Tema 8

Strategia de creştere economică în Uniunea Europeană

1. Agenda Lisabona
2. Agenda Lisabona revizuită
3. Strategia Europa 2020
4. Gradul de indeplinire a obiectivelor strategiei Europa 2020
5. Stabilitate şi creştere economică în modelul european

1. Agenda Lisabona

În martie 2000 la Consiliul European de la Lisabona a fost adoptată Agenda Lisabona

(sau Strategia de la Lisabona).

Relaţiile de interdependenţă tot mai strânse între economiile lumii în acord cu

procesul de globalizare, precum şi revoluţia tehnologică din anii `90, incluzând
internetul şi noile tehnologii informaţionale şi de comunicare, au dus la schimbări
importante în economia europeană şi în viaţa cetăţenilor europeni.

Cu toate acestea, la începutul anului 2000, economia europeană prezenta decalaje

importante în special faţă de economia SUA din punctul de vedere al competitivităţii.
Ca urmare, şefii de stat şi de guvern au adoptat Strategia de la Lisabona, cu scopul de
a transforma Uniunea Europeana, până în 2010, în „cea mai dinamică şi competitivă
economie din lume bazată pe cunoaştere, capabilă de o creştere economică durabilă,
generatoare de noi locuri de muncă, mai bune, şi caracterizată printr-o mai mare
coeziune socială”.

Prin Strategia de la Lisabona s-au stabilit mai multe obiective:

- de a obţine o creştere economică de 3% pe an;
- de a crea 20 de milioane de noi locuri de muncă până în 2010.
- atingerea unei rate a ocuparii de 70% şi creşterea numărului de femei şi de
persoane în vârstă care să activeze pe piaţa muncii.;
- obiective specifice în domenii precum inovarea, întreprinderile, liberalizarea
diverselor pieţe şi protecţia mediului.

Pentru a încuraja inovarea, obiectivul era de a creşte numărul gospodăriilor care sa

aibă acces la internet, precum şi creşterea cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare. In
domeniul intreprinderilor, statele membre trebuiau să ia mai multe măsuri pentru a
sprijini întreprinderile mici, inclusiv reducerea birocraţiei cu care se confruntau în
desfăşurarea activităţii. Mai mult, se urmarea creştera concurenţei pe piaţa
telecomunicaţiilor şi liberalizarea pieţelor de gaz şi de electricitate. Pentru protecţia
mediului, obiectivele includeau reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

La jumătatea perioadei de implementare a Strategiei Lisabona, în unele ţări europene

situaţia economică şi socială părea să se înrăuţească. Spre exemplu în Germania şi în
Franţa şomajul ajunsese la cca 10%, iar creşterea economică europeană se situa sub
2% comparativ cu SUA, ce avea o crestere de peste 3%. În acelaşi timp însă s-au
înregistrat anumite progrese, aşa cum s-a întâmplat cu liberalizarea pieţelor de
electricitate, de telecomunicaţii şi de servicii financiare.

1
Pentru a evalua rezultatele implementarii Strategiei de la Lisabona, în primavara
anului 2004, Consiliul European l-a însărcinat pe fostul prim-ministru al Olandei,
Wim Kok, să conducă un grup de experţi şi să redacteze un raport, cu scopul de a da
un nou impuls Strategiei de la Lisabona. Una dintre principalele concluzii ale
Raportul Kok a fost că rezultatele obţinute nu au fost cele aşteptate din cauza
„agendei prea încărcate, lipsei de coordonare şi a priorităţilor conflictuale”. Mai mult,
Raportul sugerează că vina principală este a statelor membre care nu au avut
suficientă voinţă politică de a pune în aplicare reformele necesare atingerii
obiectivelor Agendei Lisabona.

Ca urmare a acestui raport, Comisia Europeana a hotărât relansarea Strategiei

Lisabona în anul 2005, urmând ca accentul sa fie pus mai degrabă pe acţiunile ce
trebuie puse în aplicare decât pe obiectivele ce trebuie atinse. De aceea, anul 2010 şi
obiectivele privind atingerea unei anumite rate a ocupării nu mai sunt considerate a fi
priorităţi, considerându-se că prioritare trebuie să fie acţiunile ce trebuie luate pentru a
înregistra creştere economică durabilă şi crearea de noi locuri de muncă.

2. Agenda Lisabona revizuită

In primul raport anual privind progresele înregistrate (prezentat în ianuarie 2006),

Comisia a definit patru domenii principale in care era nevoie de mai multa acţiune:
- investiţii mai mari in educaţie şi cercetare,
- mai mult sprijin pentru IMM
- mai mult sprijin pentru crearea de noi locuri de muncă,
- comisia a considerat ca definirea unei politici comune în domeniul energiei
trebuie să fie parte a Strategiei de la Lisabona.

Al doilea raport (din decembrie 2006) intitulat „Un an de rezultate” concluzionează că

Comisia Europeana a asigurat 75% din masurile pe care le considera ca fiind parte din
Strategie Lisabona, precum adoptarea Directivei privind serviciile, agrearea
Programului Cadru 7, precum şi progresele înregistrate în ceea ce priveste serviciile
financiare. Pe lista de lucruri „neterminate” se înscriu portabilitatea intracomunitară a
pensiilor, liberalizarea incompletă a energiei şi a transporturilor, precum şi reforma
sistemului european privind proprietatea intelectuală. Din nou, Comisia numeşte patru
domenii prioritare de acţiune:
- investiţii în cunoaştere şi inovare,
- reducerea presiunii administrative pentru IMM,
- modernizarea pieţei muncii
- energia şi schimbările climatice.

In decembrie 2007, la trei ani de la relansarea Strategiei Lisabona, raportul strategic al

Comisiei concluzionează că politicile definite de Strategia Lisabona dau, în sfârşit,
rezultate. Cu toate acestea raportul subliniază că „nu toate statele au întreprins
reforme cu aceeasi determinare” şi că reforme în anumite domenii (deschiderea
pieţelor de energie şi de servicii) au fost implementate mai lent. Raportul, prezentat în
martie 2008, considera că, pentru urmatorul ciclu de trei ani, reformele trebuie să
continue a fi implementate atât la nivel naţional cât şi comunitar.

2
 3. Strategia Europa 2020

În martie 2010 a fost lansată o nouă strategie pe zece ani: Strategia Europa 2020

Priorităţi
Uniunea Europeană face eforturi mari pentru a depăşi criza economică şi pentru a crea
condiţiile care să favorizeze dezvoltarea unei economii mai competitive, cu un grad
mai ridicat de ocupare a forţei de muncă.

Strategia Europa 2020 îşi propune să asigure o creştere economică inteligentă (prin
investiţii mai eficiente în educaţie, cercetare şi inovare), durabilă (prin orientarea
decisivă către o economie cu emisii scăzute de carbon şi o industrie competitivă),
favorabilă incluziunii (prin punerea accentului pe crearea de locuri de muncă şi pe
reducerea sărăciei).

Strategia se concentrează asupra a cinci obiective:

1. Ocuparea forţei de muncă

- rată de ocupare a forţei de muncă de 75 % în rândul populaţiei cu vârste
cuprinse între 20 şi 64 de ani
2. Cercetare şi dezvoltare
- alocarea a 3% din PIB-ul UE pentru cercetare şi dezvoltare

3. Schimbările climatice şi utilizarea durabilă a energiei

- reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (sau chiar cu 30%,
în condiţii favorabile) faţă de nivelurile înregistrate în 1990
- creşterea ponderii surselor de energie regenerabile până la 20%
- creşterea cu 20% a eficienţei energetice
4. Educaţie
- Reducerea sub 10% a ratei de părăsire timpurie a şcolii
- creşterea la peste 40% a ponderii absolvenţilor de studii superioare în
rândul populaţiei în vârstă de 30-34 de ani
5. Lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale
- reducerea cu cel puţin 20 de milioane a numărului persoanelor care
suferă sau riscă să sufere de pe urma sărăciei şi a excluziunii sociale.

Pentru ca Strategia Europa 2020 să dea roade, a fost instituit un sistem de guvernanţă
economică menit să coordoneze acţiunile politice derulate la nivelul UE şi la nivel
naţional.

UE a identificat noi domenii care ar putea impulsiona creşterea economică şi crearea

de noi locuri de muncă. Ele se află în centrul a 7 iniţiative majore. În cadrul fiecărei
iniţiative, autorităţile europene şi cele naţionale trebuie să-şi coordoneze eforturile
pentru a se sprijini reciproc. Majoritatea iniţiativelor au fost prezentate de către
Comisie în anul 2010.

3
Iniţiative majore

1. Creştere inteligentă
• O agendă digitală pentru Europa
• O Uniune a inovării
• Tineretul în mişcare

Obiectivele UE pentru creşterea inteligentă includ:

1. Creşterea cheltuielilor publice şi private până la nivelul de 3% din PIB, ca şi

îmbunătăţirea condiţiilor pentru activitatea de cercetare-dezvoltare şi inovare;
2. Rata de ocupare să fie de 75% pentru populaţia în grupa de vârstă 20-64 ani
până în 2020, astfel încât mai mulţi oameni să lucreze, în special femei, tineri
persoane în vârstă şi imigranţi legali;
3. Creşterea nivelului de educaţie, şi în special:
– reducerea abandonului şcolar sub 10%;
4. Cel puţin 40% dintre persoanele cu vârstă de 30-34 ani să fie cu nivel de studii
superioare (sau echivalent).

Mijloace prin care UE va stimula creşterea inteligentă:

1. O agendă digitală pentru Europa

Crearea unei pieţe unice digitale bazate pe internet rapid/ultra-rapid şi aplicaţii
interoperabile:
- până în 2013: accesul tuturor la bandă largă
- până în 2020: accesul tuturor la o viteză mult mai mare pe internet (30
Mbps sau peste)
- până în 2020: cel puţin 50% din gospodăriile populaţiei europene să
dispună de conexiune internet de peste 100 Mbps.

2. O Uniune a inovării
- reorientarea politicii în domeniul cercetării&dezvoltării şi inovării către
provocările majore ale societăţii, cum sunt schimbările climatice, energia şi
eficienţa resurselor, sănătatea şi schimbările demografice;
- întărirea fiecărei legături pe filiera inovaţiei, de la cercetarea “cerului albastru”
până la comercializare.

3. Tineretul în mişcare
- susţinerea studenţilor care studiază în străinătate
- pregătirea mai bună a tinerilor pentru piaţa muncii
- încurajarea performanţei şi a atractivităţii universităţilor europene
- îmbunătăţirea tuturor nivelurilor de educaţie şi training (excelenţă academică,
şanse egale).

4
2. Creştere durabilă
• O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor
• O politică industrială pentru era globalizării.

Obiectivele UE pentru creşterea durabilă includ:

1. Reducerea emisiilor de gaze de seră cu 20% până în 2020 faţă de anul 1990.
UE este pregătită să ajungă până la o reducere cu 30%, dacă alte ţări
dezvoltate îşi iau angajamente similare, iar ţările în curs de dezvoltare
contribuie în conformitate cu abilităţile lor, ca parte din consensul global
general;
2. Creşterea ponderii surselor renegerabile de energie în consumul final de
energie până la 20%;
3. Creşterea treptată a eficienţei energetice cu până la 20%.

Mijloace prin care UE va stimula creşterea durabilă:

1.O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor

Pentru a susţine trecerea la economia cu utilizare eficientă a resurselor şi cu emisii

scăzute de carbon, creşterea economică trebuie să fie decuplată de utilizarea resurselor
şi energiei prin:

- reducerea emisiilor de CO2

- promovarea unei securitaţi energetice mai mari
- reducerea intensităţii utilizării resurselor în ceea ce utilzăm sau consumăm.

2. O politică industrială pentru era globalizării.

UE are nevoie de o politică industrială care să sprijine afacerile – mai ales IMM-urile
– care să facă faţă globalizării, crizei economice şi trecerii către economia cu emisii
scăzute de carbon, prin:

- susţinerea antreprenoriatului pentru ca afacerile europene să fie mai adaptate şi

mai competitive
- acoperirea fiecărui segment din filiera valorică tot mai internaţionalizată – de
la accesul la materii prime până la servicii de garanţie după vânzarea
produselor.

O asemenea politică poate fi aplicată numai prin colaborarea între mediul de

afaceri, sindicate, mediul academic, ONG-uri şi organizaţii ale consumatorilor.

3. Creştere favorabilă incluziunii

• O agendă pentru noi competenţe şi noi locuri de muncă
• O platformă europeană pentru combaterea sărăciei

5
Obiectivele UE pentru creşterea favorabilă incluziunii includ:

1. Atingerea unei rate a ocupării de 75% în medie pentru bărbaţi şi femei, în

grupa de vârstă 20-64 ani până în 2020, astfel încât mai mulţi oameni să
lucreze, în special femei, tineri persoane în vârstă şi imigranţi legali;
2. Creşterea nivelului de educaţie, şi în special:

reducerea abandonului şcolar sub 10%;

cel puţin 40% dintre persoanele cu vârstă de 30-34 ani să fie cu
nivel de studii superioare (sau echivalent).

3. Reducerea cu cel puţin 20 milioane a numărului de persoane aflate în sărăcie

sau în risc de sărăcie şi excluziune socială.

Mijloace prin care UE va stimula creşterea favorabilă incluziunii:

1. O agendă pentru noi competenţe şi noi locuri de muncă

- Pentru indivizi –susţinerea persoanelor care obţin noi abilităţi, se
adaptează la o piaţă a muncii aflată în schimbare şi realizează
reorientări reuşite în carieră
- Pentru colectivităţi – modernizarea pieţei muncii în sensul creşterii
nivelului ocupării, reducerii şomajului, creşterii productivităţii muncii
şi asigurarea sustenabilităţii modelului social european.
2. O platformă europeană pentru combaterea sărăciei

- Asigurarea coeziunii economice, sociale şi teritoriale

- Garantarea respectului pentru drepturile fundamentale ale oamenilor care
trăiesc în sărăcie şi excluziune socială, şi asigurarea posibiltăţii ca ei să
trăiască cu demnitate şi să participle active în societate
- Sprijin mobilizator pentru integrarea oamenilor în comunitatea în care
trăiesc, pentru pregătirea lor cu scopul săţşi găsească locuri de muncă şi să
aibe acces la beneficii sociale.

Dezvoltarea regională şi investiţiile susţin de asemenea creşterea favorabilă

incluziunii prin faptul că urmăresc reducerea disparităţilor regionale şi distribuirea
beneficiilor creşterii către toate zonele UE.

4.Gradul de indeplinire a obiectivelor strategiei Europa 2020

Ocuparea forţei de muncă

Obiectiv strategic: rata de ocupare 75 % în rândul populaţiei cu vârsta între 20 şi 64 de ani
Rata de ocupare % din 2005 2008 2009 2010 2011 2012 Ţinta
–vârsta 20-64 populaţia
ani de 20-64
ani
UE27 68.0 70.3 69.0 68.5 68.6 68.5 75
România 63.6 64.4 63.5 63.3 62.8 63.8 70

6
Cercetare şi dezvoltare
Obiectiv strategic: alocarea a 3% din PIB-ul UE pentru C&D
Cheltuieli totale % din 2005 2008 2009 2010 2011 2012 Ţinta
pentru C&D PIB
UE27 1.82 1.92 (s) 2.02 (s) 2.01 (s) 2.03 (s) … 3.0
România 0.41 0.58 0.47 0.46 0.48 … 2.0
(s) estimat de EUROSTAT

Schimbările climatice şi utilizarea durabilă a energiei

Obiectiv strategic: reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES)
Emisii de Indice 2005 2008 2009 2010 2011 2012 Ţinta
GES 1990=100%
UE27 92 89 83 85 … … 80
România 59 58 49 48 … … …

Obiectiv strategic: creşterea ponderii surselor de energie regenerabile până la 20%

Ponderea % 2005 2008 2009 2010 2011 2012 Ţinta
surselor de
energie
regenerabile în
consumul final
de energie
UE27 8.5 10.5 11.7 12.5 … … 20.0
România 17.6 20.3 22.4 23.4 … … 24.0

Obiectiv strategic: creşterea cu 20% a eficienţei energetice

Consumul de 1000 t 2005 2008 2009 2010 2011 2012 Ţinta
energie echiv.
primară ţiţei
UE27 1704354 1683452 1596185 1646839 … … 1474000
România 36910 38127 33631 33985 … … …

Educaţie
Obiectiv strategic: Reducerea sub 10% a ratei de părăsire timpurie a şcolii
Persoane ce % din 2005 2008 2009 2010 2011 2012 Ţinta
părăsesc populaţia de
şcoala 18-24 ani
timpuriu
UE27 15.8 14.8 14.3 14.0 13.5 12.8 10.0
România 19.6 15.9 16.6 18.4 17.5 17.4 11.3

Obiectiv strategic: creşterea la peste 40% a ponderii absolvenţilor de studii superioare în rândul populaţiei în
vârstă de 30-34 de ani
Absolvire de % din 2005 2008 2009 2010 2011 2012 Ţinta
studii populaţia de
superioare 30-34 ani
UE27 28.0 31.0 32.2 33.5 34.6 35.8 40.0
România 11.4 16.0 16.8 18.1 20.4 21.8 26.7

7
Lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale
Obiectiv strategic: Reducerea cu cel puţin 20 milioane a numărului de persoane aflate în sărăcie sau în risc de
sărăcie şi excluziune socială.
Persoane cu risc % din total 2005 2008 2009 2010 2011 2012 Ţinta
de sărăcie şi populaţie
excluziune socială
UE27 25.6 23.6 23.1 23.6 … … …
România … 44.2 43.1 41.4 … … …

Sursa:
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/europe_2020_indicators/headline_i
ndicators

Ocuparea forței de muncă și situația socială în UE1

• Situația socială și a ocupării forței de muncă în UE a rămas critică în al patrulea

trimestru al anului 2012, numărul locurilor de muncă fiind în scădere la nivel
global și rata șomajului în creștere, în timp ce situația financiară a gospodăriilor a
rămas gravă.
• În anumite state membre, efectele negative ale reducerilor bugetare și ale creșterii
impozitelor asupra ocupării forței de muncă și a nivelului de trai sunt tot mai
evidente.
• Imigrarea netă din afara UE a încetinit și, în plus, criza a afectat negativ
natalitatea.
• Șomajul a continuat să crească în ianuarie 2013, afectând 26,2 milioane de
persoane în UE (19 milioane în zona euro), adică 10,8% din populația activă
(11,9% în zona euro). Decalajul în materie de rată a șomajului între sud/periferie
și nordul zonei euro a ajuns la valoarea fără precedent de 10 puncte procentuale în
2012.
• PIB-ul UE s-a contractat cu 0,5% în cursul celui de-al patrulea trimestru din 2012,
aceasta fiind cea mai mare scădere de la începutul anului 2009. Nivelul global al
ocupării forței de muncă în UE a scăzut cu 0,4% în 2012, evoluții pozitive fiind
înregistrate doar în ceea ce privește munca cu fracțiune de normă.
• Cheltuielile pentru protecția socială scad mai rapid decât în perioadele anterioare
de criză economică
• În faza incipientă a crizei, cheltuielile de protecție socială au jucat un rol
important în ceea ce privește compensarea pierderilor de venituri ale gospodăriilor
populației și au contribuit la stabilizarea economiei. De la jumătatea anului 2010,
impactul a început să scadă, iar în 2012 acesta era neglijabil, chiar și în țările în
care șomajul a continuat să crească.

1
Ocuparea forței de muncă și situația socială în UE: Buletinul trimestrial analizează adâncirea crizei
sociale, Comunicat de presă, Bruxelles, 26 martie 2013

8
• Niveluri record ale șomajului și inactivității în rândul tinerilor (23,6% din tinerii
activi erau șomeri în ianuarie 2013). În trimestrul trei din 2012, 7,1% din tinerii
activi nu aveau un loc de muncă de mai mult de un an, față de 6,3% în anul
precedent.
• Criza afectează natalitatea. Începând din 2009, natalitatea și-a încetat creșterea și
s-a stabilizat la puțin sub 1,6 copii pe femeie în UE-27. Vârsta medie a femeilor la
nașterea copilului a continuat să crească și a atins pragul de 30 de ani.
• Pe de altă parte, speranța de viață a continuat să crească și a ajuns la 77,4 ani
pentru bărbați și 83,1 ani pentru femei.
• Migrația din afara UE a scăzut comparativ cu vârful din 2007, dar chiar și în 2011,
UE-27 a înregistrat o creștere netă de ½ milion, adică 1 imigrant din afara UE la o
mie de locuitori din UE. Numărul cetățeniilor acordate a crescut, atingând aproape
un milion.

Platforma de monitorizare a Strategiei 2020.

http://cor.europa.eu/ro/activities/networks/Pages/europe-2020-monitoring-
platform.aspx

5.Stabilitate şi creştere economică în modelul european

Pactul de Stabilitate şi Creştere

• Pactul de Stabilitate şi Creştere (PSC) are ca scop să asigure disciplina bugetară a

statelor membre pentru a evita apariţia deficitelor excesive. Acesta contribuie
astfel la stabilitatea monetară. Statele membre își coordonează politicile
economice la nivel european.

• Rezoluţia Consiliului European din 1997 a oferit statelor membre, Consiliului şi

Comisiei orientări politice pentru punerea în aplicare rapidă şi riguroasă a Pactului
de stabilitate şi creştere. Rezoluţia a încurajat statele membre să aplice politici
bugetare sănătoase odată ajunse în a treia etapă a uniunii economice şi monetare
(UEM). PSC a intrat în vigoare în 1999.

• Conform Pactului de Stabilitate şi Creştere (PSC), statele UE trebuie să nu

depăşească un nivel al datoriei publice de 60% din Produsul Intern Brut (PIB), iar
deficitul bugetar nu trebuie să depăşească 3% din PIB. În caz contrar, statele sunt
pasibile de amendă.

• PSC şi-a dovedit slăbiciunea pentru prima dată în 2003, când statele membre
reunite în cadrul Consiliului au decis suspendarea procedurii de deficit excesiv
recomandată de Comisie împotriva Franţei şi Germaniei, deşi acestea depăşiseră
pragul de 3% al deficitului bugetar admis. PSC se confrunta cu prima sa criză de
credibilitate.

9
• În 2004 Consiliul European a adoptat o declaraţie privind Pactul de Stabilitate şi
Creştere2 care pune în evidenţă faptul că cei doi piloni ai politicii economice şi a
politicii fiscale în UE şi în ţările membre sunt sporirea potenţialului de creştere şi
asigurarea unei situaţii bugetare sănătoase.

• Conform acestei comunicări a Consiliul European, obiectivul PSC este de a

susţine şi întări cadrul actual şi de a creşte credibilitatea şi aplicarea sa. Scopul nu
este de a creşte rigiditatea sau flexibilitatea regulilor curente, ci de a le spori
eficacitatea. Pe această bază comunicarea a examinat:
- cum poate cadrul fiscal – în particular PSC – să răspundă într-o măsură
mai mare problemelor reale ale dezvoltării economice şi să accentueze mai
mult menţinerea sustenabilităţii finanţelor publice;
- cum pot fi interconectate mai bine instrumentele UE pentru guvernanţă
economică cu scopul de a încuraja contribuţia politicii economice la
creşterea economică şi de a susţine progresul către realizarea obiectivelor
strategiei Lisabona;
- posibilităţile de îmbunătăţire a aplicării cadrului menţionat.

• Prima criză a PSC şi reforma PSC din 2005 venea ca urmare a nerespectării sale
de către statele mari.
• Cea de a doua criză a PSC a fost determinată de un şoc economic extern –
declanşarea crizei financiare globale din 2008. Explozia indicatorilor
macroeconomici i-a determinat pe liderii Zonei Euro să suspende aplicarea
Pactului şi să formuleze o serie de măsuri pentru a răspunde la noile realităţi
economice.

Noul PSC (Pactul fiscal)

• La 1 ianuarie 2013 a intrat în vigoare Tratatul privind stabilitatea, coordonarea

și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (cunoscut sub
denumirea de „pact fiscal”).
• Tratatul vizează consolidarea disciplinei fiscale în cadrul zonei euro prin
intermediul „regulii privind un buget echilibrat” și al mecanismului de corecție
automată.
• Tratatul are forță juridică obligatorie, ca acord internațional, și este deschis țărilor
din UE care nu l-au semnat de la început.
• Tratatul a fost conceput ca urmare a deciziei liderilor din zona euro din decembrie
2011 potrivit căreia erau necesare măsuri mai ferme pentru a consolida stabilitatea
în zona euro. Ideea este de a-l încorpora cât mai curând cu putință în tratatele
existente ale UE. În următorii cinci ani ar trebui luate măsurile necesare pentru
realizarea acestui lucru.
• Noul tratat include cerința ca bugetele naționale ale statelor membre participante
să fie echilibrate sau în surplus. Acest obiectiv va fi considerat ca îndeplinit dacă
deficitul public structural anual al acestora nu depășește 0,5 % din PIB-ul
nominal.
• Pe lângă aceasta, deficitul trebuie, de asemenea, să fie în concordanță cu valoarea
minimă de referință specifică fiecărei țări pentru sustenabilitatea pe termen lung.

2
Strengthening economic governance and clarifying the implementation of the Stability and Growth
Pact, Council of the European Union, Bruxelles, 23 martie 2005

10
 Această valoare este stabilită de componenta preventivă a Pactului de stabilitate
și de creștere. Traiectoria de ajustare în direcția îndeplinirii acestui obiectiv este
evaluată în fiecare an în contextul semestrului european.
• Devierea temporară de la această „regulă privind un buget echilibrat” este
permisă numai în circumstanțe economice excepționale, de exemplu în timpul
unui decline drastic în economie. În cazul în care deficitul public se situează cu
mult sub valoarea de referință de 60% din PIB, limita pentru deficit poate fi
stabilită la 1% din PIB.
• În cazul în care un stat membru se abate de la regula privind un buget echilibrat,
va fi declanșat un mecanism de corecție automată. Statul membru va trebui să
corecteze devierile pe parcursul unei perioade definite.
• Statele membre vor avea obligația de a introduce această cerință referitoare la
disciplina bugetară și la mecanismul de corecție automată în sistemele lor juridice
naționale, de preferință la nivel constituțional.
• Termenul pentru îndeplinirea acestei obligații este de cel mult un an (și anume
până la 1 ianuarie 2014) de la intrarea în vigoare a tratatului.

Evoluţii recente

• Conform ultimelor declaraţii ale Comisiei3 din aprilie 2013, consolidarea fiscală a
redus deficitul mediu în zona euro de la cca 6% raportat la PIB în 2010 la 3.5% în
2012. Pentru 2013 se previzionează o reducere în continuare până la 3%.

• Datoria publică în Europa urmează să se stabilizeze abia în 2014 la un nivel de

peste 90% din PIB. Cercetări empirice serioase au arătat că la asemenea niveluri
ridicate, datoria publică acţionează ca o frână permanentă asupra creşterii
economice. Dacă nu se reduce datoria, va deveni o povară tot mai grea pentru
economii, consumând resurse ce ar putea fi direcţionate către investiţii productive
necesare pentru crearea de noi locuri de muncă.

Bibliografie

- Artis, Mike / Nixson, Frederick (2007) – The Economics of the European Union,
Oxford University Press, Cap.16
- Stiglitz, J., Ocampo şi colab. – Stability with Growth. Macroeconomics,
Liberalization and Development, Oxford University Press, 2006
- European Commission - Communication from the Commission, Europe 2020: A
strategy for smart, sustainable and inclusive growth, Brussels 3.3.2010,
COM(2010) 2020
- Pactul de Stabilitate şi Creştere
http://ec.europa.eu/economy_finance/economic_governance/sgp/index_en.htm

3
Recovery from the crisis - Coherent policies for growth and jobs, Olli REHN, Vice-President of the
European Commission and member of the Commission responsible for Economic and Monetary
Affairs and the Euro, 9.04.2013

11