costurilor la productia agricola

expert contabil Madalina Dumitru este autor al Revistei Romane de Monografii

Procesul de productie din agricultura prezinta o serie de particularitati. De aceste

particularitati depinde modul de organizare a sistemului de evidenta si calculatie a costului
productiei agricole.

O prima problema in legatura cu determinarea costului productiei agricole se refera la

termenul la care poate avea loc calculatia.

La speciile si categoriile de animale pentru care se inregistreaza o sincronizare intre cheltuieli

si productie, aceasta are totusi un caracter relativ, situatie determinata de particularitatile
biologice ale animalelor. De exemplu, la animalele destinate pentru ingrasare, consumul de
unitati nutritive pe kg spor de crestere in greutate este diferentiat in prima perioada (cand este
mai mare), fata de ultima perioada (cand este mai mic), bineinteles in conditiile unei furajari
rationale.

Calculatia costului unitar al productiei se poate efectua si lunar, cu conditia cunoasterii atat a
productiei, cat si a cheltuielilor. Calculatia se continua in mod cumulat pe intreg intervalul
anului calendaristic, ulterior obtinerii productiei.

Calculatia lunara a costului unitar al productiei agricole si cumulat pentru intreaga perioada
scursa de la obtinerea productiei se justifica datorita necesitatilor impuse de mecanismul de
conducere al entitatii agricole.

Transferul reciproc de produse intre fermele vegetale si

fermele zootehnice, precum si consumul de produse din
productia proprie a aceleiasi subunitati constituie, de
asemenea, o particularitate cu implicatii asupra
calculatiei costului unitar al productiei agricole .

DETALII CLICK AICI

Complexitatea procesului de productie din agricultura

determina un schimb de activitati intre fermele de productie
sau intre ferme si sectoarele auxiliare, fiind necesara, in
acest context, adoptarea unei solutii in evaluarea acestor activitati. Coordonata esentiala
privind evaluarea acestui schimb de activitati care urmeaza sa fie luat in calculul costului
unitar trebuie sa fie nivelul efectiv al efortului depus de catre subunitate.

Intrucat, in timpul anului, costul calculat de ferme si de sectoarele auxiliare nu este un cost
definitiv, cuprinderea in costul obiectelor de calculatie a consumului de produse din productia
proprie sau a prestatiilor sectoarelor auxiliare se poate efectua la nivelul costurilor prestabilite.
La sfarsitul anului, atunci cand se efectueaza calculatia definitiva a costurilor productiei
agricole, se impune ca aceste consumuri interne sa fie cuprinse la nivel efectiv.

O alta problema cu implicatii asupra calculului costului unitar al productiei agricole, o

constituie obtinerea, de la anumite culturi si categorii de animale, atat a produselor
principale, cat si a celor secundare.
Obtinerea de la anumite culturi si categorii animale a doua sau mai multe produse principale
determina stabilirea unui sistem de criterii pentru precizarea produsului principal si a
produselor care sunt asimilate, din punct de vedere al calculatiei, ca productie secundara.
Aceasta delimitare in produse principale (cu si fara calculatie) si in produse secundare
impune, pe de o parte, alegerea procedeului de calculatie, iar pe de alta parte, evaluarea
produselor principale asimilate productiei secundare.

Calculatia costului unitar al productiei are la baza datele privind cheltuielile de productie si
productia obtinuta, inregistrate si grupate in evidenta operativa a fiecarei ferme de productie.

Intr-o forma generalizata, lucrarile de postcalcul, in ordinea succesiunii lor, sunt urmatoarele:

A. Centralizarea cheltuielilor de productie si a productiei obtinute;

B. Repartizarea cheltuielilor indirecte pe obiectele de calculatie;

C. Stabilirea consumurilor interne si a altor elemente de cheltuieli pe obiecte de

calculatie;

D. Calculul costului unitar al productiei.

A. Centralizarea cheltuielilor de productie si a productiei obtinute constituie o etapa de

grupare a datelor din evidenta operativa a fermei, intocmindu-se, in acest scop, o „
Recapitulatie a cheltuielilor de productie si a productiei obtinute”. Ordonarea datelor in
aceasta recapitulatie trebuie sa se efectueze in concordanta cu evidenta operativa a fermei
unde au fost inregistrate in mod curent cheltuielile si productia obtinuta.

B. Repartizarea cheltuielilor indirecte pe obiectele de calculatie constituie o etapa

complexa, fiind necesara repartizarea atat a cheltuielilor decontate fermei de catre sectoarele
auxiliare, cat si repartizarea cheltuielilor cu caracter indirect efectuate de ferma.

Repartizarea cheltuielilor comune ale fermei se efectueaza prin procedeul suplimentarii in

varianta coeficientului unic. Ca baza de repartizare comuna obiectelor de calculatie se alege
totalul cheltuielilor stabilite pana la aceasta etapa pe obiecte de calculatie.

K cheltuieli comune =

Total cheltuieli comune de repartizat/Suma bazei de repartizare a obiectului de

calculatie

Coeficientul astfel calculat se aplica la baza de repartizare a fiecarui obiect de calculatie.

Prin parcurgerea etapelor prezentate, se ajunge astfel la individualizarea pe obiecte de

calculatie atat a cheltuielilor directe, cat si a cheltuielilor cu caracter comun de la nivelul
fermei de productie.

In situatia in care se calculeaza costul complet, se repartizeaza si cheltuielile generale ale

entitatii agricole si cheltuielile de desfacere.
Cheltuielile de administratie si conducere ale entitatii agricole sunt repartizate pe ferme de
productie in functie de o baza de repartizare comuna fermelor, care poate fi: totalul
cheltuielilor directe si comune ale fermei, veniturile inregistrate pe ferme etc.

Suma de cheltuieli generale ale entitatii agricole stabilita pe ferme face obiectul repartizarii pe
obiectele de calculatie ale fermei prin procedeul suplimentarii in varianta coeficientului unic,
asa cum s-a mentionat la repartizarea cheltuielilor comune.

Cheltuielile de desfacere, daca nu au fost individualizate pe obiecte de calculatie, se

repartizeaza tot prin utilizarea procedeului suplimentarii.

C. Stabilirea consumurilor interne si a altor elemente de cheltuieli pe obiecte de

calculatie constituie tot o etapa complexa in calculatia costului unitar al productiei.
Interdependenta dintre ramuri care genereaza consumul de produse cu caracter intern,
posibilitatea si necesitatea de stabilire a costului productiei la animale tinere si la ingrasat care
se cantaresc pentru doua unitati de calculatie (kg/spor si kg/greutate vie), existenta productiei
neterminate, determina ca pe langa cheltuielile directe si cu caracter comun mentionate pana
in prezent, sa se cuprinda si alte elemente de cheltuieli.

Aceste elemente se refera la valoarea produselor din productia proprie consumate, cheltuielile
efectuate in perioada anterioara de gestiune, valoarea animalelor tinere si la ingrasat intrate
(indiferent de sursa de provenienta), respectiv:

-  produsele din productia proprie a fermei, consumate in aceeasi perioada de gestiune se

refera, printre altele, la furaje, seminte, lapte pentru vitei etc. Includerea in costurile productiei
a produselor finite consumate intern nu ridica probleme de determinare pe obiecte de
calculatie, deoarece inregistrarile efectuate in evidenta fermei furnizeaza informatiile
necesare.

-  cheltuielile efectuate in perioada anterioara de gestiune cuprind productia neterminata si

cota cheltuielilor anticipate.

Productia neterminata este determinata pe obiecte de calculatie (culturi, categorii de animale)

ca urmare a operatiunii de inventariere si evaluare la incheierea exercitiului financiar
precedent. Structura productiei neterminate in ramura vegetala cuprinde valoarea culturilor
insamantate toamna pentru recoltare in anul viitor si valoarea ogoarelor de toamna, iar in
ramura cresterii animalelor cuprinde existentul de animale tinere si la ingrasat si cheltuielile
pentru trimestrul IV la categoria ovine de productie.

-  valoarea intrarii animalelor tinere si la ingrasat. La animalele tinere si la ingrasat care se

cantaresc, costul productiei se determina pe kg/spor si kg/greutate vie. Productia exprimata in
kg spor isi gaseste corespondent valoric in cheltuielile directe si indirecte corespunzatoare
perioadei de gestiune si categoriei de animale.

Productia exprimata in kg greutate vie, cuprinzand greutatea initiala, greutatea intrarilor si

greutatea sporului acumulat, necesita ca la calculatia costului unitar sa fie luate in considerare
si elementele valorice corespunzatoare greutatii totale. In acest caz, la cheltuielile directe si
indirecte stabilite pe categorii de animale trebuie sa se adauge:

- valoarea existentului de animale tinere si la ingrasat;

- valoarea intrarilor din productia proprie (viteii de la vacile pentru lapte);

- valoarea intrarilor de la subunitati ale entitatii;

- valoarea intrarilor din mutatii de la categoria inferioara de varsta;

- valoarea intrarilor din cumparari de la alte entitati economice.

Includerea in volumul cheltuielilor a acestor elemente se efectueaza la preturi care variaza in

functie de sursa de provenienta a animalelor. Din volumul cheltuielilor stabilite pe obiecte de
calculatie trebuie deduse eventualele pierderi din calamitati naturale, rezultand astfel
cheltuielile care privesc productia obtinuta.

D. Calculul costului unitar al productiei obtinute constituie etapa finala a calculatiei.

Pentru determinarea costului unitar al productiei, alaturi de stabilirea completa si corecta a
cheltuielilor de productie, individualizarea corecta a productiei pe obiecte de calculatie are o
importanta deosebita. In fond, calculul costului unitar al productiei este legat de cei doi
termeni respectiv, cheltuielile de productie si productia obtinuta. Productia vegetala se refera
la productia rezultata in urma recoltarii, fiind exprimata in unitati de masura corespunzatoare
(t/grau, t/porumb etc.).

Determinarea productiei in zootehnie ridica unele probleme specifice generate de obiectivul

vizat in calculatia costului unitar al productiei. Astfel, la animalele tinere si la ingrasat care se
cantaresc trebuie cunoscuta atat greutatea sporului acumulat, cat si greutatea totala. Sporul de
crestere in greutate se stabileste prin cantarirea lunara a speciilor de animale la ingrasat
(bovine, ovine, porcine). In eventualitatea in care, in perioada de gestiune, nu au avut loc
miscari, sporul de crestere in greutate rezulta pe baza relatiei:

Sp = Gf – Gi unde:

Sp = sporul de crestere in greutate acumulat in cursul lunii;

Gf = greutatea animalelor la sfarsitul lunii;

Gi = greutatea animalelor la inceputul lunii.

De principiu, in cursul lunii au loc miscari in cadrul efectivelor de animale de care trebuie sa
se tina cont in calculul sporului acumulat si care, in acest caz, se determina dupa relatia:

Sp = (Gf +Gis) – (Gi + Gin)

in care:

Gis = greutatea animalelor iesite in cursul lunii;

Gin = greutatea animalelor intrate in cursul lunii.

La categoriile de animale tinere si la ingrasat, in afara de

stabilirea sporului de crestere in greutate, este necesar sa se
cunoasca si greutatea totala a animalelor pentru categoria respectiva, care se calculeaza
conform relatiei:

Gvt = Gi + Gin + Sp

DETALII CLICK AICI

Tot o particularitate in stabilirea productiei, care face obiectul calculatiei costului unitar, este
si transformarea prin calcule de echivalare a unui anumit produs care se obtine de la o
anumita specie de animale sau cultura. Asa de exemplu, in zootehnie, la categoria de animale
porcine de productie numarul purceilor intarcati dintr-o perioada de gestiune se determina
cuprinzand in calcul si purceii neintarcati. Echivalentul pentru calculul teoretic al purceilor
intarcati il constituie: doi purcei neintarcati = un purcel intarcat.

Cu privire la productia avicola , exista particularitatea ca pentru productia de oua se

calculeaza cost atat pentru ouale destinate reproductiei (incubatoarelor), cat si pentru ouale
destinate livrarii, in doua variante:

· cu influenta diferentelor dintre costul de inregistrare si cel de recuperare al pasarilor adulte

reformate;

· fara influenta diferentelor respective.

Aceasta inseamna ca se calculeaza doua costuri pentru fiecare categorie de oua. In costul
oualor destinate reproductiei se includ si cheltuielile privind cocosii.

Documentele primare utilizate includ fisa consumului de furaje, actul de cantarire a

animalelor.

EXEMPLU

O societate comerciala are ca obiect de activitate cresterea puilor in vederea comercializarii.

Productia de pui se stabileste in fiecare an in functie de posibilitatile de crestere si de
dotarea cu mijloacele tehnice necesare (aparatura de incubat, spatii de crestere in stare de
functionare si posibilitati reale pentru valorificarea productiei obtinute – intern si extern).
Societatea creste pui pe baza acordurilor incheiate anterior, aplicand metoda pe comenzi
pentru evidenta activitatii in contabilitatea de gestiune. In anul 200N societatea creste 1.500
de pui. Reproducatorii se procura la data de intai martie a anului de productie si sunt in
numar de 150. Pretul de achizitie al puilor cumparati este de 1.000 lei/pui.

Cheltuielile inregistrate in cursul exercitiului au fost:

- cheltuieli cu hrana: 100.000 lei, din care:

- hrana reproducatori: 20.000 lei;

- hrana pui 1-45 zile: 55.000 lei;

- hrana pui 46-120 zile: 25.000 lei;

- cheltuieli cu utilitatile: 50.000 lei;

- cheltuieli cu curatenia:

- pentru hala: 20.000 lei;

- pentru birouri: 5.000 lei;

- cheltuieli cu salariile:

- muncitorilor care lucreaza in hala: 50.000 lei;

- personalului administrativ: 25.000 lei;

- personalului de distributie: 15.000 lei;

- cheltuieli cu amortizarea:

- utilajelor din hala de productie: 12.000 lei;

- imobilizarilor utilizate de personalul administrativ: 8.000 lei;

- imobilizarilor utilizate de personalul de distributie: 7.000 lei;

- cheltuieli cu medicamente: 30.000 lei, din care:

- medicamente reproducatori: 5.000 lei;

- medicamente pui 1-45 zile: 20.000 lei;

- medicamente pui 46-120 zile: 5.000 lei;

- cheltuieli cu combustibili: 15.000 lei;

- cheltuieli cu alte servicii de la terti: 11.500 lei;

- cheltuieli livrare comanda: 200 lei/comanda;

- cheltuieli urmarire comanda: 100 lei/comanda.

Costul unui pui de o zi este de 15 ori ratia de hrana a unui reproducator pe zi.

Dupa terminarea procesului de incubatie si acoperirea necesarului privind realizarea

programului de productie stabilit, ouale rezultate in plus vor
fi valorificate pe piata libera pentru consumul uman.
Evaluarea contabila a oualor se face la costul de productie.
Acesta se considera a fi egal cu 1,5 x ratia de hrana a unui
reproducator pe zi. In cursul perioadei s-au obtinut in plus
1.000 oua. Pretul de vanzare al unui ou este de 1 leu. Ouale
sunt considerate produse secundare.
In anul 200N s-au obtinut 1.600 pui, din care 300 au fost vanduti la 45 zile (pentru care s-au
primit 5 comenzi cu aceeasi cantitate), 1.200 au fost vanduti la 120 zile (pentru care s-au
primit 9 comenzi cu aceeasi cantitate), iar restul au fost pastrati ca reproducatori. Costul de
vanzare al unui pui de 45 zile este de 150 lei, iar al unui pui de 120 zile de 250 lei.

DETALII CLICK AICI

NOTA!

Mentionam ca cifrele utilizate in exemplul ales nu au legatura cu realitatea. Scopul

exemplului este acela de a scoate in evidenta rationamentul profesional utilizat in
situatia recunoasterii, evaluarii si gestionarii productiei agricole.

Cheltuielile indirecte se repartizeaza in functie de numarul de pasari din fiecare categorie,

ponderat cu urmatorii coeficienti:

- reproducatori: 3;

- pui 1-45 zile: 0,5;

- pui 46-120 zile: 1.

Cheltuielile de administratie se repartizeaza in functie de costul de productie, iar cheltuielile

de desfacere in functie de numarul de comenzi.

Aceasta monografie isi propune sa raspunda urmatoarelor aspecte:

1. Determinarea costului produselor secundare si a rezultatului obtinut din vanzarea lor;

2. Calcularea costului de productie al unui pui de 45 zile;
3. Calcularea costului de productie al unui pui de 120 zile;
4. Calcularea profitului obtinut dintr-o comanda pentru 60 pui de 45 zile;
5. Calcularea profitului obtinut dintr-o comanda pentru pui de 120 zile;
6. Reflectarea in contabilitate financiara a principalelor inregistrari contabile efectuate in
perioada analizata;
7. Reflectarea operatiunilor in contabilitatea de gestiune.

Costul produselor secundare

Cost ou = 1,5 x ratia de hrana a unui reproducator pe zi

Ratia de hrana a unui reproducator pe zi = 20.000/150reproducatori x 365zile = 0,3653 lei.

Cost ou = 1,5 x 0,3653 = 0,548 lei;

Rezultatul obtinut din vanzare oualor = 1.000 x (1 – 0,548) = 452 lei.

Calcularea costului de productie

Elemente Cheltuieli directe Cheltuiel Cheltuieli Cheltuiel Total

Reproducator Pui 1-45 Pui 45-120 i administratie i
 i zile zile
indirecte desfacere
1. Cheltuieli 20.000 55.000 25.000 100.000,00
cu hrana
2. Cheltuieli 50.000 50.000,00
cu utilitatile
3. Cheltuieli 20.000 5.000 25.000,00
cu curatenia
4. Cheltuieli 50.000 25.000 15.000 90.000,00
cu salariile
5. Cheltuieli 12.000 8.000 7.000 27.000,00
cu
amortizarea
6. Cheltuieli 5.000 20.000 5.000 30.000,00
cu
medicamente
7. Cheltuieli 15.000 15.000,00
cu
combustibili
8. Cheltuieli 11.500 11.500,00
cu serviciile
de la terti
9. Cheltuieli 2800 2.800,00
livrare
comanda
10. Cheltuieli 1400 1.400,00
urmarire
comanda
11. Cost pui o -8767,2 8767,2 0,00
zi
12. Rezultat -452 -452,00
vanzare oua
13. Cost 150000 150.000,00
reproducatori
12. Cost 83.767,20 83.767,20
primar pui 1-
45 zile (1-13)
13. Cost 52,35 x
primar unitar
pui 1-45 zile
(Rd. 12/1.600
pui)
14. Cost pui - 68.060,85 0,00
45 zile 68.060,85
tranferati de la
categoria
anterioara
(Rd.
13*1.300)
15. Cost 98.060,85 98.060,85
primar pui 46-
120 zile (1-
14)
16. Cost 81,72 x
primar unitar
pui 46-120
zile (Rd.
15/1.300)
17. Cost pui 8.171,74 -8.171,74 0,00
120 zile
tranferati de la
categoria
urmatoare
(Rd. 16*100)
18. Total 158.500 38.000 26.200222.700,00
cheltuieli
indirecte (1-
17)
19.Repartizar 56.607,1511.321,43 90.571,42 -158.500 0,00
e cheltuieli
indirecte
20. Cost 230.559,6927.027,78180.460,53 438.048,00
productie
21. 19.328,54 3.725,09 14.946,37 -38000 0,00
Repartizarea
cheltuielilor
de
administratie
22. 9.357,15 16.842,85 -26.200 0,00
Repartizarea
cheltuielilor
de distributie
23. Cost 249.888,2340.110,02212.249,75 502.248,00
complet
24. Cifra de 45.000 300.000 345.000,00
afaceri
25. Rezultat 4.889,98 87.750,25 92.640,23
26. Cifra de 9.000 33.333 42.333,33
afaceri pe
comanda
27. Cost 8.022,00 23.583,31 31.605,31
complet pe
comanda
28. Rezultat 978,00 9.750,03 10.728,02
pe comanda

Repartizarea cheltuielilor indirecte conform procedeului indicilor de echivalenta directi:

N Elemente Cantitate Indici de Cantitate Cost unitar Cost total

C echivalenta echivalenta
1. Reproducatori 250 (150 initial 3 750 (250 x 3) 226,4286 56.607,15
 + 100 din anul (75,4762 x (226,4286 x
curent) 3) 250)
2. Pui 1-45 zile 300 0,5 150 37,7381 11.321,43
3. Pui 46-120 1.200 1 1.200 75,4762 90.571,42
zile
Total 2.100 158.500

Cheltuiala indirecta pe unitate echivalenta = 158.500/2.100

= 75,4762 lei

Repartizarea cheltuielilor de administratie in functie de

costul de productie:

Cost de productie total = 230.559,69 + 27.027,78 +

180.460,53 = 438.048 lei

K = 38.000/438.048 = 0,0867

Cheltuieli de administratie aferente:

DETALII CLICK AICI

- reproducatori = 0,0867 x 230.559,69 = 19.989,53 lei;

- pui 1- 45 zile = 0,0867 x 27.027,78 = 2.343,31 lei;

- pui 46-120 zile = 38.000 – 19.989,53 – 2.343,31 = 15.667,16 lei.

Repartizarea cheltuielilor de distributie in functie de numarul de comenzi :

Numar comenzi = 14

K = 26.200/14 = 1.871,43

Cheltuieli de distributie:

- pui 1- 45 zile = 1.871,43 x 5 = 9.357,15 lei;

- pui 46-120 zile = 26.200 – 9.357,15 = 16.842,85 lei.

Reflectarea in contabilitatea financiara