În apropierea centrului creierului se află talamusul, o structură care primește

informații senzoriale (vizuale, sunete, atingere și așa mai departe) de la

analizatori și transmite aceste informații altor
părți ale creierului. Vă puteți gândi la talamus ca la o poartă prin care aproape
toate informațiile senzoriale pătrund în creier.
Se află lângă talamus ganglionii bazali, un grup de structuri importante pentru
planificarea și producerea de mișcări complexe, cum ar fi aruncarea unui fotbal
sau jonglarea.
Hipocampul se află un pic mai îndepărtat, în interiorul lobilor temporali; este
important pentru a învăța informații noi despre lucruri (să zicem, capitala Franței)
sau să ne amintim evenimente autobiografice (ceea ce ați făcut vara trecută).
Aşezate în vârful hipocampului sunt un grup de celule numite amigdala; această
regiune mică a creierului este importantă pentru a adăuga conținut emoțional
amintirilor. Dacă vă aduceți aminte cea mai fericită – sau cea mai trista zi din viata
ta, este probabil pentru ca amigdala ta a fost mai ales activă la acea dată, adăugând
o putere emoțională acelor amintiri.
Pentru ca tu ai două emisfere, de fapt ai duplicate ale fiecăreia dintre aceste
structuri. De exemplu, aveți un hipocampus stâng și un hipocampus drept, și o
amigdală stânga și o amigdală dreaptă.

Oamenii de stiinta abia incep sa inteleaga in detaliu ce fac aceste arii ale creierului
și modul în care acestea se raportează la învățare și memorie, dar devine din ce în
ce mai clar că este o greșeală să ne gândim la creier ca la un singur organ, ca la un
ficat sau un rinichi. În schimb, creierul este o societate de "experți", fiecare
aducându-și propria contribuție specială la ceea ce facem și la ceea ce gândim.
Învățarea necesită schimbări fizice în neuroni, inclusiv schimbări privind forma,
mărimea și numărul de conexiuni cu alţi neuroni, toate acestea pot afecta modelele
de activitate neuronală.
Abilitatea sinapselor de a se schimba în funcţie de experiență se numește
plasticitate sinaptică. Consolidarea sau slăbirea conexiunilor dintre neuroni poate
influența când se declanșează
. ■ potențarea pe termen lung (LTP) are loc atunci când transmiterea sinaptică
devine mai eficientă ca urmare a experienței.
■ Se produce un proces opus la LTP, numit depresie pe termen lung (LTD) atunci
când transmisia sinaptică devine mai puțin eficientă cu experiența.
■ Studiile de mediu îmbogățite arată că experiențele pot avea un impact profund
asupra organizării creierului și asupra învățării și memoriei individului.
Creierul la adolescenţi

Adolescența este o perioadă de schimbări fizice și psihologice profunde, pe măsură

ce copilul devine adult. Schimbările psihologice, în special schimbările în
capacitățile de învățare și memorie, reflectă schimbările produse în creierul
adolescent.

Schimbări profunde în cortexul prefrontal

Deși adolescența provoacă modificări în întreagul creier, unele dintre cele mai
profunde și evidente modificări ale creierului adolescent se întâlnesc în cortexul
prefrontal, care pare să nu devină complet matur până după adolescență

cortexul prefrontal este un loc al multor tipuri de funcții cognitive, inclusiv

memoria de lucru și, de asemenea, judecata și planificarea.
În timpul copilăriei, cortexul prefrontal suferă o sinaptogeneză robustă, numărul de
sinapse atingând vârsta de la 11 până la 15 ani, dar în timpul adolescenței, un
număr mare de aceste sinapse sunt tăiate până când numărul de sinapse se pliază la
nivelul adulților (Glantz, Gilmore, Hamer , Lieberman și Jarskog, 2007). În același
timp, neuronii din cortexul prefrontal încep să arate modele mult mai complicate
de ramificare care probabil permit modele mai complexe de flux informațional
(Lambe, Krimer și Goldman-Rakic, 2000).

O altă schimbare importantă în timpul dezvoltării este aceea că axonii neuronali

dezvoltă tegumente de mielină, ambalaje ale unei substanțe grase numite mielină,
care izolează semnalele electrice care călătoresc în axon, vitezând transmiterea
neuronală. Capacele de mielină sunt produse de glia, celulele din creier care
furnizează diferite funcții de sprijin neuronilor și care sunt la fel de importante
pentru funcționarea corectă a creierului ca și neuronii. Mielinizarea neuronilor în
cortexul uman nu începe decât după naștere și continuă în primii 18 ani de viață.
Unele zone ale creierului, cum ar fi cortexul motor și cortexul senzorial, sunt pe
deplin mielinizate devreme, dar cortexul frontal nu este pe deplin mielinizat până
la adolescența târzie sau la vârsta adultă. Neuronii pot funcționa înainte de
finalizarea mielinizării, dar transmisia va fi lentă și slabă. Aceasta ar putea fi o
parte a motivului pentru care memoria de lucru este printre ultimele tipuri de
învățare și de memorie pentru a se maturiza pe deplin.

O altă schimbare în cortexul prefrontal al adolescenților este o creștere dramatică a

dopaminei (Lambe, Krimer și Goldman-Rakic, 2000). Dopamina este importantă
pentru a învăța despre/pentru recompensă și în special despre recompensele care
vor avea loc în viitor. Acesta este probabil un motiv pentru care, deși adolescenții
tind să fie impulsivi și să îşi asume riscuri, ei se maturizează în adulți care
manifestă mai mult control al impulsurilor și mai multă abilitate de a acționa pe
baza judecății cu privire la consecințele pe termen lung ale comportamentului lor.
• "There are a few broad principles that we can state come out of
neuroscience," says Kurt Fischer, education professor and director of the
Mind, Brain, and Education Program at Harvard University. Number one?
"The brain is remarkably plastic," Fischer explains. "Even in middle or old
age, it's still adapting very actively to its environment."

• Translation: All those little brains in your classroom are physically growing
and changing every time they learn something. And there are ways to keep
that happening.