PARTEA SPECIALĂ

1. Droguri vegetale cu acŃiune fizică

2. Glucide - generalităŃi
– Monozaharide (glucoza, fructoza, mierea, smochinele,
sorbitol, manna)
– Oligozaharide (zahăr, lactoza)
– Polizaharide
• Homoglicani (celuloza, bumbacul, amidonul, dextrinele,
inulina, pirul)
• Heteroglicani (gume, pectine, mucilagii)

3. Heterozide (Glicozide) - generalităŃi

cianogenetice, senevolice, fenolice, cardiotonice, antraglicozide,
saponozide, flavonozide, antocianine, cumarine, taninuri,
iridoide;
DROGURI VEGETALE CU ACłIUNE FIZICĂ

LYCOPODIUM SPORAE
CARBO MEDICINALIS
GOSSYPIUM DEPURATUM (FR X)
(Lanugo gossypi absorbens - PhEur)
 LYCOPODIUM SPORAE
(spori de pedicuŃă)
Lycopodium clavatum (Pteridophyta)
pedicuŃă sau cornişor

- Pl. perenă, târâtoare,

cu ramuri ascendente; în vârf
spice cilindrice formate din
sporofile acoperite cu bractei
scuamiforme.

- La maturitate (VII-VIII) din

spice se scutură sporii.

- Răsp: păduri umede, brădet

sau păduri de amestec din zona
de deal până în zona montană şi
subalpină.
LYCOPODIUM SPORAE

se recoltează spicele înainte de

maturizarea completă a sporilor

se taie cu foarfeca, fără a smulge

tulpina târâtoare;

se aşează pe hârtie şi se usucă la

soare. (prin uscare se deschid
sporangii şi sporii cad pe hârtie);

se scutură spicele astfel, încât

sporangii să se golească;

masa de spori se cerne printr-o sită

fină de mătase şi se păstrează în
borcane de sticlă sau cutii de tablă.

14-16 kg spice →1 kg spori

 LYCOPODIUM SPORAE

CM

pulbere fină,

culoare sulfurie,

foarte mobilă, onctuoasă la pipăit,

fără miros şi gust,

sporii plutesc pe apa rece,

aruncaŃi în flacără se aprind cu o uşoară
explozie şi ard cu flacără vie,
fără fum şi fără miros.
 LYCOPODIUM SPORAE

Cm

formă tetraedrică cu 3 muchii
dinŃate, unghiuri rotunjite şi o
bază convexă

suprafaŃa sporilor = reticulată

datorită unor îngroşări;

mărimi: 30-35 µm.

CondiŃii de puritate:
ImpurităŃi:

polen de pin, de alun, de papură

făină, nisip sau chiar sulf.
 LYCOPODIUM SPORAE

• Utilizări (tot mai rar):

În practica medicală:
Extern, în dermatologie (eczeme
zemuinde) datorită proprietăŃilor
sicative

În tehnica farmaceuică:
la conspergarea pilulelor

• ObservaŃii:
Alte specii de la care se pot recolta
sporii:
Lycopodium selago şi
Lycopodium annotinum (brădişor).
Lycopodium clavatum Lycopodium annotinum
 CARBO MEDICINALIS
(cărbune medicinal)

• CARBO LIGNI, de origine vegetală sau cărbune de lemn;

se obŃine mai ales din esenŃe de foioase cu lemn moale (tei,
salcie, plop, arŃar).

lemnul fragmentat → retortă de fier → t°C


o masă carbonizată + produs volatil din care se obŃine
gudron, acetonă, compuşi fenolici, etc.

masa carbonizată se macină, se spală cu apă, se usucă şi se
pulverizează.

• CARBO ANIMALIS, de origine animală,

se obŃine prin carbonizarea în vase închise a oaselor
degresate sau a sângelui de animal.

• CARBO ACTIVATUS, cărbunele activat,

se obŃ. din cărbune medicinal (vegetal sau animal) prin
tratare cu vapori de apă sau CO2 la 700-1000˚C (activare
oxidativă): o parte a carbonului este transformată în CO şi
astfel se formează pori suplimentari, care măresc suprafaŃa
cărbunelui.
 CARBO MEDICINALIS

ProprietăŃi:

Pulbere neagră, fină, uşoară, fără miros şi fără gust,

insolubilă în apă sau în solvenŃi organici.

constituit din peste 90% carbon cu structură foarte poroasă.

Numărul şi mărimea porilor determină proprietăŃile
adsorbante. SuprafaŃa internă: 300-2000m2/g (suprafaŃa a 4g
cărbune corespunde aproximativ suprafeŃei unui teren de
fotbal)

Adsoarbe uşor gazele, coloranŃii şi diferite substanŃe.

Din aerul umed fixează apă până la 20% din greutatea sa.
 CARBO MEDICINALIS

Utilizări:
 În terapeutică:

pentru adsorbŃia gazelor rezultate din putrefacŃia şi fermentaŃia
intestinală (CO2, H2S, etc.)

adsorbŃia diferitelor substanŃe toxice.

se administrează sub formă de pulbere sau comprimate.

Preparate: CARBOCIF şi GASTROSEDOL.
 În tehnica farmaceutică:

pentru decolorarea lichidelor

adsorbŃia substanŃelor cu miros neplăcut.

 Se conservă în vase închise etanş.

GOSSYPIUM DEPURATUM
(vata hidrofilă )

Vezi capitolul Glucide (Cellulosum)

 GLUCIDE
= substanŃe naturale ce rezultă din procesul fotosintezei,
= produşi primari de oxidare ai polialcoolilor:
[polihidroxi-aldehide (aldoze) şi polihidroxi-cetone (cetoze)].

• În grupa glucidelor mai = incluşi:

– derivaŃii de oxidare şi reducere ai aldozelor şi cetozelor
(acizii uronici, acizii zaharici, polialcoolii şi ciclitolii)

– derivaŃii de substituŃie
(dezoxiglucide, aminoglucide).

• Alte denumiri, dar improprii:

"hidraŃi de carbon“ (carbohidraŃi):
unii reprezentanŃi corespund formulei generale Cx(H2O)y în care atomilor
de carbon din moleculă le revine un anumit număr de molecule de apă
(numit impropriu "hidrat").

"zaharuri“:
numeroase glucide nu au gust dulce.
 GLUCIDE
Răspândire
= prezente fără excepŃie în toate plantele, cu preponderenŃă în cele superioare,
– fie în formă de glucide simple (monozaharide, polialcooli, ciclitoli),
– fie în formă de glucide superioare (oligozaharide, polizaharide).

• În practică interesează drogurile vegetale ce conŃin cantităŃi mari de

glucide.

• În practica farmaceutică şi medicală se folosesc

– droguri vegetale cu conŃinut în glucide (ex. Althaeae radix),

– glucidele extrase din organe vegetale (ex. glucoza, amidonul, etc.)
– exsudate de plante (ex. Gummi arabicum).
– produşi obŃinuŃi prin transformare chimică sau biologică (ex.
dextrinele)
 MONOZAHARIDE

- (“oze” sau “zaharuri simple”)

= sintetizate în procesul fotosintezei
= formate dintr-o singură unitate polihidroxicarbonilică (nehidrolizabile)

Rolul monozaharidelor

Energie pentru Biosinteza

procese vitale

Glucide super. Acizi nucleici Enzime Heterozide

 MONOZAHARIDE
• În funcŃie de nr atomilor C din catenă se deosebesc:
dioze, trioze, tetroze, pentoze, hexoze, heptoze etc,
În regnul vegetal şi animal domină pentozele şi hexozele.

• În funcŃie de orientarea în spaŃiu a oxidrilului de la C5 ozele prezintă

2 serii sterice: D şi L.
În natură predomină seria D. Formele L = foarte rare.

CHO CHO CH2 OH CH2 OH

H C OH H C OH C O C O
HO C H HO C H HO C H HO C H
H C OH H C OH H C OH H C OH
5 5
H C OH HO C H H C OH HO C H

CH2 OH CH2 OH CH2 OH

CH2 OH
aldoza: hexoza cetoza: hexoza
seria D seria L seria D seria L
 MONOZAHARIDE
De regulă catena ≠ liniară.
adiŃie intramoleculară
Gruparea carbonil + un oxidril secundar semiacetal ciclic

Semiacetalii se formează cu participarea unui OH din poziŃia 5 sau 6 întrucât

aceste poziŃii sunt favorizate d.p.d.v. energetic prin lipsa de tensiune.
Heterociclul: 5 atomi de C + 1 atom de O poate fi considerat ca derivând de la
piran, iar oza respectivă se numeşte "piranoză".
Heterociclul: 4 atomi de C + 1 atom de O poate fi considerat ca derivând de la
furan, iar oza respectivă se numeşte "furanoză";
H OH HO H
C HO C H2O H
C C CH2OH CH2OH
OH HO
H C OH C O H C OH H C OH C C
HO C H HO C H HO C H O HO C H O HO C H HO C H
O O
H C OH H C OH H C OH H C OH H C OH H C OH
H C H C H C H C
HO C H H C OH
CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH
CH2OH C H2O H
α-piranoza β-piranoza α-furanoza β-furanoza
a: h exoza
• În urma ciclizării rezultă încă un
MONOZAHARIDE
carbon asimetric.

• Gruparea OH de pe acest atom de

C, numită şi "oxidril glicozidic", H OH HO H
poate ocupa în spaŃiu 2 poziŃii C C CH2OH CH2OH
OH HO
diferite, determinând apariŃia a H C OH H C OH C C

două noi forme izomere, α şi β. HO C H O HO C H O HO C H

O
HO C H
O
H C OH H C OH H C OH H C OH
H C H C H C H C
• Izomeria alfa-beta = "anomerie". CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH
Datorită anomeriei numărul α-piranoza β-piranoza α-furanoza β-furanoza
formelor izomere posibile ale
ozelor din seria D şi L se dublează. Formule de proiecŃie

• Formele α şi β trec una în alta prin intermediul formei aciclice.

• În soluŃii se stabileşte un raport între forma aciclică şi cea ciclică;
domină forma ciclică.
Monozaharide Formule Haworth
6
C H 2O H C H 2O H

O O OH O OH O
C H 2O H
4 OH 1 OH C H 2O H
OH
OH OH OH OH OH OH

OH OH OH OH OH
α - D - piranozã β - D - piranozã α - L - piranozã β - L - piranozã

6 1
OH O C H 2O H
H O H 2C O H O H 2C C H 2O H O OH
O

OH OH OH
OH OH
C H 2O H H O H 2C H O H 2C C H 2O H
OH

OH OH OH
OH
β - D - furanozã α - D - furanozã α - L - furanozã β- L furanozã

SubstituenŃii
- în formulele de proiecŃie în stânga → în formulele Haworth deasupra planului
dreapta sub plan

- seria D: gruparea CH2OH deasupra planului

În formulele Haworth
- seria L: gruparea CH2OH sub plan

- La izomerii alfa gruparea CH2OH din poziŃia 6 şi OH-glicozidic se găsesc în

poziŃia "trans", iar la izomerii beta în poziŃia "cis";
 MONOZAHARIDE

HOH2C HOH2C
O O
HO HO 1
HO 1 OH HO
OH OH
OH
β-D-glucopiranoza α-D-glucopiranoza

Izomerii α şi β ai D-glucozei redaŃi prin formule REEVES (“scaun”)

 MONOZAHARIDE
• ProprietăŃi:

– substanŃe solide, cristaline, incolore şi inodore

– uşor solubile în apă

– greu solubile sau insolubile în majoritatea solvenŃilor organici;

excepŃii: dioxan şi piridina;

– în soluŃii prezintă fenomenul mutarotaŃiei

– majoritatea au gust dulce;

Cea mai dulce oză este D-fructoza urmată de D-glucoza şi D-galactoza;

– există oze insipide sau chiar amare.

 MONOZAHARIDE

• ReacŃii de identificare:

1. caracterul reducător datorat oxidrilului glicozidic.

În mediu alcalin, la cald ozele reduc:
- sărurile metalelor grele (Ag, Cu, Hg, Bi): R. Fehling, Tollens
- unele substanŃe organice (O-dinitrobenzen, nitrofenol, ac. picric).

2. formarea unor compuşi de dehidratare în prezenŃa unui acid, care apoi

se condensează cu fenoli dând compuşi coloraŃi: R. Molisch (H2SO4 + α-
naftol), R Selivanof (HCl + rezorcină)

În funcŃie de temperatura de lucru, tăria acidului, felul fenolului şi tipul

ozei (aldoză sau cetoză) diferă viteza apariŃiei coloraŃiei. Cetozele au o
reactivitate mai mare.
furfural OH-metil-furfural

α-naftol rezorcina

ReacŃia Selivanof
 MONOZAHARIDE

• Dozarea ozelor: metoda Ionescu-Matiu:

Fericianura K + soluŃie de oze / ac. picric (inidcator) → Ferocianură K +

reducătoare ac. picramic (roşu)

Din cantitatea de fericinaură redusă

se calculează cantitatea de oză reducătoare.
Monozaharide
GLUCOSUM
(d-glucoza, dextroza)
CH2OH deasupra planului
CH2OH
D
OH O OH

OH OH

OH OH OH H

OH OH
alfa-D-glucoza beta-D-glucoza

- aldohexoză.
- echilibru între izomerii α şi β (35:65)

Răspândire.
= oza cea mai răspândită în natură; apare
- liberă în toate fructele dulci (alături de fructoză şi zaharoză) şi în miere,
- legată în oligozaharide, polizaharide şi heterozide, aproape exclusiv
în forma α sau β glucopiranozică.
Monozaharide
GLUCOSUM
• ObŃinere
– din amidon de porumb, cartof şi grâu
– prin
• hidroliza enzimatică cu α-amilaza sau amiloglicozidaza sau
• procedeu mixt (hidroliza acidă parŃială urmată de hidroliza
enzimatică).

• Hidrolizatul se purifică, se c.c. şi se lasă să cristalizeze.

monohidrat de glucoză: Dextrosum monohydricum.

• Glucoza anhidră: Dextrosum anhydricum se obŃine prin

- uscarea glucozei hidratate într-un curent de aer cald sau
- recristalizare din EtOH, MeOH, sau acid acetic.
Monozaharide

GLUCOSUM
• ProprietăŃi
= o pulbere albă cristalină;
– gustul dulce este mai slab decât al zaharozei;
– în urma administrării orale este resorbită rapid.

• AcŃiune.Utilizări

energizant în perioada de convalescenŃă după stări febrile îndelungate;
Se recomandă 1-2 L de glucoză/pahar de apă;

în edeme: SoluŃia 20-40% administrată i.v. măreşte presiunea coloid-

osmotică a sângelui, favorizând trecerea apei din Ńesuturi în sânge şi
realizând astfel o deshidratare tisulară; cantitatea mare de glucoză ce se
elimină prin rinichi antrenează apa, provocând o diureză osmotică;

în alimentaŃia parenterală - soluŃia 5% se foloseşte după intervenŃii

chirurgicale;

Glucoza se utilizează ca edulcorant în preparate farmaceutice;

Monozaharide
FRUCTOSUM
(D-(-)-fructoza, levuloza)
HOH 2 C OH
O OH O
HO HO
CH 2 OH CH 2 OH
OH
OH OH
alfa-şi beta-D alfa- şi beta-D
fructopiranoza fructofuranoza

= singura cetohexoză prezentă în plantele superioare.

• Răspândire
- liberă: sub forma piranozică în fructe dulci şi miere alături de
glucoză şi zaharoză
- legată: sub forma furanozică;
= componentul mai multor oligozaharide (zaharoza, gentianoza,
stachidoza),
= monomerul polifructanilor (ex. inulina).
Monozaharide
FRUCTOSUM

• ObŃinere.
- din zahăr invertit (zaharoza hidrolizată)
- prin separare cromatografică.

• ProprietăŃi
- pulbere cristalină,
- fără miros,
- cu gust dulce mai pronunŃat decât al zaharozei.

- în soluŃii apoase se stabileşte un echilibru între formele α şi β şi între

formele piranozică şi furanozică; predomină forma piranozică.

- “levuloză” pt că roteşte planul luminii polarizate spre stânga

(deosebire de glucoză care se numeşte dextroză).
- în urma administrării orale este resorbită mai lent decât glucoza.
Monozaharide
FRUCTOSUM
• AcŃiune.Utilizări

 se metabolizează mai uşor şi mai rapid în ficat decât glucoza.

 are o influenŃă mai mică asupra glicemiei şi secreŃiei de insulină.

Datorită resorbŃiei lente şi metabolizării rapide se foloseşte ca sursă

de hidraŃi de carbon pentru diabetici.

În dieta zilnică a diabeticilor se pot adăuga 50 g de fructoză

fără a fi necesar să se crească doza insulinei.

Datorită metabolizării rapide în ficat se foloseşte şi în terapia

intoxicaŃiilor hepatice, în intoxicaŃii cu etanol.

!!! Este contraindicată în intoxicaŃii cu MeOH pt că accelerează

oxidarea MeOH la formaldehidă.

Edulcorant al alimentelor destinate diabeticilor deoarece
metabolizarea ei este insulino-independentă.
Monozaharide
MEL
(mierea)
Mierea = un produs apicol.
- Albinele culeg nectarul (o soluŃie c.c. de zaharoză) de pe flori.
- În stomacul lor zaharoza = hidrolizată de enzime specifice la gluc. şi fruct. şi
îmbogăŃită cu alte substanŃe proprii.
- ConŃinutul stomacal este apoi depozitat în faguri ca aliment de rezervă.
• ObŃinere
Recoltarea mierei: din mai până la răcirea timpului, toamna.
Separarea de pe faguri se face prin scurgere liberă sau prin centrifugare.

Metoda care foloseşte încălzirea fagurilor şi presarea,

dă o miere de calitate inferioară.
• CompoziŃie chimică
- zahăr invertit (amestec de glucoză şi fructoză) 70-80%
- zaharoză (un dizaharid) 1-10%
- cantităŃi mici de proteine, acizi organici, acetilcolină, ulei volatil,
săruri minerale, coloranŃi
- apă ≈ 20%
Monozaharide
MEL DEPURATUM (mierea purificată)

• Purificare:
- dizolvare în apă;
- înlăturarea spumei ce se ridică la suprafaŃă;
- filtrare;
- concentrare până la d = 1,33-1,34.

• ProprietăŃi:
– lichid vâscos de consistenŃa siropului,
– culoare alb-gălbuie până la brună,
– pH acid (≈ 3,7); Aciditatea → acidul glucuronic ce se formează din
glucoză în prezenŃa glucozidazei.
– în timpul oxidării se formează şi H2O2 care conferă mierei o oarecare
acŃiune antibacteriană.
 Mel
• AcŃiune.Utilizări
– AlimentaŃie:
aliment valoros: hidraŃi de carbon uşor resorbabili; aromă
plăcută.

– În tehnologia farmaceutică:
prepararea siropurilor de tuse.

– În practica medicală:
– energizant
– acŃiune secretolitică (prin osmoză)
răceli şi extern în tratamentul rănilor
– Bactericidă

– ContraindicaŃii: sugari < 1 an; Mierea poate să conŃină spori de

Clostridium botulinum, inofensivi pentru adulŃi, dar la copii sub un an,
cu o anumită floră microbiană, pot duce la formarea unor toxine şi deci
la botulism.
Monozaharide
CARICE (smochine)
Ficus carica L., familia Moraceae.

• Fructele coapte se usucă la soare.

• ConŃin 50% zahăr invertit, mucilagii, pectine şi acizi organici.
• Se folosesc ca atare sau în combinaŃie cu Manna sau ulei de ricin ca laxativ uşor.

ConŃinutul în glucoză şi fructoză (g%) a unor fructe şi a mierei

(după BELITZ şi GROSCH 1985)
-------------------------------------------------------------------------------------------
fructe glucoză fructoză
-------------------------------------------------------------------------------------------
mere 1,8 5,0
banane 5,8 3,8
curmale 32,0 23,7
smochine 5,5 4,0
prune 3,5 1,3
struguri 8,2 8,0
miere 31,0 38,2
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 DerivaŃi de oxidare şi reducere ai monozaharidelor
(acizi uronici, polioli, ciclitoli)

1. ACIZI URONICI

COOH COOH
COOH
O O
O O
COOH

acid b-D-glucuronic acid b-D-manuronic acid b-D-galacturonic acid a-L-guluronic

- se formează din aldoze prin oxidarea grupării alcoolice terminale în

prezenŃa dehidrogenazelor.
- Numele: denumirea hexozei + sufixul "uronic"
(glucoza → acid glucuronic; manoza → acid manuronic)
 DerivaŃi de oxidare şi reducere ai monozaharidelor
(acizi uronici, polioli, ciclitoli)

1. ACIZI URONICI
• Răspândire: larg răspândiŃi în natură sub formă de poliuronide, în
heteroglicani şi mucilagii.

Ex: ac. guluronic → gume, mucilagii

ac. galacturonic → pectine, mucilagii;
ac. manuronic şi L-guluronic → substanŃe de rezervă
în alge brune.

• Din acizi uronici se formează, prin decarboxilare enzimatică, anumite

pentoze: D-xiloza, D-arabinoza, L-xiloza.

• Aceste pentoze nu se găsesc în plante în stare liberă, ci intră în

componenŃa mucilagiilor, pectinelor şi heterozidelor.
 DerivaŃi de oxidare şi reducere ai monozaharidelor
(acizi uronici, polioli, ciclitoli)

2. CICLITOLI
OH OH OH OH
OH OH HO OH
OH OH
OH
HO HO
HO HO
OH OH OH
1,2,3,5 / 4,6 1,3,5 / 2,4,6 1,3,4,6 / 2,5
mezo-inozitol scyllo-inozitol muco-inozitol

- derivă de la 1,2,3,4,5,6-hexahidroxiciclohexan.

- se deosebesc între ei prin aşezarea spaŃială, deasupra sau dedesubtul

planului moleculei de ciclohexan, a grupărilor OH.
 DerivaŃi de oxidare şi reducere ai monozaharidelor
(acizi uronici, polioli, ciclitoli)

2. CICLITOLI
mezo-INOZITOL
(mya-inozitol)

• În formă pură = substanŃă incoloră, optic activă, dulce,

= uşor solubilă în apă.

• În plante
– parŃial în stare liberă (1-10 mg/g drog uscat)
– parŃial legat de H3PO4 (→ acid fitinic), respectiv ca sare de Ca sau
Mg (→ fitine).

• Acizii fitinici apar în cantităŃi mari în ovăz, grâu, secară, etc.

• Inozitolul (fiind o componentă a fosfolipidelor) se adm. Ca

hepatoprotector sau pt profilaxia aterosclerozei.
 DerivaŃi de oxidare şi reducere ai monozaharidelor
(acizi uronici, polioli, ciclitoli)

3. POLIOLI (acizi zaharici)

CHO CH2OH CHO CH2OH

H OH H OH HO H HO H
OH H OH H HO H HO H
H OH H OH H OH H OH
H OH H OH H OH H OH
CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH
D - glucoza D - glucitol D- manoza D - manitol
(L- sorbitol)

= produşi de reducere ai monozaharidelor.

În funcŃie de numărul at. de C → tetritoli, pentitoli, hexitoli, heptitoli.
Cel mai simplu reprezentant: glicerina, un titritol.
Cel mai răspândit reprezentant: sorbitolul, un hexitol.
 DerivaŃi de oxidare şi reducere ai monozaharidelor
(acizi uronici, polioli, ciclitoli)

3. POLIOLI
SORBITOLUM (sorbitol, D-glucit)

• a fost izolat din fructele de Sorbus aucuparia, (scoruş de munte, Rosaceae)

• Se găseşte în c.c. relativ mare şi în

– fructele de păducel (Crataegus species),
– mere (Malus pumila),
– prune (Prunus domestica),
– cireşe (Cerasus avium).

• Se obŃine pe scară industrială prin hidratarea catalitică a D-glucozei.

• ProprietăŃi:
– subst. albă, microcristalină,
– fără miros, mai puŃin dulce decât zaharoza.(1/2).
 DerivaŃi de oxidare şi reducere ai monozaharidelor
(acizi uronici, polioli, ciclitoli)

3. POLIOLI
SORBITOLUM (sorbitol, D-glucit)
AcŃiune.Utilizări
• În practica medicală:
– laxativ uşor
– înlocuitor de zahăr în hrana diabeticilor.
– SoluŃia 50% se administrează i.v. în edeme (osmoterapie).

• În tehnica farmaceutică:
– substanŃă adjuvantă la prepararea comprimatelor sublinguale şi
comprimatelor de supt.
– în unguente poate înlocui glicerina.
– = materia primă pentru obŃinerea ac.ascorbic, Tw, a polisorbaŃilor,
(compuşi folosiŃi ca agenŃi de solubilizare şi ca emulgatori).
 DerivaŃi de oxidare şi reducere ai monozaharidelor
(acizi uronici, polioli, ciclitoli)

3. POLIOLI
MANNITOLUM şi MANNA

• Manitolul (D-manit)
= la fel de dulce ca şi sorbitolul.
- se găseşte în special în familiile Oleaceae şi Scrophulariaceae.
- în c.c. foarte mare (70-80%) se găseşte în Manna;

• Manna = un produs de exsudaŃie al mojdreanului, Fraxinus ornus,

familia Oleaceae. (arbore de origine S-europeană care ajunge până în
părŃile sudice ale RO).
- se obŃine în urma inciziilor făcute în trunchiul arborilor.
- la început se scurge un lichid brun, amărui, cu fluorescenŃă albăstruie,
care la aer se concretizează.
- se recoltează sucul concretizat (uscat), dar numai pe timp frumos.
Manna recoltată pe timp necorespunzător este de calitate inferioară.
 DerivaŃi de oxidare şi reducere ai monozaharidelor
(acizi uronici, polioli, ciclitoli)

3. POLIOLI
MANNITOLUM şi MANNA

• Descrierea exsudatului
- bucăŃi plate, cilindrice sau forme neregulate,
- culoare galben deschis la exterior, albă la interior.
- miros particular, gust la început dulce, apoi acrişor şi amar.
- Produsul este solubil în apă 1:6.

• CompoziŃia chimică
– Componentul principal: = D-manitolul, alături de care există
glucoză, fructoză, stachioză.

– SoluŃiile apoase au o fluorescenŃă albastră datorită fraxozidei

(glucozida 7,8 dihidroxi-6-metoxi cumarinei).
 DerivaŃi de oxidare şi reducere ai monozaharidelor
(acizi uronici, polioli, ciclitoli)

3. POLIOLI
MANNITOLUM şi MANNA
• AcŃiune.Utilizări
– Atât Manna cât şi manitolul se folosesc ca laxative uşoare.

– Manitolul (subst. cristalină albă, fără miros, cu gust dulce), poate înlocui
zahărul în hrana diabeticilor.

Manitolul nu fermentează. În tractul gastro-intestinal nu este resorbit;

administrat parenteral nu este metabolizat.

– Manitolul folosit în farmacii este obŃinut pe cale semisintetică din glucoză.

 Oligozaharide
 = glicozide formate din 2-8 monozaharide.(fŃie de nr. ozelor: → di-, tri-,
tetrazaharide, etc.)

 Legăturile dintre două oze se pot face în 2 feluri:

- OH-glicozidic al unei oze → OH-alcoolic al altei oze: dizaharidă de tip maltoză;

- 2 oze se leagă pin oxidrilii glicozidici → dizaharidă de tip trehaloză;

• Dizaharidele de tip maltoză se comportă ca şi monozaharidele pt că unul din

oxidrilii glicozidici rămâne liber:

îşi păstrează proprietatea reducătoare şi

prezintă fenomenul mutarotaŃiei
 CH2OH

O CH2OH
glucoza OH O
1
OH
α glucoz a
OH O 1
OH
4
OH αO
OH OH O OH
OH glucoza HO2HC
O 1
OH OH
glucoz a
CH2OH
maltoza trehaloza
OH
 Oligozaharide

Oligozaharidele = prezente în toate plantele.

În fructe, rădăcini, tuberculi şi rizomi au rol de substanŃă de rezervă.

• Dizaharide mai importante:

Dizaharide de tip maltoză: maltoza, celobioza, soforoza şi lactoza.

Dizaharide de tip trehaloză: zaharoza.

• Alte oligozaharide

Un reprezentant important = rafinoza (o trizaharidă: zaharoză + a-D-galactoză)

Rafinoza + 1 moleculă galactoză → stachioza (o tetrazaharidă)

Stachioza + 1 moleculă galactoză → verbascoza (o pentazaharidă)
Oligozaharide
SACCHARUM
(zaharoza, zahăr, sucroza)
• Este foarte răspândită în natură, dar puŃine specii de plante acumulează
cantităŃi suficient de mari de zaharoză pentru ca extracŃia să fie
rentabilă.(în general, hidraŃii de carbon se acumulează sub formă de
amidon)

• Materiile prime cele mai importante pentru obŃinerea zaharozei sunt:

 Saccharum officinalis (trestia de zahăr) şi
 Beta vulgaris L. var. altissima (sfecla de zahăr).

D.p.d.v. tehnologic = important ca zaharoza să nu fie însoŃită

de alte oze ca glucoza sau fructoza. Acestea îngreunează cristalizarea
zaharozei şi fac extracŃia nerentabilă.
Oligozaharide
SACCHARUM
(zaharoza, zahăr, sucroza)

Saccharum officinalis (trestia de zahăr):

• Zaharoza se acumulează în internodii, dar numai după terminarea
creşterii în lungime.


internodiile de la bază dau randamentul cel mai bun.

• Vârfurile plantei se aruncă pt că conŃin cantităŃi mari de glucoză care

îngreunează extracŃia zahărului.

• Trestia se mărunŃeşte şi se presează imediat după recoltare.

• Sucul rezultat are pH acid. Se tratează cu apă de var pentru purificare;
• Se concentrează şi se lasă să cristalizeze.
• Cristalizatul se separă prin centrifugare şi se supune rafinării.
Oligozaharide
SACCHARUM
(zaharoza, zahăr, sucroza)

Beta vulgaris L. var. altissima (sfecla de zahăr)

= o plantă bienală; în I an → rozetă de frunze bazale + o rădăcină
napiformă.

• Se recoltează rădăcina în I an de dezvoltare pt obŃinerea zaharozei.

(în al II-lea an s-ar dezvolta tulpina şi s-ar consuma zahărul din rădăcină).

• Se spală, se mărunŃeşte;

• Se extrage cu apă încălzită la 80°C.

• Sucul obŃinut se purifică, se concentrează şi se lasă să cristalizeze.

• Partea necristalizată, un sirop brun, vâscos, se numeşte melasă.

Oligozaharide CH2OH

0 HOH2C O
OH HO

HO O CH2HO
SACCHARUM OH OH

(zaharoza, zahăr, sucroza) Gluc Fruc

CH2OH
ProprietăŃi
O

substanŃă cristalină, incoloră, translucidă, gust dulce,
glucoza
uşor solubilă în apă, insolubilă în etanol. OH
1
OH
α

Prin hidroliză → "zahăr invertit", un amestec de D- O
glucoză + D-fructoză ce roteşte planul luminii OH
CH2OH O β
polarizate spre stânga.
fructoz a OH 2

În intestin, după hidroliză (în prezenŃa α-glucozidazei) CH2OH
este uşor resorbit. OH
zaharoza
Oligozaharide SACCHARUM
(zaharoza, zahăr, sucroza)

AcŃiuni/utilizări
AcŃiuni/utilizări

corector de gust

în stări hipoglicemice

edem cerebral; (sol. hipertonă)

conservant în siropuri

prepararea tabl. de supt

alături de GA şi Tragacantha
Oligozaharide
SACCHARUM LACTIS
(lactoza, zahăr de lapte)

• Lactoza se găseşte

– în stare liberă
(în % mai mare), în laptele mamiferelor

laptele de vacă: 4,5-5,5%;

laptele de mamă: 7%
– legată
ca o componentă glicozidică în heterozidele vegetale
(ex: în calendulozidele E şi D, în gipsozidă).
Oligozaharide SACCHARUM LACTIS
(lactoza, zahăr de lapte)
• Lactoza = o dizaharidă de tip maltoză (legături 1-4 sau 1-6 glicozidice)
formată din glucoză şi galactoză.

• Lactoza prezintă fenomenul mutarotaŃiei şi izomeria alfa-beta.

CH2OH CH2OH
O O OH
glucoza glucoza
CH2OH 1 α CH2OH 1 β
OH OH
O OH O
OH O OH O
galactoza galactoza
1 β OH 1 β OH
OH OH

OH OH
α -lactoza β-lactoza
Oligozaharide
SACCHARUM LACTIS
(lactoza, zahăr de lapte)
ObŃinere
Industrial: din zerul rămas după obŃinerea sorturilor de brânzeturi.
• Încălzirea zerului (p.p. proteinele)
• Separarea şi concentrarea lichidului; lactoza cristalizează sub forma unui
produs brut gălbui.
• Purificare prin recristalizări succesive.

– La < 93,5°C cristalizează α-lactoza monohidratată.

– La > 93,5°C/uscare rapidă sub vid → β-lactoza anhidră.

β -lactoza anhidră = mai uşor solubilă în apă decât α -lactoza,

= mai dulce,
se digeră mai uşor.
Oligozaharide
SACCHARUM LACTIS
(lactoza, zahăr de lapte)

– În procesul resorbŃiei şi metabolizării lactoza se comportă analog cu

zaharoza.

– La nivelul peretelui intestinului subŃire este hidrolizată de către lactaza

(o β-galactozidază).

– În cazul adm. unei cantităŃi mai mari de lactoză,

o parte este resorbită ca atare, dar nu poate fi metabolizată şi practic se
elimină cantitativ prin urină.
Oligozaharide SACCHARUM LACTIS
(lactoza, zahăr de lapte)
AcŃiuni/utilizări
AcŃiuni/utilizări
esenŃială în alimentaŃia sugarului; = singurul
hidrat de carbon în primele luni de viaŃă.

importantă în menŃinerea normală

a florei intestinale;

rol important în echilibrul calciului

? formarea de complecşi de Ca neionizaŃi, uşor solubili.

 β-lactoza → în alimentaŃia copilului,

 α-lactoza → în tehnica farmaceutică ca substanŃă adj. la tabletare,
realizarea de pulberi titrate,
diluarea substanŃelor în homeopatie.
Oligozaharide
SACCHARUM LACTIS
• Hidroliza acidă sau enzimatică: → amestec de glucoză şi galactoză, un
produs de 2 x mai dulce decât lactoza.

• Epimerizarea cu alcalii: → lactuloza, = un produs mai dulce decât lactoza.

- Lactuloza nu poate fi catabolizată în intestin (lipseşte enzima specifică).

Ajunge nemodificată în partea inferioară a intestinului subŃire şi în colon
unde îşi exercită acŃiunea laxativă (prin osmoză).
CH2OH O OH CH2OH O CH2OH
fructoza β fructoza
OH α
OH
CH2OH 4 CH2OH 4
CH2OH OH
O O
OH O OH O
galactoza
1 β galactoza
OH 1 β
OH

OH
OH

β- α-
lactuloza lactuloz
a
POLIZAHARIDE (GLICANI) = MM; > 8 resturi de oze legate
între ele prin legături glicozidice
FUNCłII

Subst. de rezervă (amidon, fructani)

se bazează

Subst. de structură (celuloza, hemiceluloza, pectine)

Subst. de reŃinere a apei (mucilagii, gume)

ProprietăŃi

insolubilitate în apă (celuloza)

îmbibare cu apă până la dizolvare (rece sau fierbinte)

(amidon, hidrocoloizi)

formare de geluri în c.c. mică (alginaŃii, pectinele)

 POLIZAHARIDE
ProprietăŃi

insolubilitate în apă (celuloza)

îmbibare cu apă până la dizolvare (rece sau fierbinte)

(amidon, hidrocoloizi)

formare de geluri în c.c. mică (alginaŃii, pectinele)

depind de

aranjamentul spaŃial
struct. II, III şi IV a glicanilor
al lanŃurilor de oze
 Polizaharide (glicani)
• Prin hidroliza totală (chimică sau enzimatică) → monozaharide sau derivaŃi
ale acestora.
• Prin hidroliza parŃială se obŃin intermediari cu diferite grade de polimerizare,
cât şi oligozaharide. Pe măsură ce hidroliza progresează, sporeşte caracterul
reducător al produşilor rezultaŃi.

 Se disting
– 1. Homopolizaharide (homoglicani): formaŃi dintr-un singur tip de oză
– 2. Heteropolizaharide (heteroglicani): formaŃi din mai multe tipuri de oze

 Nu dau reacŃiile caracteristice grupării hidroxilice semiacetalice (toate unităŃile

structurale sunt legate între ele prin legături glicozidice)

 Formează esteri şi mai greu eteri, datorită grupărilor alcoolice libere.

Polizaharide de rezervă în diferite specii de organisme

Plante superioare Alge Ciuperci şi Animale

drojdii
fructani fructani α-glucani α-glucani
galactani α-glucani β-glucani
galactomanani β-glucani
α-glucani (amidon) xilani
xiloglucani
 Polizaharide de structură în diferite specii de organisme
Plante superioare Alge marine Ciuperci şi drojdii Bacterii
celuloza alginaŃi celuloza mureina
hemiceluloze celuloza chitina lipopolizaharide
arabinoxilani galactani β-glucani
galactoglucomanani agar α-glucani
β-glucani carrageenan manani
glucomanani furcellerani
manani β-glucani
xilani L-fucani
xiloglucani manani
pectine xilani
arabinani
arabinogalactani
galactani
galacturonani
ramnogalacturonani
Polizaharide (glicani)
1. Homopolizaharide (homoglicani)

– A. Glucani
CELLULOSUM
AMYLUM

– B. Fructani
INULINUM
GRAMINIS RHIZOMA

– C. Manani

2. Heteropolizaharide (heteroglicani)
Glucani
CELLULOSUM (celuloza)
= substanŃa de structură a plantelor verzi.
= componentul cel mai important din peretele celular în care este asociat cu
hemiceluloză şi pectine şi încrustată cu lignani.

 fibrele de in
 perii de bumbac = formate aproape 100% din celuloză
 măduva de soc

lemnul răşinoaselor şi foioaselor conŃine între 40-60% celuloză.

• ObŃinerea celulozei: prin eliminarea substanŃelor ce o însoŃesc.

pectinele prin dizolvare în alcalii,

lignina prin fierbere cu sulfit de calciu,

cerurile şi grăsimile prin tratare cu soluŃie de hipoclorit de sodiu.

→ În urmă rămâne celuloza insolubilă în apă şi solvenŃi organici.

Glucani
CELLULOSUM (celuloza)

• Hidroliza acidă totală cu acizi minerali:
numai D-glucoză (homoglucan)

• Hidroliza enzimatică (cu celulaze)

• Hidroliza acidă menajată (acetoliză)
cellobioza, un dizaharid
Cellobioza = considerat monomerul celulozei,
= formată din 2 mol. de glucopiranoză legate 1-4-β-glicozidic.

• Celuloza are un grad de polimerizare mare.

În funcŃie de provenienŃă: variază între 1.000 şi 14.000,
→ MM de 200.000 până la 2 milioane.

CH 2 OH β CH 2 O H C H 2 OH

O O O O O O

1 4 1 4 1

n
Glucani
GOSSYPIUM DEPURATUM
(vata hidrofilă)
• de la specii din genul Gossypium, fam. Malvaceae: Gossypium arboreum,
G. herbaceum, G. hirsutum

• constituie perii tectori de pe seminŃele de bumbac, separaŃi de impurităŃi şi

degresaŃi.

• Origine: regiuni tropicale şi subtropicale din Asia, Africa şi America de

Nord.

• Se cultivă pe suprafeŃe întinse în India, Brazilia, sudul Rusiei şi în sudul

Americii de Nord.

• Se cultivă şi în RO, dar recolta nu acoperă decât 10% din necesar.

Gossypium species
Glucani
GOSSYPIUM DEPURATUM
(vata hidrofilă)

ObŃinere
• se recoltează capsulele mature, se usucă
• se separă perii de pe seminŃe prin procedee
mecanice
 bumbac brut

– Degresare prin tratare cu o soluŃie alcalină

la cald şi sub presiune redusă Bumbac brut
– Albire cu hipoclorit de sodiu sau calciu,
– Tratament cu o soluŃie foarte diluată de
H2SO4 sau HCl
– Spălare, uscare şi dărăcit

vată hidrofilă
Glucani
GOSSYPIUM DEPURATUM
(vata hidrofilă)

• CM

Vată hidrofilă
- masă pufoasă, albă, fără miros şi fără
gust.
- constituită din peri tectori lungi de
cca 14 mm, groşi de cca 140 µm

• Cm
- peri tectori unicelulari, formă de
panglici,
- deseori răsucite sau ondulate,
- cu pereŃii îngroşaŃi şi lumen
destul de redus;
Glucani
GOSSYPIUM DEPURATUM
caractere microscopice
Glucani GOSSYPIUM DEPURATUM
(vata hidrofilă)
• ReacŃii de identificare

- reactiv Schweizer:
vata se îmbibă, apoi se umflă şi în final se
dizolvă.
- cloroiodura de zinc:
se colorează în violet, culoare caract.
celulozei.

• Utilizări
- ca pansament datorită proprietăŃilor hidrofile
(absorbant al secreŃiilor)
(în chirurgie se foloseşte vata sterilizată sau
îmbibată cu diferite substanŃe antiseptice).

- în industria textilă → tifon şi feşe

Glucani
GOSSYPIUM DEPURATUM MIXTUM
(vata hidrofilă mixtă, vata BC)

• Produsul = format din:

– peri tectori de bumbac +
– fibre de celuloză (cel mult 57%)

Identificare: cu soluŃie de cloroiodură de zinc:

fibrele de celuloză  violet deschis,
perii de bumbac  violet închis.
Glucani
AMYLUM (amidon)

• Cea mai importantă polizaharidă de rezervă din regnul vegetal.

 În cantitate mai mare se găseşte depozitat sub formă de granule în

tuberculi, seminŃe şi chiar în părŃile lemnoase ale plantelor.

 În cantitate mică: în aproape toate organele vegetale.

• Grăunciorii de amidon, care formează pulberea de amidon, sunt

– formaŃiuni globuloase,
– rotunjite sau poliedric-colŃuroase,
– cu structura stratificată în jurul unui hil central sau excentric.
 Grăunciori de amidon

D.p.d.v. chimic grăunciorii sunt un amestec format din doi α-

glucani:
amiloză + amilopectină
Glucani
AMYLUM (amidon)
Amiloza:
MM medie: 150.000
= centrul grăunciorului de amidon;
≈ 20-30% din greutatea grăunciorului
Molecula = neramificată,
= formată din 200-300 unităŃi de glucopiranoză legate
1-4-α-glicozidic.

CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH

O O O

1 4 1 4 1 4 1
O O O
n
α
Glucani
AMYLUM (amidon)

Amiloza:

• Catena liniară → o spirală (helix) cu ≈ 6 unităŃi de glucoză / spiră.

• Spirala lasă în interiorul său un canal liber în care se pot înşirui ioni de
iod.
o combinaŃie de incluziune care explică culoarea albastră ce o
dă amidonul în prezenŃa iodului.

• Amiloza + H2O  soluŃie coloidală.

• Hidroliza enzimatică (α-amilaza)  maltoză (un dizaharid)

Glucani
AMYLUM (amidon)

Amilopectina
MM: 40.000 - 1.000.000;
= stratul extern al grăunciorului de amidon
≈ 70-80% din greutatea grăunciorului
Molecula prezintă o catenă ramificată.
- catena principală: > 1.000 unităŃi de glucopiranoză
CH2OH legate 1-4-α-glicozidic; de asemenea formează un helix;
O - tot la a 20-25-a unitate de glucoză se leagă prin
1 legătură 1-6-α-glicozidică o catenă secundară
O
CH2OH CH2 CH2OH
6
O O O

1 4 1 4 1
O O O O
Glucani
AMYLUM (amidon)

Amilopectina

• capacitate mult mai redusă de a lega iodul,

coloraŃie brun-violet.

• = insolubilă în apă rece;

• Amilopectina + apă caldă  pseudosoluŃie vâscoasă (un sol)

care la răcire trece în starea de gel, numită "coca de amidon".

• Hidroliză enzimatică:  maltoza + cantităŃi mai mici de izomaltoză

(6-a-glicozil-glucoza).
Glucani
AMYLUM (amidon)

ObŃinerea amidonului

• Materia primă:
– fie cariopsele de la diferite cereale,
– fie tuberculii de cartofi.

• ObŃinerea se bazează pe insolubilitatea grăunciorilor în apa rece.

• Etapele procesului tehnologic de obŃinere

– mărunŃirea materialului vegetal
– separarea grăunciorilor de resturile Ńesutului vegetal prin levigaŃie
cu apă,
– decantare,
– centrifugare,
– uscare lentă a sedimentului depus

În funcŃie de materia primă luată în lucru intervin nişte faze specifice.

Glucani
AMYLUM (amidon)
ObŃinerea amidonului

Amylum tritici (amidonul de grâu).

– făina de grâu se malaxează cu apă;

– particulele ce plutesc la suprafaŃă se îndepărtează;
– amidonul se lasă să sedimenteze;
– lichidul supernatant (lăptos) se decantează.

LevigaŃia se repetă până când supernatantul este limpede.

• Fermentare uşoară pentru descompunerea glutenului (substanŃa

proteică din făină)

• LevigaŃie

• Centrifugare

• Uscare lentă, pentru a evita crăparea grăunciorilor.

Glucani
AMYLUM (amidon)
ObŃinerea amidonului

Amylum maydis (amidonul de porumb).

• Cariopsele de porumb se pun la înmuiat, timp de 2 zile, în apă

încălzită la 50°C şi se adaugă SO2,
– înmuierea facilitează separarea pericarpului de endosperm şi
embrion.
– SO2 previne infestarea cu microorganisme în timpul procesului de
înmuiere;
• Măcinare grosieră a cariopselor înmuiate;
• Se separă paricarpul, endospermul şi embrionul.
– Embrionii se folosesc la obŃinerea uleiului de germeni de porumb.

• Măcinare măruntă a endospermului

• Separarea amidonului prin levigaŃie,
• Decantare, centrifugare, uscare.
Glucani
AMYLUM (amidon)
ObŃinerea amidonului

Amylum solani (amidonul de cartof).

• Tuberculii se spală şi se mărunŃesc/macină

• LevigaŃie cu apă + SO2 pentru a preveni colorarea produsului prin

oxidare (SO2 inhibă oxidazele).

• Decantare, centrifugare, uscare.

Amylum oryzae (amidonul de orez).

• LevigaŃie cu apă slab alcalină (în cariopsele de orez grăunciorii de
amidon sunt foarte strâns fixaŃi într-o matrice proteică, necesitând
procedee mai energice pentru a le separa)

• LevigaŃii repetate
• Decantare, centrifugare, uscare.
Glucani
AMYLUM (amidon)
Utilizări
• În tehnica farmaceutică
– la prepararea pulberilor şi pudrelor,
(= un bun ab- şi adsorbant al secreŃiilor de pe plăgi umede şi al
grăsimilor de pe ten; amidonul cel mai valoros din acest punct de
vedere este cel de orez).

– ca excipient diluant şi dezagregant în realizarea comprimatelor.

(în sucul gastric, comprimatele care conŃin amidon, se desfac uşor
datorită capacităŃii acestuia de a se îmbiba cu apa).

– la prepararea pastelor (ex: Pasta Lassari, sin. Unguentum zinci

oxydati et acidi salycilici)

– la prepararea unguentelor lavabile (ex. Unguentum glyceroli).

!!! Amidonul = foarte uşor atacat de microorganisme;

!!! Tratat cu substanŃe acide va hidroliza, pierzându-şi proprietăŃile

pentru care a fost utilizat.
Glucani
AMYLUM (amidon)

Utilizări

• Amidonul  materie primă pentru alte produse (produşi de degradare)

"Amylum solubile“ (indicator în titrări iodometrice);

(obŃinere: hidroliză acidă blândă;
macromolecule fragmentate până la
gradul necesar solubilizării, dar suficient de mari pentru a mai da coloraŃie
albastră cu J2)

Glucoză

Alcool etilic
Glucani
AMYLUM (amidon)
Utilizări

• Amidonul  materie primă pentru alte produse (produşi de degradare)

Dextrine
- se obŃin prin hidroliza acidă menajată sau
prăjirea amidonului la 160-220°C.
= amestecuri de macromolecule cu MM foarte diferite, în care sunt
rupte în special legăturile ramificate legate 1-6 α glicozidic.
= solubile în apă rece (cu cât amidonul a fost mai puternic degradat, cu
atât dextrinele devin mai solubile)
- se folosesc la obŃinerea de - pulberi titrate (ca şi lactoza)
- cleiuri şi apreturi.