 1895 pleacå spre unul din cele mai importante centre
artistice ale timpului: München.
Pentru artiætii vremii popasul la München era obligatoriu. Øn
acea unicå atmosferå artisticå impregnatå de valorile
clasice æi dominatå de rigide principii pedagogice, se adunau
tineri artiæti din øntreaga lume. Au fåcut-o, rînd pe rînd, foarte
9
ARTUR VERONA
mulœi români: Luchian, Kimon Loghi, Ipolit Strîmbu, Båncilå,
Tonitza, Ressu, Ætefan Popescu, Bunescu, Lascår Viorel,
Cecilia Cuœescu Storck æi mulœi alœii.
Æi pentru Artur Verona popasul øn Capitala Bavariei a ønsemnat
confruntarea cu propriile calitåœi tehnice ale exprimårii
plastice, dar mai ales deschiderea cåtre problemele
neaæteptate ale ønnoirii limbajului. Cåci aici nu l-a atras
rigiditatea academismului istoric cu inevitabilele-i scene eroice
æi portrete monumentale, ci, øn primul
rînd, problemele noi pentru el ale
plein-airismului aæa cum le-a perceput
deocamdatå øn pictura æi øndrumårile
profesorilor såi Fritz von Uhde æi Simon
Hollòsy.
Pentru Artur Verona care, ca orice
autodidact, debutase printr-o picturå de
mare minuœie a detaliului realist,
contactul cu principiile lui Simon Hollòsy
a fost percutant. Så menœionåm doar cå,
dupå 1880, øn Germania se instalase
un impresionism cu specific local prin Max
Libermann (1848–1937) æi Fritz von
Uhde (1858–1925). Mai modern øn
concepœii decît aceætia, Hollòsy afirma o
cåutare øndîrjitå a realului cu mijloacele
unei picturi luminoase. El era
portdrapelul antiacademismului
münchenez.
Nåscut øn 1857, deci cu zece ani mai mare decît Verona,
Simon Hollòsy susœinea cu patimå ideea emancipårii artistului
prin negarea artei oficializate æi hotårîrea de a-æi øndrepta,
din ce øn ce mai mult, privirile asupra naturii. Tot mai mulœi
elevi ai såi l-au urmat, vara, la Baia Mare, øncercînd noile
formule ale picturii øn aer liber. Hollòsy se pronunœa aici
NICOLAE HENRI VERONA
Iarna