1.2.

Sudarea oxigaz şi procedee conexe

- procedeu de sudare cu gaze prin topire

 sudare oxiacetilenică (O2+C2H2)
 sudare oxihidrică (O2+H2)

1.2.1. Principiul procedeului

- suprafeţele ce urmează a fi îmbinate prin sudare şi materialul pentru sudare se încălzesc
şi se topesc cu ajutorul unei flăcări produse prin arderea unui gaz combustibil în
amestec cu oxigenul

1.2.2. Domenii de aplicare a procedeului

- sudare - oţeluri, fonte, cupru, alamă etc
- încărcare de suprafeţe
- îndreptare construcţii sudate
- lipire

1.2.3. Flacăra oxiacetilenică

- Flacăra de sudare apare după aprinderea amestecului de gaz combustibil şi oxigen, ea
producând o cantitate mare de căldură şi o lumină puternică
- Flacăra produsă prin arderea amestecului acetilenă-oxigen se numeşte flacără
oxiacetilenică. Dacă raportul între consumul de oxigen şi cel de acetilenă este între
limitele 1,0 şi 1,2, amestecul acetilenă-oxigen este normal şi flacăra este neutră. La
flacăra neutră arderea este completă, fără posibilitatea ca aceasta să conţină elemente
active (oxigen, hidrogen, carbon).
- În figura 1.2.1. Se prezintă zonele flăcării oxiacetilenice neutre.

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 1
2
 Figura 1.2.1.

- zonele flăcării oxiacetilenice neutre (conform figurii 1.2.1):

 1 – zona foarte redusă, abia vizibilă, formată din amestec de acetilenă şi
oxigen, fiind situată în imediata apropiere a arzătorului
 2 – nucleul luminos (conul luminos), format din atomi de hidrogen-oxigen şi
carbon, atomii de carbon prezenţi imprimă conului luminos un contur mai
evident. Lungimea conului este cuprinsă între 6 şi 25 mm, funcţie de mărimea
becului de sudare utilizat.
 3 – flacăra primară, sau zona reducătoare a flăcării. Are temperatura cea mai
ridicată (aprox. 3200ºC). Zona este formată din oxid de carbon şi hidrogen.
 4 – flacăra secundară – formată din bioxid de carbon şi vapori de apă. La
ardere participă şi oxigenul din aer.

- Figura 1.2.2. prezintă detaliat fazele de ardere la o flacără oxiacetilenică neutră

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 2
2
 Figura 1.2.2.

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 3
2
1.2..4. Distribuţia temperaturii în flacără

Figura 1.2.3.

- În flacăra primară, prin arderea acetilenei în oxigen, se dezvoltă o cantitate mare de

căldură (peste 40 % din întreaga căldură produsă de flacăra oxiacetilenică), iar
temperatura are valoarea cea mai ridicată.

Întrucât temperatura cea mai ridicată a flăcării se află în zona primară, piesele care se
sudează vor fi situate în această zonă.

1.2.5. Tipuri de flacără

- În funcţie de raportul dintre oxigen şi acetilenă, flacăra oxiacetilenică poate fi neutră,
carburantă sau oxidantă (figura 1.2.4)

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 4
2
 Figura 1.2.4.

- Flacăra carburantă (reducătoare) – gazul combustibil (C2H2) este în exces. Se produc

scântei. Au loc carburări şi căliri. Raportul oxigen-acetilenă este sub 1,0. Se foloseşte la
sudarea oţelurilor cu conţinut ridicat de carbon (peste 0,30 %), la sudarea oţelurilor
aliate cu conţinut ridicat de mangan, la sudarea fontei şi a altor metale. De asemenea se
utilizează la încărcări dure a unor suprafeţe.

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 5
2
 - Flacăra neutră – are loc la arderea compeltă a gazului combustibil. Raportul oxigen –
acetilenă este situat între 1,0 şi 1,2. Se foloseşte la sudarea oţelurilor cu carbon sub
0,30 %, respectiv la sudarea oţelurilor inoxidabile (Cr-Ni).

- Flacăra oxidantă – conţine oxigen în exces. Produce spumă. Are loc oxidare şi ardere.
Raportul oxigen – acetilenă este mai mare de 1,2. Se utilizează la sudarea alamei şi la
tăiere.

Dacă flacăra este formată din oxigen cu alte gaze combustibile, zonele flăcării nu mai
sunt atât de evidente ca la flacăra oxiacetilenică întrucât aceste gaze au un conţinut în carbon
mult mai scăzut, sau chiar deloc (în cazul hidrogenului). Din această cauză nu se mai produce
incandescenţa carbonului care conturează conul luminos, făcându-l mai evident.

1.2.6. Echipamente de sudare

Figura 1.2.5.

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 6
2
 Figura 1.2.5.
1.2.6.a. Circuitul oxigenului
- sursa de oxigen: butelie, baterii de butelii, conducta de O2

Reductorul de presiune (fig. 1.2.6) – montat pe butelii pentru reducerea presiunii

Figura 1.2.6.

Clasificare reductoare de presiune:

- după modul de acţiune al gazului la intrarea în reductor:
 cu acţiune directă,
 cu acţiune inversă
- după numărul treptelor de reducere a presiunii:
 cu o treaptă
 cu două trepte
- după presiunea de lucru la ieşirea din reductor:
 de mică presiune (< 0,6 Mpa) – la sudare
 de presiune medie (0,6 – 1,5 Mpa) – sudare şi tăiere
 de presiune mare (1,5 – 3Mpa) - tăiere
- după debitul de gaz asigurat:
 de debit mic (3-5 m3/h la 1-1,5 Mpa)
 de debit mare (50-100 m3/h la 1-1,5 Mpa)
Furtunul de distribuţie – din cauciuc, culoare albastră
 P10 – max. 1 Mpa (ø interior 10 mm)
 P20 – max. 2Mpa (ø interior 6,3 mm)


Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 7
2
1.2.6.b. Circuitul gazului combustibil

- Generatorul de acetilenă sau butelia

- Reductorul de presiune – racordare pe butelie cu jug
- Supapa de siguranţă pentru oprirea întoarcerii flăcării (figura 1.2.7)

Figura 1.2.7

Clasificarea supapelor de siguranţă:

- după presiunea gazului vehiculat:
 de mică presiune (< 0,02 Mpa)
 de medie presiune (0,02 – 0,15 Mpa)
- după mediul ce împiedică întoarcerea flăcării:
 supape hidraulice (cu apă)
 supape uscate (cu masă poroasă)
- după posibilitatea evaluării undei de şoc:
 supape deschise – tubul de presiune comunică cu atmosfera
 supape închise – nu au legătură directă cu atmosfera
-Furtunul de distribuţie – din cauciuc, culoare roşie
- P10 – presiune max. 1.MPa (ø int. 10 mm).

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 8
2
1.2.6.c. Arzătorul de sudură (figura 1.2.8)

Figura 1.2.8.

1.2.7. Generatoare de acetilenă

Producerea acetilenei:
- prin reacţia dintre carbid (carbura de calciu tehnică) şi apă
- prin cracarea gazului metan

Clasificarea generatoarelor:
- după sistemul de aducere în contact a carbidului în apă:
 căderea carbidului în apă (carbid în apă)
 introducerea apei în carbid:
- generatoare staţionare
- generatoare portabile mici
 contact intermitent între carbid şi apă
- după presiunea acetilenei produse:
 pentru presiuni mici (pentru un singur loc de muncă)
 pentru presiuni medii (pentru ateliere mici)
 pentru intreprinderi mari
- după mărimea aparatului:
 funcţie de încărcătura de carbid
 funcţie de volumul de gaz dizolvat într-o oră

Principiul producerii acetilenei (fig. 1.2.9)

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 9
2
 Figura 1.2.9.

1.2.8. Proprietăţile acetilenei, comparaţii cu alte gaze

Gaze combustibile:
- acetilena cea mai utilizată
- metanul
- propanul
- butanul
Proprietăţile gazelor combustibile (tabelul 1.2.1)
Tabelul 1.2.1
Gaz combustibil
Acetilenă Metan Propan Butan
C2H2 CH4 C3H8 C4H10
Caracteristici
Densitate la 293K şi
1,09 0,72 1,88 2,52
0,1 Mpa, în KG/m3
Puterea calorică la 293K
52800 35600 87200 116500
şi 0,1 Mpa, în KJ/m3
Temperatura aer 578 623 783 798
de aprindere,
O2 562 613 763 783
în K
Temperatura flăcării în
3420-3573 2270-2470 2970-3270 2770-2870
oxigen, în K
Viteza de aer 131 87 32 39
ardere, în
O2 1350 745 370 420
cm/s
Raportul ardere
2,5 --- 5,0 6,5
O2/gaz completă
combustibil
în arzător 1,0÷1,3 1,5÷1,6 3,0÷3,5 ---
în amestec
Metodă de stocare şi îmbuteliat la 1,9 îmbuteliat la îmbuteliat la îmbuteliat la

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 10
2
transport MPa, 1MPa, prin 1MPa, prin 1MPa, prin
generatoare, prin conducte conducte conducte
conducte
toate procedeele tăiere, lipire, tăiere, lipire, tăiere, lipire,
de prelucrare cu sudare, călire, metalizare călire, metalizare
Domenii de utilizare
flacără (S < 5 mm) sudare (S < 5 mm) sudare
(S < 5 mm)

Acetilena – C2H2
- gaz incolor, cu miros eteric iritant (datorită impurităţilor), toxic
- amestecul acetilenă-aer explodează dacă C2H2 este între limitele 3-65 % (figura 1.2.10)
- amestecul acetilenă-oxigen explodează dacă C2H2 este în limitele 3-93 % (figura 1.2.10)

Figura 1.2.10

Metanul – CH4
- conţinut în gaze naturale
- gaz incolor, cu miros specific iritant, toxic dacă este inhalat în cantităţi mari
- amestecul aer-metan este exploziv când CH4 este prezent între limitele 6-15 %

Propanul C3H8 şi butanul C4H10

- în ţiţei, în gazele asociate ţiţeiului (gaze de sondă) şi în gaze de zăcământ propriu

1.2.9. Manipularea şi stocarea gazelor

1.2.9.a. Oxigenul – se obţine prin distilarea fracţionată a aerului
- transport:
 în stare lichidă – cu cisterne
 în stare gazoasă – în butelii
- butelia de oxigen (figura 1.2.11)

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 11
2
 Figura 1.2.11

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 12
2
La manipularea buteliilor de oxigen se au în vedere:
- utilizarea de butelii verificate
- manipularea lor să se facă de către personal instruit
- protejarea buteliilor împotriva căldurii şi a radiaţiei solare (cu creşterea presiunii
datorate căldurii, apare pericol de explozie)
- consumul forţat de oxigen se va evita,
- transportul buteliilor se va face cu cărucioare, în poziţie orizontală
- în timpul utilizării, buteliile vor fi în poziţie verticală, fiind şi asigurate împotriva
răsturnării
- robinetul buteliilor se vor proteja de grăsimi (grăsimile în contact cu oxigenul pot
conduce la explozia buteliei)
- verificarea permanentă a etanşeităţii buteliilor
- înainte de montarea reductorului de presiune se face purjarea buteliei (eliminarea
vaporilor de apă şi a impurităţilor).
- nu se va utiliza butelia fără reductor de presiune
- dezgheţarea reductoarelor şi a robinetelor se face cu abur sau cu apă caldă

1.2.9.b Acetilena
- se înmagazinează în rezervoare tampon la presiuni sub 0,15 MPa
- nu poate fi comprimată pentrucă devine explozivă la presiuni ridicate
- butelia de acetilenă (figura 1.2.12)

Figura 1.2.12

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 13
2
 Îmbutelierea acetilenei se bazează pe:
- C2H2 se dizolvă în lichide (în special în acetonă), solubilitatea depinzând de
temperatură şi presiune
- dimensiunile recipientului în care se comprimă C2H2 determină posibilitatea
disocierii explozive. C2H2 nu explodează nici la 2,5 – 3,0 MPa dacă este
comprimată în vase de dimensiuni capilare. De aceea în butelie se află o masă
poroasă cu pori fini (plută, mangal, azbest etc)

O butelie de acetilena conţine:

- 18-21 kg masă poroasă (35-40 % din volumul buteliei)
- 12 l acetonă
- 4 m3 C2H2 dizolvată
- presiunea de îmbuteliere 1,5 – 1,7 MPa
- debitul maxim de golire pe durată scurtă este de 1000 l/h. În regim de durată, debitul
va fi de 600-700 l/h
Masa poroasă reprezintă circa 8-10% din volumul buteliei, dar ocupă în întregime
volumul acesteia.
Acetona ocupă porii din masa poroasă şi reprezintă 42% din volumul buteliei.
Acetilena se dizolvă în totalitate în acetonă şi reprezintă 36% din volumul buteliei.
Amestecul format din acetilenă şi acetonă reprezintă 78% din volumul buteliei.
Există un volum de „rezervă la + 21 ºC” care reprezintă 10-12 % din volumul buteliei
(pentru că acetona şi acetilena se dilată pe măsură ce creşte temperatura- dar nu mai mult de
65ºC-trebuie să existe o rezervă de securitate).
Încărcarea buteliei:
- introducerea masei poroase
- introducerea acetonei
- dizolvarea C2H2 sub presiune la max. 1,7 MPa
Solubilitatea C2H2 în acetonă:
 creşte liniar cu presiunea
 scade cu temperatura
Şocurile duc la tasarea masei poroase şi în golurile create se acumulează acetonă. Dacă
consumul depăşeşte 2m3/h, sau dacă butelia nu se utilizează în poziţie verticală apar scăpări de
acetonă.

1.2.10. Tipuri de îmbinări

- cap la cap
- în colţ
Îmbinările în colţ suprapuse trebuie evitate pentru că apar supraîncălziri care conduc la
deformaţii.

1.2.11. Tehnici de sudare

Unele deosebiri privind înclinarea arzătorului şi a sârmei, mişcările care se aplică sârmei
şi arzătorului în timpul sudării au condus la diverse tehnici de sudare:
- spre stânga
- spre dreapta
- vertical ascendent
Înclinarea arzătorului se face în funcţie de grosimea pieselor astfel: la piese cu grosimi
mici, unghiul dintre arzător şi piesă este mai mic pentru a nu se produce o încălzire prea mare a
pieselor; la piesele cu grosimi mai mari este necesar ca unghiul dintre arzător şi piesă să fie mai
mare pentru a produce încălzirea mai rapidă a pieselor.

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 14
2
 Pentru a se produce încălzirea uniformă a marginilor pieselor de sudat, cât şi pentru
depunerea corespunzătoare a materialului se vor face anumite mişcări (în zig-zag, cu arce
concave, cu arce convexe) atât cu sârma cât şi cu arzătorul.
1.2.11.a. Sudarea spre stânga

Figura 1.2.13

- vergeaua (metalul de adaos) este deplasată, în timpul procesului de sudare, înaintea

flăcării
- metoda solicită mai puţină îndemânare a sudorului
- se utilizează la grosimi mici (sub 4 (3) mm)
- se produc pierderi mari de căldură
- metalul topit se răspândeşte mai uşor
- pătrunderea se realizează mai greu

Aplicaţii:
 table subţiri
 sudare pe verticală şi peste cap

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 15
2
 1.2.11.b Sudarea spre dreapta

Figura 1.2.14

- vergeaua se introduce în spatele flăcării

- viteză de răcire mai mică,
- protejare mai bună a băii
- transfer de căldură mai concentrat
- pătrundere mai bună
- se utilizează doar la grosimi peste 3 mm
- metoda solicită o îndemânare mai mare pentru sudor

1.2.12. Materiale pentru sudare

- se utilizează vergele având compoziţia chimică compatibilă cu cea a oţelurilor care se
sudează
- la sudarea spre stânga:
S
 sârmã   1 mm (s – grosimea piesei în mm)
2
- la sudarea spre dreapta:
S
 sârmã  (s – grosimea)
2
- Dacă se utilizează vergele cu diametre prea mari, metalul de bază se topeşte înaintea
sârmei şi încălzirea ulterioară necesară pentru topirea sârmei poate conduce la
străpungerea metalului de bază.
- Dacă se utilizează diametre prea mici se produce topirea prematură a vergelei fără
topirea metalului de bază, ceea ce poate conduce la nepătrunderi.

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 16
2
1.2.13. Aplicaţii şi probleme tipice

1.2.13.a. Sudarea oţelurilor

- Pregătirea rostului – tabelul 1.2.2.

Tabelul 1.2.2.
Geometria îmbinării Observaţii

r=S
S ≤ 2 mm
S

- se sudează fără material de adaos

S
0,8 < S ≤ 4 mm

S S ≤ 2 mm → b = 0
S
b S > 2 mm → b =
2

α
3 ≤ S ≤ 10 mm
b = 1 - 2 mm
S

c = 0,5 – 1 mm
α ≥ 60º
c

α
S > 10 mm

α ≥ 60º
=

b = 1 - 2 mm
=
c

b c = 0,5 – 1,0 mm

- se utilizează acetilenă şi oxigen de puritate ridicată

- flacăra de sudură va fi neutră (raportul dintre proporţia de oxigen şi cea de acetilenă va
fi de 1,0÷1,2)
- pentru a preîntâmpina oxidarea băii de metal topit (apare în jur de 1873 K) zona
reducătoare a flăcării trebuie să conţină cel puţin 40 % H2 şi 60 % CO. Această
compoziţie a flăcării se asigură dacă raportul O2: C2H2 este 1,0÷1,2.

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 17
2
1.2.13.b. Sudarea fontelor
 Inconvenimente:
- fonta încălzită la temperatură devine brusc fluidă
- sudura este poroasă
- la suprafaţă apare un strat de oxid cu un punct de topire mai ridicat decât al fontei
- apar fisuri datorită deformabilităţii reduse a fontei

 Sudarea:
- doar în poziţie orizontală (datorită fluidităţii mari a fontei)
- se utilizează o flacără uşor reducătoare (exces de C2H2)
- se face la cald (cu preîncălzire) sau la rece (fără preîncălzire)

1.2.13.c Sudarea cuprului

- se utilizează o flacără neutră
- se sudează cu preîncălzire
- grosimi mari – vergele din Cu metalurgic
- grosimi mici – vergele din Cu electrolitic
- se utilizează flux decapant (borax, clorură de sodiu)

1.2.13.d. Sudarea alamei

- se lucrează cu flacără puţin oxidantă
Probleme:
- zincul are punct de topire 419ºC şi se evaporă la 900ºC, rezultând fumul alb de
ZnO (foarte toxic)  utilizarea unui flux decapant care să împiedice evaporarea
zincului (borax, acid boric, clorură de Zn), flux decapant care să se topească la
900ºC şi să rămână în stare lichidă până la 1500ºC.

1.2.13.e. Sudarea bronzului

- ca la sudarea Cu
- se utilizează flacără neutră

1.2.13.f. Sudarea zincului

- se utilizează flacără uşor reducătoare, utilizând tehnica de sudare spre stânga
- fluxul decapant îndeplineşte următoarele condiţii:
 nu fumegă
 dizolvă oxidul de zinc
 împiedică evaporarea zincului
 nu lasă pete pe suprafaţa sudurii
 se îndepărtează uşor
- fluxul utilizat: 60 % salmiac (ţipirig) + 40 % ZnO

1.2.13.g Sudarea plumbului

- se execută cu măşti de gaze datorită vaporilor de plumb foarte toxici

1.2.13.h. Sudarea nichelului

- pregătirea: ca la Cu
- se utilizează tehnica spre dreapta

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 18
2
1.2.14. Măsuri de tehnica securităţii muncii
1.2.14.a. Butelii de acetilenă
- se păstrează în poziţie verticală
- în timpul transportului se aşează orizontal pe reazeme speciale din lemn
- se va feri de lovituri pentru ca masa poroasă să nu cadă la fundul buteliei şi pentru a
împiedica formarea unor goluri în butelie  pericol de explozie
- să nu fie încălzite peste 30-40ºC  creşterea presiunii C2H2  explozie
- să fie etanşe (scăpările de C2H2 conduc la explozii)

1.2.14.b Butelii de oxigen

- se vor utiliza doar butelii verificate
- se vor manipula cu atenţie
- să se ferească de şocuri şi lovituri (iarna poate fragiliza mantaua)
- transportul se face în poziţie orizontală
- să se protejeze contra căldurii şi a razelor soarelui pentru a nu se crea suprapresiune
interioară
- ventilul să nu fie uns pentru că apare pericol de aprindere  explozie datorită
suprapresiunii
- butelia se deschide după montarea reductorului de presiune

1.2.14.c Generatoare de acetilenă

- în încăperile închise în care se execută lucrări de sudare cu flacără oxiacetilenică, pentru
fiecare kilogram de încărcătură de carbid se necesită cel puţin o suprafaţă de 4m 2 şi un
volum de cel puţin 10m3.
- distanţa dintre un generator de acetilenă şi o flacără deschisă trebuie să fie mai mare de
3 m, iar distanţa dintre două generatoare să fie de cel puţin 6 m.
- încăperea unde se află generatorul de acetilenă trebuie să aibe pereţi neinflamabili, iar
uşile să se deschidă în afară.
- atelierul unde se sudează trebuie să fie bine aerisit (chiar şi iarna). Dacă nu există
ventilaţie permanentă şi se lucrează cu un singur arzător, aerisirea se va face după
fiecare două ore de lucru.

Aerisirea este necesară din următoarele motive:

- flacăra consumă şi oxigenul din aerul înconjurător – pentru fiecare m3 de C2H2 se
consumă 1,5 m3 O2 din aer
- racordurile, ventilele, robinetele nu sunt perfect etanşe
- când cantitatea de C2H2 din aer a atins 2,8 %, amestecul explodează de la flacăra
arzătorului
- când generatoarele stabile sunt instalate într-o încăpere separată se cere o aerisire
sumară
- aerisirea se face şi după reînoirea încărcăturii de carbid
- se interzice montarea generatorului de acetilenă în locuri neluminate, pivniţe, subsoluri
- iluminatul încăperilor se va face electric, cu becuri situate în exteriorul ferestrelor, iar
întrerupătoarele se montează în afara încăperii.
- intrarea în încăperile unde sunt generatoare de acetilenă sau în depozitele de carbid şi
oxigen se face fără lămpi, ţigări aprinse etc.

Generatoarele pot exploda din următoarele cauze:

- intrarea oxigenului în generator
- decalibrarea prin lovire a ajutajelor, injectoarelor
- curăţire fără precauţii

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 19
2
 - dăcă, pe timp de iarnă, dezgheţarea se face cu flacără deschisă
- insuficienţa apei de răcire din generator
- lipsa apei din supapa hidraulică de siguranţă

1.2.14.d. Materialele pieselor care vin în contact cu gazele

- să aibă o rezistenţă corespunzătoare la acţiunile chimice, mecanice şi termice ale
gazelor
- conţinutul în cupru al materialelor metalice ce vin în contact cu acetilena să nu
depăşească 70 %
- elementele separatoare ale siguranţelor pentru întoarcerea flăcării se vor executa din
aliaje fără conţinut de cupru
- atunci când, în construcţia dispozitivelor pentru acetilenă sau pentru gaze cu proprietăţi
chimice similare, se foloseşte lipirea cu aliaje de argint sau/şi de cupru, conţinutul în
argint al aliajului de lipire nu va depăşi 43%, iar cel de cupru nu va depăşi 21 % (în
contact mai îndelungat cu cuprul sau cu argintul, acetilena dă acetilura de cupru sau de
argint, compuşi care la 110-120ºC sau la şocuri puternice explodează violent).

1.2.14.e. Protecţia sudorului

- protecţia ochilor contra radiaţiei luminoase şi a împroşcărilor de material cu ochelari de
protecţie cu sticle verzi sau cenuşii
- la sudarea fontelor şi a cuprului (cu preîncălzire) se utilizează echipament adecvat:
mănuşi, şorţuri – pentru protecţia împotriva temperaturilor ridicate
- la sudarea metalelor şi aliajelor care la temperatura de sudare dezvoltă vapori toxici (Zn,
Pb, alamă, bronz) se vor utiliza măşti de gaze.

1.2.14.f. Reguli de exploatare

În funcţie de tipul gazului combustibil există reguli de exploatare a echipamentelor de
sudare cu flacără.
Amestec oxigen-acetilenă
- Ordinea operaţiilor la aprinderea flăcării:
 deschiderea robinetului de oxigen (de la arzător)
 deschiderea robinetului de C2H2 (de la arzător)
 se lasă să curgă amestecul O2-C2H2 circa 5 secunde
 se aprinde amestecul de gaz
 se reglează flacăra

- Ordinea operaţiilor la stingerea flăcării:

 închiderea robinetului de acetilenă (de la arzător)
 închiderea robinetului de oxigen (de la arzător)
 închiderea robinetelor de la buteliile de gaz
 decomprimarea reductoarelor de presiune prin deschiderea robinetelor de oxigen
şi acetilenă de la arzător

- Slăbirea şurubului de reglaj de la reductoarele de presiune

 amestec propan-gaz aerian-hidrogen – oxigen

- Ordinea operaţiilor la aprinderea flăcării:

 deschiderea robinetului pentru gazul combustibil (la arzător)
 aprinderea gazului combustibil
 deschiderea robinetului de oxigen (la arzător)
 reglarea flăcării

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 20
2
 - Ordinea operaţiilor la stingerea flăcării:
 închiderea robinetului de oxigen (la arzător)
 închiderea robinetului pentru gazul combustibil (la arzător)
 închiderea ventilelor la butelii
 decomprimarea reductoarelor de presiune prin deschiderea robinetelor de oxigen
şi gaz combustibil (de la arzător)
 slăbirea şurubului de reglaj de la reductoarele de presiune

Întoarcerea flăcării
- este însoţită de un şuierat puternic
- se închide rapid robinetul pentru gazul combustibil
- se închide rapid robinetul pentru oxigen
- arzătoarele încălzite datorită întoarcerii flăcării se vor răci în apă cu robinetul de oxigen
deschis.

Curs Lector Sudarea oxigaz şi procedee conexe Cap. Pag.

Timişoara IWE C.F. 1.2 21
2