UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GRIGORE T.

POPA IAȘI

LUCRARE DE LICENȚĂ

EVALUAREA FUNCȚIEI DE ROL ÎN CANCERUL

BRONHOPULMONAR

Candidat: CLIVEȚ G. MĂDĂLINA

Coordonator: Conf. Dr. Antoniu Sabina

Facultatea de Medicină

Specializarea: Asistență Medicală General

Disciplina: Nursing- Îngrijiri paliative

 Cuprins

- INTRODUCERE-motivația alegerii temei

Capitolul II- STADIUL CUNOAȘTERI

A.Cancerul bronhopulmonar:

1. Definiție
2. Etiologie
3. Diagnostic
4. Clasificarea stadială
5. Tratament

B. Instrumente de evaluare a fatigabilității în

oncologie

i. Chestionarul EORTC-QLQ30
ii. SCALA ESAS

Capitolul III- PARTEA PERSONNALĂ

Capitolul IV- CONCLUZII

Capitolul V- BIBLIOGRAFIE

1
 INTRODUCERE

Cancerul pulmonar este o tumoare malignă proliferativă

care apare din epiteliul respirator primar. Cancerul pulmonr este un
tip bine stabilit de malignite determinat în general de expunerea la
mediu toxic, risc asociat cu fumatul de țigări, ocupații precum
mineritul, rafinarea petrolului, expunerea la azbest și factori
genetici.

Cancerul pulmonar este principala cauză a deceselor

cauzate de neoplasme la nivel mondial, sunt înregistrate
aproximativ 1,7 milioane de decese în anul 2018 și se preconizează
că mortalitatea acestuia va crește la aproape 3 milioane de decese
pe an până în 2035. În ciuda reducerii incidenței, cancerul
bronhopulmonar rămâne o preocupare majoră pentru sănătatea
publică în prima jumătate a secolului al XXI-lea, în special la femei
și în țările în curs de dezvoltare. Cu toatat că sunt progrese
importante în cee ace privește diagnosticul și terapia, doar 10,9%
dintre persoanele cu cancer pulmonar trăiesc până la 5 ani sau mai
mult. Progresele în tratamentul cancerului pulmonar pentru a
îmbunătăți supraviețuirea sunt de asemenea lente. Mortalitatea
cauzată de cancerul pulmonar este mai mare decât cancerul de
prostată, sân și colon combinate. Dat fiind faptul că majoritatea
persoanelor sunt diagnosticate în stadii avansate ale bolii
supraviețuirea este scăzută, lucru ce face ca screeningul să aibă un
rol important în diagnosticul timpuriu și tratarea patologiei.

Am ales această temă Evaluarea functiei de rol in cancerul

bronhopulmonar din dorința de a mă documenta despre această
patologie, ce reprezintă o problemă majoră de sănătate publică și
despre efectele cancerului bronhopulmonar asupra calității vieții.

2
 În această lucrare am prezentat efectele neoplasmului
bronhopulmonar și simptomele cu care sunt împovărați pacienții
diagnosticați cu cancer bronhopumonar, și anume: fatigabilitatea,
durerea, dispneea, depresia, anxietatea, cașexia, tusea, toate acestea
afectându-le semnificativ calitatea vieții. Simptomul prevalent fiind
fatigabilitatea, corelat cu durerea și dispneea. Aceste simptome au o
intesitate peste medie la majoritatea pacienților, astfel se
demonstrează că această patologie are un impact negativ asupra
calității vieții și asupra statusu-lui fucțional.

Capitolul I-Cancerul bronhopulmonar

1. Definiție-Etiologie

Cancerul bronhopulmonar este una dintre afecțiunile

anatomopatologice ce se caracterizează prin creșterea unor celule
anormale (benigne sau maligne) în cavitatea toracică, și anume la
nivelul unuia sau al ambilor plămâni. Acest termen de cancer
bronhopulmonar se folosește pentru tumorile ce iau naștere în
epiteliul respirator, și anume: bronșii, bronșiole și alveole, fiind
cunoscută ca cea mai frecventă neoplazie de origine non-dermică.

Comform OMS, există patru tipuri histologice majore:

 Carcinomul epidermoid sau scuamos;

 Carcinomul cu celule mici( în boabe de ovăs);
 Adenocarcinomul;
 Carcinomul cu celule mari;

Din punct de vedere terapeutic, cele patru tipuri histologice majore

se împart în două grupe:

3
 Cancerul cu celule mici (CMC);
 Cancer non-microcelular(CNMC).

CELE PATRU CLASE HISTOPATOLOGICE:

CLASA PREVALENȚA CLASE

HISTOPATOLOGICA % MINORE

ADENOCARCINOM 40 ACINAR
BRONHOALVE
OLAR
PAPILAR
MIXT

CARCINOM CU 25
CELULE
SCUAMOASE
CRCINOM CU 20 PUR CU
CELULE MICI CELULE MICI
CARCINOM
COMBINAT CU
CELULE MICI

CARCINOM CU 10 LIMFOEPITELI
CELULE MARI ALE
BAZALOIDE

 Sursa: https://www.aafp.org/afp/2007/0101/p56.html?
fbclid=IwAR1Eu0X61km6My6y9mcjH3HLApM9XfWlmStPEJVE9nt8
SfNLQEGqdPmYYGM)

Descriere histopatologică:

Adenocarcinoamele sunt reprezentate de o masă periferică

heterogenă, aceasta prezintă metastaze precoce.

4
Carcinoamele cu celule scuamoase sunt de obicei mase
endobronșice situate central, acestea prezintă metastaze târzii,
simptomele ce sugerează acest tip de cancer sunt: hemoptizia,
pneumonie postobstructivă, colaps lobar.

Carcinoamele cu celule mari, slab diferențiate, asociate cu

metastaze timpurii.

Cancerul pulmonar cu celule mici este un carcinom neuroendocrin

reprezentând 15% din cancerele pulmonare, mereu este asociat cu
fumatul de țigări fiind întâlnit foarte rar la nefumători. De obicei
apare într-o bronhie centrală cu răspândire precoce și agresivă la
ganglionii limfatici hilari și mediastinali. Carcinoamele cu celule
mici, sunt asociate ca fiind cele mai agresive din punct de vedere
clinic, aceastea au o implicare mediastinală extinsă, de obicei sunt
localizate central, prezintă metastaze extratoracice timpurii,
sindroame paraneoplazicec, cum ar fi sindromul secreției
inadecvate (excesive) de hormon antidiuretic, secreția ectopică de
corticotropină, sindromul miastenic Lambert-Eaton și neuropatia
senzorială. Din nefericire, acest tip prezintă un stadiu avansat la
momentul diagnosticului, astfel pacienții au un prognostic slab.

La nivel mondial, cancerul bronho-pulmonar reprezintă principala

cauză de deces prin neoplazii și este cea mai frecventă malignitate
umană, se preconizează că va reprezenta o problemă majoră de
sănătate în prima jumatate a secolului al XXI-lea, în special la
femei și în țările în curs de dezvoltare, unde se observă o rată
crescută de incidență. Principalul scop fiind diagnosticul precoce,
ceea ce permite o instituire rapidă și promptă a tratamentuli, acest
lucru duce la prelungirea supraviețuirii și a calității vieții. În
România, din punct de vedere al numărul de decese prin cancer,
ocupă locul unu la sexul masculin și locul patru la cel feminin.

5
 Această boală fiind una devastatoare care ucide mai mult decât
cancerul de sân, de colon și de prostată la un loc.

Această neoplazie are o mortalitate ridicată din cauza diagnosticării

tardive, dat fiind faptului simptomelor silențioase ale bolii, 7/8 din
cazuri având o evolție asimptomatică, (75% din cazuri fiind
diagnosticate în stadiul inoperabil ale afecțiunii). Din nefericire,
într-o etapă terapeutică utilă se găsesc mai puțin de 1/3 din cazuri și
cu toate acestea media de supraviețuire este de 6-18 luni și doar
20% din pacienți trăiesc mai mult de 1 an. Iar rata de supraviețuire
la 5 ani este extrem de redusă, de numai 10,9%, mai mare pentru
CNMC (23%) decât pentru CMC (6%), iar în cazul metastazelor nu
există supraviețuire la 5 ani. Este esențial să se facă distincția
histologică între CMC și CNMC, deoarece aceste subtipuri au
diferite istorii naturale și abordări terapeutice. Rata scăzută de
supraviețuire reflectă faptul că majoritatea pacienților cu cancer
pulmonar sunt diagnosticați cu stadii avansate ale bolii. Nicio
organizație majoră nu recomandă screening-ul pentru depistarea
precoce a cancerului pulmonar, deși screening-ul a interesat
cercetătorii și medicii, încetarea fumatului rămâne componenta
critică a îngrijirii primare preventive.

2. Etiologie- Factori de risc

A. Fumatul

Principala cauză a cancerului bronhopulmonar este fumatul, în

comparație cu ceilalți factori de risc: factori profesionali, poluarea
atmosferică, prezența afecțiunilor preexistente, factorii genetici,

6
alimentația, virusurile oncogenice. Acesta se asociază cu
aproximativ 80%-90% din decesele cauzate de cancerul pulmonar.
În țările occidentale, aproximativ 85-90% din riscul de cancer
pulmonar este atribuit fumatului. Fumul de țigară conține 4000 de
substanțe nocive, dintre care peste 40 sunt cancerigene:
hidrocarburile aromatice, hidrocarburi heterociclice, aromatice
policiclice, benzen, polonium-210 radioactiv. Relația direct
proporțională dintre cancerului pulmonar și fumatul țigărilor este
foarte bine cunoscută, riscul fiind asociat cu vârsta începerii
fumatului, durata lui, numărul de țigări pe zi, tipul de țigări fumate
și modul de inhalare. Se știe că riscul de cancer bronhopulmonar
scade odată cu renunțarea acestui viciu, după 15 ani de abstinență
riscul devine identic cu cel al nefumătorului, în cazul celor care au
fumat mai puțin de 20 de ani.

Riscul de a dezvolta cancer pulmonar este de 10-25 ori mai mare în

rândul fumătorilor decât a nefumătorilor. Riscul scăzut de a
dezvolta cancer bronhopulmonar este la cei care fumează sub 20 de
țigări pe zi, iar cei care fumează peste 25 de țigari pe zi au riscul cel
mai mare. Riscul de cancer bronhopulmonar este maxim la 40-49
pachete-ani, fapt explicat prin durata fumatului mai mare de 40 de
ani, un număr mai mare de 20 de țigări pe zi și vârsta tânără de
începere a fumatului.

De asemenea, fumatul pasiv reprezintă un factor de risc, acesta

fiind prezent la 3% din bolnavi, iar persoanele expuse la fumatul
pasiv de țigară are un risc cu 30% mai mare de a face cancer
bronhopulmonar decât al persoanelor neexpuse. Se consideră că
dacă într-o încăpere cu un fumător activ ce consumă 20 de țigări se
află un alt subiect, acesta va inhala în mod pasiv echivalentul a 8
țigări.

7
 Alternativele la consumul de tutun includ: țigările electronice,
marijuana și narghilea. Țigările electronice au capacitatea de a livra
nicotina aerosolizată. Din păcate se știe puțin despre asocierea
țigărilor electronice cu cancerul bronhopulmonar, dar nivelul
similar de nicotină ca fumul țigărilor, este un indice suficient a
metabolișilor cancerigeni, acestea conțin specii de oxigen reactiv cu
aldehide potențial toxice și modificări la nivelul citokinelor.

B. Factori genetici

Acest factor de risc a fost luat în calcul în urma diagnosticării cu

această neoplazie a persoanelor nefumătoare, fără expunere
profesională, cu antecedente familiale de cancer pulmonar. Toate
aceste lucruri susțin faptul că această boală poate fi cauzată de
factori genetici. După anumite studii s-a ajuns la concluzia că
persoanele cu antecedente familiale de neoplasm bronhopulmonar
au un risc de două ori mai până la patru ori mai mare atunci când au
o rudă de gradul I cu cancer pulmonar după excluderea altor factori
de risc. Pe parcursul anilor și în urma studiilor facute, pe măsură ce
numărul de rude și generații afectate de cancer pulmonar a crescut,
a crescut și semnificația acestei descoperiri. Aceste persoane au
fost supuși unui risc mai mare, chiar dacă nu au fost niciodată
fumătoi sau au avut antecedente de fumat ușor, fiind sugerat faptul
că orice nivel de expunere la tutun crește riscul în rândul celor cu
susceptibilitate de cancer pulmonar moștenit

C. Expunere profesională

Carcinogenii ce pot fi întâlniti sunt:

 Siliciu-este întâlnit în industria mineritului, în carierele de materiale

silicioase, în fabricarea sticlei (preparare, sablare);

8
 Radon- în urma expunerii la acest factor de risc se produce lezarea
țesutului epitelial de la nivelul căilor respiratorii prin emisia de
radiații ionizate. Inițial randomul a fost corelat cu cancerul
pulmonar în rândul minerilor subterani cu expunere ridicată. În
afara expunerii profesionale, sunt întâlnite și expuneri individuale
atunci când randomul apare ca un contaminat al aerului interior.
Efectele sinergice cu fumatul rezultă într-un risc de 25 de ori mai
mare în rândul fumătorilor decât în rândul nefumătorilor. Se
estimează că 20.000 de cazuri diagnosticate cu cancer
bronhopulmonar anual în Statele Unite ale Americii se pot atribui
expuneii la random, lucru determinat de Agenția pentru Protecția
Mediului în 2011, în scopul de a dezvolta planuri de reducere a
riscului.
 Azbest-este recunoscut ca fiind prima cauză profesională atât a
cancerului pulmonar cât și a mezoteliomului pleural. Este întâlnit la
lucrătorii din turnările de cupru, industria pesticidelor și a tratării
lemnului. Această expunere la azbest duce la declanșarea
carcinogenezei prin introducerea unui agent inflamator cronic ce
determină mutații genetice. De asemenea, expunerea la azbest a
persoanelor fumătoare crește riscul de cancer pulmonar de 3 ori
mai mult față de fumătorii neexpuși la azbest. Azbestul include mai
multe tipuri de fibre minerale naturale care au fost utilizate pe scară
largă în industrie. Riscul este atât dependent de doză, cât și de
dimensiunea și compoziția fibrelor inhalate.
 Expunerea profesională la motorină este asociată cu o creștere de
aproximativ 30% a riscului de cancer pulmonar.
 Arsenic-la lucrătorii din turnările de cupru, a tăierii lemnului și a
industriei pesticidelor.
 Cromați- în fabricile ce produc oțet și pigmenți.
 Nichel- în fabricile producătoare de baterii și oțel inoxidabil.
 Gaze de furnale- muncitorii din industria oțelului.

9
D. Poluarea atmosferică

Poluarea aerului este una dintre cauzele majore ce duc la

îmbolnăvirile și dcesul prematur în bolile pulmonare și cancerul
pulmonar. Poluarea industrială și gazele de eșapament ale
vehiculelor determină eliberarea în atmosferă a unor microparticule
cancerigene precum: hidrocarburile aromatice policiclice, dioxidul
de azot, monoxidul de carbon, dioxidul de sulf, benzen, etc.... Toate
aceste substanțe nocive duc la dezvoltarea cancerlui
bronhopulmonar, lucru dovedit prin studii din care rezultă că
persoanele tinere nefumătoare și neexpuse la agenți profesionali ce
locuiesc în mediul urban au un procent mai ridicat în dezvoltarea
acestei neoplazii decât aceeasi categorie de persoane ce locuiesc în
mediul rural.

E. Afecțiunile pulmonare preexistente

Patologiile pulmonare precum: Bronhopneumopatia Obstructivă

Cronică- ce limitează fluxul de aer, Pneumopatii interstițiale
difuze, azbestoza pulmonară benignă pot fi aociate cu un risc
crescut în apariția cancerului bronhopulmonar.

Cu toate ca BPOC-ul și cancerul pulmonar au ca factor de risc

comun, fumatul de țigări, studiile sugerează că antecedentele de
BPOC sunt legate cu un risc crescut de două până la trei ori mai
marepentru cancerul pulmonar, independent de expunerea la fumul
de țigară. Riscul neîntrerupt de cancer pulmonar a fost asociat cu
scăderea volumului expirator forțat în 1 secundă, în urma
obstrucției fluxului de aer.

10
F. Factorii alimentari

În urma studiilor s-a ajuns la concluzia unei corelații între

consumul scăzut de fructe și legume și cancerul bronhopulmonar.
Aceste studii atestă faptul că concentrațiile serice scâzute de beta-
caroten, vitamina A,C,E și seleniu au fost asociate cu un risc
crescut de dezvoltare a cancerului pulmonar, acesta fiind substanțe
protectore cu efect antioxidant. În timp ce consumul crescut de
frecte și legume și totodată a microelementelor poate reducere
riscul apariției cancerului bronhopulmonar.

G. Virusurile oncogenice

ADN-ul papilomavirusului uman și ADN-ul retroviral au fost

găsite în majoritatea cazurilor de carcinom cu celule scuamoase.

3. Diagnostic

Din cauza faptului că 25% din carcinoamele pulmonare sunt

asimptomatice și sunt descoperite accidental la un examen
radiologic toracic, iar în restul cazurilor simptomele sunt tardive și
totodată nespecifice se întârzie diagnosticul.

Semnele și simptomele nu sunt patognomonice pentru cancerul

bronhopulmonar, ele pot varia în funcție de tipul tumorii și de
aploarea metastazelor. Sindroamele paraneoplazice și sindroamele
sistemice pot apărea în orice stadiu evolutiv. Însă doar o minoritate
dintre pacienți prezită sindroame paraneoplazice, aproximativ 10%.
Acesta este cauzat de substanțele bioactive eliberate de tumoră, sau

11
 ca raspuns la tumoră. Diagnosticul histopatologic se obține prin:
citologia sputei, bronhoscopia, toracocenteza, biopsia ganglionară,
aspirația transtoracică a acului, toracoscopia asistată video sau
toracotomia. Este necesară o evaluare inițială a pacientului, acesta
presupune: o anamneză amănunțită, examinarea fizică a acestuia,
teste de laborator, tomografie toracică computerizată, RMN.
Ulterior, este necesară o evaluare a metastazeor în funcție de
prezentarea clinică.

SIMPTOMATOLOGIE

i. Tusea este simptomul cel mai des întâlnit (90%), în general

pacientul acuză o tuse persistentă, seacă, ce nu răspunde la
tratament.Aceasta apare în urma mecanismelor fiziologice care stau
la baza ei: obstrucție sau compresie bronșică, iritația fibrelor
nervoase, infecție secundară, infecția pleurei. Persoanele fumătoare
ce suferă de BPOC, deși tușesc, odată ce observă o schimbare în
caracterul tusei trebuie să ridice suspiciunea unui neoplasm
pulmonar asociat, fiind necesar un control radiologic. Tusea
iritativă poate deveni productivă la pacienții care prezintă ocluzia
unui ram bronșic, la care se adaugă o serie de fenomene infecțioase.
ii. Durerea toracică se regăsește la 30-50% dintre pacienți la
momentul diagnosticului cu cancer bronhopulmonar. Cauza
acesteia este invazia pleurală, a sistemului osos sau extinderii
mediastinale. Are tendința de a fi persistentă fiind la nivelul
aceleași regiuni.
iii. Dispneea este simptomul tardiv al neoplasmului, fiind frecvent
întâlnit în formele centrale și apare la 1/3 din pacienții
diagnosticați. Este determinată de: obstrucția căilor aeriene,
limfangita carcinomatoasă, pneumonia obstructivă sau atelectazia,
revărsatele pleurale și pericardice.

12
iv. Hemoptizia, eliminarea prin tuse a unei cantități de sânge, în urma
unei hemoragii a căilor respiratorii, constituie principalul semn de
alarmă. Aceasta relevă cancerul la 10-20% dinre bolnavi, poate fi
moderată sau redusă, se observă striuri sangvine în expectorație, în
mod repetat dimineața. Din păcate, acest simptom atestă un stadiu
avansat al bolii.

Odata cu avansarea bolii, în urma extensiei locale regionale, apar

semne precum:

o Disfonie, pacientul are vocea bitonală, rezultat al afectării nervului

laringeu recurent;
o Dificultate la înghițire, ceea ce confirmă extensia la esofag;
o Sindrom Claude Bernard Horner: ochii sunt înfundaţi în orbite,
mioză (pupile mici), diminuarea fantei palpebrale;
o Sindromul de compresie venoasă, cel mai grav fiind cel de cava
superioară,
o Ascensiunea hemidiafragmului, ce este dată în urma paraliziei
nervului frenic;
o Preurezie, în această situație se apelează la punctia evacuatorie,
pentru a elimina lichidul acumulat la nivelul plămânului;
o Extensie parietală, ce se poate manifesta cu dureri la atingerea unui
segment osos;
o Pericardită și tulburări de ritm cardiac.

În urma anamnezei se poate observa alterarea stării generale a

pacientului: astenie, lipsa poftei de mâncare, scăderea în greutate a
acestuia, febră. Din cauza simptomatologiei tardive, de cele mai
multe ori, cancerul este diagnosticat la o radiografie pulmonară
întâmplatoare. Din acest modiv este importat ca în momentul în
care sesizați prezența unei simptome din cele enumerate mai sus să
faceți o vizită medicală.

13
 EXAMENELE PARACLINICE ȘI DE LABORATOR

A. EXAMENELE PARACLINICE

Examenele paraclinice în cancerul bronhopulmonar au scopul de a:

confirma diagnosticul, stabili tipulul histologic, stabilirea unui
bilanț de extensie. Metodele de diagnostic ce pot oferi informații
maxime de evaluare sunt: examenul radiologic, tomografia
computerizată, bronhoscopia și citologia sputei.

a. Examenul radiologic, este prima metodă

care sugerează diagnosticul de CBP, poate
evidenția unele leziuni de dimensiuni mici.
Aceasta poate fi efectuată în două poziții:
din față și din profil, la o distanță de 1,5-2
metri. Această radiografie arată o
tumoare a lobului inferior stâng ( asterisc)
cu mai mulți ganglioni limfatici
mediastnali ( săgeți) măriți.

b. Tomografia computerizată, completează adesea radiografia

pulmonară simplă și este cea care: caracterizează formațiunea
tumorală, stabilește extinderea tumorii, evidențiază adenopatiile, de
asemenea identifică prezența metastazelor. Această metodă de
diagnostic este partea standard în diagnosticul cancerului pulmonar,
este importantă deoarece permite evidențierea și delimitarea corectă
a tumorii, a adenopatiilor mediastinale, a eventualelor determinări
secundare tumorale, precizează relațiile tumorale și ale
adenopatiilor mediastinale cu bronhiile, vasele, peretele toracic și
alte structuri ale mediatinului.

14
 De exemplu: scanografia CT toracică cu
contrast coronarian arată limfadenopatie
conglomerată care implică hilul drept,
regiunea subcarinală (C) și regiunile
paratraheale bilaterale care se extind pentru
a implica regiunile supraclaviculare
bilaterale (S). Acest proces anulează
bronhia principală dreaptă și îngustează
semnificativ bronhia lobului inferior drept
(săgeată). Rețineți că cancerul primar nu poate fi diferențiat de
limfadenopatia extinsă.

c. RMN-Rezonanță magnetică nucleară, este indicată în momentul în

care CT-ul nu oferă suficiente informații, este util in identificarea
metatzelor, evaluarea invaziei ganglionare, cardiace, informații
asupra părților moi.

În RMN-ul alăturat sunt prezente

metastaze vertebrale difuze cu
compresie medulară la nivelul T9-T10
(vârful săgeții).

d. Bronhoscopia, este metoda de elecție

utilizată în vizualizarea directă a
modificării macroscopice traheobronșice

15
 și totodată permite biopsiere leziunilor proximale pentru
examinarea cito-histologice prin: puncție aspirație, brosaj, biopsie.
Aceasta permite diagnosticul cu certitudine de malignitate în CBP.
În prezent s-au extins indicațiile bronhoscopiei, fiind utilizată și în
tratamentul endobronșic al CBP. Complicațiile acestei proceduri
sunt: pneumotoraxul sau sângerarea.
e. Toracotomia, această procedură este o procedură de actualitate ce
se poate utiliză pentru a preleva probe, tumori periferice cu
diametru mai mic de 2 cm, tumori pleurale sau revărsări pleurale în
scopul diagnosticului și al stadializării.

B. EXAMENE DE LABORATOR

Principalele examene de laborator folosite sunt: examenul citologic

al sputei și examenul lichidului pleural.

a. Examenul de spută, examenul citologic al sputei este o metodă

utilizată în diagnosticul de CBP, se bazează pe capacitatea de
exfoliere celulară de la nivelul tumorii bronșice și identificarea
celulelor maligne în spută sau lichidul de spălătură bronșică, după
fixarea și colorarea preparatului. Citologia sputei este un test
neinvaziv ce are un procent de 70% de diagnostic al tumorior
centrale.
b. Examenul lichidului pleural, acesta presupune examinarea
lichidului pleural obținut în urma toracocentezei. Pentru a confirma
diagnosticul cancerului bronhopulmonar lichidul pleural este un
exudat cu o densitate mai mare de 1015, cu un conținut în proteine
mai mare de 3,5 g/100ml, un număr mare de eritrocite și prezența
celulelor neoplazice.

16
 Alte metode folosite în diagnosticarea cancerului bronhopulmonar
sunt: biopsia prin aspiraţie percutană transbronşică, markerii
tumorali, mediastinoscopia, biopsia ganglionilor periferici, puncţia
biopsie medulară. De exemplu, în urma unei punctii venoase
simple, la recomandarea medicului, se poate identifica markerul
tumoral-NSE, specific cancerului bronhopulmonar cu cellule mici.
De asemenea, unele tumori maligne pot secreta hormoni, precum:
ACTN și ADH, acestea duc la identificarea țesutului de origine.
Investigațiile uzuale: EKG, hemoleucograma cu formula
leucocitară, glicemie, uree, creatinină, calcemie, gamma GTP,
fosfataza alcalina, au rol important in anamneza pacientului.

În urma proceselor paraclinice: radiografiile toracice, CT,

bronhoscopie, examene de sputa, analizele de laborator, RMN,
medicii trebuie să determine aspectul și faza procesului canceros.
Echipa este formată din: pneumolog, radiolog, chirurg thoracic și
are rolul de a face un diagnostic precis al țesutului. De exemplu, în
cazul unui pacient care se prezintă cu carcinom aparent în fază
incipientă, fară celule mici, metoda indicată pentru diagnostic și
stadializarea țesutului este toracotomia. În cazul pacienților
suspecți de carcinoame cu celule mici, diagnosticul se bazează pe o
metodă mai puțin invazivă, cum ar fi: biopsia excizională a unui
nod accesibil, toracocenteza unui revărsat pleural, bronhoscopia,
citologia sputei. Evaluarea diagnosticului de cancer
bronhopulmonar include: diagnosticul țesuturilor, o etapizare
completă, evaluarea metastazelor și o evaluare funcțională a
pacientului.

4. Stadializare

17
 Stadializarea exactă a cancerului bronhopulmonar are rol esențial în
stabilirea tratamentului. Stadializarea folosește rezultatele
imagistice combinate cu biopsia țesutului care ajută la determinarea
dimensiunii, localizării și histologiei unei tumori. O anamneză
completă împreună cu evaluarea stării de performanță sunt
importante în evaluarea capacității pacientului de a tolera terapia.

Stadializarea unui bolnav cu cancer bronho-pulmonar constă în

doua părți:

o Stadializarea anatomică, determinarea topografică și extinderea

tumorii;
o Stadializarea fiziologică, determină capacitatea pacientului de a
suporta diferite forme de tratament.

În acest scop vom utiliza sistemul international de stadializare

realizat de către: Comitetul mixt American pentru stadializarea
TNM a cancerului (fiind încorporat în studii clinice mai noi; util
pentru selectarea pacienților cu boală T1-2, N0 care pot fi candidați
la rezecție chirurgicală)

 T-extensia tumorii;
 N-afectarea ganglionilor regionali:
 M-prezența sau absența metastazelor;

Stadializarea TNM a neoplasmului pulmonar

I. Descrierea categoriei de T
 T0- Tumoră ce nu poate fi detectată;
 Tx- Tumoră primară cu celule neoplazice prezente în sputa
bronșică, dar nu poate fi evidențiată radiologic sau bronhoscopic.
 Tis- Tumoră in situ.
 T1- Tumoră cu diametru mai mic sau egal cu 3 cm în diametru;
invazia acesteia nu depășește bronșia lobară și nu interesează pleura

18
 viscerală. Se diferențiază în T1a- tumoră mai mică sau egală de 2
cm și T1b- tumoră mai mare de 2 cm dar mai mica sau egală de 3
cm diametru. T1a- tumoră de 1 cm sau mai mica în dimensiunea
cea mai mare. T1b-tumoră mai mare de 1 cm până la 2 cm în
dimensiunea cea mai mare. T1c-tumoră mai mare de 2 cm până la 3
cm.
 T2-Tumoră mai mare de 3 cm dar mai mica de 5 cm în diametru,
aceasta poate poate invada bronșiile primitive la cel puțin 2 cm de
carenă, poate invada pleura viscerală sau poate fi asociată cu
pneumonie obstructivă sau atelectazie care se extinde către
regiunea hilară însă nu cuprinde întregul plămân. T2a- tumoră mai
mare de 3 cm până la 4 în dimensiunea cea mai mare. T2b- tumoră
mai mare de 4 cm până la 5 cm în dimensiunea cea mai mare.
 T3- Tumoră mai mare de 5 cm până la 7 în dimensiunea cea mai
mare. Acest tip de tumoră se poate caracteriza cu: invadarea pleurei
parietale, peretelui thoracic, pericardul parietal, nervul frenic,
tumoră în bronșiile principale fără afectarea carenei, atelectazie sau
pneumonie obstructivă a întregului plămân, noduli tumorali
separate în același lob.
 T4- Tumoră mi mare de 7 cm care invadează: diafragmă,
mediastinul, vasele mari, cordul, traheea, nervul laringeu recurent,
esofagul, corpurile vertebral2 cau carina și include noduli tumorali
suplimentari în lobul separat de cel primar.
II. Descrierea categoriei de N- Gnglioni limfatici regionali;
 Nx- Ganglionii limfatici nu pot fi evaluate.
 N0- Nu există metastaze ale ganglionilor limfatici.
 N1- Prezența adenopatiei peribronșică sau hilară în ganglionii de
aceeasi parte sau intrapulmonari.
 N2- metastaze la ganglionii limfatici mediastinali și/sau
subcarinali.

19
  N3- Adenopatii controlaterale mediastinale și hilare, în ganglionii
scalenici sau supraclaviculari.
III. Descrierea categoriei de M- Metastaze la distanță;
 Mx- Este imposibilă precizarea metastazelor la distanță.
 M0- Nu sunt prezente metastaze la distanță.
 M1- Sunt prezente metastaze la distanță
 M1a: noduli tumorali separați în lobul contralateral; noduli
pleurali; revărsat malign pleural sau pericardic
 M1b: metastază extratoracică unică într-un singur organ sau un loc
îndepărtat (în afara ganglionilor limfatici regionali)
 M1c: metastaze extratoracice multiple în 1 sau mai multe organe.

SISTEMUL DE STADIALIZARE AL CBP

Etape anatomice ale TNM/ grupuri de prognostic
Stadiul Descrierea TNM
IA T1a/T1b/T1c N0 M0
IB T2a N0 M0
IIA T1a/T1b/T1c N1 M0, T2a/b N1 M0, T3
N0 M0
IIB T2b N1 M0 sau T3 N0 M0
IIIA T1a/b/c N2 M0 sau T2a/b N2 M0, T3 N1 M0, T4 N0
M0, T5 N1 M0
IIIB T1a / b / c sau T2a / b N3 M0, T3 N1 M0, T3 sau T4 N2
M0
IIIC T3 sau T4 N3 M0
IVA Orice T, orice N M1a, Orice T orice N M1b
IVB Orice T, orice N, M1c

5. Tatament

20
Tratamentul și prognosticul sunt strâns legate de tipul și stadiul
tumorii identificate. Evaluarea stadială nu trebuie să întârzie
începutul tratamentului cu mai mult de o săptămână, având în
vedere caracterul agresiv al bolii. Tratamentul se bazează în
principal pe stadiul bolii și al pacientului la momentul inițierii
terapiei. În vederea acestui lucru, înainte de a iniția terapia este
necesară o evaluare amănunțită a pacientului, și anume: examinare
fizică, analize de sânge, fucția renală, hepatică, cardiacă,
pulmonară, evaluarea riscului cardio-vascular, lucru important este
ca pacienții fumători să renunțe la acest viciu.

Majoritatea pacienților vor necesita aport multidisciplinar pe

parcursul diagnosticului și tratamentului lor. Dezvoltarea de
programe multidisciplinare susținute de membrii disciplinelor
majore implicate în îngrijirea cancerului pulmonar, și anume:
pneumologul, chirurgul thoracic, medicii oncologi, și asistență
medicală, este esențială pentru a se asigura că pacienții primesc o
coordonare rapidă a îngrijirii, un tratament optim și sunt luați în
evidență pentru înscrierea în studiile clinice.

Progresele majore în terapeutica cancerului pulmonar includ tehnici

chirurgicale minim invazive, perfecționări în radioterapie și
înflorirea noilor terapii sistemice care vizează căile moleculare și
sistemul imunitar. Terapiile sistemice și / sau radioterapia pot fi
aplicate într-un mod neoadjuvant sau adjuvant. Câțiva termeni
utilizați în acest capitol sunt după cum urmează:

▪ Terapia neoadjuvantă indică terapia administrată înainte de

operație; are potențialul de a reduce volumul tumorii, de a trata
micrometastazele și de a îmbunătăți rezultatele.

21
▪ Terapia adjuvantă, terapia administrată după operație; este menit
să trateze orice tumoră reziduală sau micrometastaze cu scopul de a
preveni reapariția tumorii.

▪ Terapia concomitentă, terapia administrată în același timp; de

exemplu, atunci când chimioterapia și radioterapia sunt
administrate concomitant.

▪ Terapia secvențială, terapia administrată secvențial; de exemplu,

când radioterapia urmează chimioterapiei.

▪ Terapia definitive, terapia menită să fie curativă, nu paliativă.

▪ Terapia de consolidare se administrează după obținerea

remisiunii, cu scopul de a susține o remisiune.

▪ Terapia de întreținere este administrată pacienților în remisie, în

încercarea de a preveni recidiva.

Conformitatea și precizia tratamentului sunt, de asemenea,

îmbunătățite cu tehnici moderne care utilizează gestionarea mișcării
(pentru a vedea cum se mișcă o tumoare cu respirația) și modelarea
personalizată a fasciculelor de radiații în jurul unei ținte.

Abordarea chirurgicală a cancerului pulmonar și amploarea

rezecției pulmonare sunt determinate de mărimea și de localizarea
tumorii. În present, majoritatea rezecțiilor pulmonare sunt efectuate
prin toracotomie implicând de cele mai multe ori divizarea
mușchilor și scoaterea unei porțiuni a coastei. Chirurgia se
efectuează cu un tub special cu dublu lumen ce permite menținerea
colapsul plămânului operator și permite în același timp ventilația
plămânului contralateral. Este important ca după operație să se
realizeze inspecția pieptului pentru a exclude prezența bolilor
metastazice. Rezecțiile pulmonare au un risc crescut de morbiditate
perioperatori, 37% dintre pacienți având complocații postoperatorii,

22
precum: aritmia atrială, scurgerea prelungită a aerului, sângerări
infecții, hipoxie sau chiar moarte.

Tratamentul cancerului bronhopulmonar non-microcelular:

- Stadiul I CNMC (stadiul incipient) este tratat numai prin

intervenție chirurgicală, la cei care sunt inoperabili din punct de
vedere medical, radioterapia corporală stereotactică este o opțiune
alternativă de tratament.

-Stadiul II CNMC (intermediar între precoce și local avansat) este

tratat cu o intervenție chirurgicală urmată de chimioterapie
adjuvantă, sau radioterapia corporală stereotipică, această metodă
de tratament se administrează în trei până la cinci fracții pe
parcursul a două săptămâni fiind asociată cu o rată de control al
bolii de 90% și o rată de supraviețuire la 5 ani de 60%.

-Tratamentul bolii în stadiul III (avansat local), în general, include

terapia multimodală cu chimioterapie și chirurgie pentru stadiul
IIIA rezecabil sau o combinație de chimioterapie și radioterapie
urmată de imunoterapie.

-CNMC în stadiul IV (boală metastatică) este tratat cu terapie

sistemică, include chimioterapie, terapie țintită sau imunoterapie
singură sau în combinație cu chimioterapie.

- Imunoterapia joacă un rol major în tratamentul pacienților cu

CNMC de stadiul III și IV și a dus la îmbunătățirea supraviețuirii
fără progresie și a supraviețuirii globale. Imunoterapia arată, de
asemenea, promițătoare în stadiu incipient CNMC și stadiu avansat
de cancer pulmonar cu celule mici.

Prezentare general a strategiilor de tratament pentru CNMC:

23
STAGI GHIRURGI CHIMIOTERAPI RADIOTERAPI CHIMIO- COMENTARII
U E E E RADIOTERAPI
E
IA și IB DE PRIMA TRATAMENT DE PRIMĂ NU CHIMIOTERAPIA
LINIE ADJUVANT LINIE ADJUVANTĂ
CARCINOM PENTRU
>/=4CM STADIUL IB
ESTE LUATĂ ÎN
CONSIDERARE
PENTRU
CARCINOAME
MAI MARI DE 4
CM
IIA și DE PRIMĂ TRATAMENT NU NU CHIMIOTERAPIA
IIB LINIE ADJUVANT ADJUVANTĂ
ÎMBUNĂTĂȚEȘT
E
SUPRAVIEȚUIRE
A LA 5 ANI CU
5%
IIIA DE PRIMĂ TRATAMENT TRATAMENT DE PRIMĂ COMBINAREA
LINIE ADUVANT ÎN ADJUVANT/ LINIE PENTRU CHIMIOTERAPIE
PENTRU REZECȚIA NEADJUVANT N2- I CU
N0-1 TOTALĂ NEREZECABIL RADIOTERAPIA
URMATĂ DE ESTE
IMUNOTERAPI ESENȚIALĂ
E DE ĂENTRU N2-
CONSOLIDAR NEREZECABIL
E
IIIB și NU NU NU DE PRIMĂ
IIIC LINIE,
URMATĂ DE
IMUNOTERAPI
E DE
CONSOLIDAR
E
IV NU DE PRIMĂ ÎN SCOP NU ÎN ACEST
LINIE, PALEATIV STADIU ESTE
URMATĂ DE NECESAR
TERAPIE TRATAMENTUL
ȚINTITĂ ȘI PALEATIV
IMUNOTERAPI
E

24
Tratamentul cancerului pulmonar cu cellule mici:

În general, cancerul pulmonar cu cellule mici este prezentat în

conformitate cu sistemul de stadializare și este clasificat în boală
limitată sau boală extinsă. Este recomandată utilizarea ambelor
sisteme de stadializare pentru a defini următoarele etape de
tratament: etapa limitată: stadiile I-III (T oricare, N oricare, M0)
care pot fi tratate în condiții de siguranță cu chimioterapie sau/și
radioterapie definitive și etapa extinsă: stadiul IV (T oricare, N
oricare, M1 a/b/c), include, de asemenea, boli extinse T3 și T4 care
nu pot fi cuprinse în siguranță de un plan de radiații tolerabil.
Boala limitată este reprezentată de limita la un hemitorax,
mediastin și ganglioni limfatici supraclaviculari ipsilaterali, iar
boala extinsă este orice răspândire dincolo de aceste limite. De
exemplu, revărsatul pleural malign sau extinderea tumorii la
ganglionii limfatici supraclaviculari sau hilari contralaterali este
considerate a fi boală extinsă. La momentul diagnosticului 30%
dintre pacienți au boală în stadiu limitat, iar 70% dintre pacienți au
boală în stadiu extins. Chimioterapia cu sau fără radioterapie este
tratamentul pentru majoritatea pacienților la care se adaugă
îngrijirea paleativă. Cu toate că înițial boala este extrem de
receptivă la tratament, majoritatea pacienților recidivează și
dezvoltă rezistență la chimioterapie, cu o rată supraviețuire de 12
până la 20 de luni pentru pacienții cu boală în stadiu limitat și de la
7 până la 11 luni pentru pacienți cu boală în stadiu extins.

Chirurgia joacă un rol limitat în tratamentul cancerului pulmonar cu

cellule mici prin înclinația către metastaze. În urma unor studii mai
recente s-a demonstrat că intervenția chirurgicală poate juca un rol
benefic pentru o anumită categorie de pacienți. Pentru stadiile I
până la carcinomul cu celule mici, IIIA, se poate apela și la rezecția

25
chirurgicală, însă doar aproximativ 5% dintre pacienții cu boală în
stadiu limitat pot fi tratați prin rezecție chirurgicală. Tratamentul de
primă linie constituie patru până la șase cicluri de chimioterapie
(agent de platină și etopozid), de obicei cu radioterapie toracică
concomitentă.

Cu toate că este recomandat tratamentul cu patru până la șase

cicluri de chimioterapie pe bază de platină, fie cu cisplatină, fie cu
carboplatină plus etopozid sau irinotecan, acesta nu s-a dovedit a
prelungi supraviețuirea. În urma unor studii mai recente s-a
concretizat că este mult mai eficientă chimioterapia combinată și
radioterapia toracică, supraviețuirea fiind crescută semnificativ. S-a
demonstrat că este important ca radioterapia toracică să fie timpurie
și cu finalizare rapidă. Dacă pacienții recidiviază după prima
terapie în primele 3 sau 4 luni, nu există terapie de linia a doua, iar
dacă pacientul nu are tratament de minim șase luni, atunci este
ideal să se utilizeze aceiași agenți pe care i-a primit initial, în cazul
tratamentul din prima linie nu include agent de platina, ar trebui ca
acesta să fie utilizat în linia a doua, un alt agent aprobat pentru a
doua linie este topotecanul. În cazul bolii extinse este promițător
adăugarea imunoterapiei la chimioterapia pe bază de platina.

Boala în stadiu limitat este potențial vindecabilă, cu o supraviețuire

la 5 ani de la 20% până la 25% cu tratament optim. Boala în stadiu
extensiv este incurabilă cu o supraviețuire la 2 ani mai mică de
10%. Screeningul anual al pacienților cu risc crescut cu tomografie
CT cu doze mici nu a arătat beneficiu de supraviețuire în cancerul
pulmonar cu celule mici.

Monitorizarea de rutină a bolii este importantă atât după

tratamentul curativ, cât și în timpul tratamentului pentru boală
incurabilă.

26
Tratament paleativ

Deși scopul este de a vindeca cancerul bronhopulmonar,

majoritatea pacienților cedează în fața bolii. Încadrearea pacienților
în cadrul îngrijirilor paleative pentru cancerul bronhopulmonar s-a
dovedit că îmbunătățește calitatea vieții. Acestea au scopul de a
reduce utilizarea medicamentelor agresive, de a gestiona
simptomele și anume de a crește calitatea vieții.

În prezent, pacientul necesită îngrijire paleativă în termen de opt

săptămâni de la diagnosticul initial. Există o vastă literatură despre
gestionarea ambulatorie a durerii, utilizarea tehnicilor pulmonare
intervenționale, cum ar fi ablația tumorii și plasarea stentului pentru
ameliorarea obstrucției maligne a căilor respiratorii și utilizarea
hospiceului pentru a oferi îngrijire la sfârșitul vieții la domiciliu. Cu
instrumentele disponibile acum medicilor, pacienții nu trebuie să
sufere tuse debilitantă, greață, dispnee sau durere.

Orice pacient, indiferent de tipul de cancer, ar trebui să aibă un plan

de supraviețuire creat ca parte a urmăririi sale. Aceste planuri se
aplică supraviețuitorilor de-a lungul procesului de îngrijire. Acest
plan include urmărirea specifică cancerului menționată mai sus, dar
subliniază, de asemenea, considerații nutriționale importante,
activitatea fizică și imunizările. Pacienții trebuie încurajați să
continue screeningul de rutină pentru alte afecțiuni maligne și
întreținerea de rutină a sănătății, încetarea fumatului ar trebui
încurajată.

Tratamentul cancerelor s-a îmbunătățit odată cu apariția

imunoterapiei, a terapiei țintite, a tratamentelor cu radiații
localizate și abordărilor chirurgicale minim invazive.
Complexitățile tratamentului, acum mai mult ca oricând, necesită o
abordare multidisciplinară pentru a se asigura că pacienții

27
 beneficiază de cea mai bună îngrijire posibilă pentru a-și optimiza
atât cantitatea, cât și calitatea vieții

Capitolul II- Instrumente de evaluare a fatigabilității în oncologie

i. Chestionarul EORTC-QLQ30C

Rezultatele raportate de către pacienți au rol foarte important pentru

a monitoriza calitatea vieții, prezența simptomelor și pentru
evaluarea eficientă a nevoilor pacienților în timpul “luptei”
împotriva cancerului. Chestionarul EORTC QLQ – 30C (European
Organization for Research and Treatment of Cancer Quality of Life
- Core Questionnare 30) este conceput pentru evaluarea calității
vieții pacientului oncologic.

Chestionarul EORTC QLQ 30C este un chestionar

multidimensional care acoperă: intensitatea simptome fizice și
pshihice, precum și impanctul asupra funcționării zinice și caliatea
vieții. Utilizarea acestui chestionar în practică ajută medicii să
poarte discuții deschise cu pacienții și permite luarea deciziilor
medicale comune. De asemenea, ajută la o evaluare constantă a
simptomelor, astfel pacienții pot beneficia de un tratament adecvat
și de susținere de specialitate, precum: psiholog, kinetoterapeut,
asistenți sociali

Administrarea acestui chestionar, în practica clinică se calculează

scorul pentru calitatea vieții, stres emoțional, afectarea rolului
social și scorul simptomelor, de exemplu: fatigabilitatea, durerea,
dispneea, anxietatea.

28
 Chestionarul cuprinde un număr substanțial de scale, nouă scale,
scorurile fiind calculat din unu sau mai multe articole, și anume:
cinci scale funcționale (fizice, de rol, cognitive, emoționale și
sociale), trei scale de simptome ( oboseală, durere, greață/vărsături)
și o scală globală a sănătății și caliății vieții. Toate scalele sunt
marcate pe o valoare de la 0 la 100 prin adăugarea articolelor
individuale și transformându-le liniar. În cadrul EORTC, există o
distincție între scale de funcționare (pentru care un scor de 100
indică o stare bună de sănătate și un scor de 0 indică deficiențe
severe) și scale de simptome (pentru care 0 indică o sarcină
simptomă scăzută sau deloc și 100 indică simptome severe).
Valența (direcția) unei scări este de obicei evidentă din nume, de
exemplu pentru „Durere”, un scor de 100 indică niveluri ridicate de
durere, în timp ce un scor de 100 pentru „Funcționare emoțională”
indică o bună sănătate mintală.

Acest chestionar se regasește atât în format electronic cât și în

versiunea „hârtie și creion”, fiind necesară acordarea unui timp de
10-15 minute pentru a-l completa. Decizia de a folosi măsurile
EORTC aparține pacientului, pentru acesta poate reprezenta un
efort suplimentar. Răspunsurile pot fi diferinte în funcție de
momentul în care se efectuează chestionarul, dacă pacientul se află
în perioada de tratament, în funcție de stadiul bolii și starea gererală
a pacientului. De exeplu, terapiile hormonale adjuvante au un
impact negativ asupra calității vieții, deși acest tratament a fost
asociat cu o supraviețuire îmbunătățită

ii. Scala Edmonton Sympton Assessment (ESAS)

29
 Cancerul pulmonar generează multe simptome cum ar fi:
dispneea, oboseala, anxietatea, cașexia, durerea, toate acestea
alterând starea generală a pacientului, rezultând un impact negative
asupra calității vieții. Persistența acetor simptome de la câteva luni,
până la câteva zeci de luni constituie o problemă medicală generală.
În ultimele decenii, specialiștii în îngrijiri paleative au realizat
scheme generale de gestionare a simptomelor. Sistemul de evaluare
a simptomelor Edmonton (ESAS) reprezintă unul dintre primele
metode utilizate în îngrijiri paliative și de atunci a fost validat de
mai multe grupuri, tradus în peste 20 de limbi și adoptat atât în
practica clinică, cât și în cercetare.

Anul 2016 marchează 25 de ani de la ESAS, aceasta este o

scală multisimptom care include pe cele mai frecvente simptome
întâlnite în oncologie și cu ajutorul căreia se inventariază
simptomele prezente la pacient în momentul aplicării și măsoară
severitatea lor (Barbera L1, Sutradhar R, Howell D, Sussman J,
Seow H, Dudgeon D, Atzema C, Earle C, Husain A, Liu Y,
Krzyzanowska MK., 2015). Sala ESAS este aplicată pacienților cu
scopul de evaluare a durerii, oboselii, activitate, greață, depresie,
anxietate, somnolență, pofta de mâncare și senzație de bunăstare.
ESAS este completată de pacienți, rude și / sau aparținători de două
ori pe zi la 10 dimineața și 18:00 când sunt internați sau săptămânal
în clinici speciale, aceștia ar trebui instruiți în acest scop. Este o
scală numerică care variază de la 0 (fără simptom) la 10 (cel mai
rău posibil). Scorurile ESAS de la 0, 1-3, 4-6 și 7-10 sunt în general
considerate ca niciuna, ușoară, moderată și severă în practica
clinică.

ESAS are capacitatea de a cuantifica în mod eficient și

sistematic simptomele, această metodă de evaluare a simptomelor
se folosește atât în practica clinică, cât și în cercetare. În prezent

30
 ESAS se utilizează în îngrijirile paleative, atât pentru screening cât
și pentru monitorizarea longitudinală a simptomelor, a pacienților
din ambulatoriu, internați sau în îngrijirea la domiciliu. Deoarece
simptomele pacienților fluctuează în timp, este importantă
urmărirea parcursului acstora. Ca atare, la fiecare vizită în clinică ar
fi indicat ca pacientul să completeze ESAS, în scopul de a avea o
evidență a modificării simptomelor. Astfel, ESAS permite o
evaluare rapidă și pragmatică a pacientului, fiind printer primele
baterii de evaluare a simptomelor care permite documentarea
simplă și rapidă a multiplelor simptome raportate de pacient în
același timp.

AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE SCALEI ESAS

AVANTAJE
 Evaluarea a zece simptome și permite
să fie identificate grupurile de
simptome
 Se finalizează într-un timp scurt
 Este utilizat de multe clinici și grupuri
de cercetare din lume
 Disponibil în mai mult de 20 de limbi
 Validat psihometric de mai multe
grupuri
 Este folosit în screening
DEZAVANTAJE
 Scală unidimensională care evaluează
doar intensitatea simptomelor
 Puține indicații înafara sferei oncologiei
 Unele elemente nu sunt bine definite
 Din cauza versiunilor multiple ESAS
este dificilă comparația rezultatelor

31
1. Scala Edmonton Sympton Assessment (ESAS)

32
 Capitolul III- PARTEA PERSONALĂ

1. Ipoteza de studiu

La pacientii cu cancer bronhopulmonar fatigabilitatea reprezinta

un simptom prevalent si sever, ce afecteaza calitatea vietii si care se
poate corela cu alte simptome majore cum ar fi durerea sau
dispneea.

2. Material si metoda

Analiza retrospectiva a unor pacienţi internaţi în regim de

spitalizare continuă sau de zi pentru cancer bronhopulmonar în
Institutul Regional de Oncologie Iași în perioada 2013-2014 și care
au acceptat să participe după semnarea consimțământului informat
la studiul clinic din care face parte analiza prezentată mai jos.

VARIABILE ȘI PARAMETRI

Au fost evaluate următoarele variabile şi parametri:

1. Vârsta exprimată în ani

2. Sex masculin/feminin
3. Status-ul de fumător: am clasificat pacienţii în non-fumători,
fumători sau foşti fumători (la fumători sau foşti fumători am
exprimat consumul de tutun în număr de pachete-an: număr de
pachete/zi X număr de ani de când le fumează)
4. Scorul de fatigabilitate, si a altor simptome masurate cu scala
ESAS
5. Scorul de fatigabilitate, a status-ului funcțional si a altor simptome
măsurate cu chestionarul EORTC QLQ 30c
6. Calitatea generala a vieții măsurată cu EORTC QLQ 30c GH

33
 ANALIZA STATISTICĂ

S-a folosit programul statistic MedCalc Software Version 10.

Pentru a compara scorurile de fatigabilitate și de calitate a vieții în
diferite subgrupuri predefinite in functie de vârstă, prezența
anemiei, sex, am folosit testul ANOVA iar pentru corelații între
diferite scoruri am utilizat coeficientul de corelație Pearson (r).

REZULTATE

Am analizat un numar de 34 de pacienți spitalizați pentru cancer

bronho-pulmonar în Institutul Regional de Oncologie, și care au
fost de acord să participe la studiul nostru.

În Tabelul 1 sunt prezentate valorile medii a unor variabile incluse

in analiza de mai jos.

  N Mean Minimum Maximum

EORTCSAPETI 34 58.306 0.000 100.000
T
EORTC-GH 34 42.315 0.000 91.100
EORTCSDISP 34 67.615 0.000 100.000
EORTCSFAT 34 59.444 0.000 100.000
EORTCSINSOM 34 52.906 0.000 100.000
EORTCFSPF 34 39.718 0.000 86.600
EORTCSDUR 34 62.218 0.000 100.000
esasdisp 33 5.727 0.000 10.000
esasdur 34 6.000 0.000 10.000
esasanx 34 4.382 0.000 10.000
esasapetit 34 5.971 0.000 10.000
Esasfatig 34 5.824 0.000 10.000
Esasstrbine 34 5.118 1.000 10.000

34
 1. Analiza varstei medii, distributiei pe categorii de varsta, sex si
status de fumator
Vârsta medie a fost de 63.3 ani, a fost cunoscută la 33 din pacienții
analizați, iar extremele de vârstă au fost 41 respectiv 76 de ani.
1.1 Analiza distributiei pe categorii de varsta a aratat ca pacientii adulti
tineri (varste sub 65 de ani au predominat in esantionul de studiu
20/34(61%) fata de 13/34(39%)(Fig.1)

Categorii de varsta

Non-varstnici
Varstnici
39%

61%

Fig 1XXXX

1.2 Analiza pe categorii de sex a evidentiat ca șantionul analizat a inclus 30 de persoane de sex
masculin și 4 persoane de sex feminin (Fig 2).

35
 Sex feminin
44% Sex masculin
56%

Figura 2. Distribuția pe sexe a pacienților analizați

1.3 Analiza status-ului de fumător a pus în evidență faptul că din

34 de pacienți analizați, la 33 din aceștia se cunoștea status-ul de
fumător, majoritatea pacienților analizați erau foști fumători
(18/34), 8/34 erau nefumatori și 7/34 continuau să fumeze.

36
 Figura 3.Statusul de fumător al pacienților analizați

2. Analiza severitatii fatigabilitatii, a corelatiei cu alte simptome

dominante si a impactului asupra calitatii vietii prin scorul de
simptom ESAS

Scorul de fatigabilitate măsurată cu scala ESAS a avut o valoare

medie de 5.82, valoarea minimă fiind 0 iar cea maximă de 10
corespunzătoare extremelor măsurabile prin intermediul acestei
scale. Valoarea medie este peste 4 ceea ce inseamna ca la
majoritatea pacientilor acest simptom are cel putin intensitate
medie (are semnificatie clinica)(Fig 4)

37
 12%

Fatig semnif clinic

Fatig fara semnif clinica

88%

Figura 4 XXX

Scorul de fatigabilitate ESAS s-a corelat semnificativ cu cel de durere r=0.6, p=0.0001, Fig 5

38
 10

6
esasfatig

0
0 2 4 6 8 10
esasdur

Fig.5 XXX
Scorul de fatigabilitate s-a corelat semnificativ cu cel de dispnee r=0.63, p=0.0001 (Fig 6)

39
 10

6
esasdisp

0
0 2 4 6 8 10
esasfatig

Fig 6 XXX
Scorul de fatigabilitate ESAS nu s-a corelat semnificativ cu scorul de calitate a vietii EORTC
GH, r=-0.26, p=0.12, Fig.7

40
 100

80
EORTC-GH

60

40

20

0
0 2 4 6 8 10
esasfatig

Fig.7 XX

3. Analiza severitatii fatigabilitatii cu scorul EORTC, a impactului

asupra calitatii vietii si asupra status-ului functional
41
Analiza scorului de fatigablitate măsurat cu chestionarul EORTC
QLQ 30c a evidențiat o valoare medie de 59.4 cu extreme 0-100.
Având în vedere că un scor de 100 corespunde unei severități
maxime a simptomului se poate sublinia faptul că valoarea medie a
acestui scor reflectă o severitate semnificativa clinic (scor peste
50).
Analiza scorurilor de fatigabilitate în funcție de vârstă a arătat că
vârstnicii (peste 65 de ani) au avut o severitate a fatigabilității mai
mare decât adulții mai tineri, deși diferențele dintre valorile medii
nu au fost semnificative statistic 59.8 versus 58.3, p=0.8 (Fig 8).

Vârstnici(peste 65 de ani) Adulții tineri

Figura 8. Scorul de fatigabilitate în fucție de vârstă la pacienții

analizați.

42
 Scorul de fatigabilitate EORTC QLQ 30c s-a corelat semnificativ
cu scorul EORTCQLQ 30c de status fizic (r=-0.66, p<0.0001),
demonstrând faptul că unui nivel de fatigabilitate mai severă îi
corespunde un status funcțional mai alterat (Figura 9).

90
80
70
60
EORTCFSPF

50
40
30
20
10
0
0 20 40 60 80 100
EORTCSFAT

Fig 9XXx

43
 Scorul de fatigabilitate EORTC nu s-a corelat semnificativ cu cel
de calitatea vietii GH (r=-0.21, p=0.21, Fig 10)

100

80
EORTC-GH

60

40

20

0
0 20 40 60 80 100
EORTCSFAT

Fig.10 XXX

44
 4. Analiza corelatiei dintre cele 2 scoruri de fatigabilitate

Cele doua scoruri s-au corelat semnificativ r=0.5, p=0.02, Fig 11

100

80
EORTCSFAT

60

40

20

0
0 2 4 6 8 10
esasfatig
Fi

Fig 11 XXX

45
 Capitolul IV- DISCUȚII

Analiza de mai sus demonstrează faptul că pacienții cu cancer

pulmonar au ca simptom prevalent fatigabilitatea corelată cu
durerea și dispneea. Rezultatele au evidențiat că aceste simptome
au valori cu o intesitate peste medie ceea ce reflectă o severitate
semnificativă clinic.

De asemenea, s-a demonstrat că o valoare peste medie a scorulului

de fatigabilitate are un impact semnificativ asupra calității vieții și
asupra status-ului fucțional. Urmărind rezultatele de mai sus, se
poate observa că acestea pot fi influențate de: sex, vârstă, statutul
de fumător.

Odată cu confirmarea diagnosticului cât și în timpul tratamentului

majoritatea pacienților se confruntă cu depresia și anxietatea.
Aceștia au nevoie de sprijin din partea familiei și suport social
pentru a-și ridica moralul și pentru a putea depăși aceste simptome.
Cadrele medicale au un rol important în recuperarea pacienților,
datoria acestora este de a se implica în mod activ, de a informa
pacienții, de a le oferi o educație adecvată privind managementul
simptomelor, de a le oferi sprijin emotional și de a-i îndruma spre
centre speciale pentru a le reduce depresia și anxietatea.

Un număr mare de studii au arătat că pacienții cu cancer, în special

cei cu cancer pulmonar au o varietate de simptome fizice și anume:
oboseala, dispneea și anxietatea au fost asociate cu performanțe
slabe ale pacientului, constiituint o problemă atât pe parcursul
tratamentului cât și după. Cel mai frecvent simptom acut atât
înaintea instituirii tratamentului cât și după este fatigabilitatea,
aceasta afectează un număr mare de pacienți, variind între 57% și
100%, rar fiind descris ca un simptom izolat fiind adesea asociat cu
depresie și tulburări de somn.

46
Evaluarea fatigabilității

Fiecare pacient trebuie evaluat în funcție de severitatea, durata și

ameliorarea factorilor de fatigabilitate în cancerul bronhopulmonar,
începând cu prima evaluare și continunâd pe tot parvcursul terapiei,
în funcție de existența comorbidităților sau al tratamentelor ce pot
îmbunătăți sau agrava situația. Fatigabilitatea este prezentă pe
parcursul întregului curs de boală, astefl afectează calitatea vieții.
Pacienții definesc acest simptom ca fiind: persistent, epuizant atât
fizic cât și psihic.

Un număr crescut de pacienți cu cancer bronhopulmonar au

manifestăi debilitante, cu simptome fizice și psihologice. Oboseala,
durerea și depresia sunt cele mai frecvente simptome întâlnite la
acest tip de pacienți, iar odată cu avansarea bolii crește atât
frecvența cât și intensitatea acestora.

În urma unui studiu, la un grup de 987 de pacienți, depresia s-a

insituit înainte de tratament la 33% dintre cazuri și a persistat 50%
dintre ele pe parcursul bolii. Se estimează că între 74-90% dintre
pacientii diagnosticați suferă de durere, de asemenea rate similar de
incidență pentru oboseală și insomnia. Noile terapii curative au dus
la o creștere a numărului de supraviețuitori de cancer, astfel au fost
publicate linii de ghidare pentru a clasifica și trata fatigabilitatea în
cancerul bronhopulmonar în rândul supraviețuitorilor după
finalizarea tratamentului. Există studii ce au evaluat oboseala în
rândul supraviețuitorilor, prevalența oboselii variază de la 60% la
70% la 4 luni după toracotomie, unii pacienți susțin prezența
acesteia timp de 3-6 luni după operație, în timp ce alții susțin
persistența simptomelor ani de zile.

47
Gestionarea oboselii și a simptomelor acesteia sunt esențiale pentru
îngrijirea pacienților cu cancer pulmonar în orice stadiu al bolii.
Până în prezent, nu exită niciun tratament standard recomandat
pentru a diminua acest simptom, 4 mg de dexamentazonă este
singurul medicament aprobat pentru fatigabilitate, utilizarea
agenților psihostimulanți nu este recomandată deoarece au efecte
secundare semnificative. Somniferele și antidepresivele sunt
prescrise însă nu sunt dovezi ștințifice precum că ameliorează
fatigabilitatea. S-a demonstrate ca fiind utile tratametele
nonfarmacologice precum: terapie comportamentală, consigliere
topică, psihoeducație, yoga, masaj therapeutic, exercitii fizice.

Cancerul pulmonar generează o povară a simptomelor deosebit de

mare, cee ace a semnalat atenția specialiștilor din domeniu. Au fost
identificate un număr cluster de simptome (SxCP), oboseala,
dispneea, tusea și anxietatea, asociate cu performanțe slabe ale
pacienților. O problem importantă o reprezintă persistența acestora,
rapoartele arătând că simptomele rămân pe tot parcursul
tratamentului, chiar și post-tratament.

Având în vedere relevanța potențială pe termen lung a simptomelor

cluster pentru pacienții cu LC, am utilizat mai multe tehnici
analitice complementare pentru a identifica SxCB într-o cohortă de
2405 supraviețuitori LC urmăriți longitudinal pe parcursul a opt
ani.

Programul de cercetare în domeniul epidemiologiei și geneticii

cancerului pulmonar menține o bază de date a tuturor pacienților cu
diagnostic confirmat patologic de LC care au fost evaluați la
Clinica Mayo, Rochester, Minnesota, de la 1 ianuarie 1999.
Începând cu 31 decembrie 2008, aceste date baza conținea intrări
pentru 2500 de subiecți care au consimțit să fie urmăriți anual.

48
Studiul a fost aprobat de Comitetul de Revizuire Instituțională al
Clinicii Mayo.

Componenetele chestionarului utilizat în acest studiu:

Scara simptomelor cancerului pulmonar, este o măsură validată,

specifică bolii, ce cuprinde: intensitatea și funcționalitatea
simptomelor. Deși scara cuprinde două părți, acest studiu a limitat
analize la șase articole de auto-raportare care evaluează apetitul,
oboseală, tuse, dispnee, hemoptizie și durere. Intensitatea
răspunsurilor pacientului este măsurată prin scale analogice vizuale
în 11 puncte, cu răspunsuri convertite într-un interval care se
extinde de la 0 (cele mai grave simptome / sarcina cea mai mare) la
10 (cele mai mici simptome / sarcina cea mai mică).

Auto-evaluarea analogică liniară este alcătuită din cinci itemi care

au fost evaluați pe o scară de la 0 (cât de rău poate fi) la 100 (cât de
bun poate fi). Elementele au inclus evaluări ale bunăstării
cognitive, emoționale și sociale, precum și calitatea somnului și
calitatea generală a vieții.

Consumul de tutun la fiecare punct de evaluare a inclus întrebări

privind utilizarea curentă și / sau anterioară, durata, numărul mediu
de țigări fumate pe zi și anii de când pacientul a renunțat la fumat.

Starea vitală a pacienților a fost verificată anual prin intermediul

certificatelor de deces, a bazei de date electronice și a înregistrărilor
medicale ale Clinicii Mayo și a rapoartelor de rudenie, precum și
prin intermediul site-ului web al Registrului de tumori al Clinicii
Mayo și al site-ului indicelui de deces al securității sociale.

Analiza s-a extins de la punctul de intrare în baza de date până la

31 decembrie 2008 sau momentul decesului. Datele obținute la șase
luni și la un an după înscrierea la studiu au fost combinate pentru a

49
genera un singur scor, cu scorurile mediate după caz. Au fost create
clustere separate de simptome la fiecare punct de evaluare (mai mic
sau egal cu un an, doi ani, trei ani, patru ani și cinci ani). Pacienții
au fost clasificați, utilizând acest algoritm de notare, fie ca
evaluând toate simptomele din cadrul grupului la <5, SxCB (+), sau
peste 5 SxCB(-).

Din 3162 pacienți au trimis invitații de participare, 65 (2%) au

murit înainte de a răspunde, 208 (7%) au refuzat, 389 (12%) nu au
răspuns, iar 2500 (79%) au acceptat și au returnat chestionare.
Dintre cei 2500 de pacienți care au returnat chestionare la> 1 punct
de evaluare, 95 (4%) au furnizat date insuficiente pentru analiză. .
Prin urmare, 2405 (76% din subiecții eligibili) au fost incluși în
analize

Prin urmare, Analize cluster

Analiza cluster non-parametrică a relevat existența unui singur

SxCl format din dispnee, tuse și oboseală la fiecare an din primii
cinci ani după diagnostic.Î n fiecare an, oboseala și dispneea s-au
combinat mai întâi și, cu excepția anului 5 când tusea s-a combinat
mai întâi cu durerea. În acest studiu, s-a identificat un SxCB al
oboselii, dispneei și tusei care au persistat în analize de trăsături și
s-a dovedit persiistența acestora în timp într-I cohortă de opt ani de
supraviețuitori.

50
 Capitolul V- Concluzii

În secolul XXI, cancerul pulmonar rămâne cauza principală de

deces cauzată de cancer din totalul deceselor de cancer la nivel
mondial și anume 20%. Cu toatat că sunt progrese importante în
cee ace privește diagnosticul și terapia, doar 10,9% dintre
persoanele cu cancer pulmonar trăiesc până la 5 ani sau mai mult.
Principalii factori de risc sunt: tabagismul, ocupații precum
mineritul, rafinarea petrolului, expunerea la azbest și factori
genetici.

Simptomele silențioase ale bolii duc la diagnosticul în stadii

avansate astfel rezultând o rată scăzută de supraviețuire, 10,9% la
5 ani de la diagnostic.

Semnele și simptomele cancerului pulmonar nu sunt patognomice

acestei patologii. Acestea pot varia în funcție de creşterea locală a
tumorii, invazia sau obstrucţia structurilor adiacente, extinderea în
ganglionii limfatici regionali prin diseminare limfatică, dezvoltarea
metastazelor la distanţă după diseminarea hematogenă sau apar ca
un efect general.

În diagnosticul cancerului bronhopulmonar sunt necesare:

anamneză amănunțită, examinare fizică amănunțită, teste de
laborator. Investigațiile de specialitate reprezentative sunt:
radiografia toracică, tomografia compiuterizată, bronhoscopia
sputei, examinarea lichidului pleural, citologia sputei.

Stadializarea exactă a cancerului bronhopulmonar are rol esențial în

stabilirea tratamentului. Stadializarea folosește rezultatele
imagistice combinate cu biopsia țesutului care ajută la determinarea
dimensiunii, localizării și histologiei unei tumori.

51
 Tratamentul și prognosticul sunt strâns legate de tipul și stadiul
tumorii identificate. Tratamentul se bazează în principal pe stadiul
bolii și al pacientului la momentul inițierii terapiei. Tratamentul
CBP include intervenţie chirurgicală, radioterapie, chimioterapia,
efectuate în scop curativ sau paleativ.

Principalele meode de evaluare a fatigabilității în oncologie sunt:

chestionarul EORTC-QLQ30C și scala ESAS. Chestionarul
EORTC QLQ 30C este un chestionar multidimensional care
acoperă: intensitatea simptome fizice și pshihice, precum și
impanctul asupra funcționării zinice și caliatea vieții. Sala ESAS
este aplicată pacienților cu scopul de evaluare a durerii, oboselii,
activitate, greață, depresie, anxietate, somnolență, pofta de mâncare
și senzație de bunăstare.

În urma analizei realizate în capitolul III, am tras următorele

concluzii:

 Din lotul de 34 de pacienți diagnosticați cu cancer

bronhopulmonar, 39% sunt vârstnici și 61% non-vârstnici, cu
extremele de vârstă 41 respectiv 76; 30 de sex mascuin și 4 de sex
feminine.
 S-au observat 33 de pacienți cu status-ul de fumător, dintre care
18 foști fumători, 8 nefumători și 7 fumători.
 În urma analizei severității fatigabilității cu scala ESAS, a
rezultat un scor de 5,8. Această valoare este peste intesitate
medie, cu semnificație clinică.
 Scorul de fatigabilitate ESAS s-a corelat semnificativ cu cel de
durere și de dispnee.
 Analiza scorului de fatigablitate măsurat cu chestionarul
EORTC QLQ 30c a evidențiat o valoare medie de 59.4, fiind de

52
 asemnea peste intensitate medie și reflectă o severitate
semnificativa clinic.
 Analiza scorurilor de fatigabilitate în funcție de vârstă a arătat
că vârstnicii, peste 65 de ani, au avut o severitate a fatigabilității
mai mare decât adulții mai tineri, deși diferențele dintre valorile
medii nu au fost semnificative statistic 59.8 versus 58.3.
 Cele doua scoruri s-au corelat semnificativ.
 Nivelul fatigabilității ridicat corespunde un status funcțional
mai alterat și o scădere a calității vieții.
 La pacientii cu cancer bronhopulmonar fatigabilitatea
reprezinta un simptom prevalent si sever, ce afecteaza calitatea
vietii si care se poate corela cu alte simptome majore cum ar fi
durerea sau dispneea.

Bibliografie

 Management of Lung Cancer in Older People; Cesare Gridelli

Riccardo A. Audisio, 2013.
 Targeted Therapies in Lung Cancer: Management Strategies for
Nurses and Practitioners; Marianne Davies, Beth Eaby-Sandy,
2019.
 Cancer-Related Fatigue; Joachim Weis, Markus Horneber, 2015.
 Fatigue in Cancer; Jo Armes, Meinir Krishnasamy, Irene J.
Higginson, Editors- OXFORD UNIVERSITY PRESS, 2004.
 Lung Cancer; Jack A. Roth, Waun Ki Hung, Ritsuko U. Komaki,
2014.

53
 Handbook of Lung Cancer and Other Thoracic Malignancies;
Gregory P. Kalemkerian, Jessica S. Donington, Elizabeth M. Gore,
Suresh S. Ramalingam, 2017,
 Lung Cancer (ERS/ monograph); Anne-Marie C. Dingemans,
Martin Reck, Virginie Westeel, 2015.
 Lung Cancer and Personalized Medicine; Aamir Ahmad, Shirish
Gadgeel, 2016.
 Grigorescu Călin Alexandru, Tratamentul Medical Al Cancerului
Bronhopulmonar, Editura Medicală, București, 2008.

 Cancerul pulmonar: diagnostic și management-Lauren G

Collins 1, Christopher Haines , Robert Perkel , Robert E Enck

 Miron Lucian, Bild Eduard, Miron Ingrith, Curescu Ştefan,

Elemente de nursing în cancer, Editura “Gr. T. Popa” U.M.F., Iași,
2006
 Miron L, Marinică M. Oncologie generală, Ediția a II-a. Ed. “Gr. T.
Popa”, U.M.F. Iași 2012
 Lung Cancer: Epidemiology, David C. Christiani MD
and Christopher I. Amos PHD, 2019.
 Lung Cancer and Other Pulmonary Neoplasms, Fadlo R. Khuri,
2020.
 Symptomatic Treatment of Cough Among Adult Patients With
Lung Cancer  RSS, Alex Molassiotis RN, PhD, Jaclyn A.
Smith MBChB, PhD, Peter Mazzone MD, MPH, Fiona
Blackhall MD, PhD and Richard S. Irwin MD, Master FCCP, 2020.

 Lung Cancer (Non–Small Cell), Elsevier Point of Care, 31 martie

2021).
 Lung Cancer (Small Cell), Elsevier Point of Care, 2018.

54
 Lung cancer : diagnostic si management., Collins LG, Haines C,
Perkel R, Enck RE, 2007.
 Tratamentul chirurgical al cancerului pulmonar ., Hoy H, Lynch T,
Beck M, 2019.
 Cancerul pulmonar cu celule mici . Bernhardt EB, Jalal SI, 2016.

 Fatigue in lung cancer patients: symptom burden and management

of challenges; Simona Carnio Rosario Francesco Di Stefano Silvia
Novello, 2019.
 Fatigue, Dyspnea, and Cough Comprise a Persistent Symptom
Cluster Up to Five Years After Diagnosis with Lung Cancer
Andrea L. Cheville, MD MSCE, Paul J. Novotny, MS, Jeffrey A.
Sloan, PhD, Jeffrey R. Basford, MD, PhD, Jason A. Wampfler,
MS, Yolanda I. Garces, MD, Aminah Jatoi, MD, and Ping Yang,
MD, PhD Departments of Physical Medicine and Rehabilitation
(A.L.C., JR.B.), Health Sciences Research (P.J.N., J.A.S., J.A.W.,
P.Y.), Radiation Oncology (Y.I.G.), and Medical Oncology (A.J.),
Mayo Clinic, Rochester, Minnesota, USA, 2020.
 The Edmonton Symptom Assessment System 25 Years Later: Past,
Present and Future Developments David Hui, MD, MSc and
Eduardo Bruera, MD Department of Palliative Care and
Rehabilitation Medicine, The University of Texas MD Anderson
Cancer Center, Houston, TX, USA., 2017.
 EORTC QUALITY OF LIFE GROUP MANUAL FOR THE USE
OF EORTC MEASURES IN DAILY CLINICAL PRACTICE Lisa
M. Wintner, Monika Sztankay, Johannes M. Giesinger, Neil
Aaronson, Andrew Bottomley, Galina Velikova, Irma Verdonck de
Leeuw, Lonneke van de Poll-Franse, Mogens Groenvold, Morten
Aagaard Petersen, Bernhard Holzner on behalf of the EORTC
Quality of Life Group, 2016.

55
 Progrese recente în gestionarea cancerului pulmonar, Gavin S
Jones 1, David R Baldwin 2

 Cancerul pulmonar: epidemiologie, etiologie și prevenire, Brett C

Bade 1, Charles S Dela Cruz 2, , 2020.

 Edmonton Symptom Assessment System, un instrument propus

pentru screening-ul de suferință la pacienții cu cancer: dezvoltare și
rafinament Sharon M Watanabe 1, Cheryl L Nekolaichuk , Crystal
Beaumont, 2012

 Barbera L1, Sutradhar R, Howell D, Sussman J, Seow H, Dudgeon

D, Atzema C, Earle C, Husain A, Liu Y, Krzyzanowska MK. Does
routine symptom screening with ESAS decrease ED visits in breast
cancer patients undergoing adjuvant chemotherapy, Support Care
Cancer. 2015 Octombrie; 23 (10):3025-32. doi : 10.1007/s00520-
015- 2671-3. 26 Feb 2015
 Pain Symptom Manage. 2011 August ; 42(2): 202–212.
doi:10.1016/j.jpainsymman.2010.10.257.
 https://www.srp.ro/ghiduri/GHID%20PENTRU
%20MANAGEMENTUL%20CANCERULUI
%20PULMONAR%20Partea%20I
%20%E2%80%93%20DIAGNOSTIC%20%C8%98I
%20STADIALIZARE.pdf

56
57