PROBLEMATIZAREA

ÎNV. MOLDOVEANU-GAŞCU RODICA

ŞCOALA CU CLASELE I-VIII BUCIUMI
BACĂU

Problematizarea este o metodă care solicită un efort intelectual din partea copilului pentru
descoperirea de noi cunoştinţe sau procedee de acţiune şi de verificare a soluţiilor găsite. Având
în vedere nivelul de formare a reprezentărilor matematice, problematizarea se utilizează mai
frecvent la clasa I Problematizarea aplicată în şcoală poate fi considerată o variantă a
conversaţiei euristice. Această metodă dezvoltă la copil gândirea independentă, scheme
operatorii şi asigură motivaţia intrinsecă a învăţării. Prin rezolvarea situaţiilor problemă propuse
de către învăţător, copilul îşi însuşeşte noi cunoştinţe. Orice situaţie-problemă dă naştere unei
stări conflictuale în gândire, copilul trebuind să facă faţă diferenţei dintre cunoştinţele sale
interioare şi sarcina de lucru. Pentru a fi eficientă situaţia-problemă trebuie să respecte
următoarele cerinţe:
- să pună în evidenţă dezacordul dintre cunoştinţe şi sarcina de rezolvat;
- să declanşeze o trebuinţă de cunoaştere;
Activitatea să fie orientată spre descoperirea de noi cunoştinţe şi procedee de acţiune
pentru rezolvarea dezacordului existent. Orice învăţător care utilizează metoda problematizării
trebuie să parcurgă următoarele etape:
- organizarea situaţiei problemă;
- formularea sarcinilor;
- sistematizarea şi fixarea cunoştinţelor dobândite prin rezolvarea sarcinii.
Respectarea acestor etape în derularea situaţiei – problemă, asigură şcolarului : percepţia
şi înţelegerea problemei; selectarea cunoştinţelor anterioare în scopul adaptării lor la datele noii
probleme; căutarea prin efort propriu a soluţiei de rezolvare a problemei; obţinerea, verbalizarea
şi verificarea rezultatului obţinut; exersarea achiziţiei dobândite .
Învăţătorul care utilizează această metodă de lucru trebuie să ofere copiilor un minim de
informaţii pentru a-i orienta spre cunoştinţele care îi pot ajuta să rezolve problema şi o întrebare-

1
problemă care să le indice dificultatea sarcinii şi care să-i ajute să stabilească legături între
cunoştinţe şi sarcină.
R. M. Gagné, în lucrarea sa „Condiţiile învăţării“, sugerează următorul traseu de
rezolvare a problemelor:
- definirea cerinţelor;
- punerea problemei prin sesizarea condiţiilor;
- recunoaşterea situaţiei de plecare şi selectarea informaţiilor;
- organizarea şi reorganizarea informaţiei în direcţia identificării soluţiilor posibile, pe
calea raţionamentului, intuiţiei, deducţiei,analogiei;
- opţiunea pentru soluţia optimă ;
- verificarea soluţiei şi a rezultatului.
Învăţătorul anunţă sarcina, expune situaţia-problemă şi demonstrează drumul parcurs spre
rezolvarea sarcinii. Elemente de problematizare se pot introduce în cadrul conversaţiei euristice
sub formă de întrebări de tipul de ce, dacă…atunci, ce s-ar întâmpla dacă…, copiilor revenindu-
le sarcina de a emite soluţii şi a le verifica în acţiune. Se pot introduce elemente de
problematizare şi în cazul folosirii metodei exerciţiului sau a jocului. Ele se pot prezenta ca
întreruperi prin formularea unor noi cerinţe sub formă problematizată, ca obstacole ce presupun
realizarea unor clasificări sau scriere după anumite criterii şi ca lacune atunci când copiii trebuie
să ordoneze după diverse criterii.
Aplicaţia specifică a acestei metode este rezolvarea de probleme, situaţie în care copilul
lucrează individual, dirijat de către învăţător. In ciclul primar, rezolvarea problemelor de
aritmetică este o sursă inepuizabilă de aplicare a metodei problematizării, lucru valabil chiar la
clasa I.

Erau 13 10 Erau 18 14
Au Au
venit 3 4 plecat 5 6
Au
Sunt 15 16 rămas 12 4