CUPRINS

r,lit,tF.\'fr\

t.Lt:itoIr.tl I TEOItI.\ CUNO,\STERII . 13

IrrrLrlsiuni gnoseologicc si cpistc'ntoloSice

( ', tcrLll istolic irL c trnoaqtelii
n'ir( .77
( ('n(.zil .2t
i
;i structr"tltt cr-n-roli;tcrii
li 11;oltrrl dillcctic dintlc 1;osibil qi lcll. scnzorirl !ii la{ionlri 23
I'i ()qr'(.sul in sliinta r'rrrtoitstct'ii ,A

t';rlrilolul irl II-l<'lr ItO],tTI, N,,I.\'f IIIT.\TICII IN 'iIiOIi I.\

( lrN()-\STEIIiI :6
Iirlrllsiir rnatcmirii('ii tr lr:trlitiitii lizit.r, ,(t
.\i,'tlir'ir si stlr,rcir-rltr nrtik'ntittic:i
Irr istnrr.r-rcnt dc c'lrlt'trL loor'ctic Si lll'a(,ti(
.\i.Lt\'rIla'Li('il si ;liintr'1r. t.xl)ct'in'l('ntiil()
l'{)i nlulillcir nrltcnlitti( ii ir lcgilol nutulii 44
li;Ltiunt.iL ltulii si llilla'nlltlicit
\l:.t, nrirti(,t si fil,,z,rIi:r
l'olir-lrlcnt:r mrtcmati( il{)l' 50
I l('\'()iutia miltcmirti('ar

( rLpitolul rl III-lcir. IiI'.\I,IT,\TE.\ FIZICA $I CUNO:\$TI,]-

Ii ii,\ STIINTIFIC],,\ 55

lii,rLlitatc ;i reflcctalr. 64
Irrsilnrnenkrlismul si rcllitatea fizicii 66
I 1;otczc ;i teorii 68
Limitele cunoaqterii in domeniul cuantic . . 74
t',r;rllolrtl lrl VII-lea. SECOLUL XX - SECOLUL REVO-
Progresul in qtiinld 9i cunoagterea qtiin!ificd 77
l,l,'l't I t,( )lt. 188

O substantd comuni 79 rti;r gtiinlifico-tehnicd

l{r.r',rl r

Cunoaqterea qi tehnica mesurii 80 li',\'oluliir in qtiinlele naturii 191

Criza din fizicS BB l),. l.r lr:volutia tehnologicd la revolutia industrialS . 195
li,.\'()lu1ia ciberneticd qi explozia informaticd 198
Iit.volrr!ia in gtiintele umanistice 205
Capitolul al IV-lea. DE LA FIZICA INCERTITUDINILOR
llcvolrriia socialistd qi qtiintele sociale 2L4
LA FILOZOFIA COMPLEMENTARISTA 95
Itrrzclc teoretice ale revolutiei in qtiintd 220
Incercdri de generalizare a complementaritdtii 9B ('nr)oir$tcrea gi previziunea qtiinlificd . 224
Probleme gnoseologice in fizica cuanticd L02 ('r,r'( ctarea viitorului 229
Revenirea fizicii cuantice pe pozifiile determinismului ptiin-
tific 1'0'6

Limitele cunoaqterii Ei cunoaqterea limitatd 109

Calculul probabilitSlii instrument maternatic al reflec-
tdrii realitd{ilor fizice - 111
Teoria nivelurilor structurale 115

capitolul at V-lea. FIZICIENI lN DISPUTE FILOZOFICE 118

Determinism gi nedeterminism
Ralionalismul qtiintific gi determinismul LzL
Cauzalitate qi acauzalitate 124
Conceptul cauzalitdlii in fizica cuanticd . . 127
Probabilismul filozofic qi mecanica cuanticd 132
Certitudini qi incertitudini in microfizicd 135
Atornismul cuantic qi energetismul 13,7
Particulele materiale qi cimpurile fizice . 140
O noud afirmare a determinismului in mecanica cuanticS 146
O masd rotundd despre mecanica cuantic5 qi relativistd 149
Interpretarea cauzald in mecanica cuanticd . . lb6

Capitolul al Vl-lea. LEGITATI SI LEGI IN NATURA

$I SOCIETATE 166

Legitatea in naturd qi societate

Domeniile de valabilitate a legitSlilor mecanicii clasice L72
Legitd{ile domeniului cuantic L76
Hazard qi necesitate t7B
Legitdti naturale gi legitS{i sociale lIBB
O incer'care de clasificare a legilor 185

6
l,lil, lrA'l'A

Ertinderea imensd a cunoa;terii tn ;tiinf(t 9i in Jilo-

,':oJie a cleterminat apari{ia unui mare numdr de Lucrdri
hr. d.omenittl epistemologic. Teoria cunoagterii a deuenit
rbiectul, unor stzrd"ii ;i d"ezbateri ;tiin,t'iJice in lucrd'ri' ;i
congrese, ca o necesitate obiectiud de a sistematiza cu-
,toi;terea in general ;i cunoa;terea ;tiinfit'icd" in particular'
i n p, o til, rle sf d ;ur drii r eu olu{iei stiin{iJ ico -t elut'ice ;i
,t ,nuolul.ini"" sociale, cunoa;terea a pdtruns in domeniile
neerplorate pind azi ale microstructurii particulelor ma-
teriaie, fizica energiilor innlte Ldrgindu-;i mereu sJera
cunoa;terii, structurile atomice sint mai bine utnosafte,
procesi;ele chi.mice din structurile rnoleculare sint mai
bine desciJrate, iar biologia moleculard. dezudluie mereLl
rlin tainele uie{ii. Nurneroase teorii din ;tiin{o clasicd au
fdcut loc noilor teorii, care s-au afirmat printr-un uria;
eJort de cercetare ;tiinfificd, in dezbateri 9i polemici' de
mari propor{ii, care au prouocat crize stiin{ifice in meco-
nicd. si Jizicd, in ch'imie ;i biologie, in etnograJie ;i linguis-
ticd, in astronomie gi cosmologie. In procesul rd'sturndrii
;i aJirmdrii unor noi teorii din ;tiin{ele naturii ;i sociale,
aL dispariliei ;i apari{iei unor curente in ,stiinlel,e umanis-
tice qi filozoJice, cuno&tterea ;i-a ldrgit m'ere1t limitele,
d.e Japt atnoa;terea s-a d.oueclit Jdrd Limite. ltpari{ia unei
;tiittfe noi, cibernetica, a ldcut ca teoria informaliei ;i
teoria cunoagterii sd. se dezuolte intr-o nelimitatd. reci-
procitate,, tehnica electronicd de inregistrare a informa[iei,
d"e prelucrare ;i calcul permifind ettinderea cunoasterii
 in proporlii Joarte mari. In aceste condifii era logic sd
apard. un mare num.d.r de lucrd,ri in domeniul cunoagterii,
sd_ se ldrgeascd teoriile din acest clomeniu
;i mijloacele
tehnice de interpretare, sit se proJileze o nlare diuersitate
de ;coli, curente, tendinfe. S-a ajuns in acela;i timp Ia
necesitatea de a delimita obiectul gnoseologiei, co teorie
generald. a cunoa;terii, de epistemologie, ca, teorie a cu-
noast erii sti inliJic c.
Aparifia lucrdrii lui Gecrgl Lukdcs Contribulii la onto-
logia existenlei sociale o de.sc/ris urt ci,mp larg de deli-
mitare a ctnoseoLogiei de ontriloglie ,si o pus in Lumind
dependen[a primei de a tloua, trecerea gnoseologicd. de la
intelect la rafiune, precunl, ;i necesitatea cunoaEterii cit
rnai adecvate a realitd\il. Dacd lucrarea i;i pune drept
scop sd arate importanfa ontologiei pentru tilozofie, in
acela;i timp ea scoate tn euidenfd. n:cesitatea ldrgirii stu-
diultti in gnoseoLogie.
Din acest ultim punct de uedere, o atenfie speciald
meritit Epistemoiogia geneticS, a Lui Jean Piaget, care con-
siderd cd. analiza genezei, a formdrii ;i dezuoltdrii cu-
noa;terii, este singura in md.surd sd permitd o analizd.
stiin{ificd. a conce,pliilor ;i teoriilor tn ;tiinfd". Epistemo-
logia geneticd. se integreazd 2n epistemoloqia generald, oga
cum releua Piaget, dar se deosebeste de epistemotogia
clasicd atit prin m,etoda sa de cercetare istorico-eriticd,
cit ;i prin ertinderea epistemologiei la toate ramurile
;tiinfei. Piaget aratd cd, in conceplia sa, cunoastereo,
necesitd o elal'torare noud, continud., marea probl"e,mii a
epistemolooiei Jiind aceea de a concilia crearea notLtdfii
cu lattLra sa Jormald de elaborare ;i cea reald., care sd-i
perm,itd" cLrcerirea abiectiuitdtii. Noi anx sp.tLne cd aceasta
este lupta dintre uechi .si nou, TsentrtL inldturarea a ceea
ce este perimat ;i afirmarea a ceea ce este nou ;i d"eschid"e
noi cdi de cunoa;tere in ;tiin[d..
, Ertinzind principiile epistemologiei genetice la stiin_
lele social.e, L. Goldman pune bazele structuralismuluj
genetic, pe care tl concepe ca o sintezd. intre judecdlile
de fapt .si judecalile de valoare, intre comprehen.siune
,si
explicalie, |ntre daterminism sf fina-lisrn. El considera ia
epistemologia sociolog iei trebuie sd. abord.eze tn acelasi
timp studiul cunoasterii sociologice ,si pe acela aL socio_
10
lrr11ir,i lrrrroir;terii. Dar epistemologia a pdtruns recent tn
tltttrlr'lr' sot'iul,e ;i umanistice, ceea ce determind. niuelul
itt,,r r'rttltriorrur al studiilor ;i lucrdrilor elaborate.
Lrr, rtrl't'e lui K. Popper Logica Ei descoperirea qtiinfi-
li,,r ,'.r'/i rrtle arl&liza logicd. in domeniul epistemologic,
r rr11,1i111'1'i71d cd uechiul ideal aL gtiinfei ca epistem6 este
tlt)(rr utl ideaI, orice enunfare Jiind cu titlu de incercare.
,.ltlttltl<n'ea conceptului de falsifiabilitate drept criteriu de
t,,'ttli('(tre erperimentald a unui sistem teoretic a stirnit
rli:;r'rifir ittdeosebi prirytre convenlionaliqti, pentru care
',trittltt tcoreticd. despre naturd nu este o reflectare a na-
trtrii, t'i o simptd construc[ie logicd. K. Popper distinge
rr,'t I'irlsifiabilitatea de falsificare. Teoria este JalsiJiabild.
, i rrrl .sc acceptd" enun{dri care sint in cctntradic{ie cu ea.
ilprt"rilia monografiei Lui Tlt'omas S. Kuh'n The struc-
lrrrt. of scientific revolutions, cu priuire la i.storia gtiin-
Iri, rttluce un JeL nou de a priui descoperirea teoriilor,
(tt'u'parea unui numdr de adepfi in prima fazd' ;i' apari{ia
pttsiltilitdt;ii de a solufiona alte probleme din domeniul
tt,sl)(cti'D, constituind cele doud. caracteristici pentru Jor-
ttt ( t t' (Q paradignr elor.
Ilristd. o caracteristicd comund a lucrdrilor epistemo-
Irttlice care au apdrut in a doua parte a secolului aL
XX-tea gi anurrLe: cunoagterea gtiinfiticd. are un caracter
isl.rnic, cre1terea sa se desJd;oard |ntr-un proces dialectic
ul upari{iei ;i ct"isparifiei teoriilor, proces in care ea pd-
lrtntd,e tot mai adlnc in domeniile structurilor rnateriale
;i spirituat.e, ctesciJri.nd mai bine legdtura dialecticd dintre
t'sanfd ;i Jenomen, structttrd. si funcfiune.
Se mai re,narcd Japtul cd, dacd episternologia clasicd
sa re.rerea, de reguld, la ;tiinlele naturii, ea s-a ertins
irt cpor:a tontenzporand. ;i la ;tiint'el'e sociale ;i uman}sLi'ce,
S-ar putea obiecta cd. del'imitarea intre gnoseologie,
ca teorie & cunoasterii tn general, 9i epistemologie ca
It'ori,e a cl,Lnoa$terii ;tiinfiJice, otr)ereazd o rupturd intre
IiknoJie ;i ;tiinfd. RezuLtatele epistewt'ologiilor de ta'nur(t
irrsl .se cs,' ?.n per;nanen{d integrate unor perspectiue ' ai
Ittrcti, ceea /:e presupune un cadru JilozoJic adecuat unei
sirrlr,;,., ('i'e&toare. Cunoa;terea cLL scopul nu nu:nai de a
inLcrpreta eristenla Lumii, ci 9i de a o schi'mba in direefia
ilt'.-'r:titdrii saLe dial'ectice, utnoscttttLl tndemn al lui llIarr
11
din, Teze despre l'euer.bach, este talabil pentru orice t rlrrl,rlrrll
domeniu al ;tiin{ei, nu numai in filozofie. De aici pozifia
militantd, criticd ;i combatiud ce to fi permon"rit pin_ t't,,( )rr rA (jUNOASTERII
zentd. i.tt lucrare. Simbioza d.intre teoriq
;i practtca ,ioo-
lu{ionard este ualabild. ntt numai irt d.omeniul social, d.ar
;i i,rt orice ramtrd. cr .sfiinlej. Cel pu{j1t aceasta este cre_
clirtla otLtorulu[.

I N('IIIlSIL'|NI GNOSEOLOGICE $I trPISTEMOLOGICE

('trnoastelea a inso{it pe ont de la ltrimele manifu'stat'i
,rlr. lirr>cesului nruncii. de 1tr primcle ciocniri conltiente
,lirrtlt' om 1i forteie naturii. ln esenli, cunoa.slet'ea este
1,,.r'ilic umana. nu are uar-act.er transcendental. ('trnoa;-
t,'rlii inso(r.5te gindilea. contribuie la dezvoltal'ea sel con-
lrrrrrii. Nu int.implAtor', de la ce'le mai vechi cultur'l pina
rr zilcle. noastre. cLil-roastelea era integrutd in filozr:fie, ca,
1rc rlirsura liilgirii sale. sd ci:evinA o cii.sciplina filozofici
r I r'-sine-stattitoare.
'l'eoria cunoaqterii. in forma so c€il mai genelalA, este
,rlrit'r'irr1 unei discipline filozofice, grtoseologia ; ;i, intr-o
loln-ii, particuiarS. care se leferea la incepui 1a ;tiinfele
nirtru-ii ;i apoi s-a extitrs la toate rttmttrile Etiirl{ci. for-
rrrcitzir obiectril e pi st entol r,,c1iei.
'feoria naterialistir a cutloaflelii pleacd de la llrin-
, ipir,rl fr.rnd,amentai al I'ecllnoa+tel'ii c'xisten{ei realitti{ii
,,liiective. incicpenclert,t cie conqtiin!a omului, pt'e'cum qi
;rl c'ogr-ioscibilitii{ii lu'mii }lrin refleclar-e.
Dialeclica considerti cunoilsterea o caitegorie istoricS.
\'iu-e se perfectioneaza coutinur"r, tincle sd reflectez'e cit
rnai obiecti'v qi exhaust.iv reaiitatea. se afld intr-o con-
Iinuir n-ri;care tle pt'ogres.
Acumula,r-ile in cunoagtere sint irlpl'esionante. 1n triti-
rricle dotti secole ritmul descoperit'ilor. al elabortlii ipo-
1r'zt-lor' ;i teoriiior in toate clromeniile s-a intensificat intr-o
rrrirsurii necultosctlt.a incti. cunoqtintele continuind sd se
liilgca-sca in ilopor'lii cle mersir. ..Se Stie subLinia tova-
- '13
 rdgul Nicolae Ceauges cd o caracteristicd fundamen-
tala a dezvoltarii societalii contemporane este amploarea
fard precedent a cunoagterii, dezvoltarea veltiginoasd a
tuturor Etiinleior', a volurnului de date care ofera cheia
inlelegerii fenomenelor naturii, vielii qi societdlii. S-a
acurnulat un tezaur imens de valori spiritu,ale, de in!e-
lepciune condensatd Ei nici un om care vrea sd fie la
inillirnea epocii nu rrr,ai poate face abstraclie de existenla
lui(' 1. Aratind in continuare importan{a pentru stiinla
a pdtrunderii omului in cosmos qi aseienizhrii, a largirii
in mod. incomensurabil a orizontuiui cle cunoasterE si
Sinjlle, tovardsul Nicolae Ceau;escu incheie , ,,b"-on-
9tr-ind infinitatea ;i m,aterialitatea lurnii, eI isi ci'd seama
tot mai bine de carracterul nelirnitat al cunoa;terii, se
simte indemnat s5-gi lur.nineze tot m,ai mult mintea, sd
pdgeascd li;nai curajos inaintc spre clescoperiri gi ade-
viruri noi(( 2. Dialectica naturii considera existenia fdra
limite atit cdtre infinitul mare, in macrostructura cos-
mosului, cit Ei spre infinitul mic, in microstructura parti-
cuielor, ceea ce determind si caracterut nelimitat aL ctt_
noa;terii.
Considerentele lui Lenin cu privire la cunoagtere scot
in er.iden!6 caracterul dialectic aI cunoagterii, dezvoltarea
sa in mod penmanent, intr-un proces complex de gindire
cleativd, de iupte de idei, de curente Ei de gcoli. Caracterul
rel.ativ al. reflectirii naturii in oon;tiinlii, precum gi di-
mensiunile fdra limite ale cunoaEterii sint elemente ale
progresului in qtiinta ; in unele perioade p,rrogresul are un
caracter evolutiv lent, in alte perioade este rapid; in
aceste condi{ii se rrealizeazl saltul revolufionar in gtiinfd,
apar si dispar teorii, se revolulioneaz,a mijloacele tehnice
gi tehnologice aie producliei materiale, se imbogdleqte
cnnoa;terea in Etiinlele umanistice qi filoz fice.
Lenin sublinia faptul cd nici,odatd cunoaEterea nu va
fi totald, n;u \ra putea reprezenta natura in to;talitatea sa,
deoarece aceasta este infiniti gi se afld intr-o miEcare
qi dezvoltare continui. Acest caracter relativ al cunoaq-
terii nu are nimic oomun cu agnosticismul pozitir,ist, dupd
cum caracteru,l dinam,ic al dezvoitdrii nu poate pune in
t Nicrlae Ceaugcscu. Romdnia pe drurnul construirii societd"gii
til. 4, Br.rcuresti, Editula politic5,
sorialisfc multilaleral dezottltate,
1970. p. 321.
2 Op, cit., p. 322.
14
, lr',, ul it' r'rrlabilitaitea ;i importanla genetici a cunoaqtelii,
, .t, r pl l r
. :;irlc cle f,ortrrare Ei dezvoll,are.
l,',r'rrrirrcil noliunilor. conceptelor, clescoperirea legilor,
.1 ,rlr'lioriilol egte cie asemenea un proces dialectic de
,
1,,', t,,,'iionerre continr:5. ,.Conceptul (cunoaEterea) -
sclie
i,,,rirr - cle"scopera in fiinlare (in fenomenele nemijlo-
, rlr') r'scnla (principiul cattzei, identitdlii, diferenlei etc') ;
.,,',.,r1,r cste, cle fap7, mersul general al intrregii cunoaEteri
,)nr,nof'ti (al intregii Etiinfe) in general. Acesta este qi
rrrcrsul stiintelor iaturii qi aI economiei politice (qi al
r';l.olit'i)(':1. Conceptul trebu,ie sa descopere in fenomene
,'rrlrl.rr, rlumai in acest mod cunoaEterea are caracter
',,1 iirr{ilic.
Analizin d geneza conceptului, Henri Wald, in ELe-
rrtr'tttr' (Ie epiiternologie generald, subliniazd faptul c5,
.,irr conceplia materialist-diaiecticd despre notiune, onto-
l,41ia studlazd unitatea dintre sensibil qi inteligibil, gno-
:u'ologia cerceteazd saltul prin care gindirea reflecta in-
I('Iigibilul, iar logica analiz-eazd. stn:,ctura.forrnald pe care
,r rlribindegte cun-oagterea inteligibilului((4. Este o vizittne
( ul)r'inzetoirre a procesului dialeotic al ounoaqterii, a1 ca-
,:ri'lcrului ontic, gnoseologic ai logic al cercetdrii naturii'
:;,rtictltii ;i gindiiii pentru descoperirea realitSfilor,obiec-
lir,e, legdtura
-qi indisolubild dintre teorie gi practircd, abslrac..
lizirle generalizare. Explicarea gtiinlificd a nofhmi.i
plt'acir de ii practica sociaLd qi de la cunoaEtenea obiectului.
l)rrpir cum scrie Wald, obie,ctul cunoa,sterii este unitatea
r I i:rlecticd dintre sensibii qi inteligibil, iar cunoaqterea
ol>icctultti este unitatea dialecticd dintne experien{d Ei
rrrl,iune. Procesul di'alectic al cunoaqterii pleacd de, la
r'.'ilectare la interpretare Ei de la interpretare la transfor-
rrurrt,. CLlnoaEterea nemijlocitd a fenomenelor 9i descope-
rir.lr existenlei lor se r'ealizeazd intr-un proees dialectic
r';rrt' leagd reflectarea de raliune, raliunea teoneticd de
rrr'fiunea practicd, fie cd este vorba de cunoagterea $i
:;ul)unerea forlelor naturii, fie de legitdtitre sociale.
h-r,tr-o lucrare colec,tivd su'b ,oond'ucerea lui G. Kourua-
nov, se aratd: ,Teoria cunoaqterii are in vedere legile
principale ale procesului oognitiv, metodele, procedeele gi
V. I. Lenin. Opere cornplete, vol. 2'9, Bucurefti, Editura
3
politicii, 1{}66, p. 278.
'f II. Wald. Elernente de episternologie generald, Bucuregti,
l,llitrrrl stiirt!ifieir, 1967, p. 15.
15
 modurile generale de cuno,agtere de cdtre om a lumii rr lr.l.irrir l'aptul ca orice incercare de limitare a cu-
inconjurdtoare( 5. Prin aoeasta se remarcd falttul cd teoria ,',,,'i,',:i' s-a'izbit de hotarirea omului de qtiinld-d"^ u
cunoasterii nu are ca obiect nu,mai procesul cie largire a ,,r',,,,r';r IrouL in cunoaEtere. 8.1'y' si muoue va rdmine
cunoagterii, ci Ei geneza, formarea, dezvoLtarea cunoagterii,
1,,
| ,.,,1rlr lotcleauna expresia revolfei
omului de qtiinld im-
aparritia gi disparilia conceptelor, descoperirea legilor care i,,,,,,r,, stugnarii in gtiintd, a dogmatismului, a pietrifi-
guverneazd procesul dialectic al cunoa;terii. ,.rr rr rtrrrtlirii ;tiin{ifice.
Cuno'aEterea apare in pr,ocesul reflectdrii realitdlii stiiniei este in principiu fdrd..sJir'sit, scrie K' Pop-
.1,',,"lritl
zond a cunoaqterii'
obiective fie prin obserr"alii dir:'ecte, fie prin deduclii Io- l,, r rl tcorie apare qi deschidb o nou5
gice. raliuni teoreticre. care tr,ebuie sri fie confirmate de ,.rr,' rlt'termind fie ldrgirea spaliului de cuprindere. a
practicd. In acest mod cunoaEterea clevine gtiinlifica. tr.rrrit'i, fie aparitia unei"noi teorii care sd reflecte gradul
Ma'terialisrnul di,alectic atribuie un rol decisiv practi- ,, ,', ,l,l cunoiqteoe. Teoria ;tiin[iJicd se. schimbd continuu'
cii in cunoastere, dar in acelaEi tirup considera raliunea :,1,ir;rllL cunoarsterii teoretice Ei practice desfdqurindu-se
teoretici un element fundamentai in plerviziunea ;tiin!i- l,rr;r stir;it. Cunoa;tereo, ca qi eristen;a sint fdra limite'
ficd Ei largirea cunoaqterii.
Trebuie insd subliniat {aptui cir materialismtrl dialec-
tic considerd cunoaEterea nu nun.rai din irunctul' de r-edere (. \It,\CTERUL ISTORIC AL CUNOA$TERII
al contempldrii lumii, ci Ei ca un elernent hotdritor a1
malilor transformari ,sociale, al lrunerii lor'lelol naturii ('unoaEterea are un caracter istoric, relativ ;i dinamic
in sLujba oramenilor. al r'ealizirii acelor condilii materia e rr rLcela,si timp. Fdra cre;terea volumului de cunoqtinle
care asigura dezvoltalea sociald gi spirituala neintreruptd rrr ;tiinlele naturii ;i iargirea instrumentelor de abstrac-
a omenirii. tir,ri'c din qtiinlele exact"e n-ar fi fost posibil acest salt
La aI op'tulea Coqgres inter,na{i<-inal de filozofie, care ,,;rlitatirr care ii reprezintd revotrutia gtiin[ifico-tehnicd,
s-a {i,nut Ia Praga in 1936, Gaston Baahelard incepea co- rlrrpir cum fara cuno-agterea adinca qi analiza fenomenelor
municarea sa cu aceste intrebali : Conceptul de linita ,',,riiale, fdra generalizarea rezultatelor din practica.sociald
a cunoaqterii are un sens absolut ? Este oare posibil sd rtr. olutionati tt-a. fi fost cu putinld sd se realizeze o
se tr:aseze frontierele gindirii stiintiiice '/ ln decursul ex- , oncltlcere gtiinlifica a revoluliei sociale.
punerii sale, Bacheiar'd itr in conside'rrufic laptul cd qtiinla Din punct de vedere epistemologic,.relativitatea reflec-
igi traseazd propriiie frontier-e, clar' pentr,u spirituil qtiin- lrrlii nu contrazice realitaiea onticS, ci aratd doar cf, este
lific a trasa net o Jrotr,tierd. inseamnd. o rt depd;i. Fron- ,,'r:oximativd, d'epinzind de nivelul dezvoltarii in gtiinlele
tierra stiinlifica nu este o limita, ci o zona cle gindire, nrrt Lrr-ii. de niveiul gnoseologi'c ,9i concepliile 111o26fice
care \-a deschide lrontielele spre celcetalear zonelor ne- rlt,sp.e'1ume. Dial""ti""u natuili determind caracterul di-
cunoscute din care ria apdrea int'r-nn llroces dialectic de ,'i,,-tii" aI cunoaqterii. miqcarea materiei de la particule. 9i
formare noua cunoaEtere. :rtorni la om Ei'societate, gindire qi conqtiin!5 determina
CunoaEterea nu are frontiele, limitele sale sint reiativ
,rrracteLul dinamic in lumiea neinsuflelita Ei cel a1 de1-
r oltirlii n-eintrerupte in lumea fiinlelor 9i a societdlii
determinate pentru un anumit stadir-r al Etiinlei. In aceasta
illltane.
situalie Bachelard considerd cd sar:cina f ilozoJiei stiin- Jean Piaget aratd cd se poate defini de o manierd
!.iJice este ,,sd erodeze din toate parlile limitarile inifiale.
sd reformeze cunoaEterea negtiintifica. care pune obsta- licnerald epistemologia geneticd ca ',studiul trecerii' de Ia
strlri de mii pu;ind.-cuno&;tere ta stdri de cunoa;tere nlai
cole intotdeauna cunoaEtelii $,tiintitice('6. Istor-ia qtiin{ei ut.unsatd'( 7 ; in acelagi timp, analiza geneticd nu are im-
5 Probldmes
foncl.amentarLr rlu materialisnre clialecliclue, F,di- 1;o|tanli decit combinaia cu analizele directe. for'malizante
tions 619 Moscou, 19ti7, p. ;,36.
t Epistemologie, orienlir-i conlentpLt|crie, Bucurc.5ti, Editura i I'ogique et connaissance scientiJique' sous la direction de
prliticii. 197a, p. 32. .1,';rrr I'iir"get, Encgclopdd.ie de Ia Pleiade, Paris, 1967,p' 127'
16 l7
qi istorico-critice, aceastd definilie putind fi consideratd
valabild gi pentru intreaga epistemologie. Tre,c,erea la
stare superioard de cunoaEtere necesitd analiza procesului
dialectic de aparilie a elementelor noi in cunoaqtere. lr.rpta
dintre contrarii, dintre vechi Ei nou, trecerea de Ia starea
embrionard a no'ului la afirm,area sa in gtiin{d. Trecerea
de la formele inferioare la formele suprsrl.tr. ale cu-
noaqterii urmeazd un proces dialectic, istoric, cantitativ
prin creEterea volumului de cunogtinle, calitativ prin
apari{ia unor concepte noi, a unor teorii Etiin{ifice mai
adecvate, oel pulin pentru un anumit stadiu epistemologic.
Ftrnclia cognitivd a memoriei a jucat un rol deosebit
in procesul apariliei civilizaliilor de-a lungul mileniilor.
ln primele civilizalii aceastd functic a fost hotdritoare.
O primd revolufie in transmiteroa cttno;tinlelor cle Ia
o generalie la alta a fost r:ealizati de aparifia scristtlui,
a atJabetului, funclia cognitivl a tnenroriei putinclu-se
trans,mite in condilii mai bune. A doua revolulie in tt'ans-
miterea cunogtinlel'or a fost opera tiparului. Rdspinclirca
cunoEtin{elor a lu,at proporlii de masd. Ramurile gtiinlei
au orescu,t in aga mdsurd, incit ,a apdr'ut necesitatea unor
sisternatizdri, a unor clasificdri care sd stabileascd mai
ordonat gruparea cunoEtinlelor, transmiterea lor, sd in-
lesneasrcd caile qtiinlifice ale cercetdrii. A treia mare
revolufie in sistemele de inregistrare Ei transmitere a
cunoaEterii, a inforrnatiei o constituie aparilia ciberneticii.
Func{ia oognitivd ca memorie care se inregistra in
creierul uman este secondata de me'moria ciberneticii,
prin inregistr:area iniormafiilor, clasat'ett ;i transmiterea
lor prin sist'emele tehnice de calcul electronic. Memoria
electronicd se doved,eEte cu mult mai vastd decit memoria
u.mand. Inregistrarea gi transmiterea informafiei se face
in condifii mai rrapide, mai co,ncentrate, mai stabile. Ceea
ce deosebeEte cele doud memorii, Ei aceasta este esenfial,
este faptul cd funclia cognitivd umand este rezultatul
reflectdrii realitSlii obiective ; memoria u,mand nu nunai
cd inregirstreazd Ei transmite, ci, prin congtiinld, interple-
teaz6, aclioneazd, cee,a ce nu ,realizeazd memoria electr-o-
nicd. In forrd, aceasta permite o mai largd folosire a
cuceririlor in cunoaEtere, alimenteazd gindirea umani cu
un val uriag de informafii, dozate pe proibleme, o inre-
gistrare foarte concentratd, economicd, de duratd, ceea
18
ct' pcrmite sistematizarea Ei generalizarea in elaborarea
o tt,oriiilor qi descoperirea legitdlilor din naturd Ei societate.
OdatA cu largirea cunoqtinlelor' pe mdsurd ce cunoa$-
ir,r't'a a patruns-adinc in structura existenlei materiei, a
lcllomen^elor naturii, a evenimentelor sociale, a determinat
t:onstituirea unor noi discipline Etiinlifice, a unor mari
subdiviziuni in gtiinlele clasice.
La inceputui secolului, cind descoperiri.le din fiz'rca
ouanticd Ei relativistd veneau in contradiclie cu teoriile
clasice, s-au intelit gi luptete dintre concep{iile -d"tplg
lrrme, dintre materialismul gtiinlific Ei idealisrn, indeosebi
conceptiile pozitivismului, ale empirismul;r-ri qi agnosticis-
rnului^.'In ateste imprejurdri, V. I' Lenin a elaborat ge-
rriala sa Lucrare Materialism ;i empiriocriticism, in care
comLrate de pe pozitiile materialismului diale'ctic pozjlia
t.nrpiliocriti'cismului in filozofie 9i da o interpretare gtiin-
{ificii noilor descoperiri din fizicA.
Trci clccenii mai tirziu, 1a Congresul de fizica Solvay
rlirr 1927, utr Itunritt' clc savanfi, pe baza descoperirii de
crrlrt' llcisrrrrlx'r'g it rr'la[iilor de incertitudine, precum Ei
rr irrllorlrrct'r'ii cltl<'rrlrrltti 1>t'rlbitbilitti!ii in mecanica cuan-
li,;r tlr, r'irlrt' lirt'tr, ittt cottsitlc't'itt ci in acest d'omeniu nu
lrr, rrriri lrlrli<'ii prirrt:illiilc' t'iruzalitafii ;i ale determinismu-
Irri, nrt rixislir lc"alitili lizice, ci numai abstracliuni ma-
t,r,rrrrrticc. Concluzia d"isparifiei materiei din epoca lui
N{itclr, At,enarius, Oswald a reaparut sub forma dispari-
lici realitd[ii fizice in mediu cuantic, subatomic ; energe-
lismul a reapdrut sub form'a sa iniliald, transplantat in
<lomeniul culntic. Heisentrerg, Born, Bohr au fost sus-
tir-rirtorii acestor conceptii, car^e decenii de-a rindul au
j'r..mi'tat fizica gi filbzofia. lmpotriva agnosticism'lui
;i necicterminismului in Etiintd, a probabilismului in filo-
zol'ic s-au ridioat savanti de renum'e mondial, ca Max
I)lancli, autorul teoriei cuantice, Albert Einstein, care a
pus bazele teoriei relativitdlii rnoderne qi a enun{at teoria
cuanticd a luminii, Broglie qi Schrtidinger, intemeietorii
mecanicii ondulatoare, Max von Laue, pirintele cristalo-
grafiei moderne, Paul Langevin, a cdrui contribulie in
l ieoria cuanti,cd Ei a retrativita{ii este bine cunoscutd,
savanlii sovietici Vavilov, a cdrui lucrare despre micro-
structura luminii a adus o mare contribulie qtiinlificd in
1
\
teoria luminii, Blohinlev Ei Terleski' cu mari contribulii
in mecanica cuanticd.
il 19
I
 Contrar teoriilor ne eterministe Ei probabiliste' cunoaE-
terea a pdtruns adinc in structura atornicd Ei nucleard,
in structura microparticulelor. Descoperirea Ei aplicarea
practica a fisiunii gi fuziunii atomice, fisiunea nucleelor'
atomice prin bombardamentui neutnonic, eliberarea enor-
melor energii atomice ;i nu'cleare, deseoperirea unui mare
numdr de particule materiale care nu sint elementarc' ci
au structuri complexe, a radialiei Laser stimulate prin
schirnbarea nivelurilor energetice atomice prin acliuuea
protonilor asupra electronilor, toate acestea confirmA exis-
tenla re'alitafii fizice. obiective, in lumea microobiectelor.
Ele confirma principiul materialismului dialectic al ine-
puizabilitalii struc'tulii materiei ;i aI manifestarilol sale
func!ionale.
Istoria ;tiinlci este plini cle cxe'r.rr1lle ciilcl expe'r'it.n!a,
practica au precedat raliunea leolt'ticii. I-egilulile dintr-e
i'aliune gi eiperienli, teorie ;i practicti sint rociproce. de
naturd sd nu se poatA delimiter stricl allrioritalea ;i 1>oste-
rior-itatea pentru una dintre ele, dupa cum nu se lloate
considera cd intotd,eauna asemenea relalii exista trltuai
intre m,atematica Ei fizicd. La in,ceputurile civiliz.aliei. intii
a ap6rut necesitatea de a masura ;i apoi a aparut matc'-
matica aritmetica Ei geometria.
-
Calculul infinitezimal a fost descoperit de Nervton qi
Leibnitz ca o necesitate de a explica teor:etic. de a ge'ne-
de,scoperirile clin mecanica ralionali ;i fizica clasicS.
'-aliza
Se poate insd admite ci rlac'a in plima pelioadti a
civilizaliei cunoa;terea era deterninatd de practic'5, in
perioada cind acumulAlile gnosc'ologi,ct' 5i c'llistemcrlogice
au crescut considelabii qi se dispunc clc ttl'l instrutlent
inteiect,u,ai ca m,atematica mode't'ni, clabolarea r.rnol tcorii
pe baza rafiunii qtiinlifice poate sa prelneargd obset'r'area
sau experi;mentarea practicd, urmind criteriul fundauren-
tal al valabilitdlii, a;a cum s-a intimplat ;i cu teoria
relativitatii. In acest caz, miltematica qi ra!iunea joaca
rolul de opriori qi fizica cel de aposteriori. Dar ;i iu acest
caz se realizeazd legdturi de rer:iplocitate, raliul-Ie J4
experienla. incit una fard alta n-ar putea duce la dimen-
siunile cunoaqterii din zilele noastre.
Pe diverse trepte a1e civiliza{iei, rolul .s-a inlet'sat,
far-a ca sa existe o lege absoluta de aprioritate 1:eutlu
una sau alta din activittitile teoretice sau practicc'. l)ar
toate acestea n-au nimic cu apropriorismul guoseologic
din filozol'ia kantiana.
20
( ;l'iNlizl\ $I STRUCTURA CUNOASTERII
,lcirn Piaget explici motivul pentru care a numit
r,1ri..;trunologia sa genetica gi, dorind se nu se opuna geneza
, rrrroir.stcrii faze ale constru,cliei continue a
crrrroslirrleloiit, ar,ata c:a nlarea lec{ie este ,rde a arata cd
'ce1or'1,alte
rrrr txistd niciodatd inceputuri absolute(( 8. Pozilia sa impo-
llivir apriorismului in teoria cunoaqterii are o mare in-
rrcrrrrrirt.ate Etiinlific5, deoarece exista o reicunoaqtere una-
nirrrii ir n-reritului marelui savant in afirrn'area episte'mo-
loliit'i ca ;tiinli. Concluziile ltlcr6rii citate nr.t lasa nici
un l'r'l cle portita deschisa imobilismului in teoria cu-
rrrr:rs1r'r'ii, a caracterului procesual, de la formele cele
rrriri sirnple cdtre frlrmele supelioare, rliciodatd atinse' ale
crnrorrstt.r'ii : .,Or, analizind stadiile cele mLai elementare,
r,1ri:,lt,nrologiit gcnc'ticti a putut arata cd formele iniliale
;rlr, {'urroirsl('l'ii ('l iru cu mult mai diferite de formele
:,rr1rr,r'irrirlc rlt'r'it s-ar' <'r'r'clc ;i ca, in consecinla, construclia
;rr .rt.i;r ;r lrvrrl rlt' 1;rrrcttrs ttn drum cu mult mai lung,
r'r nrnll rrr;ri rlilir il 5i. irr spccittl, c:r"t n-iult mai imprevizibil
rlr', rl tr', llrl{'nr irrr;U1ittltt'1).
(',rr,r, lr.r rrl rlr;rlr., lir' ;rl lttttortslt'r'ii tlctelln-rina ca aceasta
:,,r lr,.r'.,.ull;rlrrl lrtlrlct rlirrlrc voclti fi urlu, al unitalii Ei
Irrpl,.r r urrlr,;rtiilot. ('ttltrt;rslr'lt';t st' llc't'l'tlclionelaza ;i se
l;rlri,,:;1r, r'orrlinuu, ( tt l'ict ltrr' ttttttai tlcscollert-ire in gtiinla'
lr ( urr) r'r'r'olrt!iiL ilr ;tiirrlii a adus o infinitate de noi
( un()stirrlr', clirr ptttrct cic vcrclc're gnoseologic Ei epistemo-
loriic rrc girsirn clc asemertea in plina revoLulie.
('rrrroiLstct'ea este uI1 proccs continuu El rellectdrii rea-
litirlii obicctive in congtiinla. Procesul gnoseologic este
ltiirrlilic' clacir reuqe;tc sti reflecte realitatea obiectiva-
Acr,:r1 irloc'r.rs sc realizeazd in cercetarea gtiinlifica fuuda-
rrrcrrlrrlii ;i aliicativir gi se verifica in practica indeletni-
< ililor ulntutc.
il
) inrpor'lantir cleosebita pentru cunoa$terea aderrdr-ului
(
o iu'L' analiza sai-t dezbaterea critica. lntr-o lucrare co-
* lcctivir, Epistdmologie et m&rrisrne, publicati sub ingri-
oi
.jirc'a lui Christian Bourgois gi Dominique de Rot-tx, in
1
plc'fata se remarcd : ,,Epistemologia este locul unei cri-
( tici perm,anente, care nu poate decit sA pund in disculie
1
1 8 J. Piaget. L'EpistdmoLogie gdnbtique, Presses Ur-riversitaires
1
dc France, Paris, 1,9'7,0, p. 7.
s Op. cit., p. 1'23.
t 2'L
t
orice tentativd de a descrie o dialecticd definitir'6 a
gindirii, insi nimic nu interzice de asemenea ca o cer-
ietare epistemologica sa poata rAspunde de o manierd
pertinenid
- ln aceeaqiIa oricire problernatica de tip marxistoolO.
lucr,are, intr-un interviu, biologul francez
Jacques N[onod spune : ,,Aceastd criticd face parte din
etica cunoaEterii obiective; este suficient sd se analizeze
moclul de gindire Etiinlifica, la demarche scientiJiqtte,
pentru a vedea in ce masurd e,ste aceasta evident, aceasta
insa, mai bine s-o repetdm, fiindca depinde de comuni-
care Ei critica. Astfel incit critica devine o indatorire atit
de imperioasd ca insdEi propunerea" ll. Atitudinea criticf,
in Etiinla fala de concepte 9i teorii, o analizd gtiinfifici
a concep{iilor pe rnasura apariliei unor noi elemente in
cunoaEtere determina progresul in gtiinta, un proces dia-
lectic continuu, in spaliu ;i timp' Numai o atitudine
critica activi, qtiinlifiba, obiectiva, de la expuneri in lu-
crari qi comunicari Ia polemica gtiin{ificd in dp'zbateri
publice poate miEca cunoaqterea inainte spre o reflectare
cit mai veri icd a realitalii obiective.
Procesul elaborarii unor noi teorii in Etiinld 9i afir-
marea valabititalii lor prin testare a fost examinat Ei de
K. Popper in comunicarea Ia ai treilea Congres inter-
nationil pentru logicd, metodologie qi filozofia gtiinfei'
Evaluarea criticd a oriciror teorii qtiinfifice, testarea
criticd seuerd, exigenta, prin masurd, observare, experi-
mentare a concluziilor teoretice, este- singurul criteriu
Etiinlific de afirmare a teoriei- De Ia elaborarea ipotezei
ia enunlarea teoriei este o perioadd intreaga in care
testarea Etiinlifica Ei dezbaterea critica confirma nevalabi-
litatea vechii concepfii Ei valabilitatea teoriei noi, care
deschide noi cimpuri de cercetare in structura existenlei'
K. Popper considerd cd analiza critica a teoriei este un
eierr,eni fundamental de progres in gtiin{a. ,,Eva}uarea
este intotdeauna criticd 9i scopul ei este descoperirea qi
eli,minarea erorii. CreEterea cunoaqterii - Ei astfel pro-
cesul de invalare nu este un proces de repetitie sau
cuniulativ, ci unul -de eliminarea erorii'6 12.
ro Epistimologie et rnarxisme, Union G6ndrale d'Eclitions'
Paris. 1972, p. 7.
,t Cp. , it., p. 29.
t2 Epistemologie, orientdri cotutenxporane, Bucureqti, Editura
politicS, r974, p. 113.
22
I'lxaurinarea criticd qi testarea qtiin{ificd a teoriei sint
rrri.jloacele prin care nu nurnai cd se elimind erorile, dar
lrr irc't'lagi timp se extinde valabilitatea teoriei respective
5i in alte domenii in care ,s-a afirmat inilial. Teoria cuan-
lit r'r a fost enunlatd de cdtre Planck pentru dorneniul
r';rrliit{iilor negre, ca }a o scurtd perioadd Einstein s-o
cxlincia la radialiile de luminA Ei sa pund astfel bazele
lcoriei fotonice a luminii; apoi Louis de Broglie a extins
Lcoria cuanticd ia toate particulele materiale, la electroni
irr plimul -rind. Extinderea valabilitalii teoriei cuantice
lir toate structurile microobieotelor, enun{area legilor care
ylrrvc'r'neazd domeniul. microstrucf,urilor s-au fdcut in dez-
lrrlcri critice de mari proporlii intre fizicieni, dezbateri
cc arr depdgit grani[ele fizicii, afectind domeniul filozofiei.
ll/\l'OIt'fUL DIz\LtrCTIC DINTRE POSIBIL $I REAL,
rir,lNZoti,InL sr RATIONAL
Il.lrlxrrl.rrl rlinl,r'c posilril ;i rcal a fost obiectul dezba-
lr.r ilol rlirr l'ilozol'ilr rlin lrxrlr. tin-rpuri1e. Jean Foulasti6
l,r,'.rrrrl;r rr,;llr,l po:;ilrililir(ilr. r'xltlor.irrii realului : ,,Primul
rl,.rrr,'r:; ;rl :;;ririIrrIrri 11iin{il'it' r'x;x.r.irriental este erplorarea
tr'trl ttltti;
acr,st rlt'ritcrs, lllirrrul in ordine logica, este Ei
: uictoclu exlrcrirncnLaLi recunoagte ca reaiul
r,:rcrrIiitlrrl
rrrr porrl.t' Ii idcntilicat rrici prin gindirea spontand, nici
lrlin gindirea ra{ionala : rc,alul nu poate fi descoperit
rk'cit printr-o informare senzoriala metodica ; adicd prin
:rn<:hcte olganizate, controlate, confruntate, ce inregis-
I.r'r'azrl percepfiile pe care omul le poate trage din sinz-
/rrrilc sale qi din instrumentele care prelungesc aceste
sirrrt.rrri, multiplicindu-le Ei precizind slaba lor putere" 13.
('orrtlirr pirerii iui Foulasti6, explorarea realului se poate
[ir<'c cu succes gi pe calea gindirii teoretice, cu condilia
r:a teoria si fie confruntatd prin verificdri experiment,ale,
observdri sau mrisuriri. $tiinfele moderne cunosc nume-
roase confirmdri teoretice, de Ia descop,erirea elementelor
chimice indicate de tabelul lui Mendeleev din secolul
trecut la stralucitele confirmdri ale teoriei relativitalii
din secohll nostru Ei descoperirea unor particule inilial
13 J. Fourastid. Les con-ditions ile I'esprit scientifique,
Paris,
!ld. Gallimard, 1966, Colection ld6es, p. 138.
23
 ca i po7'L- l'irlii incloialA ca atunci cind ounoaEterea. ^Pdt:.Y1$"
indicate prin numeroase interpretiri teoretice'
tronul, miuonul, neutrinul' rrriri atlilc: in lorrlele superioane a1e miEcarii, dlllcuitallle
Filozoful ttu".""--Cution Bachelar{' leqlezentant,
aI ;rnrrlizci ;i interpretarii gtiinlific^e- cresc, aqa cum se ln-
scrie cu privire la legdtura 1" lt9; l.irrrlrlir in'clomeniul social sau in fiiozofie'
""t""t"f"i-rafonalist,
buie sd existe intre titionalism Ei experimentare "OcA un
: datd i',",go"rul in Etiinlele naturii-gi sociaie nu a fost nicio-
mai mult ajungem la aceasta concluzie filozofica rlirr.ir oonstant. Din timpurile cele mai ve'chi s-a observat
,="ii.- qtiintific ne"etur'ment'e un realism muncit' ;r,<'t'st proces cu caracter istoric. lntr-o scrisoare adresatd
'S" "rtl" este aici ,i,' npi""" iui Hero'dot se remarcd : ,,Ra!iunea- perfeclio-
fffif"'g" de Ia sine cd munca experirn'entald
Jriu'riri"3" o"petta"nla i unui ralionalism progresiv" Noi ,,,',,z;i date de cdtre naturd qi adalgd apoi
centru filozofic pe care.l-am ,toi, in unele domenii mai incet, in- altele- mai
inve.ntii",.tttoqtintele
;;";il;eincetat la'acest
a"r"*^ut in lucrarea noastrS oRalionalismul aplicaf'>, c3 i=p"a", in unele perioade -qi timpuri produce lucruri mai
unde t" t"t" schimb..de adevdruri ale ra- rnari, in altele mai rnirgi( 15.
"""i." ""tiv
ti;iiEi;J"varuri ale expenienlei' 1a'.
Este neindoi'elnic cd progresul in cunoaqtere deter-
' Adeudrurile rafiunii trebuie sd primeascd confirmarea rnind Ei p,rogresul s'ocial, ln misura in car"e cunoaEterea,
experientei qi ,rt-ui ulunci devin icleudruri'' pentru cu atit mai t.,rotniia in qtiinla ;i tehnicd determind schimbdri Ei in
naturii' llrociuclia bunurilor materiale ; el nu creeazd numai
este vorba de qtiin{ele cale con-
-lilt "ittC experienlei, aI observdrilor qi mdsuririlor este itiliit" dezvoltdrii producliei bunurilor materiale, ci Ei a
"rit"tl"f
h.otdritor in confirmlrea ipotez'elor Ei generalizarea
teoriei' forlelor sociale, progrlesului in Etiinlele sociale Ei influen-
{eazd revolulia sociald.

PROGRESUL lN $TIINTA CUNOA$TERII

Pe mdsurd ce ounoagterea pdtrundea din domeniul par-
observarii directe in vastele domenii ale microfizicii
ticulelor ;i in mracrodirnensiunile universului' a aparut
ii -"1 evident caracterurl reLativ al cunoaqterii' Teoria
iututi.ritalii rerstrinse, care este o teorie a spaliului qi
timpului, teoria relaiivitdl;i generalizate' fiind o teorie
u gi";ituti"i universale, dezvdluie nec'resitatea ttnui sisteni
pentru
du-.ooodorrate spatio-temporale cvadridirnensionale
Ein-
a putea oorrou,gtu evenirrentele din univers' Albert timp
rtui" u pf"cat de I'a faptul cd miEcarea in spaliu Ei
determind gi caracterul relativ aI cunoaqterii Ei' conse'c-
vent acestui principiu, a elaborat qi a trreia etapa a teoriei
relativitatii, ieoria relativitatii cimpului unificat' sugerind
cd in continuare va fi necesar sd se treacd la mai multe
coordonatepentruareflectamaibinerealitateafizicd'
Dialectici dezvoltdrii in natur5, societate gi gindire
este determinatd de miqcarea rnateriei 9i prin aceasta
este relativd in sp'n!i1 Ei timp, precum cunoagterea'
G. Bachelard. L'ActiDitA rationaliste de la phgsi'que
ra con'
p'
temporaine, Presses Universitaires de France, 1951. p. 89. 15 Epicur. Lucre[iu, Bucuregti, Editura de stat, 1950' 26'
I

24
Capitolul al II-1ea
ROLUL MATEMATICII IN TEORIA
CUNOA$TERII
Matemati'ca, ca dealtfel toate celelalte ramuri ale gtiin-
!ei, a apdrut qi s-a dezvoltat in fazele sale ini{iale din
necesitS{ile vielii materiale ale oamenilor. Trep'tat, a
devenit Ei un important instrument te,oretic, care, prin
abstraclie, a trecut de la particular la general. Metodele
matematice au devenit mijloace importante pentru ela-
bordri teoretice in toate Etiin{ele naturii, tehnice, sociale.
N-ar fi fost de conceput dezvoltarea rnarii industrii, a
rnaqinilor gi instalaliilor, a construcliilor de orice fel fari
sprijinul unor calcule matematice, care stau la baza con-
cepliei moderne de proiectare. Intreaga dezvoltare qtiin-
lificir Ei economicii n-ar fi fost posibila fdrd dezvoltarea
multilaterala, atotcuprinzirtoale a rnetodelor matematice.
Iati de ce obiectul matematicii cstc strins legat de ceea
ce numegte Engels un material foarte reol. ,,Matematica
purd are drept obiect formele spaliale gi ralporturile can-
titative ale lumii reale, adicd un material foarte real
Faptui cd acest material apare intr-o formd foarte ab-
stractd nu poate ascunde decit superficial provenienla lui
din lumea exterioara. Pentru a putea cerceta insd aceste
forme si raporturi in forma 1or purd, e necesar ca ele
sd fie complet de'sparfite de conlinutul lor, care sd fie
ldsat ia o parte ca ceva indiferent; astfel se oblin punctele
fara dimensiuni, liniile fdrd grosime Ei ldlime, a gi b,
r Qi A, constantele gi variabilele Ei abia la urmd de tot
se ajunge la creafiile Ei Ia produsele imaginaliei proprii
liberc ale intelectului, qi anume la mdrimile imaginare.
Nici deducerea aparent aprioricd a mdrimiior matematice
26
rrna rlin alta nu dovedeEte originea lor aprioricS, ci numai
lcgirtttla la[ionala dintre ele( 1.
" Ca oricare gtiin{d, matemati'ca s-a format dezvoltat
-qi ale socie-
<lin practica de'productie a bunurilor materiale
tll,ii. A fost insd una din Etiintele din care gindirga upa.nd
ir iacut unul din principalele instrumente teoretice' Dato-
rita posibilitdtiloi sale de abstractizare, matematica are
u -""u capacitate de generalizare. Aparatul -matematic
s-a diversi?icat, cuprinZind domenii din ce in ce mai
largi in toate ramurile gtiintei, oferind in acelaqi timp
rnetode no'i de interPretare.
Matematica a cunoscut evolutia continud, de Ia for-
meLe cele mai simple cdtre metodele de calcul cele mai
complexe din zilele noastre, de la reprezentarea, migcarii
mecanice Ia metodele de calcul ale miEcdrii dialectice,
rle la practica mdsurii Ia logiaa matematici, de la numire
la stricturi, de 1a teoria infbrmaliei la ciberneticd' F' En-
gels aprecia astfel. progresul in acest domeniu : ,.Odatd
Eu trafarea mdrimilor variabile, matematica insdqi intrd in
rlomeniul dialecticii, si este semnificativ cd tocmai un
filozof dialectician, Descartes, a fost acela care a introdus
in matematicd acest progres. Intre matematica mdrimilor
variabile qi cea a mdrimilor invariabile este acelaEi ra-
port ca intre glndirea dialecticd in genere qi cea meta-
ii"i"6"z. De la mdrimi invariabile 9i variabile, mate-
matica a cunoscut in secolul nostru dezvoltarea pe baztr
de structuri algebrice Ei topologice' ca reprezentdri ale
luptei Ei unitdtii contrariilor dintre continuu Ei discon-
tinuu.
Matematicienii gi fizicienii cautd sd exprime realita-
tea prin reprezentdri, semne 9i torme, utilizind cele rai
rafinate metode de calcul.
Intr-o valoroasd lucrare gtiinfificd, Eldments d'histoire
de mathdrn.atique, grupul de matematicieni care au pu-
blicat un numdr impresionant de lucrAri sub numele
Nicolas Bourbaki au adunat notele i'storice apdrute dis-
parat in Etdments d.e mathdmatique. In capitolul care
trateaz| despre algebra liniard. una dintre cele mai vechi
gi cele mai noi ramuri ale maten:aticii, qi algebra multi-
I K. Marx 9i F. Engels. Opere, vol. 20, BucureEti, Editura
politicd,
1964. p. 38.
2 Op- cit., p. 119.
27
liniard" se arata tocmai legdtura istoricd dintre elaborarea
matematica qi practica umand : ,,Algebra liniara s-a nds-
cut, fdrd indoiala, pentru a rdspunde nevoilor practicie-
nilor calculatori; astfel se constatd cd regula de trei qi
regula poziliei false, mari muit sau mai pulin clar enun-
{ate, au jucat un rol important in toate manualeie de
ari,trne'tica practica, de la papiru,sul Rhind al egiptenilor
pind la cei care sint la mare cinste in qcolile noastre
primare, trecind prin Aryabhata, Arabii, Leonard de Pise
qi nenumdratele ..cdr!i de calcul" din evul mediu Ei
Renagtere; acestea insd n-au constituit poate niciodatA
mai mult decit un extras pentru uzul practicienilor
-
a teoriilor ;tiinlifice avansate" 3. Daca in prima perioadi -
a civiliza{iei matematicilc erau folo'site in acbivitatea
pr-acticienilor, dc 1a Renaqtere savanlii clin toatc- ratnurile
Etiinlei alt folosit matematica cu mttltiplcle sale posibr*
litdli in elaborarea teoriilor. De'altlel, itr Iucrarea citatb,
N. Bourbaki dd Lrl1 exemplu stralucit refe'rindu-.se Ia
teoria mi;c(rrii brousniene : ,,Aceastd teorie ocupri un loc
excep{i,onal in dezvoltarea ;1.iinlificd contemporani prin
schimbul constant qi -tecund intre problemele fizice Ei
matematice <<pure>>. Studiul migcarii browniene, desco-
perit in 1929 de botani.stul Brown. a fost cercetat intensiv
in secolul al XIX-Iea de nu,meroqi fizicieni, insa primul
model matematic a fost inventat numai in 1905 de trin-
stein" a. Mai intii un botanist descopera r:n ienotnen din
fizica moleculara de' o foarte mal'e imporlanla. ca apoi
un fizician si elabolezc modc'lttl siiu matetnatic, ceca ce
eviden{iaza, dacd mai et'a ttct'oit'. lcgirtitrit inclisolubil6.
dintre Etiinlele naturii 1i ltiin!eLc e'xetctc in clabor-area
teoriei gi in aplicaliilc practice. Pentru a llulte bazeie
matematice ale noilor teorii in fizic'a, Neu'ton. Leibnitz
gi Descartes au elaborat o noud metodS, aceea a calcu-
Iului infinitesimal, care s-a dovedit deosebit de utild in
intreaga Etiinla. Engels arata ca odata cu calcr-rlul infini-
tesimal s-a intr.od,us noliunea de miEcare in matetnaticd,
qi cu aceasta dialectica qi-a dovedit utilitatea ei in accastd
ramurd pur teoretic5. Dar spre sfirqitul secolului al
XIX-Iea nici calculul infinitesimal qi diferenlial nu mai
erau in masurd sd r'Sspundd prin ecualii realitalilor fizice
3 N. Botrrbaki. El|ments d'histoire de m.ath'6matique, Patis,
Ed. Hermann, 1'974, p. 78-79.
a Op. cit., p. 29t9.
2B
sc rlcscopt'r'eau. Alber-t Einstein a I'ecul's la calculul
( irr'(,
Lr,nsoriul ;i geometlia ne-euclidiana pentru a pune bazele
l.t'oric.i rclativita{ii generale. Nlecanica cuantici s-a dez-
voltat datorita introducerii de catre Werner Heisenberg a
cirlc:ulului matriceal, iar Max Born a utilizat statistica
rnalcmaticd qi calculul probabilitaliior'. Algebra booleiand
;i topologia au permis introducelea 'calculului matematic
in ciberneticd.
Matematica s-a dovedit fecunda pentru cunoa$terea
rcalitdlii, pentru teoria Ei practica din toate ramurile
ltiintei. A fost de asemenea un domeniu in care filo-
zofii, in mdsurd mai micd sau mai mare, au cdutat ele-
rrr,cnte ale sistemelor conceptuale.
r,l\PRESIA M,\TEM^TICA .\ RE.\LtTA',l'li FIZICE
n finalul lucrdrii Teoria relatiuitdtii, Albert Einstein
lace aceasta incheiere, care arata plobitatea marelui sa-
vant, atituciinea cliticd fala de propriile sale descoperiri,
l'rtimintarea intelectr-lalir permanet-rtit iu cercetat'ea gtiin-
{ilictr a natulii : ,,Se pot gitsi n-rolir''e interneiate pentru
faptLrl ca realitatea nu poate -ti treprezentata printr-un
cimp continuu. Din fenornenele cuantice pare cA rezultA
c'u siguranld cd un sistem {init, de enel-gie finitd, poate
I'i descris complet printr-un qit' finit de nttmere (numere
cr.rantice). Aceasta nu pare a fi in concordar-r{5 ctt o teorie
a continuului qi trebuie sa duca la o incel'cal'e de a gasi
o teorie pur algebr:ica pentru desclierea realitAlii. Dar
nimeni nu qtie cum se poate obline baza unei astfel de
teorii" 5. Realitatea nu poate fi reprezentata printr-un
crimp continuu, deoarece fenomenele cuantice pot fi re-
prezentate doar printr-un sistem discontinuu. Noua teorie
trebuie sa lina seama cd realitatea este in acelaqi timp
continud qi discontinud. Microstructura materiei este cor-
pusculard. discontinua, iar mi;carea este continuS. Ecua-
liile matematice care ar putea grupa intr-un singur sistem
multidimensional caractelul corpurscular, discontinuu a}
materiei cu cel continuu al miqcarii sale ar putea repre-
zenta realitatea fizicd. Aceasta unitate a contrariilor, dis-
5 A. Einstcin.
Teorio relatiuitdfii, Bucurcqti, Editru':r tehnici,
1957, p. 1O1.
29
continuu spre infinitul mic qi continuu spre infinitul
mare, trebuie sd stea Ia baza oricdrui sistem matematic
care sd reprezinte realitatea in totalitatea sa.
lntr-o lucrare publicata in 1955, Teoriile relatiuiste
ale grauitaliei ;i electromagnetismului, A. Lichnerowicz,
profesor Ia CoIIdge de France, face. o sintezi a celor mai
noi incercdri matematice de a gdsi o solulie pentru re-
prezentarea realitalii intr-o teorie unitard. Dar gi aceste
teorii, de o rar6 frumusele matematica, nu rezol.vd pro-
blerna reprezentdrii unitare a realitafii, cuprinderea in-
tr-un singur sistem rnatematic a caracterului cuantic,
corpuscular, discontinuu aI materiei Ei caracterul continuu,
ondulator, de cimp, aI materiei in miEcare. Ce inlelege
A. Lichnerowtcz prin teorii unitare o aratd in cartea mai
sus citatd : ,rPutern conveni si spunem cd o teorie este
unitard in sensul larg daca ea va putea sa faca sd joace
in reprezentarea cimpurilor qi in formar,ea ecuatiilor ro-
luri simetrice cimpului gravitafional gi cirnpului electro-
magnetic, in particular cimpul gravitalioual fiind, in con-
cepfiile relativitdlii generale, legat de structura geome-
tricd a univensului; va fi convenabil sd se aleagd o astfel
de structura ca cele doud cimpuri sd emane din aceeagi
geometrie( 6. O teorie unitari in mdsurd sd reprezinte
prin ecualii rigur'oase atit cimpul gravita{ional, cit gi cel
eJ.ectromagnetic, dacd prin aceasta s-ar intelege o repre-
zentare unitard a caracterului continuu-discontinuu al
realitdlii, ar solu{iona reprezentarea matematicd a reali-
teti'i. A. Lichner,owicz arati cit, intr-o teorie unitard,
ecualiile care ar reprezenta utr hipcr-cimp nu pot fi
descompuse in ecuafii de propagalc a cin'rpului gravita-
fional qi a cimpului electromagnetic clecit cu aproximalie,
in cazul cind unul din cimpuri este predominant. Dar
aceasta nu rezolvd problema de fond a reprezentdrii ma-
tematice a realitSlii fizice, cu dublul s6,u caracter, cuantic
gi de cimp, d,iscontinuu qi continuu.
O teorie unitard a cimpurilor fjzice trebuie sa fie -.-
aratd Marie-Antoinette Tonnelat, profesor la Facultatea
de qtiinle din Paris, in lucrarea Teori.i,le unitare ale elec-
tromagnetisnxului gi, grauita[iei, publicatd in 1965 -_ o
teorie a i.zuoarelor acestu,i cirnp. ,rNumeroase teorii pos-
6 A. Lictrnerowicz. Th|ories relatiuistes de Ia grauitation et
de I' |lectromagn4tisme, Paris, Masson & Cie, Editcttrs, 1955, p. 152.
30
l:rrlcrrzi"r cti particulele, izvoarele cimpului, au o naturd
,'omplet eterogend in raport cu cimpul insugi... Insd
;rr:t.ste cliscu{ii, care determind posibilitd{ile coexistenlei
cirnpuiui gi izvoarelor sale, nu dau intotdeauna fizieienilor
t'x1ilicalia intuitivd a rolului izvoarelor in geneza cimpu-
lui... Alte ipoteze de origine pun, din
<'ontra, accentul pe - comportarea cuantica - izvoarele
particulelon,
cimpului. A te ralia la aceastd ipotezd revine Ia a cduta,
in teoriile conpusculare, geneza cimpului de gravitatie( 7.
.\ceastd concepfie dualistd, cuanta si cirnpul, std la baza
apropierii totalitdlii teoriilor unitare, considerd Tonnelat,
pe bund dreptate.
Numai o teorie care \ra face o sintez5 a caracteristi-
i:ilor cuanti.ce Ei de cimp a realitdlilor fizice, pornind de
la principiul cA la baza genezei ,cimp'r.rri1or stau parti-
r:ulele materiale, corpusculele, va fi in mdsura sd dea o
lcprezentare realA, unitara, a universului. ,,O pro,blemd
nerez.olvati inca 'Ionnelat gi recent pusd este
- ;-clie cimpului insuEi,
clecri accea a cuantificirrii - problernd direct
leg:rtir de cxistcnta undelor electromagnetice Ei undelor de
grirvil,rr{it't( 8. ,,\r't.irst.it t'ste chcia lrloblemei. Cuantificarea
t'irrprrlrri nl lxprt':rit. rnrttt'nrirt,it'ir c'arc si reprezinte o
:rirrt,t'zli irrt,r'c c'rtitntc;i cinrp, intrc corl-ltrsculele care for-
meazii c'impuJ. ;i ci.rnpul geonrctlic, o l'cprezentare alge-
blici ;i topologicri poate exprima car-actcrul discontinuu
1i continuu al realitalii fizice.
Pentru a face aceastd sintezd intre caracterul ondula-
tor al teoriei electromagnetice a lui l\{axwell gi ceJ. cor-
pttscuJ.an al teoriei gravitaliei a lui Einstein trebuie sd
se treacd de la spaliul lui Riemann cuadridimensional
plevdzut cu o singurd our,burd Ia spaliuI Riemann de
I cinci dimensiuni. Teoria lui Kaluza, r-eluatd de Klein,
a introdus a cincea dimensiune cu 1.1 variabile de cimp.
1
Dar Jordan introduce teoria decapentadimensionald cu
I
15 variabile de cimp, completatd de Thiry. Universul in
I
cinci dirnensiuni este reluat de o teorie Einstein-Mayer,
ca ulterior sd se incer,ce o altd reprezentare prin teoria
Einstein-Bergmann in acela;i spaliu fizic cu cinci di-
rnensiuni. Teoria 1ui T. Podolanski introduce un spaliu
r M. A, Tonnelat. Les th,\ories unitai.r e s de l' 4lectromagndtisme
et de la grauitation, Paris, Ed. Gauthier-Villars, 1965, p. XIX.
I Op. cit., p. XXL
31
de gase dimensiuni, bazindu-se pe principiile teol'iei elec-
tronice a iui Dirac.
Teoriile unitare clasice bazale pe folosirea spafiilor
ne-riemanniene cu patru dimensiuni, elaborate mai intii
de Wey1, ,r'eluate apoi de Eddington 9i Einstein, n-all
solulionat problema elaborarii unui sistem matematic in
masurd sa reprezinte realitatea f"izicir. Nici teoria unitara
a lui T. Levi-Civita nu aduce solulia. Apar alte teorii,
una dupa alta. L. Inletd elaboreazd teoria fard variatia
masurii, iar H. Eyraud teoria ou varialia mdsurii. Printre
teoriile liniare alc glavitatiei qi cuantificarea cimpului se
pot cita acelea ati: tui L. Rosenfeld' Birkhoff , Gupta,
belinfante, ial printlt' teoriilc' neliniare ale gravitaliei- 9i
cuantificAriii cimpLrlui il'cbLric si fic citatir aceea a 1ui
Rosen.
InEiruirea acc'stor it-tcct'ctil'i s-a ltitrttt c'tt sc'olru)' d-e a
arita cit de mare este inte|esrrl ntutc.rtralicicnilot' ;i fizi-
cienilor de a gAsi o solulie tl re pr'('zcllttirii rtnitat'e a
universului. Pe bund dreptate M. A' 'I'onnelat, in prefa{a
cartii citate mai sus, referindu-se la aceastd cascadA de
teorii, artrtd cd ,,cele mai multe dintre e1e sint discutabile ;
in dezvoltdrile 1or, unele sint depagite... Ele au merituL de
a. incerca sd constn-riascA intr-o regiune unde au fost
puline edificii solid construite domeniul t'alloal'telol intre
cimp ;i sulsele sale' 1i, mai genelaL' intrc cimpttl unificat
Ei particule. Deci existen{a act-slrlt' tcot'ii tlebuie semna-
lati c'Lr o lriare lezet'vti 1i irtsistin,cl asupra caracterului
lor pnovizoriu ;i ncsigttr'" {1. CI-riilr' <lacai lczuLtatele nu
sint incA cele dorite ;i altelltate. l'iirlclc'ei ,lltl s-tt rcu;it si
se descopere reprezentare;r matc'rlrat,ica tt httre.clttLtri care
sd rez,oh'e problemele rirdi,cate dc elaborarea unei teorii
unit'are valabile gi care sd re"tlecte realitatea fizicd, cdile
pentru elaborarea unor reprezentdri rnatematice care si
reprezinte aceasta realitate rdmin incd deschise. Se cu-
noaqte doar cii cencetarea Etiinlifica trebuie sd stabileasci
raporturile intre cimp Ei sursele sale, intre cimpul unificat
gi particule. Este necesar sd se descopere o reprezentare
matematicd care si sol,ulioneze in mod n,nitar legdtura
de nedespi'cat dintre cuante Ei cirnp, dintre caracterul
discontinuu si continuu al existentei in univers.
e Op. cit., p. IX
32
MI''I'RICA $I STRUCTURA MATEMATICA
Iixtinderea aplicdrii matematicii in toate lamurile dc'
st iinlar se datoreqte realizarii unor noi instrumente cle
iirlcul. Pe tinga matematica clasicd, metrica. s-a elaborat
rnat,ernatica structurala, logica. AEadar. matematica mo-
rlc|nir este in mdsurd sa rezolve probleme nenumerice
l)r, baze logice Ei cu aiutorul calculatoarelor'
jtiuiril, lui
Grigore
intr-un articol. omagial in memoria Lelbnitz.
rL|irta ci maternatica moderne este o qtiinl,d dominata.d,e
,'"1.'!oiia .structurii. ceea ce aratd nu numai lolul logicii
rnatematice. dal qi a1 algebrei, ca disciplina dominanta
irr rnatematica. Patrunzind in toate ;tiinlele' de Ia lizicir
lir biologie. de la economie la psihologie qi, odatd cu
,'alc,.rlrtoarele electronice, realizind opera{ii de mare con-
lllcxitate gi cu r:apiditate ;i exactitate uimitoare'
matc-
inatica a clevenit un instrument indispensabil pentru ori-
('iu(' r'antul'i a ltiinlci. Grigorc' Moisil scrie in articolul
<'itlrt :.,As1i'tzi lltl s('triti ptttlt'1>l'obleua cle a nega uni-
t i lt'rr st iin lt'l,r r
r I izit'c-bi<ilog i<'t'-llsihologice-sociale
prin
rillrt.,rnirliz.itrr.il lor'. 1-r|()blt'ntir t' irtrtt't'sai : tlc' a muuci spre
|caliza|era ci(( l{). 1y1,,r.,n-ratica poatc c'labrl'a ccualiile: celor
rniri generale reprezentdri ale realitilii lizice' Instlutnen-
tele rnatematicii. care se extind in toate ramurile ltiinlei'
sint forme de prezentare abstracta. teoletica, a realitalii
obiet'tive. Unitatea gtiinlei nu poate Ii lealizatd numai
1tr'in instrumente de calcul, ci prin esenla lttcrurilor
stu-
iliirti in fiecare I'amurd de qtiinla in parte ;i, in totali-
lltt'. prin Iilozofie.
Nlatematicit modernd, arati Grigore Moisil. are ca
lr;rzrr algebt'a ca Etiin{a a disconlinuului qi topologia ca
stiin\li a continuului. Caracterul discont.inuu qi contiuuu
al leaiitdlii obiective cere qi instrumente maternatice in
misuri sd 1e reprezinte separat, prin abstractizare Ei in
colrlurl. aga cum 1e gd,sim in naturd. Trebuie insir relinut
faptul ci mate,matioa modernit, dorninata cle categoria
structurii. calitatir-d, nu inldtura matematica clasica, do-
minata de categoria metricd. cantitativa, care ale apli-
catii din ce in ce mai numer-oase.
1o Grigorc Moisil. Omagiindtt-L de clott;d ori pe I'eil>nitz, in
,,Rcr-ista de filozofie" nr. 2/1'9'68, p. 130.
33

Matematica a fost dintotdeauna o gtiinld a gindirii
.ationale toc*rai datoritd sale de .t"t.u?iirrr",
iar genelalizarea teor.eticd-capacitdfii
sau experimentald prin n-ratei
rnatizare este de esen{d rafionald.
UN INSTRUMENT DE CALCUL TEORETiC
SI PRACTIC
. Existi o legiturd indisorubild intre realitatea fizicri
$r rnstrumentele rnatematicii care o pot reflecta. .Iean
Piaget scrie in aceastir plivinla : astfel cle pu""i
de vedere, acor.ciul permanent ,,Dintt._un
intre realitdlile fizice qi
instrurnentele maten-ratice lolosite ,pre a Ie desclie
este
destul de ext'aordinar', deoar'""".,."ri,.- ir.rstrurnente aclesea
au existat inainte de utilizar.ea lor ;i, atunci c:ir.rd ele
sint construite cr-r ocazia unui fapt cle nu sint scoase
din acest fapt {izic, ci sint ela'borate'deductiv,
'ou, i;
imitare(( 11. Lrst.urnentere matematice trebuie rti lriri;
i"rrrri,i
exprimarea teoreticd a realitdfilor, de orice natuila al fi
ele, fizica sau chimicd, biologicd sau social6, sau sd faci_
liteze calculul necesar pentru elaborarea proiectului unor
ma;ini, de la motor la calculatorul eleitronic, aI con_
strucliilor indrdzne{e de porduri de kilometri lungime, la
zgirie-norii car.e se inalld la rnulte sr_rte rie riett.i in
vazduh, pentlu constt.uclia rachetelor. qi traiectolia lol
cosmica.
Matematica a clerrenit un instrurnent teoretic
tic al cunoagterii in genere ;i al existenlei unei;i c.ivili_
prac_
_
zalii de inalt nivel. Dar, in acelagi timp, unii matemati_
cieni gi fizicieni, qi nu pulini filozofi poZitirriEti, au incer_
cat sd considere ecualiile maternatice ca realitafi, nu ca
forme de explimare a realitdlii, ca instrumente de calcul
in elaborarea teoriei. V. L Lerrin sublinia in Materialism,
;i ernpiriocriticism: ,,Mare1e succes realizat de ;tiintele
naturii, apropierea de elemente atit de omogene qi de
s,imple ale materiei incit legile miEcarii lor pot li expri-
mate intr-o forma matematlcd ii fac p,e m'atenaticieni
sd uite materia. .,Dispare materia", nu rdmin decit ccua-
liiles 12.
11 Jean Piaget. Le structuralisrne, paris, presses
Univclsi-
taires de Francc, C)ilection ,,eue sais-je ?,., 1969, p. 36.
..].' -\r. I. Lenin.
politicd,
Opere complete, !ol. 1'8, Bu;fre$ti, Eclitura
19't13, p. 320.
34
\l,rl,'rrrrrtica a jucat un ro1 deosebit du mare in elabo-
r.ri, r l,',rriilor moderne in cunoaEterea structurii materiei.
r! lr r, rr rclativistd, in mecanica cuantica, in cea mai
,,',, I rrriul'ir a qtiinlei, cibernellcii.
, ,,rlribulia mare a matematicii in dezvoltarea fizicii
t, ,r,li|t' a crescut pe mdsura ce au apdrut noi instru-
rrrr rlc nratematice de calcul, dupa cum marile descoperiri
,lrrr Iizic'ii au stimulat cdutarea unor solulii matematice.
l"r ,:r cuanticd Ei fizica relativistd au fost elaborate prin-
lr ,r ::,trinSi colaborare intre cele doud ratnuri mari ale
',I lt'i.
rrrr
( rrlculul matematic a permis re'alizarea ordlnatoare-
l(,r . irccste m,aqini electronice care aLl pennis gtiinlelor
rr;rlrrlii gi tehnice, sociale qi umanistice sa urmdreascd
l,,rr,rncnele de cele mai mici sau mai mari dimensiuni.
rrrlt'rlistrarea gi interpretarea fenomene lor cafe se des-
l;r,,,irrlir cu foarte mare rapiditate; fara aceste maqini Ei
',i'illlnc nu se mai poate concepe o economie modernd.
\( {'irsta reprezinta o adevdratd revolulie in tehnica de
, ;rlr.rrl, :r inJorrtarii, a conducerii automate a instalaliilor
irrrlrr:,tr:ialc, in dirijarea 1a distanla pin5 la marile distanle
;r rrt lrctr.lol in cosmos. O aclevitratil revolulie in qtiin!5
rrr r1,'rrt'r'al, in practicti in spcial.
$t $'lrrN'r'ELIr EXPtrRIMENTALE
Nr,,\'fr,tNTn'r'r(",\
('ir irr olicc altii ;tiin!i, qi in matematica pot exista
si crislii ipoteze care trebuie sa fie astfel tratate. Confir-
inalca ipotezelor in Etiinlele matematice trebuie sa fie
l'ic:utii de qtiinlele experimentale. S. I. Vavilov scrie
intr-r.rnu1 din articolele sale : ,,Ipoteza matematicd se
< orrcrctizc'azit cw ajutorul modelelor aproximative ale fe-
rrorrrt'rrcl<lr' ;i prin anumite analogii cu concepliile clasice
olrilrirrite. Simplicitatea gi arm'onia expresiei obfinute sint
rlc o mare importanld. Expresiile rrratematice cele mai
sin-rple Ei cele mai armonioase sint pt'efemte celor mai
<'omplexe" 13. Aceastd preferin{a a expresiilor sitnple este
legati de exprimarea realitdlii obiective in formele cele
mai ac,cesibile. Complexitatea calculultli matematic, a
expresiilor matematice este determinata de ()omplexitatea
13 S. I. \ravilov. Lenine et la phgsiqu e moCt:rrre, in ,,La
Pcnsdc" nr. 23/1949, p.
35
 fenomenelo. ce Ie reflecta. Vavilov arata in continuare
dimpotriva, fizicianul qi teoreticianul fac efor.turi
"Ac_um,
fie fideli pina ia capat ideii fizicegte concrete a ato_
sd
mul.ui. a electronului_ qi ,a neutronului, nefacind apei la
ipoteza maternatica decit ,ca unic mijioc disponibif ai"
lipsd de modele veritabile( t+. Mocielll" n
micro_ ;i macrocosmosului sint greu de realizat "iitabir"li. ale
in
for"mele lor infinite, imposibil de"realizat. N";;l-i;-;;_
menea c,azluri, singura formd de expresie este cea mate_
matica. Este realitatea care poate fi exprimata numai
pt'in modelel,e matematice, qi nu ;i prin mod.ele ueritabil,e.
Dar rolul modelelor r-r-ratematice a crescut considerabil
in mdsrura in care acestc.a au pu,tut duce la modele teo_
retice gi e'xpe.ime''tale' i^ toate cerelalte ramuri ale
;tiin{ei.
Istoria ;tiinlrei oste plinir clc cxcr.r.rltlc clc. r.nari clesco_
penr-l care llofnesc de la ba;za matornaticii. (reea ce. a fost
predominant pinir
;i probabil va ramine in
continuare in inilierea un<rr noi teorii va fi analiza
Ienomenelor- naturii prin observare sau experimentare,
direct sau indirect, prin aparate. Este insa evident cA
dei,r oltarea matematicii va permite in viitor ca un numdr
mai m,are de teorii sau legi sa fie descoperite plecincl
de ia utilizarea calculelol a-bstracte. pentru oamenii clin
Stiinlele experimentale, calculul matematic este un
instrurnent de lu.cru care trebuie sir sen.easci 1>rei{ios peutrtr
cercetarea natrrrii. IatI cunt rafioneazir it-r aceastd piir:inta
Max \ton Lauer, unul clinfi.e c.ci mai rlrar.i lizicieni ai tini-
purilor noastre : ,,Factot'ul clc.c:isiv a ftrst ltcntru mine
inlelegerea rirmdtorului fapt uimitor' : cit clc. multe se
pot spune despre naturd cu a.jutorul niaten-ratic'ii. I)r'ir,'eam
cu cel nrai mare respect teoria, care arunca uneoli o
lumina strdlucitoare Ei nea;teptata asupra unor lapte
anterior neinlelese... Matematica ne face sd inlelegem
adevarul in modul cel rnai pur qi mai direct ; pe aceasta
se bazeaz6. valoarea ei pentru cultura generald a oalne-
nilor... $i. totuqi. n-ratematica m*a interesat intotdeauna
doar in mAsura in care puteam, in vreun fel, s-o altlic
in fizica. Altfel, studiul matematicii imi apar-ea cer ..o
plutire in vid-, un efort care nu se aplica nici r.urr-ri
obiect. r\lti fizicieni teoreticieni privesc in alt tnod urate-
11 Ibid.
36
:
rrr,rlrr';r ;i, ocupindu-se propriu-zis de matematicd, ajung
l',. .r, r':rsti'r cale la succese importante in fizicd(( 15.
(',.i rnai mul{i fizicieni privesc matematica aga cum
,, l.rr'r, Max von Laue, ca un instrument de calcul qi
,rrr,rlizrr in fizicd, in mdsurd sd exprime prin ecualii
r,,;rlrl;r(i lizice determinate metric Si structural. Boltzmann.
I'l;rrrcli, Langer.in, Broglie au urmat aceastd cale de uti-
li,;rrr' ;i matemati.cii. cu foalte importante rezultate in
lr.'ir':r tr,oretica. Secotrul nostru a cunoscut succese strd-
lrrr.ill' ;111' utilizdrii mratematicii pentru elaborarea unor
l,',rrri irr lizicA deosebit de valoroase. DacA n-am mai cita
1l'r rl lrt' N,Iaxwell, Lorentz, Einstein, Schrodinger, Diriic.
,u lr r;ul'icient pentru a demonstra cele de mai sus.
l\l;rtt'ntatica. ca gtiinld teoretica. elaboreaza sisteme de
r';rllrrl t'irrc y;ot avea si)u nu aplioalii imediate in celelalte
r,rrrrrrli irlt' ltiin{ei. Matemati,ca nu trebuie redusa, qi
rlr,;rlllcl rrrr pottte'1i redusi, la elabor-area numai a siste-
rrr.lol rlt, t rrlr.rrl t.r'r.rrtc cle alte lilrnut'i ale Etiinlei pentrtr
n{,\r,i lr,orr'1ir.r'r;rrrr prir,r.l i,r't'. I)irr.matematica iqi inde'pti-
ri.,,,lr. r'olrrl rlr. :;liirr(;r r.rr cirr.lr<'tt,r. gcncral iu mdsura in
r ,u r' ,r',lr,rrrr.l' rlr. r';rlr.rrl rlt,:lr.opt,r'ilc sirrt in stare sa re_
Irrr'. rrlr. lr.rii ,,;lu lr,rro rrr.lrt'. plilt rlirlinti ;i str-ucturi,
lrrrrlrl;rlir,'r'r,i trrlil;rlilt'. ('rr tol clrr,irc.t.t'r.rrl lctr abstlact.
:,i:;llrrrr,lt'tlc t,ltlt.rrl 1r't'lrrric sii I'ir'in mtisur.ir sa ajute la
rlr,r;i rrpt'r'ircir lt'gilor. rlin trat.rrr.ir ;i societate. sa ajute 1a
irrlr,r'1rrt't,irrc'a obie'ctiva a fenomenelor, la elaborarea teo-
liilor st,iintilice. Abstractizarea, ca metoda matematica
rlt, <'rrlcul, nu poate fi interpretatd ca disparilia realitdlii,
irlir ('Lrm nu o data s-a incercat sA se prrezinte lucrurile.
lrr t'laborar€a unor teorii, abstractizat'ei este fo,arte utiia.
tlrrl ca nu poate face sa dispara materia, realitatea obiec-
livir. c.are exista independent de congtiinla noastr'i, deci
rlt' tt'oliile noastre. Teoriile :sint Etiinlifice cind reflectd
rcirlitatea obiectivd. Atunci teoriile imbogdlesc cunoaqterea
rraturii. sint in mds,urd sd joace un rol important in dez-
voltarea gtiin{ei gi a societalii.
Se cunoagte'ce nol mar,e au jucat matematicile in ela-
boraroa teoriei rnoderne a relativitdtii. A. Einstein a pornit
de la analiza unor e\,',eni,m,ente fizice cine nu cunoaqte
analiza migcirii cdldtorului din tren ! - dupd care a cd-
tttat sd elaboreze aparatul matematic pentru -, reprezentarea
15 Max von Laue. Istorla lizicii, Bucureqti, Editura qtiinlificd,
l9t;7, p. 207-208.
37

fenomenelor, ceea ce i-a permis generaiizarea intet'ple-
tdrii realita!ii fizice, elaborarea teoriei ,si a legilor care
stau la baza relativitdlii.
Adeseori, elaborarea unor sisteme matematice era le-
zultatul unor ralionamente de matematicd purd. Valoal'ea
acestor sisteme pentru matematica este de necontestat.
Einstein ardta in lucrarea Geometria ;i erperien!.a ntorlul
cum trebuie sd se interpreteze sistemele imaginat'e ale
matematicii Ei pozilia cercetdtorului din Etiinlele natut'ii
fald de acestea : ,,Printre Etiinle, mate,matica se bucurd
dc un prestigiu particular pentru raliunea urmatoale :
propozi!1ile sale sint cle o certitudine absoluta Ei Ia add-
postul oricdrei contcstalii, in timp ce acelea a1e aLtor
qtiinte sint, pina la un antrntit punct, sr-rbiectc' de discr-rlie
gi intotdeauna susceptibilc a Ii t'astttt'natc llrin clcscope-
rirea faptelot' noi. Cu toate accstca, cct'cclitorul intr-rtn
alt domeniu n-ar trebui sa inviclieze 1lc mirtcmatician,
cleoarece propoziliile sale nu se raporteaza la obiectele
realitalii, ci ia acelea ale simplei noastre imaginalii('16.
B. Hoffmann relevd in cartea lui despre Strania istorie
c, cuantei o pdrere care reline atenlia pentr-u exactitatea
sa cu privire 1a relaliile care trebuie sa existe intre fizica
;i mafernaticd. Analizind modul nou cum atacd proble-
mel-' R.. Feynman in domeniul mecanicii cuantice, el
arata : ,lnarnte oe aceast[ epocd (1948. n.n.) teoreti-
-
cienii au recurs adesea la manevre matelratice dificile
interpretate in termeni fizici pentru-a t'ezolva ecuatiile
Insd graficele Iui Feynman descriau fenomenele
fizice reale qi maternaticile sale, tl'ase prin linii grafice.
"rranii"e.
rdmineau strins legate de procesele fizice in studiu, fie-
care termen matematic avind dir-ect contrapartida sa
fizicd. Acolo unde vechile calcule se pierdeau in terenul
atit de dificil vizibil prin pant'a mobila a timpului, Feyn-
man, gralie vederii sale de ansamblu, putea sd dirijeze
matematicile sale pt'in oomplica{ii pind la impenetrabil.
Grafioele lui Feynman Ei tehnicile matematice care-i
servesc de baza au devenit metode de neprefuit in mo-
derna teorie cuantic5, transformind aspectul sdu Ei cres-
cind imens puterea sa" 17.
16A. Einstein. La g|orne.trie et L'etperience, Paris, Ed. Gau-
thiers-Villars, 1965, p. 13.
17 B. Hoffmann. L'|trange histoire des Quanta, Editions du
S,euil, Paris, 1967, p. 260.
3B
N.rrrcloielnic este justd aceastd interpretar.e a rolului
.r1,:rr,rtrrlui matematic in fizica teoreticd. Dar acesta este
,l,,tr.rrrrinism Etiinlific, cdci in acest caz corespondentul
,lrrr lizic.i al ecualiilor matematice este realitatea obiec-
lr\,r. (ru'e existd independent de observare sau mdsurd,
,1,. 1,1,'.11r'" sau conEtiinld. Ne gdsim in plin determinism
',lrrrr(ilic'. In fond, numai a$a se puteau soluliona dificilele
pr olrlt'rne ce se ridicau in mecanica cuantica datorita
rrrlr.r'plettirii nedeterrniniste a unor ecuafii matematice.
I,lx ista in gtiinlele naturii o legdturd strinsd intre
' ilrr(,irSt,ct'ea Etiintifica gi elaborarea sistemeior gi instru-
rrrr.rrlr,lol' rnatematice. Atunci cind nu se face aceasta Ie-
r,.rlur;r, nu se pot realiza bazele pentru elaborarea teore-
trr';r lort'ctd. Iati cum enunld aceasta problernd fizicianul
,'rrlllr,z David Bohm: ,,Dacd nu inlelegem sub raportul
',llrrt lrrrii n-rateriei procesele care au loc, sintem condam-
rr;r{i sii efectuam la intirnplare calcule matematice, in
r,l)r'l irnlir <'tr lrnul dintle ele va pune iDceputui teoriei noi,
, ,,1,,r'1,"t 18.
l),' nril:iulil t'r. rrrirt,r'rnirl.icir tr clcvenit o Etiin{a de-sine-
,l;tl;tlr)il {\, i1t t tcst'trl, lt'11irl,rrlilt' t'tr c,elelaite raprUri a1e
'.,lrrrr{r.r l\'llrlr,rrr;rlir.;r lrcllrrit' sii soltr'l,i<lneze numeroasele
lrr,l,l,.nr, l)(, t lrlc lr, r'itliclr ;liirr{r'lt' rrirlrrrii in activitatea
loI rl,' ( iln();[rl(,t(' irr rrric|o ;i nritttot'Osur<ls, ;tiintele teh-
rrir'r. si r,t orronlic'c irr soltr(iorrarcir plobletnelor' lor din ce
rrr cl rrriri t'onrplcxc legalc cle cre;telea accelerata a bazei
rrr;rtcliirlc a societalii, precum Ei gtiin{ele filozofice in
I rrrrrlirmentarea concepliei despre lume.
Legatulile dintre fizica qi matematicd au devenit din
ct' in ce mai strinse, incit nu se poate concepe azi ela-
lrolarea teoriilor in fizicd fdrd o puternica bazd matema-
licir. Odatd cu teoria cuanticd, teoria relativitdtii, teoria
rrrritali:r a cimpului, teoria informafiei, matematica a fost
tlirr ce in ce mai solicitatd pentru a elabora instrumentele
nccesal'e cunoa$terii. Aceasta a influenlat dezvoltarea celor
clouii ramuri de bazd ale qtiinfei naturii. Cibernetica
modernd a extins aceste legaturi la toate ramurile din
Stiintd, de la cele tehnice Ia economie, de la biologie la
cele sociale.
D. Bohm. Introd.ucere Ia lucrarea ,,Causality and chance
18
in modern phgsi.cs", in vol. Dialectica morristd, Si gtiinfele
naturii, vol. III, Bucure$ti, Editura politicd, l'962, p. 237.
39
 Necesitatea unei strinse legaturi intre fizica Ei mate-
matica, eliminarea granilelor artificiale dintre ele, a dus
Ia crearea unei ramuri in gtiinld, fizica matematica.
Fizica matematicd este in esenld de nd{ura teoretici,
dar ea nu se rezumd numai Ia enun!,area principiilor
prin simboluri, ci face din simboluri mijloace de teore-
tizare a concluziilor trase din concret, din experien!d,
observare Ei masurd. J. L. Destou,ches considerd ca fiztca-
matematicd este inainte de toate studiul schemelor di-
verselor teorii fizice. Pr,in scheme eI inlelege reprezen-
tare,a unui spcr.{itt Jizic, transformat intr-o formd abstractd
printr-un sisterm obiectiv ;i previziollal gi descrierea prin
ecualii a legilor care aclioneazd asupra sistomului. Plecind
deci de Ia ipotezelc cal'e se nasc din experien!5, ajungem
Ia elaborarea teoriei prin nrijioace matematice, la getle-
ralizare in spaliul fizic dat.
Legdtura strinsd, concretd dintre fizicd si lnateuraticl
a f'ost in mod clar expusa de A. Einstein cind s-a lclerit
concret la geometrie, atit de importanta pentru teoria
relativitd{ii qi teoria cosmologicS. ,,,De obicei, geometria
se preda astfel incit nu se stabilegte nici o relalie intre
conceptele ei qi experienla. Exista Ei avantaje in a izola
ceea ce este in ea pur iogic qi independent de experien{5,
care este, principial, incompleta. Matematicianui pur se
poate mullumi cu aceasta. El este satisfacut daca teore-
mele sale sint deduse corect din axiome, adicd fard erori
de logica. Problema daca geometria euclidiand este ade-
vdrat5 s'au nu. pentru el nu are nici un sens. Peniru
scopurile noastre insa este necesar sd asociem conceptelor
fundamentale ale geometriei obiecte din natur'5 ; fara
aceasta aso,ciere, geometria este fAri obiect peutru fizi-
aieni. Pentru fizician are deci sens sd se vorbeasca despre
adevarul, respectiv exactitatea propozifiilors19.
Teclia relativitSlii a fost construitd linind sear.a de
aceste principii, de legdtura strinsa dintre concluziile
trase din experienla, de formulare,a materiiaticd a teoriei,
de generalizarea ei qi apoi de verificarea unor noi prin-
cipii care au fost trase din generalizare. Aceasta a qi
asigurat succesul teoriei relativitd!ii, precum Ei accep-
tarea r.'alabilitelii sale de nnanimitatea oamenilor de
;tiin!a. A.stfel elaboratd, teoria relativitafii a deschis noi
1e A. Einstein. Teoria relatiuitd"fii, Bu,cureEti, Editura tehnicd,
1{}57, p. 15.
40
' irr rrr r r.r'r'r't,errea gtiinlifica atit pentru perfec!ionarea, cit
rrr l,,.rrlru rlc'zvoltarea qi descoperirea unor noi legi in
ir, r ".1r, r l, rnienii micro Si macrocosntice, inaccesibiie ob-
'.r'r\,rrrr rlilccte.
.\rrr plt'zentat pe larg relaliile dintre matematica Ei
, Irrrr(r ,lr , cxperimentale, indeosebi fizica, fiindcd in acest
'I'rnr('niu l-rou al microstructurii particulelor nateriaLe in
,;u{' ir pirtruns cunoaqterea au fost de-a lungul secolului
,rl X\-lca mari dlspute qtiin{ifice, cu repercusiuni gi in
p,rlr.rrricile filozofice. Matematicile au patruns adinc in
,lrirrril si biologie, in soci'ologie gi economie, in toate
:.,lrirrlt.lc r-raturii gi sociale, fara exceplie. Teoria probabi-
lil;rIilor' ;i teoria statisticii matematice sint pe larg folo-
',i1. rrr teoria gi practica economiei tnoderne, dupa cum
,rllir,lrla booleiana Ei teoria informaliei au jucat un rol
lroliilitol in constituirea, cu statut de qtiinld, a ciberneticii
r,ri rrrr permis programarea matematicd in tehnica electro-
rritri rle calcul, fard de care nu se mai poate concepe azi
rrici o activitate in qtiinla, in practica produc{iei mate-
liirlc, in viala societalii.
Tn zilele noastre a crescut vertiginos rolu1 modelului
rrr c:unoasterea Etiinlificd. Modelarea logica gi matematica
.iouca un rol de seamd in cibernetica, in programarea
rrrirsinilor electronice de calcul. Metoda modelarii a de-
v't'nit curenta atit pentru structura logica a cunoagterii
;tiinlifice, cit Ei in Etiin{ele experimentale. Examinind
rrspecte ale metodei modelarii in astronomie, Cdlin Po-
povici aratd cd ,,modeLele, cind sini gtiinfifice, sint trepte
rrle cunoagterii, etape care nu pot fi nici absolutizale,
tlar nici bagatelizate( 20.
Preocupdri deosebite in elaborarea Ei folosirea mode-
lelor matematice din lara noastrd se datoresc in prirnul
lind lucrdrilor elaborate de Mircea Malila. Prima lucrare
rrparutd se referd la elaborarea modelelor matematice
pcntru optimizarea producliei industriale qi a conducerii
cconomiei. Metodele folosite in elaborarea modelelor ma-
temati'ce sint acelea de programare Liniard. sau neliniard.
in procesele de decizii ale conducerii intreprinderii iar in
situalii mai complexe cele de programare dinamicd. bazatit
pe folosirea unor ecuafii funclionale sau introducerea
programd.rii stohastice in cazul unor parametri necunos-
20 Celin Popovici, in voi. Materialismul d.ialectic gi gtiingele
naturii, BucureEti, Editura politicS, 19615, p. 352.
4l
cuti. In problemele de organizare Ei conducere economicd
apar situalii conflictuale pentru rrezolvarea cArora se face
apel la teoria jocurilor, iar pentru organ\zarea ralionald
a trarrsporturilor sau conclucerea tlnor oper'afii cornplexe,
curn ar fi cercetarea, proiectarea. constrtrclia instalaliiior
rnari intensive, teoria graJurilor, a graJicttlui relea in
cazul construcfiilor.
Necesitatea introducerii m,odelelor matematice in cele
mai neagteptate domenii sociale este tt'ttttttd intr-o altd
lucrare a lui Mircea Malila gi Corneliu Ziddroiu cu privire
ta planificarea gi conducerea sistemului de invd!5rnint.
Autorii fac in acelaqi timp o prezentare;tiinfific5 a elabo-
rdrii modelelor m,atematice : ,,S-a cristalizat tot mai mult
necesitatea de a interpune intre realitatea cornplex;i qi
forul de decizie un model care sd reprezinte. intt'-un
anumit sens, o imagine a acestei lealitili. Accasta ima-
gine serveqte, pe de o parte, ltentt'tt irt1ele.glerea mai
exacta a situaliei reale. iar pe de alti parte este un
instrument cu ajutorul cdruia putem si acfionirn congtient
asupra acestei realitdti" 21. Modelele matematice s-atl
raspindit in toate ramurile Etiinlei pentru ci rdspundeart
la cele do,ud cerinle principale : etplicarea realitd{ii qi
schimbarea ei pe baza unor instrumente gtiin{ifice de
interventie practicS. Elabot'area modelelor matenatice este
de foarte mare rAspundet'e toctnai datorita efectelor lor
practice in aplicare. N{odelele care folosesc instrumeute
matematice programarea liniari satt dinamicd gi
-
tehnica electronicd -
de calcul sint folosite in momentul
de f,a{a in toate domeniile' cle actir,'itate pritcticd sau
qtiin!ificd.
Aparilia unor modele qlobale pentrr-t clc'scrielea qi
transformarea Lr'mii a avut loc in anii '70. cldati cu apa-
rilia lucrdrii lui Forrester Dinomica mondiold (1971) Ei
a lui Meadows Limitele cre;terii (1972), urmate de un
nou rnodel regionalizat gi ur-banizat Omenirea la rdscruce
(1974) a lui Mesarovi6 qi Pestel. Intr-o Cronicit a ideilor,
Mir,cea Malila face o analizd critica a modelelor elaborate,
scolind in evidenta valoarea Etiinlificd a 1or. In acelagi
timp, el face din nou o prezentare a modelului in gtiinfi :
,,Un model este o reprezentare mintald sau scris6, cali-
2r M. Malita, C. Zi:ddroiu. Modele matemntice ale sistetnului
educolional, Bucurepti, Editura didacticir si pedagogicii, 1972,
p. 1'61.
42
lir I r r r :;;rrr rnatematicd a unei pcrliuni de realitate ce
,
,,,rr,lilrrit' nn -qistem (adica un tot, avindu-gi pdr{ile in-
l,.r, ,rrrr,r'tul€). N{odelul selecteaz5 compouentele cele mai
r,'t,r,'..t.,rrtative ale sistemului qi descrie relaliile care le
l,,rri;r. (lrealea Lrnui model nu servegte nttmai cunoag-
l.r.rr. ci are 5i scopuri practice. I\{odelul serveEte drept
lr;rz;r rlc experirlentare : schimbam o variabild gi ne uitam
l;r .lt'r'lele asupra intlegului sistem(( 22. Aceastd definilie
;r nrotlelultti matematic este complet5 deoarece descrie
rrrotltrl de elaborare a modelului, interconexiunea ele-
rrrrrl,r'lor luate in calculul matematic sau programal'ea
rrrirLcn.atic5, an;tliza gi experimentarea modelului, valoarc'a
ri;r qtiinlificd pentru cunoagtere qi practica socialS ;i
:;t iinl,ifica.
in mdsura in care sint reprezentdri ale
Modelele,
rt.alitalii obiective, au o structura matematicd proprie.
specifica, $i vor juca un rol irnportant in qtiinfele teo-
rctice gi experimentale, in tcoria ctinoas,terii. Modelele
care pot fi reprezentate printr-o structura maten-'atica
proprie, sugerate, gi nu deduse direct din experien{5 prin
abstraclie, cum spune Born, sint modele ale reprezentdrii
realitSlii obiective, fiindca numai aceste realitali sint 9i
potenlial experimentative. Experimentul este direct legat
de realitate Si in mdsura in care o reconstituie cit mai
exact, in misura in care interpretarea este cit mai co-
rectd, are valoare fie pentru elaborarea teoriei prin ab-
stractizare, fie pentru confirmarea teoriilor elaborate.
Analiza matematicd prin ab'stractizare a experimentelor
permite generalizarea in Etiinld. Fluxul are doud sensuri'
in aceeaqi mdsurd valoroase pentru qtiin{d : de la experi-
mentare la gindirea teoreticd, de Ia gindirea teoreticd
Ia experirnentare. Indiferent de calea urmatd de oa"enii
de gtiin{d pentru elaborarea completd a unei teorii, este
necesar, pe Iingd formularea teoreticS, Ei confirmarea
practicd, singurul criteriu de judecatd a veracitdfii teoriei
elaborate. De 1a experimentare se poate ajunge la elabo-
rarrea teoriei fie prin formularea directii a principiilor,
fie prin abstractizarea matematicd, cea mai completd qi
necontestatd formi fiind utilizarea ambelor metode. Mo-
22 M. Malita. Modere globale, in ,,Via!a rom6neasc5", decem-
brie 1,974, p^ 41-4,6.
43
delele abstracte saLl corlcrete, ntatematice sau tizice, teo-
retice sau experimentale, o,cupl un loc din.. ce itr ce rnai
i,mportant in teoria cuuoa;terii.
!'OR1\'IULAREA I\'L\TEN1,\TICA -\ LECIILoR
NI\TURII
Elaborarea mai rccentii a teor.iei particr_rlcLr.rr. materiale
din fizica energiilor inalte' a pus. de asemenea. rnulte
probleme car-e nu ;i-au gasit nici o explicare teoretica
comple.tir, nici baza matemalici ltentru 6;eneralizarea teo-
t'iei. Cele mai mr,rlte dintr-e particulele zise elementare
au fost descopelitc in ultima \-rer)le e.xpelirnental, clatoritir
perfec!ionArii tel'rnicii experimenlalc. in clomerriLrl ladia-
!iilor cosmice si lealizalii unol arccc.lelatoarc cle r.iteza a
parliculelor din ce in ce ntaii ntirli. T'coria u.jr_rcat un rol
important in descoperilea par.ticulelor. mate,r'iale. lJxe.rple
celebt'e nu lipsesc. Fotonii aLr fost cle.scoperiti clator:itA
teoriei corltr-tscular- ondulatorii a .lurninii. ca r-ezultat al
studiului fenomenelor. Iotoeleclt'ice. de catt'e Einstein.
Pozitronii au fost descolter.ili cle teoria electlotrica ela-
boratir de Dirac ; Pauli a pr.ezis existenta neutrinului,
ial Jukava a mezonrilui ;r. Toate acestea au aritat cit de
inepr-rizabila este str.uctura miiteri€'i si cit r1e necesard
este elaborarea unei teorii gener.alizate a ltarticulelor,
cale sd rdspundd ;i la pr-oblema, atit de ciisputatd, a
legdturilor dintre singularita{i gi cimpuri. r'espectir. dintre
discontinuu gi continuu. Calculul malematic r,.r tr.cbui sri
facd apel in acest caz, in aceeasi mAsnlai. la algebra
structurilor' gi la topologie. Teoria cuanticl qi teolia I'e-
IativitSlii vor juca un rol determinant in eliiborarea teo-
riei -care sd reprezinte in forna cea mai stiinlificd bazele
fundamentale ale structurii materiei. In acest domeniu,
W. Heisenberg, pe baza descoper{r'ilor ;tiintifice din fizica
particulelor, aratd cf, ,,fizica ntodet.nA rlu ne dd decit o
descriere calitati,vd a stru,cturii fundamentale a materiei ;
trebuie sd incerce, cu ajutorul cercetdrilor exp,erimentale
inaintate, sa parvind la o fonmulare matem,atiia a legilor
concrete care determind *formele,, materiei, particulele
elementare qi fortele lor" 23. Intr-un articol rpublicat in
23 W. Heisenberg. Physique et philosophie, paris, Ed. Albin
Michel, 196f, p. 184.
44
l1tr,l,,r care fAcea o prezentare la zi a teoriei particulelor
,l,.rrrr,rrlirle. W. I{eisenberg arat.a cle asemenea cd
., l,,r'rrrulilm matematic legile natut'ii care stau 'trebuiela baza
l, rr, rrr rt,n€'lor obserrrate si apoi sA ardtam ca din legilc
lrr, I Iotrmulate ale naturii lezultA intr-adevar toate Celer
2a. Dupa pdrelea lui I{e.isenberg;,
'rlr,r'r'\'iL1er( ,,fol.mc,le cle
rrr;rlclic pe care le denuntin-r ltnrticule ..elementare> \-or
lr rlt'linite printr'-o lege a naturii formulata sub forma
rrrt'i ccua!ii diferen1,iale nurlai atunci cind concollitent
r o1 l'i facute anumite iltoteze relet.itoare la comporturea
:'r l rt iiiol respective la li.r-nitele clon-rer.riului analizat. adica.
r
(lr' ('xontplu. pe un infinit spalial.':5.
ilste. neindoielnic, ir-i-r1:ortant sA se giseascl altalatul
rrlrtr.I.natic care sd re1:rezinte legile care gur-errreaza ltar-
lictrlele clementilr-e. fi ,,a1geblic,, sau .1di-
'\cesta poate
It'r'entiali(. sau n-iltemiiticienii
vor grisi alte modalita!i de
lt'lrlezentare a lealitalilor- clin microcosmos ;i a legirtuliiol
rlintle cli.sconlinuu qi contintiu, clintre infinitul nic Ei
rnarele ir-rfinit. Folmulalc,a r.natematicd a iegilor clin na-
trrlir. a teoriilor. a clevenit unu] dintre cele mai impoltante
i nstrLrmente ale cunoerstelii.
RA'ftuNE-\ PURA $I II.\Ttrt1-.\TICr\
N,Iatematica. ca stiin!ii cle-sine.-.stAtatoare, elabor.caza
si conc:epteproprii. carc' pleaca cle )a ralionan'iente iture.
Unele clin acestea se cloleclesc r.rlterior instrumente im-
lrortante in elaboraroer teot'iilor- in sliin{a Ei in actir.ital.ea
practicA din tehnica moclelnA. Nirscut;i clin nevoile viertii
coticliene a omnlni. clin setea lui c.le cunoastere, rnatena-
tica a clevenit treptat o stiin{a de-sine-;slStatoare, cu iegile
sale proprii de clezvoltale. ExistA insir o permanentA lc.-
gaturi si o influenla de leciltrocitate a ei cn to,ate celelalte
ramuri ale gtiintei.
Instrr.rmentele matematic:e trebuie sa fie insugite ltontt'u
a putel fa,ce aplicarea lor ili alte ramuri ale stiinlei. EJe
trebuie si fie dezr,'oltate ltentru a i:utea ldrgi aplicur.ea
lor qi a le utiliza in replezenlari erle re.alitalii obiectir.e,
21 \\i. I.Ici.scnbclg. S/ar.e o actuald o. leoriei particttlt:lttr tie-
rnenla.re. articol ap:irut in vol. Mate.rialisntul clialectic ,si .stiinfe le
nal u,rii, Iluctrlt'sti. Flditura politir a. i-rx;:l. p. 30.
!" Op. cit., p. :t{i.
4i)
la nevoile tot mai arzdtoare ale tehnicii :noderne, ale
societd{ii. Oricit de valoroase sint instrumentele desco-
peritc pe baza rationamentelor pure de calcttl, matematica
r"r., se lrodte izola in tumul ei de filde; ftira riscul de a
deveni doar o Etiinla in sine. 9i r1u o Etiinla pentru
societate.
C:r qi in alte ramuri aie gtiin{elor, 9i in tnatematicd
s-au realizat progrese uriage. In aceeagi mdsura au clescut
qi tendinleIe de fetiqizare a formalismului matematic.
Matematicianul Iloger Apery, care considera cd qtiinla
nu poate fi privata sd recurgd 1a real - aceasta nici nu
e posibil Ei nici ntt e de dorit scria in alticolul .F-or-
matism ;i intui[ie in matematicd: -, extremd a
',Fot'ma r-rnor cirli
formalismului se manifestA prin publicarea
compuse exclusiv din formule ; aselllenea car'li s-ar-r clo-
vedii total lipsite de interes(( 26. Trebuic' r'ecuttoscute me-
riteie deosebite in dezvoltarea matematicii nroderne a1e
grupului Nicolas Bourbaki gi c'ontribulia sa la rispindirea
aceste.i qtiinle, dar in acest grup sint adeseori manifestlri
de for:malisrn matematic acoperite de anonimat' Unii
bor-rrbalii;ti au incep,ut sa strige: ,,.los Euclid 1", ca apoi
sd lanseze : ,,IJn nou Euclid, Nicolas Bourbalii !" Pe bun5
dreptate Apery scrie cd ,,jos Euclid. jos triunghiurile('
este pura demagogie. Geometria lui Euciid ldmine vala-
bila in anumitJ limite, in limitele spaliului cu trei di-
mensiuni, qi acest lucru nu l-au contestat nici unul dintre
matematicieni autot'i ai geometriei neeuclidiene. Pentru
reprezentarea matematica a mariLor spalii astrale au fost
necesote alte solutii geometr,ice acelea descoperite de
Gauss qi Riemann -
care au pet'rlris elaborarea urodernd
-,
a teoriei relativitSlii. Fdrd indoiala cd spa{iile microcos-
mosului cer alte forme de reprezentare. Caile perltru noi
sisterre in matematicd sint tot atit de deschise ca pentru
oricare alte ramuri ale qtiinlei.
lntre matematici Ei gtiinlele naturii. tehnice' econo-
mice sint legdturi directe. Calculul rnatematic permite
elaborarea ;i generalizarea teoriilor', exprimarea prin
simbol,uri a struc'turii, a legilor naturii. Iar clin punct de
r.edere practic, calculul matetnatic sta la baza vielii civi-
iizate a societdlii, de la marilc' ansambluri de locuinle
moderne la giganlii industriei. FarA elabolarea rnatematicd
:6 .,Atomes"
r'r. 24211967, p. 232.
46
,r ur)or' l)l'ocese teil-rnoJ.ogice n-ar fi fost cu putinld reali-
,;rrt'rr nra;inilor electronice de calcul. Toate acestea leaga
,'r 1;rrrit' matematica de Etiinlele naturii gi tehnice. atit
l',,rrllLl cLaborarea teoriilor. cit gi pentru nevoile practice.
\lr',1r'ilctizarea matematica. formali,smul matematic con-
',lilLric r-rret,ode de caLcul care perrnit elaborarea de ecualii,
rlr. sistene. generaiizarea teoretica, exprimarea prin m5-
rirni si structuri a legilor care stau Ia baza fenomenelor,
;r rt'irlita!ii fizice.
llidicindu-se impotrir,a concepliiIor matematicienilor
lolr.naliqli, R. Apery i;i pr-rne probiema dacd din cauza
.,r'r'ua{iei personale a observatolului((, a erorii de obser-
r irlc si impellecliunii instrum,entelor trebuie distrugi ochii
si slAlir-nate instrumenteLe. Acest rech,izitoriu impotriva
ncclctelminismului. a formalisnului s-a nascut clin cet'-
< r'talea ;tiinlifici a legilor n-ratematice.
Irormali.;tii care stligd : ,rJos Euclid", ,,IJn nou Er-rclid.
Nil<olas Bourbaki" ar putea sd le strige : ,,Regele a
mulit.... trdiascd regele - l" _- opun matematica clasicd ce-
iei moderne, fdrd s5 recunoascd cd cea modernd s-a dez-
vollat din c:ea c'lasict5, cd aceea care este azi modernd
(rrceazd bazele ca miine sd intre in clasicism, dupl ce a
generat teorii noi. Dupd teoria numerelor a urmat teoria
ansamblurilor, qi, cum scrie Apery, ,,existenla ansamblu-
Iui de grupuri implici contradiclia", aceasta determind
interactiunea intre grupuri, deci migcarea, dialectica. Dar
ieitd cd nici teoria ansamblurilor nu mai satisface Ei punc-
tul de vedere cel mai modern este cel aI categoriilor. In
acest studiu, matematica a dat direct peste filozofia mo-
dernd, materialismul dialectic, Ei a ajuns la aceea;i bazd
conceptuald cu aceasta.
Tot aga sistemul cartezian al spa{iului in trei climen-
siuni a creat bazele pentru a se ajunge la continuu cvadri-
dimensionai spalio-temporal, care a devenit Ei eI repede
insuficient pentru a putea sta La baza interpretdrilor
Etiinlifice ale fenomenelor din univers, ale reflectdrii ior
obiect,ive. Se discutd acum Ei se incearcd elaborarea unui
sistem de coordonate cu cinci dimensiuni. Care este cea
de-a cincea di,mensiune ? Aq propune un continuu-discon-
tinuu cinquo-dimensional exprimat prin masS-spafiu-
timp. Dar asemenea sisteme matematice nu par acum
posibile, degi realitatea fizicd reprezentatd prin con.stanta
47
universale a lui Planck arata ca este posibilir elaborarea
unol teorii matematicL. in mirsnla sir leprezinte aceastd
realitate obiectir,i.
Nr.,\TEMATICA $I FILOZOFIA
Din toate timpurile au exislat relalii strinse intre
sisternele filozofice Ei ;tiinIa mdrinrilor. Daca insd ori-
ginea. formarea, transformal€a $i dimensiunile lumii erau
preocupari cle naturl spirituala, r'amurile matematicii,
aritn-retica ;i geon-retria la inceput. a.lgebra ;i analiza mai
tilziu. au rezultat din preoculnrile practicii umane in
domeriiul vie!ii mateliale. Filozolia generaliza practica
tu-nani intr-un sistem al iuunii. intr'-o cortcelt!ie despre
lume. iar matematica genel'aiiza in ;tiin{a. lllin ecuafii
pentlu mdrimi, prin propozilii ltentru strr-rctuli, necesitafi
lezultate din toate don'reniile 1:r'acticii sociale. Dar chial
in epoca contempolanA aceasta este un fenomen curent.
lntr-o prezentare de tnare actr-ralitate a teoriei probabi-
litiifilor Ei statisticii matematice. M. Iosilescu, Gh. N{il-roc,
R. Teodorescu incep clt aceasttl apl-eciere: ,,Teoria pro-
babilitdtilor este o disciplinl tniitematica ar;a cttm este
geometria qi analiza. Iegitd din experienld. ca li acestea,
dupa ce a dat conceptelol sale o formd riguros matema-
ticd, ea este acum in misurri sir se intoarcit la experienla
pentru a cuprincie 5i a inte'r'11'eta intir.rsc categolii de
fenomene" 27 ; grupul de rnatc'n,'aticieni N. Rourbaki con-
sidera de asernenea cd datorita experiert(ei ;i in focul
criticii s-au elaborat reguliie rafionetmentului male,'rlatic 28.
Plin natura preocupdr-ilor sale. matematica a favolizat
elabordrile teoretice in propriul domeniu, in afttrd de a fi
fost un instrument hotalitol in elaboralile teoretice in
stiinlele experi,mentale. Trecelea de la geon-retria eucli-
dianir. care s-a nirscnt clin practica n-rasulii spaliilor, la
geometria spaliilor curbe liermannienc s-a fAcut pe calea
gindilii teoretice, ca apoi i.Lceasta sa-qi giseasca pliu
teoria lelativitSlii einsteiniene o confirmare cle mare va-
!t M. Iosifescu, Gh. llihoc. Il. Tcodcrrescu. Teoria probabili-
tdlilor si statistica tnatentutic[t, Buc'ulesti, Edittrll telrnicii, 1f)66,
p. 7.
)' Ibidern, p. 24.
4B
l,,,rrr'lrr';rctica;i teoretica in fizica si cosmologia contem-
1,, 'r,rr,r. l'rocesul de elaborare
a instrumentelor rnatelna-
i, , l,.t'rolulie a gindirii matematice este reversibil.
practica
lt
instrument *
1t
teorie
'[r r'poca contemporand, Ia nivelul atins de ;tiin{ele
l.,r'r,ticc gi experimentale, punctui de plecare nu mai
, ",1r' nutlai practica, experienla satl obset'varea. ci 9i
,rlr',trrLctizarea. teolia lor, a cdror verilcitate va I'amine
lrl tliter'lul practicii. Se pot da exemple : teoriu cuan'ticd
,r ltzLtltat din experimentdrile qi observarile in domer-riul
rrtliiLtiilor negl'c'. ca instrumentul matematic sa iie des-
, opclit mai tirziu prin teoria matricelor 5i teoria proba-
l,iiitirlilor ; teoria relal"iuitd{ii s-a elaborat mai intii ca
lt.zrrltnt al gindirii matematice qi a fizicii teoretice. ca
rrpoi sir se confirme prin obselvari astronomice gi experi-
rnt'nliil-i in microfizica.
Disciplinele matematice :rr-t inriurit mult disciplinele
l'ilozolice, gnoseologia qi epistemologia. Axiomele mate-
rniLtir:e. aritmetice ;i geometlice ofe'la filozofilol clin toate
tinrpLu'ile exernple de adevaruri absolute, iu timp ce
algebla. analiza, topologia sint expresia dialectica a rde-
vi'rrurilor relative. Noliunea de adevar iu tnalematicit a
1'ost obiectul unot' dezbateri neintreruptc care s-au conl-
plicat odilti cu extinderea instrumentelor matematice in
rlomer-riile teoretice. ,,Mertematicienii considera N. Rour-
l>al<i erau intotdeauna convinsi- ca ei de'moustleazd
-
..aclevir|nri'> saLl '.propozilii ader.Srate- ; o aseulerlea con-
rtingclc nu poate fi, e'u'ident. decit de ordin sentimental
sau rnetafizic, qi nu poate fi justificata plasindu-ne pe
tercnul matemalicii. nici mdcar nu i se poate da ult sens
cale sir nu fie o tautologie. Istoria conceptului de adevir
in nratematicl !ine deci de istoria f ilozof iei. ;i nu de
aceca a materniiticilor ; insa evolulia acestui concept a
arvnt o influen!a incontestabila asupra maten-rllticiior' 9i
din aceste motive nu putem s-o trecent sub ticere'( 99.
Conceptr-rl de adevil a preocupat pe filozo{ii din toate
tirnpr-rrile. Dal este in acelaqi timp ltroblema cetltt'ttlil
'i x. e.rrrlroki. op. cit., p. 2l-22.
4:)

in oricare ramurd a ;tiin{ei. Cornel Popa. in Teoria
cunoa;terii, acordd un rol important si dezvoltd un intreg
capdtol despre teoria adeudrtLlui. C. Popa considera ca
,,adevdrul este o proprietate a propozi{iilor declaratir-e sau
a enunlurilor ce pot fi formulate fie in iirnbile naturale,
fie in limbajele spe'ciale proprii diferitelor cliscipline
qtiinlifice( 30. ConcL.ptul de adevdr este unic, fie ii eI
exprimd o realitate matematica. sau fizicd, sau filozofica,
in limbajul specific ramurii. Materialismul dialectic, ararA
C. Popa, defineqte conceptul de adevdr in forma sa cea
mai genericd : ,,Adevdrul este corespondenfd. sau cotrcor-
dan[d. dintre confinutul inJormo[iottal aI propozi(iilor noas-
tre ;i starea de fapt a LucrtLrilor" 3l. AdevdruL este cleci
filozofic sau rnatematic, fizic sar-r chimic, clnpd clun ex-
primd o stare de fapt din ramula re-spr.c1irri, cu cleosebirea
cd in filozofie ader'5rul este exltr-esia cea mai gc.ncrald
a starii lucrurilor, a existenlei. Adevarul, ca si fie va-
labil, trebuie si leflecte realitatea obiectiva. In teorie
trebuie sd fie confirmat de pr-actica, in practica sociala
trebuie sa fie confirmat de viata.
Matematica nu este numai un instrument de calcui
pentru practica, un mijloc de folmulare teoreticS, iu ex-
presia cea mai generala. Disciplinele rnatematice contem-
porane, cu abstractizdri clintre cele mai sofisticate. s-au
extins in toate ramurile Etiinlei, sint pe larg folosite in
curentele filozofice, in toate activitalile sociale, in elabo-
rarea modeluJ"ui general aI lumii. Interconexiunea clintre
disciplinele filozofice Ei matematice. intre acestea 1i toate
ramurile qtiinlei moderne, de la fizicd, chimie si biologie
1a etnografie, lingvisticd qi literatnrS, este atit de strinsa,
curaoaqte o extindere atit de mal'e, incit n-ar fi de conceput
o teorie modernd, o realizare practicd de anrrerguri fdra
o contribu{ie pluridisciplinard.
POLIVALENTA NIATENIATICILOR
Este neindoieinic ci matematicile intervin in lotrte
ranurile gtiinle1or naturale, tehnice, economice, sociale,
cu efecte de natura teore'tici si practici. A. Lichnelou,'icz
30C. Popa. Teoria cunoa;lcrii, Buculcsti, Editulit stiintifild,
I$73. p. 120-121.
37 lbidem, p. 123.
50
,rr. rlql'1v[1lc cincl afirma ca exista o ,,,po1ivalenla a mate-
rrr;rlicil()r'u'32. ln ce sel1s trebuie interpretati polivalenla
rrr;rltrrrtticilor ? ln ideea dezvolt:rtd de A. Lichnerowicz
,,r olicirte: cttnoa;te mate'matica se poate inilia in orice
r,rnllli-r. de qiiinla. ,.ceea ce face ca cineva care lucreazd
r r iinrir istica sa poatA sA se inilieze in economie mai
r,,P,.ilr.''prin matematici(( 33. Inilierea in economie se poate
legile specifice acestei ramuri a Etiinlei'
r.,,' ,,
'trliaiind
, rrrrostin!e1e mat"ematice te pot ajuta sd inle1egi unele
r,,,rrt'rlalizdri, a cdror struct'.trii permite matematizarea'
..\{atematica este, in esenld. sursa de economie de
,l,,,,iile" 31. afirma A. Lichnerorvicz, sintetizind intr-o
l,,r.ntii foarte concentratd ro1ul matematicii in cunoaEtere,
gi,-,Jit". Calcul,rl matematic este gindire concentratd'
',,
\, ,istd formd de reprezentare prin calcul matematic
-
procesului de gindire
r) u leclttce cu nimic importanta
, ornpleti asupt'a esenlei sau {enomenului concentrat in
r,t.rratii. permite in schi'-rb r-rnificarea p.ir-r calcul a teo'iei
si E;cnelalizarea in domenii cu acceaqi structurd' Mate-
rnlrtica este o sursa cie economie de gindire in mlsura
rn care procesul rellrezentat este pl-ofund cunoscut'
.'\cleseori se pr'tblicir cir'!i 5i irrdeosebi articole cat'e
1r'aleazi probleme a1e Etiinlelol natttlii printr-un ryit' ne-
sl'ilqit de reprezetltdr:i natenlatice, farA nici un fel de
interpretiri sau concluzii de naturi teoreticA sau practicd'
I)c cete mai multe oli acest limbaj devine pdsiresc' E
eleu cle conceput daca sint mu1{i matematicieni care iI
lrot chiar descifra. In acest caz trebuie sd ne punem in-
trel:area : ce este util ? Sd ne ocupdm cu descifrarea re-
lrrezentdrilot' matematice, satl sd ne ocupdm cu elaborat'ea
ieor-iei qi a legiior specifice dorneniului studiat ? Desigur
t'ir o imbinare justa intre aceste doud aspecte, aEa cum
lc, gdsirn in m^riile teorii contemporalte, teoria relativitalii
si leoria informa{iei fiind exemple edificatoare. pune
stiinla in situatia ca tnatematica sa fie insuqitd 9i rds-
lrincliti in toate ramurile sale.
In ltrclarea Les malhematiques modernes, in care se
lace o succintd prezentare a dezr:oltdrii matematicii pini
32
,,L'Exprcss" din B-14 ianuat'ie 1968' p. 59.
33 lbid.
:rI Ibid.
51
 in zilele noastre. Andre Warusfel, intr_o formd consicle_
rabil simpliJicatd, prezinta in felul urmator organiar.iirla
teoretica a matematicilor contemporane 35 :
A PI.IC,,\l'I I
(goornctric, nrecanici-r,
1;rol>abiiitirti...)
.\I-GI]I] It A
I-t N
fOI'OLOGIA
Gl:-\I'R.\],4
:\ceastti replezentar-e simptificatai at.e mat.ea c.alitate
cle a da o viziune clara a iegaturii care se reajizeaza
intre logicA, ;tiin!a gindirii, filozofica in esen!i. ;i clis_
ciplinele matem;ltice cele mai moderne, in care'legitLrr.ile
dintre algebra, care reflectd discontinuitatea colpr_rJcr_rlard,
;i topologie, ce reflecta continuitatea spatiala, ieltrezinta
sinteza mate'ratica a existenlei univeisale
sale in aplica{iile practice.
;i legtiturile
In aceste concli{ii, cind matematicile sint din cL- ir1 ce
mai solicitate de toate celelalte ramuri ale ;tiinlei. ir"rsu-
;irea celor mai moderne sisteme de calcuL cere o pregritire
"speciaia, care trebuie sa inceapa din primele tiepie ale
invdtamintului. Aceasta a clevenit o pieocupare
ltubiica.
3i Collection Micro<'osme,
Le
Editions du Seuil. 1U6tJ. p. 21.
ra?Jon cle la sciencc,
I i I,, \ ( )I,I].I.Iz\ N'I,,\TEMATICA
lllvista francezd L'Etpress publica un interesant ar-
tr, rrl :;rrb semndtura lui Gerard Bonnot, semnificativ in-
lrlrrl;r1 Nrr .se mai trdie;te fdrd rnatematicd.36, care tra-
t,,,r.,;r problema discrepanlei dintre evolu{ia rnatematicii
'..r lrlcrlurea acestei discipiine in ;coli. Numai cu mate-
rrr;rlicu clasicd nu mai e posibil sd se pregateascd tineretul
1 ,.rrlru disciplinele Etiintifice, tehnice gi economice. care
, , r t Lrn.o;tinle vaste Ei moderne de calcule gi analize
rrr;rlcntAtice. Cunoscutul savant francez Andr6 Lichnero-
L\tti\ rvicz spunea: ,,Este vot'ba de a gti dacd umanitatea este
l;r rrrrrllimea propriilor sale descoperiri, dacd ea este ca-
l,rtlrilii sa asitnileze rerrolutia matematica pe care a reali-
,:;rl o". Una dintle problemele cele mai arzatoare care
',1;rrr jn fala oan-renilor de qtiinlA este de a face accesibile
,rrrrostin{ele noi, a le prezenta in formele cele mai siinpie
posibile, a le exprima intr-un limbai accesibil.
l)itltizan aL introducerii in inr,ratamint a istoriei ma-
Ir,nrat.icilor Euclid rafiona logic pimi la un punct
l,iclrnelorvicz - defineEte matematica -,
astfel : r,Matematica
,'st(' Lrn limbai clar. fari echivo,c. Este un instrurnent de
rirrrclire, care, bine intlebuinlat, permite omuluri sa atace
tlilcc't. dar logic orice problemd, indiferent de domeniui
rlc activitate. In ai doilea rind, tnatematica a devenit un
;Lrrxiliar indispensabil in toate celeialte discipline, deci
rrctivita{i. $i este una dintre problemele pe care gi le
l)unc'o lara care aspira la pr-ogres. Gt'adul de cultura ai
rrnei lari incepe si se masoare astdzi dupd nivelul ma-
It'nratic mediu al locuitoriloi sai"37. $coala romAneascd
r I ' n-ratematica, cunoscuta priu rezul.tatele obtinute in
rrrtrlte discipline matematice, a creat ba.z:.r participarii
;rctive a acestei ramuri fundarnentale a ;tiin{c.i in acti-
vitatea pentru dezvoltarea multilaterala a socialismului
in RomAnia.
Introducerea in inva{amint a istoriei matematicii este
indicatd de faptul ca aceasta ramuri a gtiinlei are o
t'r,'olutie care meritd sd fie studiatd, dar nu buchisit5. de
t'lerri, asa cum se studiaza er"olulia tuturor teoriilor sau
a rannurilor Etiinfei. Paul Langevin, ace,st strdlucit fizician
36 G. Bonnot. On ne ptus
rslt sans moth,in L'Er:pres.s., nr. 836.
A. Lichnerowicz. Int,d.sdmintul matetnatic
3r
l,:rlis, - auriliar
tuturor d.isciplinelor, in ,,Romdnia liberd,, din 11 octombrie
at,
1969.

52 53

francez, avea dreptate cind scria inca in 1938 : ,,l\Iate-
maticienii sint congtien{i ca noliunile cu care lucreazd
evolueazd de asemenea ; este sigur ca noliunea de numdr
de la inceput qi trecind prin diferitele stadii de continuu
qi discontinuu, teoria mu1limilor etc. reprezintd ceva ce
comportd o adevdrata construc{ie, exprimabild in limbajuL
logicii Ei maternaticii, qi unde aportul matematicii pare
sa joace un rol considerabilt'38. I[atematica evolueazi
continuu, perfec!ioneazd instrumentele sale, elaboreaza
aitele noi, este mereu in actualitatea gtiinlifica, gi ar
trebui sa fie Ia stadiul in care s-a ajuns in Etiinlei
-
cu un pas inaintea -
celorlalte ramuri aie sale. Mateinatica
s-a introdus in toate gtiinlele ca mijioc de generalizare
teoreticd, prin simboluri, de reprezentare concentratd a
legilor, ca instrument tehnic pentm realizarea celor mai
indraznele proiecte de instalalii industriale, construc!ii,
rnaEini cosmice. Iata esenlialul revoluliei in matematicd,
care reprezintd mult mai mult decit jargonuJ. preten{ios
al abstractizdrii convenlionale. Chestiunea este de a cobori
matematicile de pe piedestalul lor de revelalie, inaccesibil
gi uneo,ri plicticos, de a le transforma intr-o Etiinla ca
celelalte, intotdeauna supusd cercetdrii, noului gi care se
preteazd neincetat 1a descoperiri. Apelul Ia spiritul noii
matematici n-are alt scop. Matematicienii care s-au izoiat
in turnul de fitrdeg al abstractizdrii trebuie sd gdseascd
poarta de ieqire inapoi spre realitate, indeplinind astfel
marea Ior misiune in teoria cunoa;terii, in toate ramttrile
Etiintei, in dezvoltarea societdlii in ansamblu.
38 P. Langevin. La pens6e et l'action, Paris, Edi.tions
L964, p.127.
t .r 1r i lolr-rL itl III-1ca
RI|ALITATEA FTZICA $I CUNOA$TEREA
$'t'r rNTrFrcA
l)e mirsulir ce strltctura atomica a inceput sd fie cu-
rroscritii qi fizicienii pitrundeau mai adinc in cercetarea
:rrrbatomicd. noul clomeniu al miroobiectelor, necunoscut
prnir atuuci. celeil cunoltinle qi metode de analiza teo-
r t'licii nu nrtmai diu domenitil Iizic. dar Ei din cel mate-
rnat ir'. o nortii mctoclii clc girldile care sd cAlduzeasca
<'t'r'r'r'tiu t'it in iL<'cst lirbirirtt iniinit a1 microparticulelor,
;rtrl rlr, grt'rr rlt. pirlntrts. Dc lit ir-rccllutul secoLului. teoria
( uirnti(ir lL lrri I'llrtcli si tcrtria ctttttlticd a luminii a 1ui
llirrstcirr. ial clrrpii ttn piitt'al clc veac gcne'ralizalea acestei
tt'orii cle catre Broglie la toatc ltarticulele materiale 9i
vcrificarea sa experimentala deschideau cdile pentru pd-
trunderea cunoagterii gtiinlilicc' mai adinc, in do r:eniul
subatomic.
La inceputul secolului al XX-lea descoperirile din
stiin{eie naturii qi tehnice deschideau noi cimpuri neex-
plorate din domeniul cuuoa;terii. Revolulia din qtiin!a
1i tehnici se manifesta in toate domeniile teoretice qi
experimentale, atingea dirnensiunile altadatd inabordabile,
<le Ia rnicrolumea particulelot' infinitesimale la macrocos-
mosul fara limite.
Legile mecanicii clasice nu mai rdspundeau la feno-
menele cuantice ale microobiectelor, ceea ce a condus
in anii doudzeci ai secolului la elaborarea de cdtre Broglie
a mecanicii ondulatoare, iar E. Schrtidinger stabilegte
relatia matematicd a func{iei de undd. Vechile iustru-
mente matematice de atalizra nu mai corespundeau.
W. Heisenberg introduce calculul m'atricial gi descoperd
sociales, cunoscuta relalie care-i poartd numele. M. Born introduce
55
calculul probabilita!ii in noua mecanicd cuanticd. Cu
aceste descoperiri epocale se deschide In 7927 ct+nosctttul.
Congres Solvay, in care unii dintre marii fizicieni orien-
teazd mecanica cuanticd pe cdile nedeterrninismului gi
ale probabilismului.
Aga cum 1a inceputul se'colului, atunci cind teoria
atomica se afirma pe tari,mul Etiinfific, au apArut ase-
menea curente neqtiin{ifice ca energetismul lui O.swald
sau empiriocriticisrnul lui Mach, in momentul cind se
contura noua teorie cuanticd apar asemenea curente in
cunoaEterea qtiinlifica ca nedeterminismul lui Heisenbelg,
probabiiismul lui Born, complementaritatea lui Bohr, care
extind concluziile lor pozitivi,ste de la fizicd la filozofie.
Se contureazi in mecanica Ei fizica cuantici doua curente,
unii fizicieni, ca Planck, Einstein, Langevin, Broglie,
Curie, Blohinlev, Max von Laue qi allii. suslin posibili-
tatea de a cunoa$te leatitalile fiztce, care existd in mod
obiectiv qi independent de gindirea omului, Ei apar':rte1e
utilizat: in observare Ei experimentare, in timp ce Heiserl-
berg, Born, Bohr, Pauli, Dirac se situeaza pe poziliile
inabordarii epistemologice a domeniului cuantic. Faptul
ca fizicieni care au avut o mare contribulie la dezvoltarea
fizicii cuantice au aderat la conceplia de incertitudine, la
probabilismul fizic, a determinat qi cur'"sul nedeterminist
in fizica cuanticd, cu toate cd un alt grup oponent, fortnat
din savanfi renumili, s-a opus acestui curent. Disculiile
Etiinlifice s-au transforrnat in dispute filozofice, polemica
asculitd se manifesta in comunicdri acade'lxice, in arti-
cole de revistd, in corespondenla particulari. Grupul ne-
determinist ciqtigase o mare autoritate qtiinfificd pentru
ca a folosit in elaborarea me'canicii cu'antice instrumente
matematice de mare valo'are Etiinlificd, care le-au permis
sa descopere qi ecualiile sau relaliile fundamentaie din
mecanica cuanticd. Inte'rpretarea fizicd qi mai ales filo-
zof.ica a acestor relalii era diametral opusd valorii 1or
qtiin{ifice in elaborarea bazelor teoriei cuantice.
Lupta de opinii dintre cele doud curente din micro-
fizica teoretica s-a extins foarte repede Ei in filozofie,
ceea ce dovedeEte incd o data legatura indisoiubili a
acesteia cu gtiinleie naturii.
ln cartea sa Fizica ;i JilozoJia, Werner Heisenberg
exprimd bazele filozofice ale nedeterminisrnului Ei corn-
plementaritd{ii. intr-un capitol in care expune dezvoltarea
ideilor filozofice de la Descartes pina la noua situalie
56
r r rrrccarric'a cr-ranticd. el incearca sd combatd pe fizi-
, iurii c'are pJ.eacA in elaborarea teoriilor de la reaiitSlile
lrz.icc. El alat5 cd interpretarea gcolii din Copenhaga se
lrvtl'ivir p-: principiul ca ,,nu putem neglija faptul ca
:,rt iinlele experimentale sint elaborate de oarneni : ele
n lr sr\ marginesc sa descrie gi sd explice Natura ; ele
'rrrrl pir'li de interacliune intre naturd gi noi; ele descriu
rlrl rrra a$a cum metoda de investigare ne-o relevd(( 1.
l'l:;lr' .subiectivismul introdus in fizicd pe seama instru-
rrrr,rrl,elor de mdsurd, a metodelor de invesligare, care
:;rrrt mai mult sau mai pulin perfecfionate. De aici
I lt'isenberg trage concluzia absoluta ca oamenii nu pot
( urloaste realitatea f.izicA, realitatea obiectivd, deoarece
;rpirratele de experimentare deformeazd aceastd realitate
si clecl numai matermatica. care se bazeazd pe raliona-
rlLcnte, poate sd reprezinte realitatea. A contesta gtiin-
!r.lor experimentale capacitatea de a putea descrie reali-
lirtea obiectiva este impotriva mileniilor de civiliza{ie
ttmand. Matematica poate sa reprezinte prin calcul reali-
1irli obiective, dar nu poate sd Ie descrie fizic, nu le
poate reda decit legic. Natura poate fi cunoscuti prin
observdri directe sau pentru dimensiunile inabordabile
rlilect sirn!urilor prin inermediul aparaturii tehnice, prin
rlescoperirea legilor care guverneazd f enomenele, prin
claborarea unor teorii in masura sd treaca examenul
verificarii experimentale sau al observd,rii gi masurilor.
Pcntru fizic6., matematica este un valoros auxiliar to-
tuqi auxiliar care permite sa stabileasca prin -calcul
- sa generalizeze unele 1egi. Aceasta nu
realita{ile fizice,
exclude posibilitatea ca matematica sd deschidd cdi de
cercetare pentru unele realitali in f.izicit. Dar nici in
acest caz cunoagterea nu este reprezentatd numai prin
abstractizarea matematicd.
Fizicianul sovietic D. I. Blohinlev considera ca
$coala din Copenhaga este pozitivistd, fiindcd neagd de
la inceput existenta obiectivd a materiei, Iimitindu-se
la ordonarea rezultatelor de observare Ei considerind
Iizica clasicd gi cuanticd nu ca reprezentari ale lumii
obiective, ci niqte constructii matematice. Dacd intro-
ducerea calculului probabilitafilor in teoria cuanticA i-a
dat o bazd solidd qtiinlificd, introducerea probabilismului
1 W. Heisenberg. Phgsique et philosophie, Part1 Ed. Albin
Michel, 1961, p. 81.
57
filozofic in aceastd teorie a indepdrtat-o de baza sa Etiin-
fifica. Construclia matematicd in fizicd este valabild dacd
reprezintd Ei o realitate fizi'cd, dar pentru Heisenberg
ceea ce existd nu este realitatea fizicd, ci expresia sa
matematicS, ceea ce a pus fizica heisenbergiana cu capul
in jos. Recunoagterea existenlei obiective a materiei este
de aceeagi natu'ra pentru domeniul microobiectelor', al
particulelor Ei cimpurilor, al fizicii cuantice, ca 9i pentru
domeniul macroobiectelor, al ftz,icii dasice. Realitatea
obiectiva exista Ei se rnanifestd, indiferent daci este
direct sau indirect accesibila senzorialului. Reflectarea
este subiectiva Ei prin aceasta relativS, dar prin aceasta
nu se schimbd caracterul obiectiv aI realitalii fizice.
ln cunoscuta sa lucrare Logica ;i descoperirea ;tiin-
[ificd, Karl R. Popper consacrd un capitol intreg de ob-
servalii cu privire Ia teoria cuanticA. Popper i;i propune
sd analizeze gi sd clari[ice in lumina teoriei probabilitalii
,,punctele cele mai obscure din teoria cuanticA modernat'.
Popper considerd ca fizicienii au lasat puncte obscure in
teoria cuanticd deoarece existd o ,r[ard. a nimdnuft, care
se intinde intre logicd Ei fizici. Astfel, concluziile inde-
terministe ale lui Heisenberg nu se detaqeaza din relaliile
matematice, ci mai degraba sint con-cluzii speculative, Ei
nu o consecinta logica deductibild din relaliiie teoriei. Pe
aceasta baza, Popper considerd cd, ,,mai muJ.t, aceast6
ipotezd adilional5 a lui Heisenberg este o veritabila con-
tradicfie, cum voi incerca sa demonstrez, ctt formulele
teoriei cuantice daca ilcestea primesc o interpretare sta-
tistic6('. lntr-adevar', Poppet' facc o analizi qtiinlifica a
relaliilor din mecanica cuanticd descopclite de IJeisenberg
Ei combate interpretarea indeterminista datir ace^stor re-
la{ii. trroarea posibild fiind de mdrimea L (constanta lui
Planck), atunci cind determinarea unui numdr cuantic
se face in dauna celui de-al doilea numdr cuantic, orice
rnisurd a pozi{iei (A,) se face in detri'mentul posibilitdlii
de a determina momentul (Ll>,) din relalia Heisenberg
L,x.L,p,>
h Dupa ce mai intii imbrdfiEeazd empirismul Ei poziti-
4n
Popper considerd ca teoria cuanticd interpretatd in ter-
meni statistici nu impiedicd mdsura precisd, individuala,
a constantelor fizice a particulelor materiale din dorne-
niul cuantic, gi altd concluzie nu poate fi decit metafi-
5B
zi<'a : ,,Faptul cd Heisenberg respinge conceptul de. par-
,'',,', qi'ca vorbeEte de ..mdrimi manifestd
neobservabile-
t'lirl influenla ideilor fiiozofice Ei indeosebi pozitiviste('
l)op1rt,r aratd cd n-au nici o baza logica pretinsele p-robe
,;r'rirasurile precise ale poziliei Ei momentului ar fi in
corrtradicfie cu teoria cuanticd.
Re1aliile Heisenberg din teoria cuanticd sint de o mare
'qtiinlificd,
virloare sinf fundamentale nu numai in teoria
ctrrtnticd., dar Ei in teoria materiei, fiindca ele exprimd
It'giitura cuanticd a elementelor principale ale existenlei :
rnasa, spaliuI gi timpul, specifice materiei in miEcare,
<'onexiunii dialectice intre constantele fizice ale existen[ei
primare.
Plecind de La concepliile sale p'ozitiviste, Werner ilei-
scrrberg defineEte reaLismul ca realism practic,. realism
clogmaiic qi realism metafizic. ,,Realismul practic prgsu-
pune ca exista postulate care pot fi redate obiectiv qi ca,
ile fapt, cea mai mare parte din experienla vielii coti-
diene-constd in postulate de acest gen... Realismul practic
a fost gi va fi intotdeauna o parte esenliald a gtiinlelor
experimentale('. ,rRealismul dogmatic- proclamd cd nY
existd postulat pr:ivind lumea materialS care sd nu poata
fi redai obiectiv". ,,Realismul metaJizic merge mai de-
parte decit realismul dogmatic Ei declara ca 'Iucrurile
existi realmente',(' 2.
Din aceste enunldri rezultd cit de confuze sint no-
liunile de filozofie pentrru Werner Heisenberg.celRealis-
mul metafizic este pus pe seama lui Descartes, prac-
tic pe fil,ozofia lui Kant Ei cel dogmatic este atribuit lui
Einstein. In fond, toate aceste enunldri nu urmdresc
decit o singurd lintd, aceea de a ardta ca nu este posibil
sd cunoaEtem realitatea fizicd, cd aceasta poate fi redatd
doar prin calcul matematic, aqa cum este, de exemplu,
relafia de incertitudine, care reprezintd totuqi o realitate
fizica in lumea microobiectelor.
visrnul, dar numai in mdsura in care acestea ne pun in
gardd impotriva ,,utilizdrii naive a termenului de *exis-
tentd,'s, W. Heisenberg se indreaptd impotriva acelor
,rteze filozofice care vor ca orice cunoaEtere sa fie de-
2 W. Heisenberg. Phgsique et philosophie, Paris, Ed' Albin
Michel, 1961, p. 82.
59

finitiv londata pe experienlau 3. postulat cat'e a fost va-
labil in mecanica clasica. Heisenberg considerd cd posi-
bilitd{ile de a mdri cunoqtin{ele noastre in domeniile
profunde ale naturii sint limitate de faptul ci nu putem
patrunde in aceste domenii decit indirect. grafie celor
mri perfeclionate instrumente. Cu aceasta se pune ia in-
doiala valabilitatea rezultatel'or- obtinute de intreaga acti-
vitate experimentald din stiintd. ceea ce contlavine fap-
telor cunoscute ;i r,'erificate in activitatea teoreticd gi
practicl din toate domeniile gtiinlifice. Oamenii de ;tiin!6
perfectioneazl neincetat instrumentele de observare, m5-
sur5 qi analizS. De la microscopul optic cu care biologii
a',r descol:erit celula pina Ia microscopul electronic, care
patrunde in tainele asirniialiei celulare, de la telescopul
cu care astronon-rii secoiuiui ai XVI-leit descol:ereau ste-
lele altddatd nevirzute la radiolelescclapelc care att des-
coperit recent pulsarele este o cale lungl. care va con-
tinua, de perfectionare a mijloacelor de obserr,are di-
rectd, in profunzimea micro si macrocosmosului.
Heisenberg scria : ..1n cursul discu{iei cu privire la
interpretarea de la Copenhaga a mecanicii cuantice s-a
subliniat ci noi utilizam conceptele clasice pentlu a
descrie echipamentul nostru experimental qi, nrai ge-
neral. pentru a descrie, partea lumii care nu apartine
obiectul,ui erperien{ei" 4. In aceeasi perioadir. accelt'ratoa-
rele de particule gi camerele cu brrle lcalizar-r cxlteriente
qi inregistrau fenomenele din clonrenitrl inr,izibil aI micro-
fizicii palticulelor materiale. S-ar-r clescopc-r'it 1rc aceastd
bazd experi'mentala un numdr- r-nalc dr: pitlticult clemen-
tare. Heisenberg revine qi sclie : ,,Experienlele ficute
cu ajutorul radialiei cosmice sau a malilor acceleratoare
au relevat noi caracteristici interesante aIe materiei...
In fapt, aceste experien{e au probat complet mutabili-
tatea materiei(( 5. Dupd cum criteriul adevarului este
practica, criteriul teoriei este experimentarea, gi aceasta
este valabii pentru oricare domeniu din macro sau micro-
profunzimea naturii.
Descoperirile cele mai recente din fizicd l-au obligat
pe Heisenberg sd recunoascd valoarea experi,rnentdrii in
cunoagterea realitSlii, a materiei qi sd scrie in capitolul
3 Op. cit., p. 86.
a Op. cit., p. 93 (subl. ns.).
5 Op. cit., p. 182 qi 183.
60
,slnr('lu?11 moteriei din lucrarea citata : ,,Putem spera ca
r,lorlrrrilc. combinate ale experienfelor din regiunea de
lo;rlle ir.ralte energii qi analiza matematicd vol conduce
rrrlr o zi la conpleta infeiegere a unitdfii materiei( 6. Agn
r., r'ir. on-rul de qtiin!5, cafe nu poate sa nu I'ecunoascd
r;rlo;rlt'a rnarilol rezultate oblinute in experimentariie
,lrrr clomeniul particr-rlelor materiaLe sau al energiilor
rrrrlle, cum i se mai spune, ca atunci cind devine filozof
rrr c'irpitolul urmdtor Limbaj ;i realitate ht Jizicd., unde
n r('('l)c sa treaca la interpretari de naturA filozotica. sa
llrrpalA agnosticismul specific inter.pretarii nedc-terministe
.r l'izicii cuantice : ,,lnsi atomii sau particulele elementare
rrtt sint atit de reale; ele formeazd o lume de potenliaii-
lir!i sau de posibilita{i mai degraba decit o lume de lucruri
';rrrr de fapte'. 7. Totugi. ace.stea ntt mai sint atit de reale,
rrrr suni ca verdictele nedeter,ministe din epoca interpre-
'l iirii
subiectiviste din mecanica cuantica. A considera
Irrnrea atomilor nu,mai o potenfial,itofe, negasind realitatea
ci concr-etd, inseamn5 a nega toate rezultatele oblinute
rn l'izica atorlricd, in acest secol cincl s-a descolterit mo-
,: k-ltrl ;i structura atomici, fisiunea r;i fuziunea atomica.
Nu acelea;i pAreli ale Max Rorn despre valoarea expe-
lir-nentarii pentru cunoasterea naturii. a reillitalilor fizice.
Trr lucrarea sa ErTteriet{a ;i teoria in Jizicd., el scrie : ..1i
si'atuiesc pe cei ce doresc sa-;i insu;eascd arta profeliei
stiin{ifice sA nu se raporteze 1;entm aceasta la raliunea
.iLbstractd, ci sI descifreze limbaiul secret al naturii in-
,r'c.1;ind cu documentele naturale : faptc.le experimen-
talet( 8. NIax Born acluce o precizare deo.sebit dc ialoroasir
:.ttunci cind afir,md : ,,Cred ca idei ca aceea a exactitalii
rsi preciziei absolute, a adevarului definitiv elc.. tin de
o imaginalie care ar trebui absolut interzisa sa intre in
stiinld" 9. Dar Max Born nu rdmine atir de consecvent
in domeniul realitalilor qtiinlifice atunci cincl interpre-
teazd unele aspecte ale intloducerii calculului probabili-
tAlii in domeniul microlizicii cuantice. care a avut o
r-aloare Etiin{ifica atit de mare.
Introducerea unof interpretali subiective ale teoriei
probabilitalii in fizica cuantica a avut repercusiuni care
6 Op. cit., p. 191.
t Op. cit., p. 277.
s M. Borrn. L'E:xpdrience et lct {lreoric en physiclue, paris,
Fld. Gauthio.-\'iIlals. 105J, p. 51.
! ()p. cit., D. t6T.
61
s-au intins de-a lungul mai multor decenii. P|i[ aceasta.
u*ta popper la al 3--1ea Congres internalional de logic5'
metodologie ;i filozofia gtiinlei' ,,teoria subiectirra a cn-
noaEterii"a pdtluns in qiiinla pe.YIl front larg' fit1t9ty1
cie intrare oiigit-tat a fost teoria subiecti'a a probabilitalii.
Dar raul s-a idspindlt in mecanica statisticS, teoria^entro-
piei. in mecauica cuantica qi teoria infot'matieitr 10' Dar,
hin fericire. chiar de La lansarea subiectiva a probabilis-
mului in interpretarea unor importante teorii in mate-
malica qi fizicS, mai tirziu in ciberneticd, numeloEi oa-
meni de qtiinla s-au impotrivit acestor conceplii pozi-
tiviste.
Iata cum prezintd A. Einstein situalia in teoria c1lan-
tica, aqa cum era dupd ce numeroEi, oameni de qtiin!5 au
u"".ptit interpretar-ea nedeterministi ;i probabilistd:
..Teoria moderid a cuantei' sub forma carar:terizata priu
ienumirile date cle Broglie, Sch'tidi'ger ;i Di.ac, teorie
.ur= op"t"uzd c,,:, funclii- continuc, a invius aceastir clifi-
cultate datoritA unei indrAznete interpretari, pe care I\Iax
Born a exprimat-o pentru prima data limpede: func.fiile
spatiului, prezente in ecualii, nu au pretenlia de a fi uu
model malematic al structurilor atomice' Aceste funclii
au menirea doar sa determine, prin calcul, probabilitalile
de gdsire a unor asemenea structuri' in cazul unel mdsur-i
intr"-un loc dat sau intr-o situa[ie de mi;care data' r\ceasta
conceplie este ireproEabil6 din punct-.de vedere logic 9i
ea a dvut rezultate importante' Dar. din plcate, ea obliga
utilizarea unui continuum, al cdrui nuilir de dimensiuni
nu este cel al spaliului ad,mis cie lizicir pinir in prezent
(adicd patru), ci- creEte in mocl nelimitat, ocltrta clt nu-
marut moleculelor constitutive ale sistemului considerat.
irebtde sd mdrturisesc cd erL nu acord acestei interpretdri
d"ecit o semnificafie Tsrouizorie. Eu cred incd in posibili.-
tatea unui *odel' at reatitdfii, ad.icd. a unei teorii care sd
reprezinte lucrurile insele, ;i nu numai probabilitatea apa-
ri[iei lor" 11. Introducerea calculului probabilitatii in me-
canica cuanticA a permis dezvoltarea qtiinlifica a acestei
teorii de baza in Etiinta modernd. Atunci cind, dintr-o
metoda de calcul matematic, teoria probabilitdlii a fost
in mod denaturat transformati in conceplie probabilistd,
ro Op. cit., p. 110.
11 A. Einstein. Comm'enl je tois Ie montle, Paris, Ed. Flitm-
marion, 1958, p. 153-151.
62
loI ;rsir c'um structuralitatea a fost def ormatd, in con-
cr.1r(il stlr,rcturalista, in filozofia structuralismului, oa-
rrrlrri rlt' ;tiinla de mare valoare au luat pozilii imp,o-
lr rr ;r ircr.stot' tendin!,e pseudoE;tiinlifice.
NI:rx Born qi-a dat contribufia Ia unele interpretdri
,.ronirtc ale introducerii calculului probabilitelii in me-
,;uri('ir statisticd, la raspin,direa probabilismului in filo-
',rlit'. ..Nol recunoaqtem inca o data scrie in lucrarea
, ilrrtir llorn - particulelor". Din
absenfa individualitatii
-
, iilrzil iinsamblului nu poate fi contestatd individualitatea
rric i chiar in domeniul microparticulelor, unde dimensiu-
rrilt' inlinit de mici, numarul astronomic a1 ,,indivizilor(',
irrtcracliunile de tipul brownian, Ei mai complicate decit
;rr:cstea. ridica probleme complexe de cunoaqtere, pe care
, irlc:ulul probabilitalilor 1e solu!ioneazd ca instrument
rrraterratic, recurgind la rezultate medii. Dar de aici nu
st' lroate trage concluzia despre absenfa irudiuidualititlii
put'ticulelor. In domeniul atomic aceste microindividua-
litati, atomii elementelor chimice, sint bine definite, in-
rlividualizate prin proprietaliIe lor fizice Ei chimice ;i
chiar prin modelul cuantic al structurii lor, calculat gi
t'laborat de Bohr pentru hidrogen. Individualizarea par-
t iculelol c.lementare este curenti in experien!eie cale
sc executd in acceleratoarele de r,ileza a particulelor.
Il adialia stimulata a laserilor este foarte coerentd,
rntrnipuleazd fotoni cu lttngimi de undd individualizate,
bine d,etelminate. In cursul anului 1968 s-a executat in
dor.neniul separarii individului de ansambiu o experienla
epocala. Profesorul Erwin Umeller gi colabor..atorii sdi
de la Universitatea de stat din Pennsylvania au realizat
un mi,cro'scop puternic, perfeclionind un aparat care mdrea
de cinci milioane de ori atomii de metal qi proiecta
im,aginea 1or pe un ecran fluorescent sub formd de nori
de puncte iuminoase. Noul microscop poate repera un
atom determinat, sd-1 separe de alte rnilioane de atomi
care-] inconjurd Ei sa-l tnimitd spre un spectrometru
cale-l va identifica; pe baza tirnpului patcurs va fi iden-
tificat in funclie de masa sa.
Se poate deci spune cu cuvintele lui Born ca adeud.-
ruri deJinitiue in gtiinta experimentala nu existd, dar
cele mai mari Eanse de succes le au teoreticienii qi
experirnenta'torii care ptreacd de Ia singurul adevdr abso-
hrt : realitatea obiectir,'5 existd independent de gindirea
63

noastrd,;i ne putem aplopia cle cunoa;terea ei in mdsura
in care rtom considera ci prin cercet;-rrea ;tiinlificd se
pot descoperi tainele naturii, clliar qi in clomeniile sale
invizibile clirect omtrlui, acolo ttn,de' se pdtrrunde cu aju-
torul apalatelol tehnicc sau cu ginclirea dialectica.
In ,trceastii ordine clc' idei t'nc't'iti sai tie subliniata din
nou pozitia tui Albert Einstein cu privire la realitatea
fizica qi adevarurile' definitir-e itr ;tiinla : ,,Credinla in'-
tr-o lume erLerioard, independenLd de subiectul care o
percepe, se 5ldseste Ia bazi tuturor ;tiinlelor naturii. It-
irucit petcepliil" sim{urilor nu dau decit informafii in-
directe dcspre lumea extelioara sau despre realitatea
frzica, aceasta din urmi ntl poate fi sesizata de noi
decit pe c,alea specula,liva. Rezulta de aici ci concep-
pot fi nicio.datd
liile nbastre despre realitatea {izicA nu gata
definitive. Trebuie s5 fim intotdear-rna sa modilicSm
aceste conceptii, adica fundamentul axiomatic al fizicii,
dacd rrrem sa fitn de acord atit de deplin pe cit este
posibil faptele -
perceptibile. C) plivire asupl'a evo-
iuliei f izicii ne arata, intr-adevar', <:d acest fundament
axiomatic a suferit, de-a lungul timpurilor'. prof unde
schimbdri" 12.
REALITATtr $I REFLECTART]
Legirtura cliale<'ticti clirltle lc'irlitatc si leflcctarea ei,
ca o exp.esie a luptei 1i unitilii c'onttaliiLtlt' ir.r domeniul
obiect-subiect. constitr,rie cimlltrl clisllr-rtc'lol dirltre' llrin-
cipalele curente din filozolie ;i ;tiin!e'ler naturii din toate
timpurile.
Cu privire la lealitatea fizicl;i cunoaqterea qtiinlificir.
in lucrarea Euotu{ia Jizicii, elaboratd de Albert Einstein
irnpreund cu Leopold Infeld. se subliniaza de cdtre autol'i
incA in prefa-td : ,,Am incercat sa infaliqAm for{ele active
care obliga Etiinla sd gaseascd idei corespunzitoar-e reali-
tAtii lumii rtoastre'o 13. ln aceeagi lucrare se sr-rbliniazi :
,,Toate icleile esen!iale a1e ;tiinlei s-au niscut in lupta
dramaticl dintre reaiitatc' si incercirile noastre cle a o
12 A. Ilinstein. Comnrent je -*ois le ntonde, Ed. Flutllrnat'ion,
Pirlis. 11)iB. p. 193-191.
t3 A. Eiirstein, L. Inlcld. Ilrnlutia Jizicii, Buculcsti. Edilula
tehni<'ir, 1957. p. 5.
64
rrrlclt'gc. Avem de-a face din nou cu o p-roblemd pentru
,, , ,,,,li solulionare trebuie sd facem apel la noi principii'
lrrrrirrte de a infdliEa incercarile fizicii moderne de a
.xlrlica contrazicerile dintre aspectele cuantic qi ce1 on-
,lrriator ale luminii, vom ardta insd cd exact aceieaEi di-
lictrltali apar de indata ce avem de-a face cu cuantele
,l,,materie in locul celor de lumind('14. Aceste explicalii
('r'iru cu atit mai necesare cu cit, impotriva rezultatelor
r.vidente din fizica cuantica a particulelor elementare, re-
plezentantii $colii de la Copenhaga -contestau posibilitatea
It" u lutto'uqte realitatea obiectiva din iumea microobiec-
toloi. Einstein qi Infeld con'sider5, pe bund dreptate, ca
tcoriile fizice incearca sd ne dea o imagine a realitdlii qi
sii stabileascd legdtura cu aceasta. Aceastd imagine a
lcalitalii. reflectaie a realitaiii. a fdcut obiectul cerce-
tiirii oamenilor de Etiinfd din toate timpurile' Oricit. de
ri'i"iii" ti poslbilitalile de cunoaqtere, natura existd
"i rti construcfiile min[ii .noestre' dar acestea
irncle::pendent
t'o. fi cu atit mai stiintifice, mai viabile cu cit vor re-
din
f lecta mai de aproape realitdlile fizice, obiective,
naturd.
lntr-o confcrinld tinuta cle Max Planck in 7935, Die
Physik im KampJ um die Weltanschaung, marele fizician
atiim5 pozi\ia ia hotdritd fald de interpretdrile agnos-
ticiste a1e nedeterminismului '. ,,La ltaza tizicii teoletiqe-
std recunoaEterea existenlei proceselor reale qi indepen*
dente de senzaliile noastre. Aceastd ipotezd trebuie sd fie
pSstratd in mod absolut gi in toate imprejurdrile; chiar-
qi fizicienii de orientare pozitivistd se folosesc de fapt de
ea((. Reflectarea lumii reale este relativd, depinde in
mare mdsurd de gradul de cunoaqtere a realitalii obiec-
tive. lmpotriva pdrerilor unor mari savanli germani, Max
Pianck declara intr-o altd conferinlA (1941) : ,,Presupt-t-
nerea omului de gtiinld relativ Ia existenla efectivd a
-lumii reale", in sensul absolut aI termenului, cregte in
final pind la ferma convingere ca nirnic nu poate sd-i
mai scape. Aceastd fermd credin{d in realul absolut din
naturd constituia pentru eI premisele imediate, evidente
ale muncii sale, ea fortifica de multe ori speranla sa
de a se apropia in sfirgit cu incd putin de esenla naturii
obiective, putind astfel sd forleze mai mult secretele ei.
ta Op. cit., p. 210.
65

Cum lumea rea15, in sensuL absolut al acestui cuvint,
este independentd de persoane individuale, gi de fapt
de fiecare inteligenld omeneascd, orice descoperire rea-
lizatd de un indivi'd oarecare capatd o importan{a perfect
universald(.
Max Planck este un om de stiinla care a militat
in domeniul de cercetare din fizica teoreticd de pe po-
ziliile deter,rninismului, ale materialismuiui ;tiinfific, de-
oarece el consider6, lumea reald. ca independentd de per-
soane indiuiduale gi de orice inteltgen{d omene&sca.
Este dernn de remarcat poz'ilia lui Max Planck fali
de nedeterminismul fizic in domeniul microobiectelor.
El combate pe adeptii agnosticismului in microfizicd. M5-
rimile d,irect observabile din fizica corpurilor, ca Ei md-
rimile direct observabile din fizica rparticulelor, sint reali-
tdli obiective, indiferent dacd se reflmtd direct prin sim-
lurile omului sau eie sint rezultatul unor interpretari
teoretice sau mdsuri indirecte.
INSTRUN{ENTALISMUL Si REALITATEA FIZICA
Incercarea facutd de adep{ii nedeterminismului de a
pune pe seama mdsurii, a instrumentelor tehnice impo-
sibiiitatea de a se cunoagte realitatea fizica este com-
bdtutd cu energie de Planck. Fara sd-i menajeze de
aceastd. data, Planck considerd ca un ,,examen profund
trebuie sd discrediteze aceastd interpretare ca inadecvata
gi sterila", deoarece ,,orice masurA fizica poate fi re-
produsd in aga fe1 ca reproducerea sA nu depinda nici
de personalitatea individului care infaptuieqte experi-
en{a, nici de locul sau momentul operaliei de mdsura.
nici de alta circumstanld particulard. Aceasta vrea sd
spund pur gi simplu cd factorul decisiv in rezultatul
operaliei de mdsura se gdseqte dincolo de obsen-ator qi
cd el este dat de relaliiie reale de Ia cauzd la efect care
opereazd independent de observator(( 15.
Teor,ia masurii in fizica, ca gi cea mai recenta din
matematica, se bazeaza pe realitatea obiectiv5, care poate
fi nu numai observatd, reflectatd, ci Si mdsurata in mod
15 M. Planck. Autobiographie scientiJique, Ed. Albir.r l\{ichel,
Paris, 1960. p. 2C'6-:07.
66
,lrrlr'1. la dimensiunile simlurilor omului, sau in mod
rrrrliltt't, prin efecte vizibile sau invizibile. Un exemplu
rrlrlit"ator il di Jean-Pierre Vigier : ,,lndeosebi faptul ca
,rlrrcn'area razelor spectrale datoritd fotonilor emigi de
rrrr rrtom de hidrogen anihileazd aceEti fotoni dd indi-
, rtii exacte asupra stdrii de energie a atomului in ches-
litrrre. Pentru noi, aparatul nu a aclionat aici decit asupra
rrrroi pdnti a sistemului observat, fotonul, Ei nu este
rlcloc responsabil de fenomenul de emisiune. Mdsura
pcrmite chiar deducerea stdrii iniliale Ei stdrii finale a
rrtomului obsernrat(( 16.
Legdtura dintre fenomen qi aparat este exprimatd de
rt'lalif dintre cattzl, Ei efect. Depinde de gradul de per-
l'c'clionare a tehnicii utilizate ca fenomenul sd ne fie
I ransmis cit mai real posibil. Aceastd relativitate este
rlialecticd gi nu dezminte existenla obiectivd a fenome-
nclor fizice, independente de observatori qi tehnica lor
clc mdsurd.
Conceplia nedeterministd 9i probabilistd a fizicieni-
lol din S, coala de la Copenhaga, pozilia 1or agnosticistd
rr fost combatutd de numerogi fizicieni din generafia mai
lir-rard. Iata ce scrie profesorul David Bohm, cunoscut
pentru lucrdrile sale din domeniul mi'crofizicii teoretice :
.,Ajungem de'ci Ia concluzia cd, contrar celor suslinute
irr interpretarea copenhaghezd, teoria cuantelor poate fi
tlezvoltatd mai departe prin intr'oducerea no{iunii de
realitate fizica, care are un conlinut experimental qi
r-natematic nou, inexprimabil in formularea obiEnuitS,
rlar care totuqi se apropie de teoria curentd in dome-
niile in care aceasta din-urma a fost bine confir-u15tr 17.
Realitatea fizic6, acceptatd de copenhaghezi pentru
clomeniile clasice ale cunoagterii, respectiv pentru feno-
menel.e direct obserr,'abile, este valabild pentru orice
domeniu aI naturii, inclusiv pentru domeniul cuantic,
pentru Iumea microobiectelor, neobservabild direct la
cele mai profunde niveluri.
Unitatea lumii, exprim'atd prin materialitatea ei, aratd
cd realitatea fizica, Ei in general realitatea obiectivd, este
16 J.-P. Vigier. Structure des tnicro-objects dans L'interpre-
tation co.usale de la th4orie des quanta, Paris, Ed. Gauthier-
\rillars, 11956, p. 1,63.
17 David Bohm. Concepte clasice gi neclasiee in teoria cuan'
telor, iL Materialismul dialectic gi;tiinfele naturii, vol. IX,
Rucr-rre;ti. Editura politicd. 196'4, p. 56.
6t
expresia acestei unitAti, valabild pentru orice domenii
ale naturii din micro gi macrocosmos.
O contrribulie importantd in aceastd mare dezbatere
intre cele doud interpretdri din fizica cuanticd, cea de-
terministd $i cea nedeterministd, o au gi Iucrdrile fizi_
cianului francez Jean-Pierue Vigier. In lucrarea Struc-
ture des micro-objets dons I'interpretation causale de
Ia theorie d.es quanta el supune unor analize critice
interpretdrile copenhagheze Ei, pe baza rezultatelor ob-
linute in citeva decenii de dezbatere teoretica, mari des-
coperiri in microfizica, deschide noi perspective in acest
domeniu atit de disputat d'int,re realitatea fizicd obiectivd
gi cunoaqterea sa subiectir'd : ,r$coala de Ia Copenhaga
neaga orice posibilitate de cunoaEtere a obie,ctelor in
afara de efectele acliunii lor a,supra aparatelor de ma-
sura. Ea presupune chiar apriori caracterul etern nein-
leles al unei asemenea acliuni, al cdrei mecanism exact
va scdpa definitiv analizei inlelegerii umane. Se ajunge
astfel in m,od logic cum a observat d-l Louis de
Broglie la un fel -de *subiec,tivism- inrudit cu idea-
lismul in- sens filozofic..., care tinde s6 nege existenta
un'ei realitdli fizice independente de observatoro'18.
Ceea ce trebuie subliniat este cd realitatea fizicd
exista independent de procesele de observare gi mdsurd,
de interpretarea corectd teoreticd sau chiar a experi-
mentArii. Aparatele de mdsurd, Ei cu atit mai mult gin-
dir"ea, mai mult sau mai pulin perfecfionatd, chiar a
oamenilor de gti n!a, pot influenla gradul de cunoagtere,
dar nu pot schimba caracterul obiectiv al realit5tii fizice.
IPOTEZE $I TEORII
Aceste mari dezbateri nu s-au limitat numai la do-
meniul fizicii, ci au cuprins toate disciplinele din gtiin-
lele naturii gi au atras participarea activd a filozofiei.
Clasicii marxism-Ieninismului au subl,iniat in nenu-
mdrate rinduri cd refl.ectarea lumii reale este limitata
de nivelul cunogtinlelor epocii respective, de faptul cd
cunoasterea ar'e un caracter relativ gi temporar datorita
complexitafii existenlei, de faptul cd transformdrile in
18 J.-P. Vigier, op. cit., p. 166-1167.
68
rr;rturir au un caracter permanent. Analizind modul cum
'.,.rrirsc qi se rezolvd contradicliile in natura, Engels
,rtlrl;r c'd ,,nici in domeniul gindirii nu putem evita con_
lr;rrlit'liile Ei ca, de pildd, contradiclia dintre capacitatea
rlr, r'uno&gtere omeneascd, nelimitatd prin natu-ra ei, gi
,,xi:;t,t'nta sa realS in oamoni cu tolii 1imitali in exterior
Ei
;rr rrrd toli o cunoaEtere iimitatd se rezolvd'in succesiunea
yi,'rrt'r'a!iilor, infinita, pentru n'oi cel pulin, din punct de
r'r lcre practic, se rezolvd in progresul infiniti( 1e. Cu-
',
rroasterea este rel,ativd, dar nu qi trumea reala. Relativita-
Ir.ir- cunoaEterii se referd la capacitatea unei epoci de a
r k,s1u;i tainele naturii gi constituie motorul perfeclio-
rrrrlii.mijloacelor de cercetare qtiinlificd qi a prbgresului
in ;tiin!a, care n-are limite. Cu fiecare noud marJ desco-
pt'r'ire se face un pas inainte in apropierea cunoagterii
rlt' reatritatea obiectiva
Procesul de aparilie gi de inldturare a ipotezelor si
<lc confirmare qi perfecfionare a teoriilor a fost studiat
<lc F. Engels it DiaLectice naturii. Acesta este un proces
t'ontinuu de adincire a cunoagterii gi perfec{ionare a
rrretodelor de gindire gi cercetare : ,,Forn:a de dezvoltar-e
rr Etiinlei naturii, in masura in care ea gindeqte, este
ipoteza. A fost observat un fapt nou care face imposibil
','cchiul mod de a explica faptele care apar{in aceluiagi
g-r'up. Din acest moment se impun ca o nece,sitate noi
rnoduri de explicare, bazate inilial numai pe un nurndr
Iimitat de fapte si observalii. Materialul experimental
rrlterior epureaza aceste ipoteze, le elimina pe unele, le
t:orecteazd pe altele, pini cind legea este, in sfirgit, sta-
bilita sub formd pura. Daci am vrea sd agteptam pind
cind materialul necesar legii va fi ptur, ar insemna sd
suspendam pinA atunci cercetarea prin gindire gi, chiar
numai din aceasta cauzd, iegea nu ar mai ajunge nicio-
datd sd fie formulatd., 20.
Schimbarea frecventa a ipotezetror in gtiinlele naturii
are drep,t cauzd, consid,erd EngeLs, insuficienta pregdtire
logicd qi dialectici a cercetdtorilor qtiintifici, Ei aceasta
nu trebuie sa duca la conch-rzia cd nu sintem in mdsura
sa cunoagtern esenla lucrurilor. Neconfirmarea ipotezelor,
inldt,urar,ea unor teorii este un proces istoric in care evo_
..,i'5 _^Yg." qi F. Engets. Opere, vol. 20, Bucuregti, Editura
p,rlirici, 1964, p. llg.
20 Op. cit., p. 5E,7-d38.
69
 lrr {)((\r; tlialectic al dezvoltdrii in cun'oaEtere se face prin-
Iutia in cunoaEtere este determinatd de organizarea cer'- lr o ;rnolizd cri;ticd qi descoperirea unor noi instrumente
gtiintifice Ei nivelui tehnicii utilizate' rrr;rl,r,nrati,ce, care deschid noi cimpuri teoretice. Aibert
"t-'
p.r"oitarea Etiinlelor naturii, desc-operirea legilor care
"eia.ii l'lirr,:;lr.in aratd cA ,,cercetarile din d'omeniul teoriei rela-
gu"'errreara fenomenele se face pe baza elabordrii ipo- lrvrtrifii restrinse ne-au aratat insd cd, in locul scalaru-
?;;i;;;j-; leoriilor, a confirmd-rii lorprin prin calcule' expe- lrrr tk'nsitdtii de masd a substanfei, trebuie utilizat ten-
.l*ntui", mdsurdri Ei observdri' -
viala sociala -a '.,,r'rrl densitSlii de energie. Acesta din urrnd conline nu
oameniior. nescoperirile in qtiintele naturii care au la rrunrai tensorul energiei materiale ponderabile, ci gi cel
[""a "nt".val€a fenomenelor, experimentarile' elabor-a- ;rl cnergiei electromagnetice. Am vdzut chiar cd, in Iu-
iea teoretica u1ilizeazd - toate ace'ste forme ale gindirii rninn unei analize mai adinci, tensorrrl energiei trebuie
p"ttr., imbogSlirea cu tapte Ei . demonstratii' pina cind , oruiderat doar ca un mijloc provizoriu de reprezentare
ir-i"^r" se iransformd in teorii' Observarea fenomene- ;r materiei. In realitate, matenia e compusd din particuie
lir naturii gi interpretarea lor, experimentdrile practice .lt,mentare el.e,ctrizate gi trebuie consideratd ea insdgi ca
Ei generaliruruu r")ultate1or, interpretdrile teoretice sau o parte qi chiar ca partea principalS a cimpului magne-
elaborarea matematica sint diverse demersuri ale gin- lic( 21. Acestea sint elernente care au fdcut ca in mai
dirii stiinlifice, care contribuie toate la descoperirea Ie- lrrr{in de trei decenii teoria relativitSlii sd ounoascd trei
gilor obiective din naturS. ttape ale dezvoltdrii sale.
Un exemplu strdlucit al unor- asemenea descoperiri ln fond, aceste dem'onstralii teoretice ale echivalenlei
este elaborarea de cdtre Albert Einstein a teoriei rela- tlintre masa gi energie, dintre inerlie gi gravitafie, dintre
iio.itaiii la stadiul cle dezvolt'are a maternaticii ;i fizicii rnasa inerrtd gi masa grea, expriimatd matematiLc prin ten-
de la' inceputul secoiului al XX-Iea' Acesta, publicd. in sr)r-i, curm ar fi ,rtensorul eneryiei al materiei", trebuie
1905 Teorii relatiuitdlii restrinse, care generalizeaza
des- sa fie doveditd Ei p'ractic, prin mdsurdtori.
coperirile lui Lorentz Ei Minkovski gt privire 1a.. conti- Teoria relativitSlii generale stabilegte cd mersul tu-
nr_rul cvadridimensional spa[iu-timp. Legile natu-rii,
care luror ferromenelor care au ritm pr,opriu este influen{at
iu pina atunci in spaliul tridimensional a1 geo- tle mediile favorabile veoine. Aceasta inseamnd cd o
-"iiii; euciidiene, urmau s-d se exprime in continuul
"*p.i-uu razi de lumind cane trece prin apropierea unui astru,
cvadridimensional spalio-temporal' Evenimentele care se soarele de exernplu, va fi deviatd. S-a calculat chiar o
raportau pind atunci'la cele trei coordonate carteziene iibatere de 1,7". Doi ani mai tirziu, dupd aparilia lu-
isi vor gdsi o expiicalie mai satisiacatoare care raportate Ia crdrii, in 1917, o expedifie eng]ezd in Brazilia pentru
un slsteir de reteiinla cu patlu coordonate' se pre- studiul eclipsei de soare a confirmat cu o apruximalie
Albe;t Einstein arata cd teoria in remarcabild existenla acestei abateri. A fost o strdlucitd
uinta i" mod unitar.' se deo-
;;i;; ;i-;nsiuni din teoria relativitdlii restrinse confir,mare practicd a teoriei relativitdfii generaie. Tot
il;;;t;'^J"'."" ai" spaliul cu trei dimensiuni nu numai pe baza concluziilor teoretice s-a stabilit ca liniile spgc-
prin numdrul acestora, Ei ci prin relalii care exprimd i.rale ale radia{iei pr,oduse Ia suprafafa soarelui se depla-
ieaiitatea. Teoria relativitdlii restrinse capitd la ngmai seazd spre roqu fald de radia[iile pnoduse pe pdmint cu
o formi perfeclionatd datoritd tot lui Albert ciraa 2.10-6 din lrungimea lor de undd. AceastS demon-
"ititu ""i care in 1917 publicd Teoria relatiuitd$ii gene'
Einstein, stra{ie s-a fdcut dupd descoperirea ,,stelelor pitice(', care
role, et eniment ce a iniemnat un mare progres fa{d de au o deplasare spre roEu in raport cu s'oarele, aqa cum
rezultd din calculul teoretic.
concepliile mecanicii clasice. lntr-o lucrare de o mare rraloare Etiinlificd, Verificd-
Teoria relativitdtii generale a pornit de la fenomene rile erperimentale ale relatiuitd!.ii generole, Mririe-An-
cuprinse intr-o teorie doveditd experimental, la elabora-
rei teoreticd, pentru ca printr-o analizd criticdnesime- sd se 21 A. Einstein. Tearia relatioitdlii, Bucr.rregti, Editura tehnicd,
elaboreze o ttond teorie a relatiuitd$ii cimpului 1057, p. 97-98.
tric, teorie ce trebuia 9i ea dovediti experimental' Acest 7l
70
 i
toinette Tonnelat, profesor la facultatea de gtiinld din
prrlr, i""" o larga 'prezentare teoretica 9i experimentala
a eonfirmdrii unor iegi descoperite de Einst'ein, pe baze
i"or"li"u, f olo,sind ca1--culul matematic Ei analiza fizicd.
Nr*"rouuu concluzii teoreti'ce au fost confirmate prin
ofr""r"a.i qi experimentdri, qi cu riscul unor repetari. lea
n'oi itEita'fugifiv. echivalen{ei masei inerte Er
"teoriaLegea
tJtati.,italii restrinse Ei legea- echi-
nnnrgint din
valeilei masei inerte Ei masei grele din teoria relativi-
talii generale au fost verificate in foarte numeroase
din domeniul fizicii atomice. principiul echi-
""'p"ril"l"a fost confirmat prin m5surdri : un cimp de
"ui""t"i
u"celetatie Ei un cimp de gravitalie comunica Ei unul^;i
altul unui corp o acieleralie independenta de masa' S-a
confir.r-,.at qi piincipiul einsteinian cd unive.sul fizic este
neeuclidian, curbuia riemaniana fi'ind caracteristica ge-
;;;;ld ; sfatiului universal. Noua lege a grar'-italiei
de
din
calculul
i;;ria r"tuil.ritalii gener.ale a fost confirmatd
avansului de perihiliu al planetei Mercur, tot aqa cum
aufostconfirmateqialteprincipiialeace]eiagiteorii,
: devialia radialiei luminoase de un cimp gravit'aliona1'
ca
decalajul frecventelor slabe, care in domeniul experi-
mentai a fost confirmat de construclia ceasuriior aton-iice
foarte precise (masere), ca Ei studiul sistematic aI emi-
siei gi ibsorbliei prin rezonanla a radialiilor gama (efec-
tul Mossbauer).
Toate ipotezele secolultti trecut cu privire la existenla
eterului au fost eliminate co'mplet din fizicd qi astro-
nomie de teoria relativitdlii restrinse. Toate aceste con-
firmdri experimentale ale unor concluzii stabilite pe
baze teoretice aratd in-rportanla nu numai imediat prac-
ticd, dar qi de previziune gtiinlificd a teoriei care are o
soiidd bazd qtiinlificd.
Spre sfir'Eitut vielii sale, A. Einstein ajunge la con-
cluzia cd teoria relativitdlii generale este numai in parte
satisfdcatoare in forma in care fusese eiaboratd in 1917
qi cd aceasta trebuie sd fie conceputd numai ca o teorie
de cimp. El incearcd sd pund bazele teoriei relativiste a
cimpului, dar cum te,oria cimpului nu permite sd inlelegem
structura atomisticd gi cuanticd a realitdfii, este necesar
sd se gdseasca o altd cale teoreticd care sd poatd fi pusd
in concordanld cu experienla. $i Einstein conclude :
7'
,,Ntlrtt,;ti tln p;rrogres inSemnat in metOdele matematice ne
1,,';rl,' lr.juta(( 22.
'l'o;rl.c aceste incercdri de a gdsi baza teoreticd prin
lrrr rnillismul matematic sint caracteristice metodelor de
lu, rr ale lui Albert Einstein. Dar cercetarea fenomenelor
,lrrr rrnivers nu poate fi nedr.lsd numai Ia atit, gi, practic,
,rnnrcnii de Etiinld urmeazd activ nu numai analiza ma-
tlrrrirticd pentru descoperirea realitd{ii obiective, ci Ei
,rrr;rliza fenomenelor, experimentdrile la scard foarte in-
lirrsi, observdrile cu tehnica avansata a timpurilor noastre,
llt,rrclalizarea prin interpretarea teoreticd a datelor re-
zrrltate din exp,erimentare, observare gi mdsura.
ln cartea Euotulia fizicii, Albert Einstein gi Leopold
lrrlc''ld ardtau importanla elabordrii unor criterii pentru
, onfrun:tarea ideil,or noastre cu realitatea :
,,$tiinta ne
obligd sd creim noi idei, noi teorii. Scopul nostru este
r;ii ddrimarn zidul contrazicerilor care bareaza. deseori
tlrumul progresului ;tiinlific. Toate ideile esenliale ale
1l.iinlei s-,au ndscut in lupta dnamaticd dintre realitate
5i incercdrile noastre de a o in{eIege" 23. A descoperi qi
;r inlelege realitatea, a confrunta realitatea cu experi-
rnentul gtiinfific gi practica sociald este calea care duce
spre cunoagterea qtiinlifica a naturii gi societdlii.
Acesta este procesul dezvoltarii Etiinle1or naturii, a
;tiinlelor in general. Observdrile Ei experimentdrile prin
generalizare dau naEter,e la ipoteze Ei teorii care, odatd
claborate, reclamd alte observari gi experimentdri. Aces-
tea a uc noi elemente pe baza carora se dezvolta teoria
sau apar rroi teorii care l5rgesc sfera de cunoaEtere a
fenomenelor, desc,operd gi elaboreazi, cit mai aproape de
realitatea obiectiva legile care stau }a baza lor, pun
stapinire pe forlele naturii Ei regleaza in spiritul pro-
gresului social forlele gi relaliile de produc{ie.
Teoria suferd o evolulie, uneori bizard, datorita gra-
dului de cunoagtere sau de interpretare. Un exemplu
cdificator ,este $i teoria luminii, a carei bazd teoreticd
a suferit din secolul al XVII-lea pind in secolul aI XX-Iea
numeroase schi,mbdri. Paul Langevin aratd astfel cum
au evoluat principiile care au stat Ia baza teoriei luminii :
,,Istoria teoriei luminii aratd cd fizicienii adoptd in mod
22 p.
Oyt. cit.,
23
190.
A. Einstein, L. Infuld. Eoolulia tizicii, Bttcuregti, Editura
tehnicd, p.
1957, 210.
73
succesiv conceptiile corprsculard qi ondulatoare a luminii'
i;;i; corpusiulard este aceea pe care o gx-Py-l-e- Lucre-
ti" lli ""du* in secolele al XVII-lea qi al XVIII-lea p'e
ii"igh""" Ei Neu'ton suslinind unul teoria on'dulatoare'
iar"Eelalalt teoria corpusculard, care va fi unanim re-
cunoscutd de fizicieni pind cind Fresnel ii substituie
teoria sa ondulatoare *le"anicd a eterului' Aceasta va fi
inlocuitd de teoria ondulatoare electromagneticd a lui
X{axurelltt 2a. Teoria unanim aoceptatd azi este o sintezd
doud teorii, corpu'sculara !i 'ondulatoare' Ei 1 f9s!
"-""f"t de Einstein in tgOS ca o concluzie a studiului
etaborata
cuantic al fenomenului fotoelectric. Evolutia gtiinlifica a
iuotl"i luminii aratd cd Lucre{iu qi Newton au observat
o- caracteristicd fundamental5 a fenomenului, Fluyghens
l,rolr'rri etc.) tot a$a cum A. Einstein a asociat undele
, rtirtlt('lor de lumin5, caracterul ondulator celui corpus-
,,rl;rr'. In 1927 aceasta noud bazd teoretica in fizica cor-
;,rr.;r'trlelor a primit o strdluciti confirmare prin expe-
rrrrrcntul lui Davison gi Gernier, precum gi al lui Thom-
',,,rr. In aceeagi epocd, fizicieni celebri ca Born, Boirr,
lltiscnberg, Jordan, Dirac pun bazele mecanicii cuantice,
plt'tind de Ia principiul incertitudinii, al interpretdrii
1,r'obabiliste a teoriei cuantelor. Bazele teoretice ale me-
, rrrricii cuantice au fost indepdrtate de studiul realitalii
,rlricrctive. Pornind de la faptul cA nu se poate determina
rrr acelagi tirnp viteza gi pozilia corpusculelor in migcare,
N. Bohr gi W. Heisenberg au elaborat teoria comple-
rt'nt,aritdfii.
rr

fundamentalS lvlaxwell qi Plecind de la interacliunea dintre obiectele atomice

ii F""r""r alti caracteristica electro'magneticA' ca dup6 ct'r'cetate qi instrumentele de mdsura cu care se f ac
Lorentz au dat interpretarea aceste cercetdri, N. Bohr neagd posibilitatea cunoagterii
elaborarea leoriei cuanti'ce a Iui Planck, teorta lumrnlr
itc'estor microobiecte. lntr-o conferinli {inuta in 1937 la
;d ;;";;-.oipuscular ondulatoare' aga cum a descoperit-o
('ongresul internalional de fizicd gi biologie. la Bologna,
nlrrit"i,"t. De iiecare dati oamenii de Etiinld au a.propiat N. Bohr afirma : ,rln particular, orice experien{a avind
iu'oria de realitatea obiectivd. Aceasta s-a fdcut din
con-
fenomenelor provocate de <'a lel sd fixeze coordonatele spaliale gi temporale ale
fruntarea teoriei cu realitatea rrnui electron dintr-un atom va implica inevitabii un
i;;i;t, 9i d" fi"oure datd cind acestea nu erau in con-
.schimb necontrolabil intre atom gi instrumentele de mA-
teoria suferea o modificare' se realiza un pro- surA. in principiu de impulsiune Ei de energie, care va
;;;. $'p"t da
"ooa""ia,' qi alle exemple de evoluiie a teoriei din arrihila complet remarcabilele legi ale stabilit5lii atomice
Ionfruntarea sa cu practica, cu realitatea' datoritd cuantei de ac{iune. Invers, orice incercare de a
cerceta asemenea legi, a cdror enunlare ar implica con-
servarea energiei Ei impulsului, ne va impune, in princi-
LIMITELE CUNOA$TERiI IN DOMENIUL piu. sd renun{dm in spafiu gi timp la electronii indivi-
CUANTIC duali ai atomului. Departe de a fi contradictorii, dife-
ritele aspecte ale fenomenelor cuantice care apar astfel
Descoperirile m'oderne, teoretice ;i experimentale' din in condilii experimentale exclusive unul de altul trebuie
fizica atomicd, nucleard, electmnicS, a particulelor ma-
pozilia sd fie considerate ca ."complementare,,, dindu-i acestui
;;;i;1" au extins bazele cunoaqterii, au confirmat
naturii' cu cu'r'int un sens nou* 25. N. Bohr conclude cd nu se poate
so1id6 a rnaterialismului dialectic in Etiintele fixa pozilia electronului in spa{iu gi timp, de aceea aceste
au fost incencdrile de a interpreta
toate acestea, nu p'uline Jenomene cuantice se exclu'd unul pe altul, adicd spafiuL
;;;;i" ;;ti'descbperiri de pe poziliile agnosticismului
qi tirnpul se exclud unul pe altul gi trebuie sd fie con-
si pozitivismului. siderate complementare. Dar faptul cd nu se poate de-
"' "i;;;i;;^ J""ru teoria cuantelor qi teoria relativitdtii'
terrnjna simultan, prin mdsurdtori, pozilia eLectronului
Louis-a. Broglie a pus in 1924 !1'^"^1u
mecanicii on'd'u'
in spaliu gi in timp nu poate dezminli realitatea obiectivd
litorti, i""firfiatd qi dezvoltata in 1926 de E' Schrbrdinger'
a spatiului gi timpului, tot aga cum nu se poate dezminti
Undele au fost asociate corpusculelor (electroni' neutroni'
La pensle et l,oction, Paris, Editions sociales, N. Bohr. Phgsique atomique et connais$ance humaine,
^ ^ngevin. P:rris, Ed. Gauthier-Villars, 1961, p. 22.
1964, p.'. 107.
75
74
existenta electronului. Spaliul Ei timpul sint caracteris-
tici esentiale ale rnateriei, deci Ei ale electronului. Elec-
tronii sint in permanentS miscare qi de aceea se gisesc
Ei nu se gdsesc in acelagi timp, in acelaEi loc' Aceasta
nu exclude insa ca spaliui 9i timpul, ca qi masa, sd fie
in acelagi timp caracteristicile de nedespdrlit ale electro-
nilor, ale tuturor particulelor rnateriale.
In 1938, 1a Congresul internali'onal de antropologie
qi etnografie linut la Copenhaga, N. Bohr afirrnd : ,,Acea-
ita a"irottare a fizicii ne-a obligat sa schimbam radical
atitudinea fa!a de descrierea naturii. Ceea ce pune- aceasta
cel mai clar in evidenld este faptul ca principiul cauza-
litetii, privit pind atunci ca fundamentul indiscutabil aI
olicdrei interpretali a fenomenelor naturale, se dovedea
un cadru prea stri,rnt pentru a cuprinde legile specifice
care comandi procesele at'omice individuale. Toata lumea
va infelege. fard indoiala, cd au fost necesare motive
foarte concludente ca fizicienii sd abandoneze idealul
cauzalitdfii" 26. Fizicienii care au pdrdsit idealul cauza-
IitSlii au fost numai cei din gcoala complementaritd.fit
de ia Copenhaga, cei care au pagit pe caile inideterminis-
mului, agnostiiismului gi ale- neopozitivismului. In anii
care au 1rmat, fizicienii qi-au indreptat studiile spre
mecanica cuanticd sau ondulatoare, deterministd 9i ma-
teriaListA. gi ntcldecum spre mecanlca ' cuanticd nedeter-
ministd, probabilista ;i agnosticd. Dupa 1951, pe baza
noilor descoperiri teoretice datoritd lui D. Bohm Ei
J.-P. Vigier, cunoscutul savant francez L. de Broglie a
reluat dru,mul iniliat de el al mecanicii ondulatorii, pe
care l-a pdrdsit in 1927 sub presiunea nedeterrninigtilor
qi a probabiliqtilor, dupd cum marii savanli ai omenirii
iln. pianct<, A. Einstein, P. Langevin, Irdne Ei Frederic
Joliot-Curie, Vavilov, Blohinlev, Max von Laue nu au
pdrdsit niciodatd principiul cauzalitdlii in fizica'
,lntr-un articol Fizica modernd 9i determinismul" pu'
blicat in primul numdr al revistei franceze ,,La Pensee('
in 1939, Paul Langevin, comerllind criza din fizicd, aratd :
..Filozofii idealiqti, ca 9i fizicienii care impdrtaqes'c con-
iepliile lor. ca Edington, Jeans, Jordan, Dirac qi allii,
au afirmat cd prrognesele recente ale fizicii dovedesc ca
nu existd o lume ieald independentd de gindire, cd do-
rinta noastra de a cunoagte realul se loveqte de li'mite
26 Op. cit., p. 28.
76
rl,. rrt.t,r'ccut, cauzalitatea gi deterr-r-rinisn-rul nu pot fi gasite
rL.r'i[ in spiritul nostru sau nu sint valabile in interi,orul
rrrror frontiere dincolo de care nu existA decit nedeter-
rrrirrrre in faptele insegi. Aceste diverse teme, Ei in special
rrltirna, au fost dezvoltate in numeroase comentarii con-
:;rrcrirte relaliilor de incertitudine descoperite de Hei-
:;r,rrbcrg. Comentatorii au dorit sd vada in aceasta mdr-
lrrlia fdcutd de fizicd cu privire la limitele cunoagterii
n) stiinld in general gi a valorii determinismului in
pirrticular. Fie ca se datorau fizicienilor sau filozofilor,
;rccste teze au fost prezentate cu o asemenea precipitare,
la autorii lor au fdlut previziuni care nu au lntiriiat sa
primeascd dezminlirea cea mai categorica(( 27. P. Langevin
r ncheie acest articol cu o adevaratd profesiune de cre-
rlinla in posibilitdlile qtiinlei de a cunoagte realitatea,
lLclevdrul, care meritd sd fie remarcatd : ,,Puterea Etiinlei
<le a cunoaqte realitatea aEa cum este, iatd de fapt leclia
('are se desprinde de o maniera deosebit de pregnantd
rlin toate progresele pe care fizica moderna le-a realizat
rleja Ei din toate ,ce1e care se anun{a de pe acum de
cercetdrile in curstt 28.
I)ROGRESUL IN $TrrNTA 9r CUNOA9TEREA
$TIINTIFICA
Progresul Etiinlei ne apropie din ce in ce mai mult
cle cunoagterea realitalii obiective. Dar natura este in-
Iinitd, deci Ei reali'tdfile obiective sint infinite, de aceea
obiectivele de cercetat vor fi qi ele infinite. Acest adevdr,
t'ecunoscut de materialismul dialectic, este sursa puterii
de cuprindene a problemeJ.or pe care le ridicd mereu
progresul qtiinlei, de a gdsi noi cai de cercetare care sd
ne apropie de descoperirea realitSlilor 'obiective din na-
turd, cu existenfa sa infinitd in spaliu gi timp.
V. L Lenin sublinia : ,,A considera cd teoria este o
reproducere, o copie ap'roximativa a realitdfii obiective
iatd in ce constd anaterialismul" 2e. AEa e posibild
-
27 P. Langevin. La pensde et l'action, Paris, Editions
19E4, p. 99!1010.
sociales,
28 Op. ci.t., p. 1'17.
2s V. I. Lenin. Opere complete, vol. 18, BucureEti, Editura
politicd, Lt%8, p. 2716.
 fie cd este vorba de fizica, fie ci
clezr:oltare.a gtiin{ei,
refera la filozofie. Teoria, ca sd fie valabila' trebuie
foloseasca legile obiective care stau 1a baza fenomeueior
din natura, lrebuie sd reflecte cit mai aproape posibil
reaiitatea obiectivd. Teoria, in toate ramurile Etiin{ei, ca
sd fie exactd sau aproximativ exactd, trebuie sd se ba-
zeze De conceptia materialistd despre lume, pe metoda
de ceicetare qi gindirea 'dialectica. Pe aceste baze teoriile
vor fi qtiiniifice-, vor putea infrunta verificarea practicii
experimentale. de observdri sau mdsurd' I'or rezista tim-
puiilor, vor suferi unele modificdri in m6sura in care
va fi necesar ca ele sd se apropie cit mai mult de leali-
tatea obiectivd. Criteriul adevdrului in qtiin{d este con-
fruntarea teoriei cu realitatea.
In elaborarea teoriei in Etiinld trebuie sa se lina
seama de remarca lui F. Engels din Dioleclica natutii:
,Faptul ca ginrdirea noastrd subiectiva qi lumea obiectiva
iint^ s.tp"s" aceloraqi legi qi ca de acee-a, pind la. qrma,
e1e nu se pot contrazice in rezultatele lor, ci trebuie- sa
concorde, ciomina in rn'od absolut intreaga noastrd gindire
teoreticA(( 30. Cu cit gindirea subiectivd reflectd mai corect
lumea obiectiva. cu atit teoria va reflecta mai cot'ect
realitatea, va trece cu succes examenul practicii, I'erif-i-
carea experimentald, confruntarea cu observarea Ei m-a-
surarea, iealizate cu'cele mai perfecfionate mijloace teh-
nice. Teoria joaca un ro1 de seamd pentru toate domeniiie
cercetdrii gtiintifice, dar reprezintd principala forma de
cunoaEtere pentru domeniile care nu sint direct, percep-
tibiie 'cle citre simlurile noastre. Iar pentru domeniul
infiniturilor, teoria este singurul mijloc de cunoaqtere'
Interpretarea qtiinlificd a experimentdrii, observdrii qi
mesuierii poate genera elaborarea noilor teorii p,rin-care
se qi geneializezJzd ideile noi, dupd cum ipotezele devin
teorii iupd ce au trecut cu succes examenul in confrun-
tarea cu experimentarea sau observarea in Etiintele na-
turii, in confruntarea cu practica societdlii in Etiin{ele
sociale.
Procesul perfecliondrii continue a cunoa$terii are u.n
caracter obiectiv. El nu este numai rezultatul setei de
cunoagtere a oamenilor in general, a oamenilor de qtiin[d
in special, ci o necesitate obiectivd a existenlei ;i dez-
30 K. trIarx 5i F. Engels. Opere, vol. 20, Bucureqti, Editura
politicd, 196.4, p. 561.
7B
roltirrii. Ar fi demoralizant sd se considere cd eforturile
se
rrrlllt'ctuale care se fac pentru a adinci cunoagterea, de
sa
;r rlt'scoperi tainele naturii, fdrd de care nici n-ar fi fost
, rr putinld ca for{ele naturii sd fie puse in slujiba omului,
;r :,ocietalii, a creEterii bundstdrii materiale gi spirituale,
rrrr pot sd avanseze omenirea pe cdile progresului. Acest
Irr<r'u este contrar cu tot ce cunoaste omenirea in mile'
rriile de civiiizatie.
i.
( ) SUIISTANTA COMUNA
V. I. Lenin a studiat cele mai noi teorii ale tirnpului
srju din domeniul s,tiinlelor naturii. El a remarcat faptul
t a lumina Ei electricitatea sint forme de migcare ale
rrceleiaEi substanfe, pe care o considera incd eterul, care
isi traia ultimele zile. Teoria eterului va fi abandonata
oclatd cu apari{ia teoriei relativitdlii. Este un exemplu
('um o ipotezd, fiind depdgitd de alta, mai apropiata de
rt'alitate, este inlSturatd, gi incd intr-un timp scurt. dar
rru fard cunoscutele polemici aprinse din primele decenii
;-rle existenlei sale, cum s-a intimplat Ei cu teoria relati-
vitAlii. Ceea ce trebuie relinut este faptul cd Lenin,
inainte cu un sfert de secoL de la aparitia generalizdrii
i:aracterului cuantic gi ondulator, de la cuanta de lurnina
la particuiele materiale, aratd ca lumina ;i electricitatea
sint forme de migcare ale acelei,agi substanle. Fizica va
clescoperi repede cd aceastd substanld este rept'ezentata
cle particule materiale care existd independent de sira-
lurile gi gindirea uman5, care se reflecta prin iuterrnediul
sim!urilor in gindire. Reflectarea fiind subiectiva. cLl-
noasterea, cu atit mai mult congtiinla, sint Ei ele subiec-
tive, ceea ce deternind caracterul lor relatir.. Contradic[ia
clintre lu,mea reald, care este obiectivd, Ei reflectarea,
care este subiectiva, a fost gi va ramine forla tnotrice
a pr-ogresului in gtiinla.
Un a1t exemplu de progres in cunoagtere din gtiinlele
naturii il constituie modul cLtm s-a elaborat baza teoretica,
;i apoi cea experimentald, a unitdlii materiei, formele
energetice de miqcare. Sadialiile de lumina. ca gi raciia-
tiile cosmice, energia electricS, c,a gi energia nucleari"
er-relgia atomica, ca gi cea moleculard, au o bazd comuna,
r-rnilersala : particulele materiale, care au o masa mi-
nusculd. o viteza pind Ia aceea a luminii, ;i dincolo de
79
aceasta (este deocamdatd o ipotezd) o miqcare specificd
reprezentatd printr-un moment magnetic,- spin, intr-un
.l,rii.rt acele nu,mere cuantice oare deterrnind earacteris-
ticile fiecdrei particule in parte.
Radialiile, ca gi substanleie ohimice, sau corpurile
de orice naturd ar fi, au o naturd oomund, de data aceasta
de domeniul categoriilor filozofice, materialitatea lor'
Particulele au rniqdSri caracteristice, determinate de masa
si structura lor. dnergia radialiilor, fie cd este luminoasS,
It""i.o"i"a, nuclearSf atomicd sau - oricare ar fi forma
a" -iE.utu a particulelor, sint 'multiple forme ale mig-
cdrii materiei.
TEHNICA MASURII
CUNOA$TEREA $I
Materia qi migcarea sint realitali obiective, ele existd
independent' de senzalii, de conqtiinld. Ludm insa cu-
de ele prin senzalii, fie 'direct este cazul
"oEti"ta
tuminii fie prin intermediul aparaturii tehnice' cum
-, radiaJiilor cosmice. Senzaliile nu p'ot percepe
este cazul
toate fenomenele naturii. Organele senzoriale au anumite
gtiinlei Ei.teh-
^descoperit DatoritE dezvoltdrii sd inregistreze
Iimite de percepere.
nicii s-au aparate in misurd
fenomenele natuiii, sd l-e transpund in forme perceptibile'
Datorita spectroscopiei. omul a luat cuno;tin{d de ra'dia-.
c-ar-e sint, de o parte.- qi
liile din ,rlt."tog., Ei ultraviolgt, di,rect perceptibile.
ie atta a spectrului vizibil de lumind,
Aceste aparate s-au dezvoltat atit de mult, incit prin
spectrometrul ininfraroqu sau spectrograful de mas.q
ii"t"* in mdsurd sd determindm elemente ale structurii
materiei Ia nivel atoimic Ei molecular ou foarte mare
Lxactitate. Cu ajutorul spectrografiei, astrofizica a des-
coperit in marile departdii ale universului elemente ato-
mice Ei molecule organice.
Tehnica cea mai m'odernd a permis fuziunea qi fisiunea
atomicS, cu mari degajdri de energie. Iar acceleratoarele
de vitezd de particulle rn'ateriale au permis mari desco-
periri in micr'ostructura materiei, urmdrirea reacliilor
ditttre particule, trecerea lor dintr-una in alta, interac-
liunea permanentd dintre ele. Epoca noastrd a putut
studia aitfel reacliile nucleare intre particulele materiale,
sa confirme legile de conservare a materiei Ei miEcdrii
in domeniile microstructurii, ale microcosmosului' Faptul
80
( ir r.lnele fenomene ale naturii imperceptibile direct prin
,rr'11anele senzoriale se fac percepute prin intermediul
r,,1i:rratelor tehnice a fdcut pe unii savanli sd traga unele
, oncluzii greEite, sd cadd in idealism, in agnosticism,
r'onsiderind cd nu sintem in mS,sura sd cunoaqtem rea-
lilirtea obiectivd, lumea reald, cd intreaga nature, dome-
rriui cuantic microcosmic in special. nu sint decit fructul
irnaginaliei 1or, reprezentate prin instrumentele mate-
rrratice.
Se cunosc foarte multe aparate care sint in mdsuri
sii ne redea, mai :rnult sau mai pulin exact, realitatea
obiectivd. Istoria determindrii metrului etalon este un
t,xemplu de progres in gtiin{d 9i tehnicd. Primui etalon
clin metal aI- metrului s-a dovedit influenfabii de con-
rlitiile exterioare qi neexact. Din aceste motive s-a adoptat
t'a etalon pentru metru lungitnea egald cu 1 650 763,7:l
lr-rngimi de unda, in vidul radialiei corespunzind trecerii
rle Ia nivelul 2rN gi 5oe aI atomului de kripton 86. Sta-
l>ilitatea acestei lungimi de undd, mdsuratd prin aparate,
i e.fiectind realitatea obiectivd din excitalia existenta in
nivelurile atomului 'de kripton, dezminte teoria defor-
rndrii realita{ii fizicii de cdtre aparaturd ; daca aparatura
se realizeazd la un nivel tehnic corespunzdt'or, iar inter-
pretarea se face de pe bazele obiective aie qtiinlei, se
poate
- descoperi realitatea obiectiva.
In octombrie 1967, a 13-a Conferin{a generald de
rlidsuri gi greutdli a definit secunda pe baza etalonului
atomic de frecrzentd cu cesiu. Definilia secundei a evoluat
de la ceasurile mecanice bazate pe migcarea balansoarului
la maginile electronice care folosesc rezonanla cristalului
de curar! Ei, in sfirEit, cea mai noud 9i mai inalta definilie
se bazeaza pe fenomenele de rezonanld atomicd Ei mo-
Ieculard. S-au construit numeroase etaloane, cel mai pre-
cis fiind maserul cu hidrogen, care are cel mai inalt
grad de stabilitate atit pe termen lung (1 zi-) de 2'70-14
Si p" termen scur:t (1 secunda) de 5 '10-13, cit 9i cea
inai buna reproductibilitate de -F 5' 10-13' S-ar putea
reproEa acestor aparate cd dau totuqi deformdri extrem
de minuscule, qi, totuqi, deformdri, chiar daca sint de
ordinul 10-13 dintr-o secundd. Dar aceasta ne-a apropiat
mai mult de determinarea elementelor de mdsura care
sd reflecte cit mai aproape realitatea obiectir,'a chiar
pentru domeniul infinitului mic. In toate domeniile de
BI
qtiinla, in fizicd qi chimie, biologie 9i medicinS, industrie p.rrl lt t a <lescoperi norii radicalului hidronil' cal'e se
j1,,,,'r. i,', upropi"r"u zonelor cu stele foarte fierbinli
gi agriculturd, in toate ramurile economiei se utilizeazd
o tefinicd a cirei perfeclionare se realizeazd in proporlii i1,,,,, ,',',rlt tiaiujii ultraviolete 9i unde radio' Universul
geometrice, ritm care se accelereazd cnontinuu. rr rlt,vcnit un imens laborator a1 astrofizicienilor 9i thi-
" E*i"t5, desigur, aparate neperfecfionate care redau rniltilor, in care mesagerii marilor spalii.sideril:.1-T9]1:
parlial sau incorect realitatea obiectivi, dar aceasta.nu tiilc cle lumind Ei undele radio fac posibild extlndel'ea
fste tot atit de grav ca 'atunci cind mintea oamenilor' , rrnoa;terii spre marele infinit'
deformeazd realitatea cbiectivd. iil'"u cu perfeclionarea aparaturii denoastt'e masura' ob-
despre
Tehnica aparatelor de mdsurat Ei observat s-a dez- '.r'r'\'31'e si inreqistrare cresc cunoqtinlele
voltat intr-un ritm extraondinar in secolul nostru. Se ,,'rit'"t". ".ut"^.E' ib""aeqie infinit in toate manifestdrile
oblin mesaje din infinitul cosmic, din infinitul mic al ,,rrle, distan{e, structuri, miqcdri'
observa-re 19-a
in acelaqi timp, tehnica de masurat Einelimitata'
particulelor materiaie. Datoritii unor telescoape gigantice, extremd c5:tre
ia acela de la Palomar, de 5 078 milimetri, s-au desco- rrt't'tnis sA cunoaqtem cealalta
perit cvasarii, denumire rezultatd din prescurtarea cvasi- l"ii;;i;i;i.. etiuriru spectrelor cie emisie ;i absorblie
t;;;,;ji; J reallzam stu'clil asupra structurii atomice
qi
it"lut, corpuri stelare mai mici decit galaxiile, dar de l,rruliculare. Spectroscoapele de rezonania rnagnetic? tt-
o suta de ori m'ai stralucitoare, care se 'deplaseazd cu .leari au devenit azi uitensile de lucru in toate I'abora-
viteze foarte mari, cu peste 240 000 km/sec', aproape-de
vileza Iuminii. Cu ajutorul radiotelescoapelor de 25- t,lar.ele care analizeazd cele mai complexe structuri mo-
-o.gu"i"u.
i;;h;" Precizia cu care se determini atomii
30 m se sondeazi Ei ie primesc mesaje din adincul fdrA
sfirqit al universului. Radiosursele stelare permit sa se ,tln structuiile moleculare, aqezarea lor spaliala' gruparea
determine densitatea corpurilor astrale in galaxii, sd son- lor in radicali Ei a radicalilor in lan{ul molecular urme$re
;i p;^ "ui *"i sceptici actepli ai posibilitdlilor de cunoas-
deze spaliul infinit cosmic. Se poate acum determina materiei' Spectro-grafia
densitaiea gi presiunea in univers. Se poate examina, r",'L ain domeniui microsti'ucturii
datoritd spectrilor, compozi{ia la suprafald a corpurilor i,r,"giit.uur[ pentr:u noi cele mai subtile manifestdri materiale'
de
in lumea microobiectelot, a particulelor
astrale. Sistemeie de grupare a corpurilor din univers, 'ni;&re
de Ia nebuloasa gazoasd la galaxii, 'de la cvasari Ia iiiT.*u" iotonilor Ei a electronilor. ne permite sa..studiem
'undelor
f izica ;i mecanica cuanticd' proprieta{i1", fYt:"
radiogalaxii, formeazd obiectul celor mai noi observari particulelor rnaterlale'
astroiomice. S-un primit mesaie din univers de ordinul cc'le mai caracteristice ale miqcarii
i,fir-"*op"I electronic ;i cel-protonic ne permit sd facem
miliardelor de ani-luminA. Radioastronomia ne permite ale microcosmo-
sd studiem structura universului, dupa cum perfecfio- ,,i.t"t"ilr" directa la primele niveLuri
narea continud a spectroscopiei ne pernite sA cunoaqtem ;;i;i. i,-, ,lo-e.,iuL malromoleculelor qi aI fiinlelor uni-
elementele de micr-ostructurd ale corpurilor siderale' Frin ccl ulare.
a cate-
analizele spectrale s-au pus bazele Etiinlei astrofizice; C; o deplini justificare' in leclia. inaugurala
de France' pro-
dupd cum cele mai recente descoperi'ri deschid cdile qi a,'ei a" psihologie" celulara de la Colldge
i.tot"f nrangoii Morel fdcea previziuni gtiinlifice. demne
p"rrtru astrochimie. savan{ii universitalii din california
iu reuEit, cu ajutorul unui gigantic radiotelescop' sd de- ,f" o minte ralionala : ,,Fiziblogia celulard trebuie sd
continui-
termine itt tpaiiite siderale, in norii de praf 9i glz- i1tel- i,ontribuie a asigura la nivelul Celulei aceastd
i;;" " cunoaqterli, care va poate' intr-o zi' pt'in
it"lar, un sirat de molecule de amoniac la 30 000 de sd se
permite,
descrie functionarea- omului
ani-lumind distanld. Ei considerd acest lucru deosebit i"i"g.ati sttccesiie,
de important gi pentru faptul cA mulli savanli considerd ,rn.nitd de la fizio-chimia macromoleculeior salc' Pers-
amoniacul la
'originea
coipurilor organice care stau la i;;;lt.'d toutt" ambilioasd clesigur, darcdci in care nu trebuie
de ingimfare, fiziologistul se
baza vie{ii. Un grup de cercetdtori in domeniul astro- sir se vadd o atitudine
de disciplinele
fizicii, sovieticl gi francezi, au intreprins explorarea spa- ;i*; ;i ; '9tie ae a.um pte-a dependentnu va putea fi
vccine'pentirt a nu intelege ca drumul
tiilor siderale, cu ajutorul radiotelescopului de la Nancy,
B3
82

parculrs eficace decit prin conjugarea eforturilor tutu-
trortt 31.
Josef Piiva de la Ohio State University (Columbia)
a reuqit o noud metodd de a mdsura viteza luminii, uti-
Iizind simultan in determinarea unor constante spectros-
copice ale moieculelor liniare atit analiza bazatd pe micro-
unde, cit gi pe infrarogu. Pe baza ,analizei st-atistice a
moleculelon de CO, HCI Ei N2O a oblinut viteza luminii
c:299 792,3 km/sec., fa{d de valoarea a.dmisd c :
: 299 792,5 km/sec. sz.
Mijloacele tehnice moderne, ca Ei posibilitalile finan-
ciare au permis construclia unor acceleratori de particule
de mare capacitate. Astrofizicianul Fred Heyle a numit
acceleratorii de particule d.inozaurii timpuril,or moderne.
De la primele aparate, care aveau doar citeva milioane
de electron-volli (Mev), s-a ajuns la acceleratorul de la
Geneva al Centrului european de cercetari nucleare
(C.E.R.N.) de 28 Gev (miliarde eiectron-volli). Inelul cir-
cular este de 2 400 m in diametru. Noul accelerator liniar
de la Stanford, destinat studiului electronului, are
lunglme de 3 km. Pentru viitor se prevad unitafi qi mai
mari, adevdrali giganli ai tehnicii moiderne. In 1967 s-a
pus in funcliune in Uniunea Sovietica un accelerator de
particule de 70 Ger'. Se proiecteazd construclia unor uni-
t6{i de 200-300 Gev. Aceasta va permite sa se studieze
realitatea fizicd a particulelor materiaLe de dimensiuni
din ce in ce mai mici.
Cu ajutorul unui sincrotron cu un diametru de 3 m,
profesorul american C. A. Priitt a des,coperit mijlocul
sd poatd vedea direct lumina albastrd emisa de radialiile
electronice. Urmarind traseul particulelor in accelerator,
a reuEit sa reducA numarul de electnoni pind a izbutit
si plaseze un singur electron in cimp 33. De la incerti-
tudinea existenlei reale a electronului individual a $colii
de la Copenhaga pind la observarea cu ochiul liber a
radialiei prin lumina emisa de aceasta cu ajutorul acce-
leratorului de particule este o epocd intreaga concentratd
in trei decenii de discu{ii gi verificdri.
Inventarea unor apa'ate atit de rafinate ca maserii
qi laserii au deschis mari posibilitdli atit pentru cerce-
31 .,Nucleus", vol. 9, nr. 4,/1968, p. 2,36.
32 .,Sciences" N. 5217967, p. 2.
33 .,Das Elektron" nr. 14*15/1969, p. 239.
84
lrrlr.ir;liinlifica gi tehnicd, cit gi pentru utilizarea lor
rrr irrrlustrie, medicind Ei alte sectoare. Radia{ia coerenti
;r lirst'r'ului ridicd noi aspecte de structurd fotonicd, care
n(, \'or permite sd intrdm mai profund in microstructura
co:;rrrici. Importanla utilizdrii in qtiin{a Ei tehnica a la-
:;r.r'ilor poate fi exemplificata prin introducerea lor in
ltlrnica racheteior cosmice qi tehnica ciberneticd a cal-
r:rrlatoarelor. Datoritd laserilor s-a elaborat tehnica foto
rrr relief, tridimensionald. Holograma constituie deja o
rrrcmorie opticd de foarte mare capacitate, de ordinul
rrrilioanelor de unitdli inregistrate pe minut, capacitate
('iu'er depdgegte cu mult, chiar in proporlie fantasticd,
lrcrfeclionata memorie umand.
Experimentarea pdtrunde adinc in microcosmos. ceea
('e va permite cunoaEterea cit mai apropiata a realitalii
obiective din acest domeniu atit de necunoscut pini
ircum, descoperirea legilor care dirijeazd fenomenele in
rnicrostructura materiei. Teoria particulelor elementare
;r permis in secolul al XX-lea descoperirea 1or mai intii
lr'oreticd Ei apoi evidenlierea lor in la'boratoare sau in
o rratur6. Un exemplu edificator iI constituie o particuld
('Are a pdnut cea mai rnisterioasd, cea mai disputata mulli
rrni : particula elementard neutrino, a cdrei prezenld a
l'ost dedusd teoretic de Wolfang Pauli in 1930 qi de Fermi
in 1931, ca rezultat aI aplicarii iegilor conserr-drii ener-
giei qi cantitd{ii de miEcare in reacliiie nucleare. Dupa
clecenii de dispute gtiintifice, misterioasa particula. anti-
neutrinul, a fost descoperitd in 1956 de cdtre Reines qi
Clawan in radialiile cosmice, pentru ca in 1960 Lee si
Young sd descopere neutrinul in aoceleratonul de la
Ifrookhaven. De asemenea, in 1961 M. Schwartz gi aili
c'olaboratori descopera antineutrinul in acelaqi accelerator
oigantic de la Brookhaven. Aceste particule rezultd din
interacliunea dintre pioni qi nucleoni, alaturi de miuoni.
Irrin simetrie cu neutrinul miuonic exista antineutrinul
rniuonic, care prin interacliuni cu nucleonii produc miuo-
nii. Radialiile cosmice in contact cu atmosfera protoni
care ciocnesc nuclee - negativi.
pno'duc pioni pozitivi gi
care Ia rindul lor se -transforma in .alte particule, printre
r:are neutrinii gi antineutrinii eiectronici gi miuonici. Cu
ajutorul unor aparate de detec{ie special construite pen-
tru neutrini, plasate in fundul unol' rnine adinci de
aur din Africa de sud Ei India, s-ar-r detectat neutrinii
t'xtrateregtri. Dar lucrurile nu se opresc aici. Mii de
B5
 ,,,1x'r'irca acizilor nucleici a permis -sA se descopere nu-
aparate se concep Ei se construiesc in multe centre gtiin-
descoperirea acestor pa{- ,,',',,,,,rre mecanisme genetice, sd se descifneze din ce in
tiiice din lume in cursa pentru e' , t, nrai profuncl tainele vie{ii, structurile qi func-liile.bio-
iicule elementare atit de penetrante
,,',,,','.,rbl""ulelor care stau la baza fenomenelor de o
Ce arata aceastd maie descoperire care a plecat de
lorr,r'le rnare complexitate ale vielii. Bionica, Etiinla 'me-
la deduclii teoretice, de la aplicaiea legilor din domeniul , rrni.sntelor cibernetice in fenomenele vielii, constituie
ia descoperirea in naturd a neutrinului in radia- rlt, iLsemenea un exemplu strdlucit de generalizare a celor
"nutrti",
liile cosmice Ei produclia lui in acceleratoarele din la- rnai moderne teor"ii, Cum este in acest caz teoria infor-
boratoarele ett"tiiilor inalte ? Ceea ce a fost posibil teo.-
retic in 1930 s-a verificat prin descoperirea in naturd, rrraliei Ei descoperirea structurilor neutronice purtdtoare
in 1956, dupd 26 de ani, iar experimental s-anucleare realizat rk' inJoirnalii biologice. $iiinla inainteazd cu paqi mari
dupd 3d de ani, in 1962, datoritA reactoarelor sple descoperirea tainelor vielii.
gi unor aparate specializate de detectie, cu toat'e cd scinti- Din pdcate, unii dintre marii sar,ranli ai lumii contem-
ialiile prbvocate de neutrino sint slabe, totuqi suficiente l)or\ane nu sesizeazl. impcrtanla epistemologicd a marilor
ca'se iie multiplicate prin fotomultiplicatoare 9i numd- ilescoperiri din qtiinlele naturii ;i legatura acestora cu
rate prin sisteme electronice. ansamblul activitdlilor practice gi spirituale.
Istoria acestei mari descoperiri are o mare in'rpoltanla Intr-un interviu acordat ln aprilie 1958, la Paris,
epistemologic5, care confirmd, pe qe o parte'.capacitatea zialului ,rl-e Monde((, Robert Oppenheimer se aratd scep-
de cun'oaqtere a realitdtii f izice din domeniul cuantic, lic cu pnivire la o sintezd a spiritualitd{ii epocii corttem-
marea complexitate a structurilor cuantice, iar pe de l)orane : ,rlncd pa.re complet imposibil, 'de exempl,t, q"
alti parte faptul cd in Etiinld, pe baza unor raliuni teo- ir explica" principiul f*n'd,amental al relativitdlii, teoria
retice, te pot prevedea realitdli nedescoperite inci .in c,uantelor siu principiul parit6lii, qi n-am auzit niciodatd
naturl sau-Iaboratoare. Aceasta aratd importanta episte- cu privire 1a acest subiect o explicalie care sd .poatd
*ofii.a a teoriilor Etiin{ifice, posibilitatea de previziune reprezenta o imbogdlire
-A
a culturii". Este surprinz6toare
realitate in secolul trecut aceastd declaralie. considera cd marile descoperiri din
gtiinlTfica, care s_a'dovedit
ir, i-i" datoritd afirmdrii teoriei atomice, gi in secolul stiinld nu contribuie Ia imbogdlirea culturii urnane echi-
"t
pie"ent in fizicd odatd cu elaborarea teoriei cuantice' i'aleazd cu subaprecierea influenlei pe care o au marile
i"-*i*o-ie, atit in secolul trecut' dar indeosebi odatd descoperiri qtiinfifice asupra dezvoltdrii societdlii in an-
cu elaborarea teoriei relativitS!ii contemporane, s-au sambiu, a culturii qi civiliza{iei um,ane. Intre dezvoltarea
conJirmat numeroase previziuni gtiinfifice' ;tiinfei gi a culturii exista legdturi directe, Ei nu se poate
nu in-
Dar problema cunoagterii realitdtii obiective gtiinlei' pune pe seama intimplSrii c1 Q3|ite.u Ei Newton au fost
turut a"d numai fizica Ei chimia, ci toate ramurile ,'ontemponani cu l,eonando da Vinci qi Shakespeare, cd
iii"lQJ iiitto", Jaques Mol"{ care impreuni cu alli Watt gi Stephensohn au fost contemporani cu Bacon Ei
aoi-t?ofogi francezi iu primit Premiul Nobei-pentru ca Diderot, cd Darwin a fost contemporan cu Hugo, cd
au descoferit roh.r] acidului ribonucleic (ARN) mesager Planck Ei Einstein au trdit in aceeaqi epocg. cu Maxim
in mecanismul genetic celular, declara in leclia inaugu' Gorki qi Romain Rolland. Exemple ar putea fi numeroase
in istoria civilizafiei.
rald de la Colldge de France : .,De asemenea' dorim sd Iatd ce mai spune Oppenheimer: ,,Sintem eondamnali
cunoaqtem viitorul Ei soarta celei mai puternice idei-care sd trdim intr-o lume in care fiecare chestiune pusd va
a ieqit vreodatd in eviden!5 : aceea a cunoa'Eterii obiec- deschide alta, qi aceasta la infinit. Unul dintre carac-
tive, definitd ca neavind 'al't izvor decit confruntarea terele ingrijoratoare a1e cunoaEterii este ireversibilitatea
lntre logicd qi experien.tS" ss. In biologia molecular6, des- .sa ltt Nu-es-te nicidecum o condamnare faptul cd o pro-
blemd ridicd o altd prcblemd qi aEa se va continua la
il F. Reines. Astronomia neutinilor, in ',Atomes" nr' 212/
infinit. Acea.sta anatd caracterul relativ al cunoagterii,
1967, p. ?.2.4-230. .strins legatd de nivelul descoperirilor 9i teoriilor din
rs-,,1,e Nlonde" din 30 noiembrie 1967.
87
86
Etiinla, cd perfeclionarea este gi va fi continua, cd mereu
vor apdrea alte fapte noi, care se nasc din cele vechi,
care, Ia rinduL lor, dupd ce au creat fundamentul pentru
alte teorii noi, vor deveni qi ele vechi. Este un proces
continuu, Ia infinit, specif ic procesului de evolulie in
naturd. Tocmai de aceea procesul cunoaqterii este in
acelagi timp relativ qi absolut. Absolut din punct de
vedere istoric; relativ pentru cd este in continud trans-
formare, prefacere, evolulie. Fondul procesului de cu-
noaqtere este : reiativ-absolut-relativ.
CRIZA DIN FIZICA
La inceputul secolului al XX-Iea marile descoperiri
din gtiinlele naturii au creat La frontiera dintre vechi
qi nou o criza in fizica care a dezlanfuit mari dezbateri
publice, in care nu pulini fizicieni au cazut in idealism'
ln domeniul public a avut loc chiar cea mai mare dez-
tratere provocatd vreodata de o teorie fizica, in care nu
puline au fost incercdrile de a denatura sensul sau qtiin-
lific gi a abate concluziile pe tarimul agnosticismului, al
idealismului. A. Einstein a dus o iuptd titanica impotriva
acestor deformdri.
Teoria cuantelor, noua teorie ,a luminii, teoria corpus-
cular ondulatoare a radialiilor au zdruncinat bazele cla-
sice ale f.izicii qi mecanicii. FenomeneLe observate in
f izica radialiilor nu mai puteau f i explicate qtiinlific
decit prin introducerea noliuniior de ,,cuante( sau ,,gra-
nule(( ; se revenea dupa secole, intr-o formd mult supe-
lioard, la teoria corpusculard a luminii elaborata inca
de Newton. Descoperirea primelor particule din domeniul
subatomic, electronii, generalizarea caracterului atomic,
cuantic, al radialiilor de lumina qi descoperirea fotonilor,
generalizarea caracterului cuantic la toate radialiile cerea
o noud explicalie teoreticd, matematicd Ei fizicd. Teoria
punctului material din mecanica clasi,cd a corpurilor nu
mai era in mdsurd sd dea o explicatie Etiin{ificd feno-
rnenelor cu,antice. Se dezlanluie astfel cea mai mare
crizd din fizicit. Teoria relativitdfii Ei teoria cuantica
devin obiectul unor studii qi dezbateri gtiinlifice care
au dus Ia elabor',area unor noi discipline Etiinlifice
mecanica Ei fizica cuanticS. Legile din mecanica corpu- - 36
rilor nu mai puteau explica fenomenele din mecanica
8B
r,'llrt.ir,'isti gi mecanica cuanticd. Descoperirea noilor legi
,,,i tt'orii din domeniul cuantic qi relativist au solufionat
, orrt.r'adicfiile din fizica teoneticd, au conturat granilele
',tiinfifice dintre me'cani'ca Ei fizica oorpurilor qi cea a
lurrticulelor, aplicabilitatea legitdtilor din mecanica cla-
',itii la fizioa corpurilor Ei cele din mecanica cuantica la
lizica pa,rticulelor. In acelaEi timp, cniza din fizicd a
rlr.zlanluit u,n val uriaq de disculii in domeniul filozo-tic
;i in toate qtiinlele naturii.
Teoria relativitalii restrinse Ei apoi cea generalizatd
irveau sd demonstreze cd realitdlile obiective sint inde-
pcndente de starea de miqcare ,a pu,nctului de observare,
rl:' coordonatele mdsurii, de pozilia observatorului care
st.udiazd fenomenele din natura, genenalizarea continu-
rrmului cvadridimensional spalio-tempora]. A' Einstein
;rlatd cd ,,...legile naturii concordd pentru to;ate sistemele
inerliale. Acest enun! iI numim -p,rincipiul relativitalii
l'('Strinse"" 36'
Legile fizicii, ca gi toate legile din natund, trebuie sa
I'ie elaborate independent de starea de miEcare a obser-
vatorului gi, in genenal, independent de observa{ia care
lr.ebuie sd examineze fenomenele qi sd le interpreteze
ir;a cum se desfdgoard ele in realitatea obiectivd, in
t'ontinuumul cvadridimensional spalio-temporal.
Teoria modernd a relativitalii stabileEte coordonateie
<le referinld, ecuatiile de miqcare, condiliile obiective,
stiinlifice de analiza a fenomenelor din univers. Acest
Iricru a fost cu putinla printr-o strdlucitd sintezd a ecua-
liilor de transfor:mare ale Lui Lorentz gi a ecualiilor con-
Linuumului cvadridimensional spalio-temporal ale lui
Minkowski, pe o noud interpretare geometrica a spaliului
tlatoritd cercetdrilor lui G,auss in teoria suprafelelor 9i
rroua metricd spaliala a lui Riemann. Pe aceste baze a
t'laborat Einstein teoria curburii spaliilor metrice multi'
rlirnensionale, pe care experienlele o vor confirma in
rnod strdlucit.
Albert Einstein a descoperit cd fenomenele electro-
rnagnetice Ei optice se p,roduc independent de miEcarea
tlc translalie a Pdmlntului, pe care se afld cel ce face
corcetdrile, plecind de la faptul descoperit de Michelson
A. Einstein. Teoria relatiuitdfii, Bucure;ti, Editura tehnicS,
l1)57, p. 34.
Ei Morley ca viteza Iuminii in vid este constanta in
raport cu orice sistem inerlial, bazat pe ecualiile lui
Maxw,ell qi Lorentz, care sint valabile atit pentru feno-
menele electromagnetice, cit Ei pentru cele ale luminii,
ceea ce dovedegte cd esenla lucrurilor in aceste fenomene
este aceeagi, cd ele sint nezultatul unor particule in
miqcare. Marile descoperiri ale epocii au favorizat teoria
relativitdlii einsteiniene, care repr-ezintd un strdlucit suc-
ces in dezvoltarea cunoaqterii, prin folosirea bazelor teo-
retice Ei expenime,ntale ale Etiinlei. Aceasta aratS curt
se creeazd noi baze teor.etice qi experimentale in gtiinld,
care ne apropie mai mult de cunoaqterea realitdlii
obiective.
Aparilia teoriei rel,ativitdtii a riscolit toate curentele
filozofice contemporane. Prim'ele interpretdri filozofice
incercau sd abata relativitatea spre agnosticism. Con-
ceplia de relativitate in fizicd este in deplinA concordanfa
cu concepfia materialismului dialectic despre relativism.
In lusrarea sa Material,ism ;i ernpiriocriticism, apdruta
la doi ani dupi publicarea teoriei relativitdtrii restrinse,
Lenin scria urmdtoarele : ,,Dialectioa materialistd a lui
Marx qi Engels conline, fdri indoiald, relativismul, dar
nu se reduce 1a acesta, adicd recunoagte relativitatea
tuturor cunoqtin{elor noastre nu in sensul negdrii ade-
vdrului obiectirr, ci in sensul cd sint istorice.gte condi[io-
nate limitele apropierii cunoEtinlelor noastre de acest
adevdr'( 37. Dupd cum in fizicd relativitatea coorrdonateLor
nu poate schimba caracteruL obiectiv a1 realitalii fizicii,
tot aga relativitatea in cunoagtere nu poate schimba cu
nimic realitatea obiectivd. Fizica gi filozofia raspund in
acelagi mod cu privire Ia caracterul obiectiv al realitdlii
in natu,r5, realitate care existd independent de experi-
mentator sau ginditor. Marea artd in qtiinld este ca
experimentatorul gi ginditorul sd 'dascopere aceastd rea-
Iitate, s-o reflecte cit mai exact posibil in prezentarea
lucrdrilor lor Etiinlifice.
Reactualizarea teoriei 'corpusculare a luminii pe ba-
zele moderrre a1e teoriei cuantice a deschis un cimp vast
de cercetdri gtiinlifice, a pu,s bazele interpretdrii obiective
a radi,afiilor, a avut consecinle de necalculat pentru cu-
37 V. I. Lenin. Opere complete, vol, 18, ElucureEti,
politicd, 1968, p. 136-18'7.
90
rrorrslt'l'ca legilor naturii, a universului. aplicafii practice
,1,, <ea mai tnare importantd. Generalizarea teoriei cor-
la toate radialiile, de
pust'ulat'e gi ondulatorii a luminii,
rritrt' Louis de Broglie a insemnat un nou tnare salt
rrurinte in cunoagtere.
.'\cum, cind utilizdm in mod cut'ent aparate ca -laserii,
('iu'c ne permit sa oblinem Lumina sinteticd, datoriti
t,xcitafiei irtificiale a nivelurilor energetice ale atomilor,
:rlc straturilor sale de electroni, putem constata, numai
si ciin aceasta. ce importan{d mare- a avut elaborarea noii
icorii. care a reflectat realitatea obiectivS, permitind ast-
fcl nu numai cunoagterea, dar Ei stdpinirea ei, punerea ei
in slujba satisfacerii materiale a unor nufileroase ne\rol
urnane.
O mare importanfi pentru gtiin!5, pentru cunoagtere
in €{eneral a aiut-o Ei ,let"op".irea legii echivalenfei
din-
materialita-
tle"masd qi energie. Esenla Ior comund este
tea. Energia este iezultatul miqcdrii particulelor materiale,
cerre au 6 n:asa bine definita. Masa corpului in repatts
t.ste echival.enla cu poten{ialul sdu energetic' EIe sint
cchivalente pentrtt ttutu. de repaus, fiindcd corpurile,
a materiei, cim-
1;entru o.guttiru."u atomica 9i moleculard
pr-rrile, p"itttr't forma de organizare' a materiei in radialii,
,,5u-r-r.,-it"1e particule elementare, sint 9i nu.sint.in-ace-
iosl timp acLleagi ; ele radiaza energie 9i, -o91tu . ""
-L:ea,sta, pl"tt aitt'masa lor, o pierdere minusculd
dintr'o
'tttirttrscutd. particuld. Legea echivalen-{ei intre masa 9i ener-
gie este qi pentru starea de migcare, 9i aceasta
legii conservdrii rnasei ;i a energiei,
"aioUita
ita tn baza legea
genelalS a conservdrii materiei. Dealtfel, A' Einstein aratd
.energiauntti corp nu este constantd, ea variazd odata
,d .r,-rtuuu
cu llti'r 38. Aceasta lege deosebit de importanta
;u'erta cd masa qi energia' materia Ei migcarea sint echiva-
lente, sint dependente una de alta, o schimbare de masd,
de materie, atrage dupd sine automat Ei o schimbare de
energie, de migcare. Starea de repaus a cimpurilor este
relatir.d, starea de miqoare este absoluta. MiEcarea' coro-
larul nemijlocit al materiei, caracterizeazd orice eveni-
ment, orice existenld din naturd, ceea ce este valabil qi
pentru societate. Acesta este unul din principiile de bazd
Editura s A. Einstein. Teoria relo,tivitdtii, Bucuregii, Editura teh-
nica, 1957, p. 59.
91
ale dialecticii, care nu conoepe materia fard miEcare sau
migcarea fard rnaterie, adevdr absolut 'aI realitdlii obiec-
tive.
Dar din vastele concluzii atre teoriilor relativitdlii,
A. Einstein trage qi unele concluzii int'erpr.etabile. Aces-
tea apar cind el trece de I,a teoria relativita-tii generale
la teoria relativitalii cimpului. trn teoria sa cosmologicd,
Einstein considera un ,,univers finit(( un ,,unit ers in ex-
pansiune" Ei tr.aLeaza despre ,,virsta universului((. El
aratd cd ,,teoria relativitalii generale poate fi conceputa
numai ca o teorie de cimp. Ea nu ar fi putut fi dezvoltata
dacd ne-am fi menlinut la punctul de vedere ca lumea
reala e form,atd din puncte rnateriale care se migca sub
influ,enla faptelor care se exercitd intre ele('3s. Tocmai
faptul existenlei simultane a cimpurilor Ei a particulelor
m,ateriale, unitatea contrariilor continuu-disconti.nuu stA
La baza oricdror fenornene in univers. Dbar el a pus ba-
zele moderne ale teoriei'cu,antice a luminii 9i apoi aceasta
a fost extinsd Ia toate radialiile. Aceste puncte materiale,
particule, infinitul mic, formeaza marile cimpuri ale in-
finitului mare.
Gatraxia noastrd, universul nostru, sistemul nostru so-
lar, pl.aneta noastrd pot avea virstd; daca aceasta se
referd la cazul particular al formei existenlei 1or de azi.
dacd ne referim la esenla ,existenfei lor, aceasta, ca gi
existenla infinitd, este fdrd virstd. Finitul se regdsegte
in infinit, iar infinitul in fin'it datorita inexi,stenlei unor
Iimite spalial,e in direclia atit a mar.elui infinit, cit qi a
micului infinit. In acest sens trebuie inleles cd finitul se
regd,se;te i,n inJintt ;i inJinitul in finit.
Lege,a unitdlii contrariilor in acest caz infinitul
-
mic, particulele materiale Ei infinitul mare, universurile
std Ia baz,a oricdror existenfe.
- Dealtfel, fap,tul cd natura este infinita se poate con-
clude chiar din ecualiile care au stat Ia baza descoperirii
legii echivalenfei rnasei qi ,energiei.
Din ultima eoualie oare ,a stat la baza acestei desco-
periri E : --L- m
: ' Einstein conch.lde c6, ,rE tinde cdtre
V t-rz
infinit, pe cind q tinde cdtre r,iteza 1, a luminii" 40. Ten-
3e Op. ait., p. 162.
ao Op. cit., p. 58 Si 59.
92
luminii este un fenomen generalizat
tlirr{.a c'irtre viteza
in univers Ei dovedit prin cel,e mai recente observdri.
Sl,t'lele care se dezagregS, corpurile care s,e descompun
r rr ladialii, agtrii care devin incandescenli, cvasarii care
tind spre 'r,iteza lu,mi,nii, toate ,acestea aratd caracterul
lcversibil aJ. structurii rnateriei, ,de Ia forrnele sale cele
rriai simpLe, particulele, Ia formele complexe ale siste-
rnelor astrale. Aceasta aratd, dacd ne intoa,r.cem la relalia
lrri Einstein, cd tendinla generalizatd cdtne viteza luminii
oxista in univer.s, ,cd universul sau universurile au o
t'xisten{a infinitd in spaliu qi timp, cd materia in miEcare
cxista intr-o infinitrate de structuri gi funclii.
Tocmai aceste problem,e cosmologice qi unele manifes-
tiiri de fideirsm au fost c,el rnai mult vintur,atre de corifeii
iclealismulu,i. Virsta universul,ui (universul s-a ndscut),
universul finit I,a infinit, exp,ansiunea universului au stat
Ia baza teoriilor fideiste ale matematicianului qi filozo-
iului catolic Lemaitre. Undeva se nasc puncte materiale,
rleclard Lemaitre, ceea ,ce ,e contrar oricdror interpretdri
qtiin{ifice al,e fenomenelor din univers. Materia, fie cd
este vorba de partircule sau d,e oorpuri, agtri sau sisteme
astrale, universuri iinite sau universul infinit, a existat
clintotdeauna, nu s-a ,ndscut niciodatd, eternit,atea sa este
absoliutS, ca Ei spafialitatea sa. Materia, u,niversul sint
in continud transformare, in evolu{ii reversibile, de la
inferior la superi.or, de la sirnplu J.a ,complex, dupd c,are
nrmeazd procesul reversibil, uneori exploziv, al descom-
pune,rii complexului in sim,plu, intr-o multitudine de
form,e, toate .avind \a bazd, legea conservdrii materiei gi
migcdrii, masei qi energi,ei.
Interpretind inexistenla granilelor in naturd, caracte-
rul lor relativ gi mobil, ceea ,ce face sd se imprime ace-
leaEi caractere gi cunoagterii, Lenin scrie :
"Distructibili.
tatea atomului, inepuizabilitatea lui, vani,abilitatea tutu-
ror formelor materiei gi ,a miEcdrii ,ei au fost totdeauna
leazemul materialismului dialectic. In naturd, toate gra-
ni{ele sint relative, convenfionale, mobile, ele exprimind
apropierea minlii noastre de cunoagterea materiei ; acest
fapt nu dovedeEte insd nioi'decum cd insdEi naturra, ma-
teria, n-ar fi decit un simbol, un semn convenlional,
adicd un produs aI minlii noastre( 41.
41 V. I. Lenin. Materialism Si empiriocriticism, Bucureqti,
Editura P.M.R., 194,8, p.333.
93
 trn sfirqit, pentru faptul nu mai pulin important aI
complexitalii micro Ei macr'ocosnosului se cere o tehnicd
de experimentare din ce in ce mai complicata, el,abor-are-a
unor feorii fundamentate pe aceastd realitate obiectiv5, de
o dirrersitate fdra margini. CunoaEterea este lodul gindirii
umane, iar gindirea este nezultatul activitalii creierultti,
al materiei -cenu;ii, care urmeazd legile dialectice ale
dezvoltarii continue, de la simplu la complex. Creierul,
aceastd giganticd magind ciLrerneticd, intrunegte intr-un
spaliu restrins cele mai complexe forme ale migcdrii,
interactiuni care leagd intre ele, nu in form6 mecanicA'
ci in toate formele fizice, chimice, biologice, cibernetice
interacliunile dintre particulele elementare, atomi, mole-
cule, macromolecule, structuri biologice, a cdror activi-
tate de ansamblu, de o complexitate neintilnitd in alte
spatii, are drept rezultat, in forrne mai mtllt sau mai
pugi" perfectionate, gindirea, ttremoria, instinctul qi toate
ilm1u.1le. O structurd atit de complexd nr't r-a cunoaEte
niciodata limite in perfeclionarea sa. Perfeclionarea este
tot atit de dialecti,cd ca qi cunoaqterea. Cind r:a inceta
perfectionarea, va inceta Ei cunoa.gterea' Legdtura es-te
indisolubild. Mileniile de ci'n'ilizatie umand stau mdrturie'
(irrpitolul al IV-lea
LA FIZICA
I)I1
INCERTITUDINILOR LA F'ILOZOFIA
(]OMPLEMENTARISTA
Intr-o lucrare intitulatd Fizica atomicd. ;i cunoa;terea
tunnnd., publicata in 1961, Niels Bohr grupeaza un numar
cle opt articole publicate in perioadele 1932-1938, 1946
;i 1954-1959, articole in oare prezintd noua sa conceplie
filozoficd, Iuind drept bazd, teoria ccrmplementaritalii. In
inlroducerea scrisa cu ocazi,a republicdrii acestor articole,
N. Bohr scoate in evidenld importan{a descoperirilor din
tizicd pent,ru filozofie. Fdra indoiald, aceasta are o mare
irnportanla. dar tot atit de ader,rarat este faptul ca filo-
z.ofia a infh-renfat elaborarea unor noi teorii in fizicit,
a dete'minat aparilia u,nor curente noi in gtiinlele naturii.
Noile cucer-iri ale Etiinlei, cum a fost descoperirea
epocala a teoriei cu,antice in fizica, au avut o mare in-
fh-ren{a 9i in alte Etiinle, ca chimia, biologia, Ei, in fond,
aceastd teorie se incadreazd in principiul general di,alectic
al transformdrilor de n'atura cantitativa, care aduc schim-
bdrile calitative corespunzdtoare, tot atit de valabile pen-
tru qtiinlele sociale ca Ei pentru ;tiinlele naturii. Aproape
cloua milenii, de la Epicur gi Democrit pind la descope-
lirea spectrogr,afiei, fizica microstructurii materiei s-a
bazilt numai 1:e ipoteze, pe enunlari teoretice, fdra veri-
licAli experimentale. Aceasta este expresia dimensiunii
geniului urnan.
I\Iicrofizica experimentala s-a dezvoltat indeosebi din
ru dou,a jurnatate a secolului al XIX-Iea gi abia in ulti-
rnele doua decenii s-a realizat o tehnica experimentald
in lndsurd sd se observe direct microfenomenele qi mi-
<'rostructura nrateriei. Marile descoperiri cu care s-a tre-
t:trt pragul secolului al XX-lea au declangat criza in fizicd.
95
Aceasta se datora faptului cd toate des,coperirile teoretice
facute de-a lungul .secolelor in microfizicd trebuiqu sa
treacd acum examenul unor concepfii noi, care rezultau
din practica experi'mentdrii gi observarii adinci in micro-
structura gi a calculului matematic. I'n aceste condilii a
fost elabor,ata in 1900 teoria cuantelor a lui Planck Ei
in 1905 nou,a teorie a luminii a lui Einstein, c,are era o
sinteza a teoriei corpusculare a lui Newton Ei a teoriei
ondulatorii a lui Huyghens gi Fresnel, dezvoltarea pe o
tr.eapta noud a teoriei etrectromagnetice a luminii. elabo-
ratd de Maxwell qi Lorentz ; in 1923-1924 Louis de Bro-
glie genenalize,azd. teoria cotpuscular-ondulatoare a Iu-
minii la toate particulele, Ia r,adialiile cal'e se propaga
in stare liberd. Studierea fenomenelor din structura ato-
milor, a proceselor subatomice, a modelelor atomice in
Iumina teoriei cu,antice Ei rrel,ativiste a microstructurii
materiei a constitui,t o stralucita confirmare a noilor con-
ceplii in fizicit,. Aaeastd confirlnare nu s-a fdcut insa fara.
dezbateri aprinse, nu numai intre ceea ce era vechi ;i
ceea ce era nou, ci gi in interpretarea noului in fizica
adus de cele doud mari teorii, cuanticd Ei relativista.
Discufiile din jurul teoriei cuantice au imparlit pe'
fizicieni in doud tabere : cei ce suslineau cd fenomenele'
fizice sint guvernate de legi obiective, existen{"a feno-
menelor fiind independentd de observato,r' gi guvernata
de legiLe cauzalitdlii qi ,ale determinismului, iar de cea-
laltd parte, cei care considerau cd nu pot cunoagte in
mod obiectiv microfenomenele Ei care puneau Ia baza
teoriei cuantice probabilismul lui Born, incertittLdinea lui
Heisenberg qi complementarit(fiea lui Bohr. Aceqtia din
unmd s-au ridicat impotriva parerilor exprimate de fon-
datorul teoriei cuantice, M. Planck. aI teoriei relativitalii,
A. Einstein, impotriva celor car-,e au pus bazele mecanicii
ondulato'are, L. de Broglie qi E. Schrod'inger.
Pozi\ia luata dup6 d'ezb,aterile din octombrie 1927 la
Consiliul de fizica S,olvay este astfel prezentatd in intro-
ducerea lucrdrii 1ui Bohr : ,,Schimbul de opinii condusese
deci sd se pund in evi,denla aspecte noi ale p'roblemei
observdrii, provenind din faptul ca interacliunea dintre
obiectele atomice qi instrumentele de mdsura este o parte'
inseparabild a fenom,enelor cuantice. De ,aceea informa-
liile oblinute in condilii experimentale diferite nu pot fi
grupate de o manierd obignuitd, Ei necesitatea de a line
seama de condiliile sub care aceste inforn:a{ii au fost,
96
,rlrlirrute conduce imediat 1a forma de descriel'e compie-
rr rtn tat'dtt 1.
Interac{iunea dintre micnofenomene, dintre pal'ticulele
tlin r.nicrostructur:a m,ateriei qi aparatele de masurat, nu
prolrtc fi decit de naturd cuanticd, fiindca contactr-ri clin-
I rr: lentilele aparatelor din spectrografie qi radialii se
lacc, in cazul. luminii, de cuantele de luminir. de lotoni.
llr,orile de masurat se l.or determina tot in cu:tnte, dar
rLcerasta n-are nimic comun cu incertitudinea masurarii
slrrr complementaritatea observdrii.
In articolul pubiicat sub titlul LtLnzina ;i. uiala, repre-
zt'ntind o conferin!5 linut5 ia ;edin{a de desc'hidere a
cclui de-al doilea Congres international de fototerapie ia
(lopenhaga, in august 1932, N. Bohr conclude cd descope-
lirile din teoria atomicd ,,ne-au dat proba neagteptatd a
linritdrii esenlia1e in descrierea mecanicd a naturii" 2.
Plecind de la taptul cd o ,descriere cauzala a fenomc-
nelor cuantice nu e posibild, Bohr trage urmdt'oarea con-
cluzie : ,rTot a$a cum conceptul relativitdlii exprima cd
orice fenomen fizic depinde esenlialmente de sistemul
<le referrinld care serr,reEte la incad,rarea in spatiu Ei titnp'
la feil. conceptul compl'ementaritalil este un simbol al
limitdrii, fundamentai in fizica atomicd, a reprez,entdrii
noastle obiqnuite a fenom,enelor independente de mij-
loacele de r-eprezentare( 3. Aceste concluzii de agnosti-
cism, de limitare in cunoaEterea gi descrierea reald a
naturii, constituie fondul teoriei,complementaritdtii, pe
care N. Bohr nu o generalizeazd numai in fizicS, ci qi in
teolia cunoagterii, in filozofie. I,n articolele publicate in-
cearcd sa ,arate cd aceasti teorie stti la baza biologiei' a
vie{ii, a culturilor um,ane. inelusiv celor cu caracter istoric.
Conceptul relativitdlii, 'aga cum a fost elaborat de
Einstein, spune cu totul altceva decit ceea ce arata Bohr
pentru uzul compa.rratiei sale cu complementaritatea, cu
scopul de a ne sustrage de Ia fond,ul concepliei sale gre-
site. Una din legile teoriei relativitd{ii se bazeazd pe
Iaptul cd evenirnentele sint independente de sistemelc
cle referin{d qi observator. Incadt:area in spaliu gi timp
a fenomenelor fizice se face independent de pozilia ob-
1 N. Bohr. Phgsique atomique et connaissan<'e hunrcilrc. Pirris,
llcl. Gauthier'\rillars, 1981. p. 6.
) Op. cit., p. 7.
:t Op. cit., 1't. 11.
97
servatorului. a sistemului de referinla. Aceasta cste o
lege fundamentald in te'oria relativitdlii.
Intr-un articol scris in 7952, cu ocazia apariliei Lrnui
volurn omagial dedicat lui L. de Broglie qi intituiat Ob-
serua{ii prelimhtare asupra conceptelor [u'ndamertale,
Albert Einstein aratd incd o data dezacordul sdu cu in-
terpretalea care a lost datd teoriei cuantice, interpretare
ce nu este compatibilS cu experienta : ,,lnsd ceea ce gd-
sesc nesatisfacdtor in teorie se situeaza, dealtfel, in in-
terpletarea care se dd -funcliei q'.. In orice caz, aceasta
este la originea concepliei mele despre teza care este
respinsd categoric de cei mai mari teoreticieni actuali'
Existd ceva ca ..stal'e reald" a unui sistem fizic, cale
exista in m'od obiectiv, independent de orice obsental'e
sau mdsura, gi care poate in principiu sd fie descrisir
prin miiloacele de expresie ale fizicii'( a. Independcnt de
mi.iloacele de a re1:r'ezenta starea rectld', particr-ilele llia-
teriale qi cimpurile, sistemele atomice ;i moleculare. cror-
purile, existd in naturS, ca o realitate fizic5, obiectivii'
;\Ib,ert Einstein considerd realitatea fizica independenta
rle existenla observatorului. Einstein incheie : ,,'..Nu ro-
qesc de a pune conceptul ..stdrii reale a sistemului* in
centrul chiar al meditaliei mele* 5.
INCERCARI DE GENERALiZARE A
COMPLEMENTARITATII
Trecind de Ia fizica Ia biologie, N. llohr considerti cit
in cercet5rile biologice nu e posibil sA se controleze. ca
in fizici. efectul coirdi!iilor exterio,are iisupra atomiior.
Cercetarile cele mai recente din biologia moleculara in
domeniile acizilor nucleici clez,mint din nou 'aceastd tezii
de agnosticism. Afirmind in mod just cd nu se pot ;rplica
rnecanic conceptele din fiz.ica Ia fenomenele de viala,
trage insa o concluzie cle fideism: ,,1n acest sens. IolLil
argumentelor teologice in biologie leaminte;t,e pe acela
al t'alionamentului care, bazindu-se pe principiul coles-
pondenl,ei, are dr"ept linta de a introduce in mod laiional
4 L. de Brogiie. Phgsicien et penseur, Paris, vcrhrm omirgial,
Ed. Albin Micl.rel, 1953, p. 7.
i' Op. <'it., p. 7.
9B
.rrrrrtir de acfiune in fizica atomicSt'6. .\c.'sta este con-
',irli'r'ut un rapolt de complementaritate, adic.L ,,llc excltt-
rl.r'r' mutuald intre sub<'liviziunile necesare ol'iciirei itna-
lit,r' lizice ;i citeva fenrtmeue caracteristice biologiei, ca
;rrrlOconser\rarea qi reproclucerrea inclivizilortt 7. Clo:iceptr,rl
(uiultic a1 materiei, structurile cllantice' particuleie. ato-
rnii. moleculele, maclomoleculele, biomoleculele giga;rt
rrrr stiit Ia baza unor noi discipline qtiinlifice in chinlia
crurnticS, biologia moleculara, care au p'us in evide;l1it
rroi slSr'i n,aturale. indeusebi acelea cal'e formeazit btrze
,, it't ii.
N. Bohl t'cvinc itr sustinerc'a tcz'.'lol' sale in 19117, iutr-o
t onl'elinla 1a Congresul intei'nalional de fizica si biologie
linr-rt in'memoriii lui i,uigi (ialvani Ia BcJ.ogna Bohl
alimti in mod iust cii dilema infelegerii ..legilor proprii
biologice(( consti in ,,exantinarea difelenlei esenliale in-
tre clonditiile de observare in fizici 9i biologie". Iiindcii
stud.iul atomilor individuali nu ,ar permite menlinerea
organism,ului in viatd qi, ,'mai muit, schimbul neincetat
clJmaterie inseparabil legata de via{d implica imposibili-
tatea de a considera organismul ca un sistem bine definit
<le particule rnateriale, aga cum se considerd pentru a da
seama de proprietdtile fizice Ei chimice ordinare ale ma-
Leriei(( s. Oir t-oa,te aoeste fenomerie din relativitatea obiec-
tiva n-au nimic cu ,,legile de naturd complement"t4tt,
fiindcri sint doui stari-diferite ale m,ateriei' N' Bohr
afilma cd in biologie, ca 9i in fizicd Ei chimie' comple-
rnentaritatea poate evita contradicliile care apar la tre-
cerea maleriei de la o stare structurald Ia alta. Aceastit
rninnne o face Bohr 9i in psihologie : .,In consecin{d, din
irnposibilitatea, in 'analiz,a psihologicd, de a face deose-
birea neta intre fenomenele inseqi qi percepelea lor con-
;tientd. se cere doar sd se renunte la orice descriere cau-
zala clupd modelul fizicii clasice ; Ei chiar folosirea care
s'' face de cuvinte si] -gindirio si ..sentimgnfg- pentru a
clescrie ,orice experien{a psihica rcaminteqte de o manierir
foarte sugestir.d relatiile de complementaritate din fizicti
atomicd('e. Descrierea cauzali a fizicii clasice, a fizicii
c'oll;urilor nr-r poate fi valabiia in fizica atomicti sau ir-t
N. Bolrr. Op. cif., p. 1-l
Ibidem,.
Op. cit., p. 21.
()p. cit.. p. ?"1-25.
99
biol,ogia rnoleculard. Cauzalitatea este universala ca fe-
nomen, dar e,a este sp,ecificd fiecarui nivel de structura
a materiei.
Un an mai tirziu, in 1938, N. Bohr, intr-o cuvintare
{inutd Ia Congresul internaliona1 de antropologie ;i et-
nografie, la C,openhaga, intitulatd Probl,ema cunoa;terii
i,n JiziciL ;i culturile ltrnclne, susline din nou uniuersali-
tctteo teoriei complementaritalii. N. Bohl a prezentat astfel
principiile sale cu privire la cunoagterea in fizica : ,,Eiu-
cidarea paradoxurilor fizicii atomice a relevat faptul ci
interracliunea inevitabild intre obiecte ;i aparatele de rnA-
surd fixeaza o limitd abs,olutd a posibilita{ilor noastre
de a vorbi de o comportare a 'obiectelor atomice care sA
fie independenta de mijloacele d'e observar-e" 10. Inter-ac-
liunea intre obiecte gi aparatele de obselvare qi misur-a
exista, dar aceasta nu poate exclr.lde posibilitatea de a
ne apropia de o cunoaqtere cit mai r;erosimild, uneori
chiar exact6, ,a unor aspecte ale realita{ii ,obiectir.e. Tra-
seele particulelor fotografiate in oamerele Wilson sint.
desigur', ,exacte. Erorile in spectrometria modernl sint
infime. Agnosticismul profesat de fizicienii pozitivigti ai
filozofiei complementari'ste nu a adus servicii progresnlui
in stiin{d, clin contra.
In aceeasi expunere, Niels Bohr atacd ;i principiul
cauzalitSlii, ,,Clrre s-a reler,-at drept cadru ll'el stlimt
pentru a irnbraliqa iegile atit de parliculale care aclio-
neazd. in procesele atomice indirridualett 11. Fizica cuall-
tici nu 'contravine principiului general al cauzalita!ii. dar
acest,e principii din fizica clasica n.u pot fi aplic,ate me-
canic in cea curanticS. CauzalitatrEa este determinatti de
miqcare, iar formele de manifestat'e ale acesteia sint di-
ferite in fizica particulelor elementare decit in f izica
atomic6, dupd 'cum acestea sint diferite de acelea din
fizica moleculard E.a.m.d. Pentru lizicienii pozitivigti dis-
llare cauzalitate,a in fizica cuanticd, ia fel cum pentru
u,nii fizicieni de la sfirqitul secolului al XIX-lea a in-
ceput sd dispara materia. Tot aqa cum materia gi mi;-
carea nu pot dispdrea, tot aga nu pr62ls dispdr"ea cauzali-
tatea gi determinismul. Formele de manifestare ale cau-
N. Bohr. Phgsique at,omique et connaissance hunaine,
10
Palis, Ed. Gaut,hier-\iillars. 19r{i'1, p. 29.
Ll Op. cit., p. 28.
100
,'rrlitir!ii sint tot atit de inepuizabile ca qi cele ale m,ateriei
r rr ruiscare.
I)aci in fizicd,, teoria complementaritdlii a avut un
i);r'(,('ilre ecou, deqi se bazeazd pe interpretarea eronatd a
rll;r{ici matemati,ce greqit numitd de incertitudine, in ce-
lr,lrrltc namuri ale gtiinfei aceasta n-a avut nici un ecou.
In numeroase imprejurdri ,ocazi,onale, A. Eins.tein a
,'.rPlimat cu hotdrire conoepliiie sale cu privire la posi-
lrilitatea de a cunoagte qi de a. reflecta pe b,aza tebriei
rcrrlitalile fizice. [n dirscursul pronunlat cu ocazia celei
rlt'-a -Saizecea aniversdri de la naqterea lui Max planck,
cl sublinia din nou cu privire la interpretarea probabi-
lista in teoria cuanticd: ,,Cred incd in posibilitatea'unui
rrrodel
.-al realita{ii, .adicd a unei teorii care reprezintd
Ittcrurile inseqi, gi nu numai probabilitatea apariliji 1o.( 12.
lar intr-un discurs publicat in 1930, la tr.ei sute de ani
rlc la moartea lui Kepler : ..Credin{a intr-o lume exte-
rioari independentd de subiectui care o percepe se gd_
scqte la baza oricdrei qtiinle a naturii. Cum, in acelagi
timp, percepliile nu dau decit informdri indirecte asupra
Iunrii exterioare sau asupra *realitdtii fizice*, aceasta
tlin urrna nu poate fi sesizata de noi decit pe cdi specu-
latir.e. Rezultd din aceasta cd conceptiile noastre aiupra
realitalii fizice nu pot fi niciodati definitive. Noi ar
trebui intotdeauna sa fim gata sa modificdm aceste con-
ce.pfii, adicd fundram,entul ,axiornatic a1 fizicii, dar nu
t rem sd fim de acord, de o manierd atit de perfectd, cit
9.ste posibil, cu faptele perceptibile. O privire asupra
fizi'cii ne anatd, de fapt, cd acest fund,a,ment axiornitic
a suferit, in cursul timpuJ.ni, schimbdri pnofunde(. 13. ln
toate comunicdr.ile sale Etiinfifice gi o,cazionale, marele
sar,-ant a combdtut probabilismul in fizica qi filozofie qi
ti exprimat pdrerea sa cu privire 1a posibilitdlile de re-
pr.ezentare a lu'mii exterioare, in teorii elaborate pe baza
experimentdrii .5i a ,observdrii, sau pe baza raliunii teo-
retice rezultate din acestea, sau verificate d,e ele.
Indeterminismul Ei agnosticismul ,au fost combdtute
de numenoqi fizicieni gi filozofi epoca noastrd. Com-
baterea poziliilor nedeterministe'dinin fizicd ;i pozitiviste
in filozofie s-a fdcut cu ma,re dificultate din cauza pres_
12 A. Einstein. C(mlrnent je uois le m,onile, paris, Ed. Flamma-
rion, 1.958, p. 1,84.
13 Op. cit., p. 193*194.
I01

tigiului datorat, pe bund drel:tate, utior mari descoperiri
in fizica cuantica. aqa cunr a fost modelul cuantic aI
atomului aI lui Bohr, teoria c:rranticd a electronului des-
roperita de Dirac, introducelera matricelor in mecanica
cuanticd de catre Heis,enberg, introducerea de Born a
calculului probabilitdlii in necanica cuanticd, principiul
exclusivitdlii descoperit de F auli qi s-ar putea continna
aceastd listd. Adeziunea temporard a lui Broglie a avut
efect in creqterea influen{ei probabiiismului printre fi-
zicieni. Numele celor care se opuneau de pe poziliile
deter.minismuiui qtiinlific acestor teorii pozitiviste nu
era,u mai pulin rasundto,are. fiind vorba de Albert Ein-
stein, Max Planck, E. Schrridinger, Paul Langevin, Va-
vilov, Max von Laue, D. Blohintev, I. Terlelki. Revenirea
atit de ferma a ]ui Louis de Broglie dupa 1951, contri-
buliite de inaltd valoare teoretica ale lui D. I3ol-rm ;i
J.-P. Vigier, a oamenilor de gtiintd ameri<:ani R. Feynman
qi Wiener, marile descoperiri din domenir-il palticulelor
elementare au schimbat cursul nedetennini-ct din fizica
cuanticd.
PROBLEME GNOSEOLOGICE IN FIZICA
CUANTICA
ln jurul teoriei complementaritalii Ei a interprertdrii
sale filozofice au fost numeroase disculii ;i intre fizicienii
sovietici. D. Blohinlev Ei I. Terlelki au suslinut orier-rtarea
in mecanica cuanticd a iui Broglie' Bohm 9i Vigier', in
timp ce V. Fock s-a declarat, cu unele rezerve, adeptul
$colii de la Copenhaga.
ln Bazele mecanicii clasice, D. Blohinlev, pro-tesor la
Universitatea ,,Lomonosov" din Moscova, expune pe larg
principiile teoriei legate de mecanica cuanticd' bazele
s,ale matem,atice, teoretice Ei experimentale.
ln capitolul din partea finala a lucrarii Citeua pro-
bleme gnoseologice, D. Blohinlev supune unui exa'nen
critic principiile $colii de la Copenhaga, care a contrjbuit
la dezvoltarea concepljilor subiectiviste in mecanica cu,an-
ticd qi considerd cd doud au fost consecinle1e mai impor-
tante ale promovarii in fizicA a principiului de comple-
mertaritate : ,,In primul rincl Bohr iar intr-o mdsurd
qi mai mare cei care-l urmeazd -
dezvoltd acest principiu
-
702
rrrlr'-o conceplie filozofica speciald de complementaritate,
('rrr() se caracterizeazd prin negarea cauzalitdfii Ei obiec-
l.il'itat,ii fenornenelor... ln al doilea rind, aplicarea prin-
cipiului considerat cluce in fizici la o interpretare su-
lrit'ctiva a functiei de undd gi a noliunii de stare in
nrccanic,a cuanticd. Funclia de undd este privitd nu ca
o caracteristica obiectivd a ansamblului cuantic, ci ca o
cxpresie a informaliilor observatorului cdpdtate in urma
rr.risurdrilor. Realitatea unei stdri oarecare a microsis-
lcmel.or devine intr-o astfel de interpretare identica cu
informaliile observatorului asupra microsistemului, adicd
se transf,ormd dintr-o c'ategorie obiectivd in una subiec-
Livir. La analiza acestor conceplii trebuie sd avem in
vedere ca $c,o,ala de la Cop'enhaga pleaca de Ia pozilii
pozitiviste, neagd de la incepu't existen{a obiectivd a
rnateriei, Iimitindu-se Ia ordonare,a rezultatelor de ob-
servalie. Fizioa clasicd, cit qi 'cea cuanticd nu sint imagini
ale lumii obiective, ci reprezintd niEte construclii mate-
rnatice( 14. D. Blohinlev expune in continuare bazele
materialiste ale interpretdrii deterministe in tnecanica
cuantica.
Deosebit de important este Ei faptul subliniat de
D. Blohinlev, gi anu.lne cd relalia care exprimd condilia
de nornrare in mecanica cuantici anatd ,cd particula existd,
in spa{iu Ei timp, independent de observator, ceea ce
inseamnd cri in orice moment particula poate fi localizatd
intr-unul din punctele spa{iului.
Nu ace'leaqi pSreri are V. Fock, profesor ltr Univer-
sitatea din Leningrad, carc se declard adeptul teoriei
complementaritSlii, deqi interpretarea sa este oarecum
diferitd de cea a lui Bohr. In baza disculiilor pe care
Fock le-a avut cu Bohr, el considera cd pozi{ia fizicia-
nului danez ,,cste in realitate mult mai apropiata de cea
rnaterialist.l decit s-ar pdrea din citirea lucrdrilor sale
asupra problemeior principale ale mecanicii cuanti""tr 15.
Faptul ca N. Bohr a publioat ciliva ani mai tirziu, dupa
aceste disculii, o culegere de articole insolitd d,e o prefald
datata octombrie 1960 denotd ca Bohr n-a renuntat la
11 D. I. Blohinlev. Bozele mecanicii. cuantice, Bucu|eqti, Edi-
tura tehnicd, 19b4, p. 498.
15 V. Fock. Despre interpretarea meeanicii cuanti.ce, in vol.
Dialectica cuanticd. ;i ;tli,nfele m,oderne, Bucureqti, Editura poli-
ticd, 1980, p. 97.
103

nici una din poziliite sale anterior exprimate. In intro-
ducere scrie apoi cd ter'minoiogia a fost mai bine adap-
tata Ia fizica cuanticd Ei este aceea care s-a ardtat in
acest oapitol.
De aceea, afirmalia lui V. Fock in articolul citat Ei
publicat in 1959 cd o,un motiv de confuzie este qi ter-
minologia utilizata de Bohr(' ,a fost valabild pind in 1961,
cind Bohr a publicat colecli'a sa de articole in cartea
Fizica atomicd ;i cunoagterea um,and. In fond, V. Fock
aratd in articolul citat cd este adeptul probabilismuiui
Iui Max Born in mecanica cuanticd qi a complementari-
tdlii lui Niels Bohr Ei oombate principiile deterministe
atre mecanicii cuantice elabor,ate de Broglie, Bohr qi
Vigier. V. Fock scrie : ,rlnterpretarea ideilor lui Bohl in
spiritul pozitivismului datoritd unora dintre adepfii sai
a provo-at in mod natural o reaclie c,are, in numele
materialismului, neagd ideile noi (L. de Broglie, Bohr,
Vigier etc.). Principalul motiv care ii obiiga pe oi'rmenii
de qtiin{d citali sd ocupe pozilia nerecunoa$terii inter-
pretdrii probabiliste a rnecanicii cuantice este convin-
gerea greEita ca interpretrarea probabilista ar insetnna
renunlarea la obiectivitatea microcosm,osului Ei a legilor
Iui, adicd renunlarea Ia teza fundamentalS a materialis-
mului. De aceea ei numesc punctul lor de vedere deter-
minism'o 16. V. Fock incearcd in acest articol sd prezinte
drept materialism dialectic interpretarea probabilistd a
mecanicii cuantice, interpretarea nedeterministd a rela-
{iilor 1ui Heisenberg gi agnosticismul filozofiei comple-
mentaritalii lui Bohr.
Rdspunsul la aceastd pozitie nu intit'zie sa vind chiar
din Uniunea S'ovieticd. I. Terlelki arata ia Corrsfdtuirea
unionald asupra problemelor filozofice ale Etiinlelor na-
turii : ,,Contrar parerii academicianului V. A. Fock, con-
sider progresistd Ei deosebit de actuald in prezent dez-
voltarea orientdrilor qtiinlifice care dau mecanicii o altd
interpretare decit cea de la Copenh a$a(t 77 . I. Terlelki
dezvolta in acest articol orientdrile noi in mecanica cuan-
ticd. Dupd disculia pornita in 1948 in Uniunea Sovieticd
asupra fundamentelor teoriei cuantice, Terielki considerd
16 Op. cit., p. 98.
i.'p. terlelXi. Interpretarea neliniard a teoriei cuantice,
rz
in vol Dial,ectica'martistd $i ;tLintele mod'erne, Bucureqti, Edi-
tura politicd, 1,96,0, P. 118.
104
, ir ((,a rr,ai interesantd interpretarea deterministd a lui
llroglie, Bohr, Vigier, Lochok, Ferre, Rosen, Finkelstein,
lir,lcvier, Rudermann ;i allii, autori carre au incercat ,,a
, orrstrui o teorie neliniard ,a cimpului, in care particula
, rriurticd sa apara ca o regiune cle excitare deosebit de
rrrt,cnsd gi stabild a cimpului, care se migcd, in condiliile
rloscrierii statistice, dupa legile teoriei cuantice( 18. Dupd
( (. examineazd aceastd teorie, precum gi dificuitdlile care
lc rnai intimpind, deoarece nu este inchegatd matematic,
;trlincita teoretic gi experimental, I. Terlelki conclude :
..1,a bazir teoriei neliniare sta ideea unui cimp subcuantic
rrr.liniar'. care existd independent de congtiin!a noastra
:riru de procedeele de mdsur-'are. lntreaga schemd proba-
lrilistA a mecanicii cuantice nu este negatd in aceasta
Lcorie, ci conlinutd ca un caz particular limitat, deci ea
rru poate fi absolutizata in spiritul principiului comple-
n-rentaritdlii. Aqadar, pe plan filozofic general, aceastd
t.corie nu depdEegte cadrul ideii unei lumi care existd
obiectir', in acelagi sens ca pietrele Ei copacii, indiferent
tlacd le observdm sau nu. Acesta este, dupd conceplia
noastrd, avantajul colosal. Interpretarea d,€ la Copenhaga
'insd, promovatA consecvent, presupune
aqa cum reiese
rlin atitudinea apdrator.ilor ei activi - renunlarea sau
-
rnodificarea acestei teze a *analogiei materialismulni"(c 19.
Sint fizicieni, asa cutrr este V. Fock in Uniunea So-
vieticd gi L. Rosenfeld in Angiia, care s-au straduit sd
scuture teoria complernentaritdlii de unele principii, evi-
dent, neralionale. V. Fock afirma dupd disculia cu
N. Bohr cd acesta este gata ,,sd renunle Ia utilizarea
terrnenului de interacfiune necontrol bild" 20, iar L. Ro-
senfeld considerd cd ,,Bohr este un prea subtil dialectician
pentru a cadea in inconsecvenla lui Heisenberg( 21. Aceste
incercdri au fost zad,arnice, deoarece adeplii teoriilor ne-
deterministe n-au cedat din pozifiile lor, in pofida fap-
tului ca noile genenalii de fizicieni, care au cunoscut
epoca m'arilor descoperiri in domeniul particulelor ele-
mentare gi au lucrat cu aparatura moderna de cercetare
Op. cit., p.
78 121.
re Op. cit., p. 125-126.
20 V. Fock, op. cit., p. 98.
21 L. publicat in
Rosenfeld. Etsitlenga complem,entaritd.gii,
volumul omagial Loui.s cle Broglie, paris, Ed. Albin Michel,
1953, p. 63.
105
a miclofenomenelor gi a microstt'uctrtrii tnater-iei, nu pot
fi atralipe caile teoretice cat e duc 1a sterilitate' in micro-
fizica experimentaii.
REVENIRtrA FIZICII CUI\NTICE Ptr POZITIILE
DETTRMINISMULUI 9TIINTIFIC
Caltea omagiald tiparitd in 7952 cu ocazia implinirii
a 60 de ani de cdtre L. de Broglie, ,care cuprinde nume-
roase alticole cu privire la mecanica onclulatoare, scrise
de o serie de fizicieni, filozofi gi scriitoli, a dat prilejul
unei noi confruntdri a celor doud curente in teoria cuan-
tica. Dar forla de altddata a nedeterminiqtilor este in
scddere. Revenirea atit de energicl ohiar a sdrbatoritului
pe pozi{iile sale iniliale. deterministe, apari{ia unor noi
Iuclari in domeniul teoriei cuantice neliniare fac ca b,a-
lanla disputei sa incline de data aceasta spre fizicienii
care considerd cd teoria cuanticd poate fi construitd pe
bazele solide ,ale determinismului fizic.
Albert Einstein deschide seria ,artiaolelor. E1 aratd cd
a fost un admirator al lucrdrilor lui L. de Broglie din
anii 1920 cu privire la teoria ondulatoare a cuantelor.
f)upd ce aratd cd nu considerd satisfacitoare interpretarea
actualS din mecanica cuantici a ,,,funcliunii(, Einstein
ennn!5 principiul ..stdrii reale(' a unui sistem fizic:
,,Starea reald. a unui sistern fizic exi.sta obiectiv, inde-
pendent de orice observalie saLr m;rsllrd Ei poate, in
principiu, sa fie deserisa prin nri.jloacele cle lizic'a" 22.
i\. Einstein declara ci aceastir rezi este pentt'tt e1 un
pt'ograTrl, ceea ce aratA ce dupd doud decenii de disculii
rnarele savant rdmlne pe poziliile existenlei obiective a
microobiectelor din fizica energiilor inalte Ei. recuno,scind
progr:amatic existen{a obiectiv6 a std.rilor reale indepen-
dent de observator Ei mdsur6, se identific{ in fiiozofie cu
frincipiile de bazd ale materialismului dialectic. A. Ein-
stein cere probabiliqtilor sd pdrdseascd baza interpretdrii
lor pozitiviste in mecanioa cuanticd, fapt care - departe
de a fi un sacrificiu ar fi fost un act qtiintilic pur qi
-
simplu. Aceasta inseamnd a inlocui for{a care ac{ioneazd,
22 Remarques prtliminai'res sur, Ies concepts
A. Einstein.
Jondambntaur (Loui.s de Broglie). Paris, Ed. Albin Michel,
1958, p. 7.
106
,,rrclgia potenliald, cu o strttcturd atomicd de felui elec-
lronrrlui. A. Einstein incheie articolul alatind eforturile
lx' c'ru'e ie-a fdcut ca sd completeze teoria relativitdlii
rl('llerale cu o generalizare a ecua{iilor gravitdlii in ve-
rlt'r'ea elabordrii unei teorii ralionale a cimpului in rela-
lirritatea generald care ar putea da ,,cheiat( unei teorii
crrantice complete.
Errvin Schrddinger. care a rdmas intotdeauna consec-
vcr-it, ca gi A. Einstein, unei interpretdri care trebuie sd
lrtrnd 1a baza mecanicii cuantice stdrile roale din fizicit,
<lLrpd ce face o scurta prezentare istoricd, arata: ,,L. de
l}r'oglie, dupd cum cred, nu aprecia mai mult decit mir:e
interpretarea probabilistd a mecanicii ondulatorii. Insa
I'oarte repede Ei o perioadd lunga de timp am fost con-
strinEi a inceta sd ne opunem Ei a o accepta ca o s'olu{ie
lrrovizorie in lipsd de ceva mai bun(( 23. Aceste cuviute
ulatd cit de mari ar.r llost presiunile probabiliEtilor asupra
ruror ploeminentc personalitd!i din fizica teoretica, cd
acceptul 1or a fost provizoriu, temporar. Aceasta a fost
posibil datoritd fetiqizdrii soluliilor matematice, care se
pretau Ia interpretari imaginar:e, care nu aveau nimic
comun cu stdrile leale clin fizicd.
El aratd in ac<.la^5i timp c[ unele interpretdri subiective
au favorizat rdspindirea unor conceplii care indep5rtau
teoria cuanticd de bazele qtiintifice ale cercetdrii teoretice
qi experimentale : .,Pentru faptul ca unele dispozitive
scrie Schrodinget' -', prin insAqi natura 1or, nu pot
-sd ne dea decit un rlspuns discret, discontinuu, aspectul
probabilist s-a introdus pe nedrept in conceptele funda-
mentale qi a impus dictatorial structura esentiala a pre-
zentei teorii(( 24.
E. Schr<idinger ,aratd in continuare aspectele noi din
fizica cuanticd care au intervenit, pentru a face o recon-
siderare a teoriei cuantice pe baza n:ecanicii ondulatorii.
Abandonind interpretarea probabilistd in teoria cuanticS,
,,nu trebuie sd mai ar.em fricd de a pierde atomismnl
consacrat de timpuri" 25. Acesta era pericolul reprezentat
de qcoala probabilistd, a nedeterninismului, a comple-
rnentaritalii, de a arunca fizica inapoi, in brafe'le agnosti-
23 E. Schrddinger, in volumul omagial Loui.s de Broglie,
Paris, Ed. Albin Michcl, 1958, p. 21.
2a Op. cit., p. 29.
25 lbid.
107
 cismului gi idealisrnului, de ,a o indeparta de principiile
,irtomismului, de realibatea obiectivd a cuantelor.
Dupd studiile lui Einstein Ei Schnidinger urmeazd doi
consaclati reprezentanli ai $colii de la Copenhaga.
W. Pauli angajeazd discu{ia in articolul sdu pe terenul
nou deschis de lucrdrile 1ui D. Boitnr ,si .T.-P. \:igier. El
incearcd sa co,mbata ,,teutativa de a completa mecauica
cuanticd in aqa fel, de a face o schemd determinista cu
ajutolul parametrilor ascungi ; teorira undei-pilot nu este
decit un exemplu special'( 26. Dar teoria undei-pilot, sus-
linutd ,si de Einslein Ei de Broglie, a devenit obiectul
unor studii ample in fizica teoreticd gi expel:imentald
conternporand, in aga mdsurd, incit intervenlia sa pro-
babilista Ei apelul la teorema lui von Neumann n-au mai
fost in stare sa fie oonvingatoare. ,lncercarea de a pune
de acord statistica Bosse-Einstein ;i Fermi-Dirac cu in-
terpretarea probabilistd a teoriei cuautice nu face in
fond decit sa aducd teoria cuantictl in domeniul stdrilor
reale din microfizicd. Cu toate acestea. W. Pauli considerd
cd ,,interpretarea mecanicii cuantice bazatd pe ideea
complementaritSlii este singura admisibila. Departe sd
consider definitiva star,ea actuald in mecanica cuanticd
in doimeniul rel'ativist, cred totugi ca dezvoltarea acestei
teorii nu va face decit si ne departeze gi mai mult de
interpretarea cauzald ;i determini.std( 27. lmpotriva celor
mai evidente experimentari qi concluzii teoretice din do-
meniul particulelor elementare, a reacliilor nucleare, a
radialiilor cosnrice, a fisiunii 5i fuziunii atomilor., a uti-
lizar-ii nivelurilor enelgetice ,alc' electt:onilol' orbitaLi pen-
tru obtinerea radiatiilot' stimulate. Icnomene a cdror bazd
materiaia. determinista gi cauzala nu poate fi contestatd
decit dacd se contesta chiar existen{ra obiectiva a feno-
rnenelor, W. Pauli se menline in sfera impietritd a ne-
deterr-ninismului.
Articolul r-rrmdtor este semnat de L. Ros,enfeid de la
Universitatea din Manchester, uttul dintre elevii gi co-
laboratorii cei mai apropiali ai 1ui Bohr. Ceea ce apare
str,aniu chiar de Ia inceput este faptul cd L. Rosenfeld
se decl,ard adeptul teoriei complementalitS{ii de pe pozi-
liile materialiste gi dialectice. EI considera pe N. Bohr
un dialectician, qi acesta este motivul ca teoria lui in-
26 Op. cit., p.37.
zt Op. cit,, p. 42.
108
lrrrrpini dificultili : ..De fapt .scrie Rosenfeld este
- J-ui
,ir','ir incii ;i azi multor spirite- .si pAtrundi gindilea
Iirlrl si .sa accepte ideea complamentaritalii. Daca incer-
,'iun sir analizAm catlzele acestor r"ezistenle, vedern ca
;rct'rtsta ne aduce 1a o trasAtt-tl'd comun5: necunoastc'rea
rrriscirr i clialectice a gindirii ;tiin!ifice" 28. L. Rosenlelel
,'onsider'5 cd ideea co'mplementaritalii a izvorit in fizica
;rlomicd, ca o necesitate, din rezultate experimetltale. L-t
lt'alitate, ideea complementarita!ii a izvorit din inter-
pretarea probabilista a teot'iei ciuantelor ;i a reiu{iilor
rle incertitudine. Intelpretalea exllelimentelor din Iizica
rrtornicir pe baze probabiliste qi r.recieterministe a dut nag-
lcre la teoria cotlplementaritatii. -'\ltfei ar trebui si cotr-
sicle.ram cA Ilorn. Roht'. Hei.senberg. Pir.uli att tratat tcoria
r:uanticir tie pe bi,rzele obiectilita!ii qi cauzalitS!ii, ceetr
<'e al fi contrlar celor ce' ar-r plofesat qi au scris in toatit
r,ialzr lor. iir mod grelit }fosenfel,d susline ca la baza
complerrentar-itdlii sti inielpletarea coerentd a fenotne-
ne-loi' cuatrtice. Asemeuea interpretari a incercat sa ela-
bor.eze Albert Einstein plitt generalizarea teoriei lelati-
r,italii la fenoueuele cle cim1l. lild sa poatd ajulrge ]a
vreo concluzie. Rer-enit'ea ferura tr h,ri Broglie de a con-
sider"a existenta fttncliunii cle rtncla !t ca o stare reala.
iar functia de uncli 1' absllacta se confundd cu funcfia
cle ttnda leali p ; a;a-ntttlita teorie a dublei solttfii, ctt
1i reafirm'alea teoriei unclei-pilot in luclirile 1ui D. Ilohn-r,
elaborarea teoriei stalilor- ascunse. a telmostatului ascuns
de cdtre D. Bohrn si J.-P. \-igier dcschid c-'5i1e elabordrii
obiectile a teoliei cuanl.ice. care 1l-leaci. pe de tl 1:arte.
cle 1a caracterul cuantic ai structulii particulelor c'e {or-
meazd r-adia{iile ;i cimpr'rrile. pe clc altir p'arte cle la cer-
ractelul obiectir-. indc'pendent de obsen'ator, al lenomer-
nelor cuantice. Acestea sint bazele rtiintifice. matelialist-
clialectice. ale intet'pretAlii cor-ecte in teoria cltatlticit.
LIN'lITIlLit CUNO,\STERII $i CUNO'\$TEREI\
LIMIT:\TA
Atunci cincl Rosenlelcl ;rfilrt-ra ci tloua teorie cuanticir
rru lxrate li intelpr.c'tatti de tre bi',zele cletermilrismult-ti
clasic. se situeazir pe o 1>oz.itie corccl.it. Cin'cl insa incearcit
Rtrsenlt'ld. Er*itltnTa ct,tnplententaritirfii, in volumul
I.rtttis tIe Bro(tlie, Puris. IDd. Albin lIichel, 19c3, p.63.
t^9
sii puna aceasta pe seallla faptului cil ,,negaliit dialectici
constii deci, curn obser'vd Engels, in a lecuuoaEte existenla
unei limite a validitAlii unui concept", nu face decit sa
incerce sa aduca o teorie falsf,. aceea a complementari-
tAfii, in limitele unor principii iuste. Limita validitalii
la care se referir tr". Engels in lucrarea sa Ludtoig Feuer'
baclt si sJir;itttl filozoJiei clasice germalze nu se rapor-
teazii ia limita in teoria cunoaqterii, in posibilitatea de
a cunoaqte realitatera obiectivS, Eng.els. prez-entind latura
revoiutionard a filozofiei lui Hegel. remarcd : ,,Marea
idee fundamentalir ca lun{ea nu trebuie conceputd ca un
complex de Lucruri definitive, ci ca un complex de pro-
cese, in care luct'urile aparent stabile, ca Ei reflectarea
1or ideala in mintea noastrd. couceptele, parcurg o ne-
intreruptd transformale in cadrui devenirii qi al pieirii
qi in care, cu toatd aparen[a de hazard qi in po-fida ori-
cdrui regres motllentan. iEi croiegte pind Ia urtnd drum o
clen-oLtaie progresiva, aoeastd mare idee fundamentali a
intlat intr-atit in conqtiinla comund, mai cu seatnd de
la Hegel incoace, incit apnoap'e c4 nu mai este oontrazisd
in acelasti formir genera"le 'a 29. Aceasta aratd in mod
clar cd Engels nu se referd"itt la negarea in posibilitatea
de cunoaqtere a realitafii obiective, ceea ce se susline
in teoria complementaritdlii, ci la faptul cd cunoqtinlele
dobindite sint in mod necesar limitate 9i condifionate de
imprejurdrile in cme au fost dobindite, de nivelul teoriei
qi taza tehnica experineutald; cu fiecare noud descope-
rire in qtiinlele naturii se face un pirs inaitlte in cunoaq-
terea re'aiitalii ; limita validitatii untti collcept nu este
deten-ninatd de faptul cd obser"'area indirecti a micro-
fenomeuelol este deformati de aparatura tehnicd _- de
ce nlr si de subiectivitatea obselvatorului -_ 9i nici de
faptul cd nu se pot deteruritla simttltan doul cal'acter:istici
fiiice a microobiectelor', pozifia in spa{iu qi momentul'
ci pentlu faptul cd lumea este un comlllex de procese
in neintreruptf, transfor"mat'e. Concelltltl' ala cutrl arati
Engt-ls. fiind ,,reJierul cott;tient a! nti;cdrii dialecLice a
htnrii real,e(t 30, poartd in ei relatit'iLatteii detet'rlinati de
subiectivitatea reflectdrii. precurn ;i calactel'rtl ternporar
grloseologic. Deci, intre lirnita validitirlii ttnui concept Ei
21t Ii. Marx ,sl F. Enqels. O1;cre, 1'rrl. !1, Bu.uresti. Editttrir
politicir.1965, p. 2fi:
:ro Iirid.
110
rlr,lrrrtirrlit cr-tnoastclii letllitAlii obiectirie din conccptul
, ,r r r plt,nrt'ntarist c'ste aceeagi dilclenlir ca intl'e reaiitatea
,li;rlct ti<'ii il cutroiisle't'ii qi agnosticismul llozitivist.
Liruilele cur-roa;telii ilr Iizica clasictr cu plir ire ia
ilrr( r'ofcuolrene si mic|oobiertL. el'all cletertrrinate in 1lt'in-
, rlrrrL clt-- Iaptul cai tehni'ca expc'rimentirlii qi a obscrlirrii
,,r'r irt,ir-rsese nivc'lr,rl cot'eslltttlzaiot' rttlor cercetdri f ttrrcla-
rrrr.ntal.e. Principiiie cleler"ulittisttrr-ilLri clasic cu plii iie la
rrrisc-alca paltictrlelol ntaieliaie tn lltttcatt fi valtibile in
rrriscarea iuanticii il l)articuleicir'. ltr.ntt'tt care siut r trlabile
lrrincipiiie cletelminisnrr.tltii crtarltic'. 1t'gi1e specilitc cat'o
r ir l \'('r'n e'a,i5 t1.iiscare'a nli ct'optrt't icr-rl elol'. Dat' ceetr cc este
,',,;irlent l)entnl lttureit iItll.eaig.t. ca Scoala de ltr ['ollen-
Irrrga, caie a gt'upttt iideptii probabili'smului qi ir-rcie'Ler'-
nrinismului in fizicd si ai complementarismului in fiio-
zof ie. a negat obicctilitatea lllicrofenomenelor'. existenla
Irl inclepender"rta de obsen-ator li t-t-ttisttld, a corltestat
valrbilitatea cauzarlitalii irl stiirrta, tru este er-iclc'nt si
yrcntru H,osenf elcl. Nrtuai ilga se lloate explica cir itl
i irralul capitolulr-ri Contplentt'rtlctrilale ;i cleLermirli.s'r el
('ollclude : ..Dcter-ntittisn-rr-ti insr-tsi. in clomenir'tl sau iegi-
1ir-n cle aplicar',e. in lizica c"lasica. nll i1r'e alti confi|lDa|c'
tlecit aceea pe cilro o 1r'age ciin cxllel'ielrla. Conlir'lrareA
r'omplementilitalii cste exact tle aceeagi naturd(( 31. Dr-tpii
rLccastir tifilmalie al tlerbiti sit st' coucludi cd teoria con-
ltlcrnentaritAtii este cletort.uit'tisl'r-iLtl teoric'i cuautic:c. Dat'
iloh' si Ileiscirlte't'g lrrr,ll.titi ittL'llsl;, rlt:ag,ii' Ei coi.rsitler.
rreclele|tlirtismltl ca s1,\t'i:i iil' I:.tict'oletrotllenelor si tl'ticro-
<ibiectelor', de care nri lliilil.t cul-rostintii ciirect clccit p|irr
intermediul aparatelor. Drir ciriar Ilosetll'eld consiclet'i cir
c posibild inlocuirea conceptiei deterministe cu aceeil m:li
)aigd qi n-rai siml:ld a probabilitatii. Exact ceeA ce'a I'ticttt
Iloi'n in teot'ia crtat.iticrit si art acct'1'rtat Bol-rr' 1i lleist'llllel'e.
(]r\LCULUL PRORABILITATII
--
INSTRUN{ENT NII\TEMATIC,\I, NEFLECTARII
n trALI'i'A'ULOII FiZICE
Calcrriul plobtiltilitri{ii. c'a t,-rt'i ociit trratcnraticir. t.tll vine
u) c:ontlitclir'tie ('ti lrritr t il>iiit' g,etrel'ir.le ale cletcrlrlinis-
rrrrrLui. ale r-natelialisrr-rulrri stiirtlilic : din cotrtrit. csti.'
il t
Ii ,scnlclcl. Crnnplentt-ttlat t.raLe $ tletettninism, lr' 58.
111
lln virlolos instlttincnt cle interyr'eiitrc teoreticii a reali-
1iilii Iizice. Nu cstc r-alabiiir acea intcrpletare sau altlicare
it c'alc:ulrtlui 1:r'obiiltiiitii!ii car,e cluce 1a nedelerrntinisn.
Dal daca L. Rosenleld crede ceea ce scrie chiar e1 :
,.irlobubiiitatea tru este intirnltlar-e fdrii regulai, ci tocmai
in\,cls : r'c.gula care existti in intimplare. C) lege statistic;1
esic iniiir-rte dc toarc o lege. ex1:r,esia uuei legularitili.
un instlument rle pleviziune" sl, ,atunci calculul proba-
bilitirlii lru poate cllrce Ia nedeterminisn-r gi agnosticism.
CalculuL probabiiitti!iior', ca metocld matematica, are apli-
cale incleosebi in microcosrnos, nncle micl'oobiectele se
gdsesc intr-un nunrir fantastic de rnare, in interacliuni
mult.iplc. si aparent neregulate. luate individuai, dar to-
tugi este o regulit i.n inti.mplare ;i pt'in acerista se inca-
clreazir in principiile generale 'ale deten.ninismului ; dupa
', ' , :iLl. legate de antitezeL.e
ltat'ticuli qi cimp, strinseroare'
r, ,"'itritti qi intimpiar-e, adevir 9i l\'Iatematicienii
rllr \lihoc. M. Ioslfescu ;i V. Ruseanu, subliniind exis-
l,rrl;r obicctil'a atit a necesitdlii. cit Ei a intimplarii, go.n.
r,i,iri cii ,.teoLia l:robabilitatilor este o ramurd a Etiinlei
rrirl('ntiltice care stucliaza legitatile specifice ce se mani-
lr,,,1rr trl cadrul fenomenelot. intimplatoare de masi. urd-
.rrrrrrrl. pe baza unol tnodele abstiacte pe care le elabcl-
IIrLzi'r. co'nexiunea dialectica dintre necesitate ;i intimplare'.
\i t's1,e legitS!1 poarta numele de legitali probabiiistice
i',tohi.Lslice) sar-r iegi cle prob.abilitate; ele att un caracter
,,lrit,t't ir-, nec€"sal' Ei gen<lretlt( 33.
('tr tot ca.actcrui siu abstract, teoria probabilitd[ilor
;L rlrr-'i1numel'oase aplicari in ;tiinll, tehnici Ei e-conomie
,,lin i ntermediul statisticii matematice. lndeosebi legea
i,,rnrt'i't'lor mal'i at'c uu caracter obiectiv, in masuri si
1

c'um c:alculu1 probabilita{ilor' 5i stati.sticu lnatematicd au

cler-crrit instrumcntul principal al uuor r';rmuri ciberue- cxplirle prin nolir,uli natetnatice abstracte realitali sta-
tice. curl sinl infor-matica ;i statistica ecouomici. care tisiicr', studiate de toate ranurile qtiinlei. Cu toate cit are
per-rnit cleterminarea unor soiide baze pentlu clecizii. $i ,t l';iitir qtiintifici evide'nt deterurinistd, teoria probabili-
in acest domenir-t, func{ia instrumentului ntatematic are' liitilor a sen'it acleseriri pentru interpretdri eronate, ne-
un carlacter cletelminist. clt'tcrrniniste, ctlm a fost ;i situafia din mecanica cuanticd'
('i,rlculul probabilita!ilor, ca qi calcuLr"rl clifet'en{ial" qi Consideraliile carc ar-t. facut pe materiali;-ti sd declare
irrteglal. sint metode m,atematice care ne permit si rc- rlt, esentd idealistir inte'rpletat'ea de cdtre $co,aia-de la
('openhiiga at teor-iei cuairlice nu conving pe L' Rosen-
prezenttim cifric sau prin ,alte siurbr.rluri maternatice de
I'tlcl. ce ," c..'d" pr-intre pulinii materialiEti care consideri
strr.rctr.rra realitatea obiectivd din hrrnea microlenomenelor
,.acea,stii descoper-ire ca^perfect conformi cu caracterul
;i u microobiectelor. in toate rlcrnrcniiler uncle' apar mul- rnalelialist al ;tiin{ei(( 31. Irentru a justifica separarea pe
timi si ansambluli, f ie c'a este volba cle fizica salt chimie. ('iu'c o lace inire Bohr qi Fleisenberg de;i 'aceqtia- nu
de biologie srrLl ecolrolnie. ('alcul Lrl ltrobabilittiJ,ilor s-a ,-ar.r considerat nicioclata separa[i ._, -
Rosenfeld consideri
dezvcltat ca o metod:r rnatentatici cle itrtalizi a fetrome- in teoriile fizice. face expuneri cat'e se
nelor cu caraclc'r de nr:usi. cat't' ltet'tt-tite o vedere de rii Ileise'nberg.
rlcslii5otrrir ..magistral in spiritul cel mai put' materialist"'
ansanrblu a realitalii fizice. nrai ilulin a singulalitalilor.
r a iLlxri. cind se lanseaza in domeuiul epistemologic'
au-
r\ntitezele: singulalitate ;i attsatrtltllt. particr-rli ;i cimp, t,lr.ul ..trcce printr'-o pi|ueta pe url plan mistic"
35. Aceasta
discontjr.ruu qi contiur,rr-t t:eprezitttii ttnitatea contlariilor pozilic este consiclerala inconsecventd, ceea ce lltl r s-a
lunclamcntale din microcosmos. ;i aualiza .Lol trebttie sti r nlintltiat Ir-ri Bohr'.
sc' facti prirrtr'-r-rn rapolt maLentatic corespunzilot'. cat'e In 1956 Jean-Pie'r'r'e Vigier publica lucrarea sit de
trebr.rie sa fie'o siutezil ciintt:e calctllttl diiereutiitl. care rlor.tOr'trt Stnrclrrrc microobiectelor in interpretarea ca,tl-
lcll'czinti miqcarc.a ciialectiicti itt trtatcuatica. si calcttluii :rrlri o leoriei. ctuuttektl, in care expulle de 1le baze cle-
prnhabi litAlii, car.e cielivii din teoliat urr-rll,intilot'. cxpt'esia
Lrn<-rl miscdri rdiale.ctice de mr-ri!inli. N. Iosifcscu, \'Urseanu' ELcntertte clc'
-,\circl. (11r. Miltr;c:.
1n lond, este r-olbtt cie legirtr:r'a clittie'cticir caI'e celc o I r'rtr), a- piobabilittifilor,si aplit:afiile ei, Bucurc'51i, Editura stiitr-
1ilii':i, lfliiri, p. 10.
|cp|t'zcntare mate'rratic;i rlitLlccticti clinlr'c 1>aIticttlar 1i :i1
L. Ilosenleld. I.')t'id.tLla conrpl(t'nentariLdrii, in volumltl
nrrriirl L. tle IJt'r-rr7lic, I'itt'is. Fld. Albin Michel. 1'953. P. 6?.
,. i,* (,ir. ('1t., p. {).1.

112
i l:i

_l
 terr-niniste, obiective .si cauzale numeroase interpretari r, r ,r irl sistemului. Interacliunile dintre particulele 9x;
1i experimentdri noi din microfizica teoreticS, ca tL.oria Ir,'rri tit' numeroase chiar in dimensiunile microspalllllul' par-
clublei solu{ii, a undei-pilot, a g-hidaiului, r'aporturi.le clin- ,,,,.,1,,.,lin continud la mare vitezd, ciocnirile dintre
tre teoria cnantelor qi teoria relativitdfii, Iegdturile lcos- Ir, rri,,rt, c.afe inmagazi\eaze energii iniilte creeazd aceastl
tora cu teoria cauzald. Se face, de asemene,a, o prezcntarc r; r ' ('orltplexitate de singularit-alil
, in care - guverneaz'a
a cornportarii fizice reale a n-iicroobiectelor. ctrrarci.c.r'ul
rr r

l,.r,il,.tauzale ale necesitalii 9i intimplarii' ln acest gi-

1ol corpnscular, legatru'iie dintle necesitate ;i intir-riplare ,ii,ti, labirint, a urmari traiectoria tlnei particule pare
in teoria cauzald. In aceasta h-rcr.are se aratd diiel't,ntele i,' ;,,''r,i;tionat. ceL pufin cu mijloacele cunoscute azi'
esen{iale dintre fizicienii care fac interpretdli teolerice cic r'r',' ,t.rilioi.ele iei'inice ultrarafinate de miine pot dezlega
pe baze nedeterministe, a;a cum sint cei care se glLir;eazri ,;r rri.t,astir necunoscutd a experimentdl'ii. Dealtfel, ca-
in .lurui $colii de la Copenhaga. Ei fizicienii care 1;leaca ',',,';.,;'i;;.f;e;;;i" ale 1ui Wilsot-t ne relevd traiectoria
de la bazele gtiintii'ice ale deterrninismului. Teor-ii ltro- rt'ziritatA clin ciocnirile unor particule elementare indi-
babilitdlii si statistica rnatematicir sint folosite ca i.neiocle riilrrttle. $i aceasta aratd cd e posibil sd se urmdreascd
;tiin!lfice per-rtru a cletelmina legile hazar.dului. aLe 1e- n;rr'1 lr:rtla si miscarei sa' Desigur, aceste
cunoaqteri di-
gdturilor- dintre necesitate ;i intin,piat'e. contrilt- nedeler- l;,,i., ;i; *i..o"Li".teto' sint inci incipiente, qi cornple-
ri'riniqtilor. care folosesc aceslc utetoclc rnatemat ic.e cle ritatera din domeniul microfenomenelor pune inca lnulte
inlerpretare a realitir{ilor fizicc. c:a tniiloace ale tre-1tr-riinici
r,;;;iri.:;"; ;nni.ii de obse^-are Ei masurd ca.e i;i aqteapta
in teoria cunoa$terii. a strbiectivismului, a argrtr;-Licis- irrr ri :oluliile.
tnului.
,,,Pentru $coala cle lil Copenhaga scrie Jean-'Pierre
Vigier probabilitatea este nn element - ireductibil al 'I'F]OI] I.\ NIVELURILOR STRUCTURALE
- limiteaza clelinitirr cunoasterea noastr.:l
teoriei care a na-
turii. Pentru domnii Bohr. Pi,iuli si Heisenberg esre. cie D. Rohm Ei J.-P. Vigier ajung la o importantd con-
exeimplu, definitiv irnposibil cle a soluliona la nii-elul <'luzie in legaiurA cu leEile cire-ac[ioneaze sau descriu
cttantic problema miqcirii individuale a microobie'ctelor'. rrn anumit nivel cle o.gu.tiiru." a materiei' La fiecare nivel
ceea ce ruineazl pentru tolde'auna determinisrlul. l)is- <lc rxganizare a materlei, curantic, atomic, molecular' cor-
lribr,rlia P ,-- 0it)2 \ra fi prin natr:t'ij ltentru totckiri_rna pr-rri. sisterme, corespunci anumite structuri 9i funclii'
gu-
inexlrlicabili. inanaliz:lbilir si inaltr,r'abili:r. or.icrar.c ::r' li verneazir iegi specifice. Iatd de ce legile din mecanica
conclijiile fizice aclioniitrl asrlpra ltalticulclot'. Tn jltlc.r- .l,,ii.i. "u."'' r" refera itr special la migcalea corpulilor'
pretarea caruzarla, clin contra. nu ostc nL,ccsill' si:r se' iirtt'o- , rr,'" urirr abstractizare erau considel'ate puncte matel'lale'
ducd o asemenea limitare a cunoastelilor r-roastlc'. {'um ;Ii;-lt';i;;" Ji valabile in mecanica cuanticd's-au care-anali-
am vdzut, este posibil sd se prezinte un *model,, tlr-'ter- zeazti nriEcarea particrtlelor elementare, care dovedit
minist de microobiecte indirricluale care sA per.lrrit.ir r,-\- ;i ]i ti;' pulin elementare, cu stru-cturi in componenla
plicarea distributiei P : fi,)z a ur-rui ansambln rirr iis€- r:ilola intid'alte elemente' Criza din fizicii a fost de-
rnenea obiecte intr-o stare datd, cind se tine seiinra de ,:furii,t,, cle descoperirea unui domeniu necunoscut pini
acliunea fenomenelor anterioare asupra siste:r Lr l ll cle i;'.li|tli; secolului al XIX-lea. domeniul subatomic' care
legile domeniu-
particule considerat(( 36. iii,',"u ltrobleme noi. trebuiau descopel'ite
Probabilitatea (P) a Lrllei distributii p : ({r)2 cric dL.- iLri rliirocuantic de olg:rnizare a materiei' Era o criza in-
terminatd de interacliturile dintrc p,articule ;i inf iiirnlele ,i.'t.,r',',.,irlata cle largirea'sferei cunoaqterii in doinenii
din exterionrl sisten-rulr-ii, adicd a intclactiuniloi r.',i cr- vizibilt:. neexplorate pina atunci'
I-ri lic'care niverl exista o anumitir structuri a materiei'
:rG J.-P. \'igicr.
Sl.ruc/.?rc des mitro-obje{ s (lans I'inl,' t j)t','ta- lrnitr.t.tiic funclii. cu legi specifice' Ctlt'actet"ul cuantic'
tion (ausgle de la th6ot.ie rles tlttanta, I'tL|is, Jid. C r::;.;1.1'5- r..r.i;,.tsc.'1.t- ai par-ticr,rielor din micrositi'uctura materiei
\rjllals, 19i56, l). 125-116. rlt'11'r'n.rinii qi legitulilc acestui dometriu' Dar intel-ac{iltnea
11+ 115

j
 i r r t r t' legile gcllerale ale materiei qi legile specifice
clintre corpuscule, particule determina anumite fo,rme ale , lr ,.r':u,lor saLe niveluri de organizare sint legaturi di-
r
stmcturii mateliei fotonii, electronji. neutronii etc. r.r'tr.. (lc nedesparlit. Iata de crl, odatd cu adincirea cu-
cale. la rind,ul 1or, -sint structuri cdror,a le corespuncl iegi-, rr,,,,lirrtt'lor noastre in micro Ei macrocosmos, era necesar
specifice ale ,mi;cdrii, respectiv constante fizice specificE. ',,r Ii,' clcscoperite legile specifice, caracteristice mi;carii
Interpretarea cauzala a microfenomenelor, ca ii e,xite- rrricroparticul.elor, cal'e forlneaza obiectul mecanicii cuan-
t'imentdrile din microstructur.a materiei ne dau cu api.o- lilr'. tot aga cum legile specifice migcdrii corpurilor con-
ximalie stariie Ce materie, fiindcd starea permanentA de :,lilrrit' obiectttl mecanicii clasice.
tni;cale face ca aceste rr-ricroobiecte sa fie ;i si nr-r fie
in acelagi timp aceleagi. ;i nlci intr-un caz in acclaSi
tinrp, in acela;i loc.
,Jean-Pierre Vigier, ca gi Dar,id Bohm, aratd ca ..no-
tiunea de nivc.l nu este necesat' legata de aceea cle di-
rnensiuni (de exemplU, ..nivslul cuantic" ar core.spr-utdc
unor dimensiuni pina la 10-13 cm. dincolo rle cilre al
incepe un alt nivel ntai plofuncl etc.), ea poate 1i iiso-
ciati. de asemenea, unor cotrcli!ii Iizice particulure. ca
,clensitSlile tari, domeniul ener-giilor joarte inalte. sall
extraordinare complexitali de organizare. In acea_staj cou-
cep!ie, fiecare nirrel este guvernat cle legi deterrriniste
1i sufera sub formi de legi stohastice acliunea htroticd a
ansan,blului infinit de niveluri, care constituie uatllla.
{)rice fenomen fizic al apirea astlel tesut inextricabil
din cauzalitate gi hazard, in acelaqi timp sinteza si le-
zultanta mobila a m,i;carilor infinit conrltlexe ale nrateriei
ilin care a apdrultc 37.
. lntr-ader.5r. notiunea cle nil'el nn erste strict lergatit
de ciin-rensiune. in sensui ci la lirnitele unor nir c,luli
climensiunile se' pot intrepit.r'uncle. Liinitelc unol' r-rir.eluli
sint mai dc.graba legate cle structur.u ltarticulelor'. cirr.ora
1e corespund tegi specifice, caracteristicc forlnclor cle or-
ganizare a materiei, de o ioarte mare dir.er.sitate. Intcr-
acliunea la nivelul particulelor elementare poate li gra-
vificd sau electromagneticd, tare sau slabd. dup.-i natula
particulelor.
In afara legilor specifice unor niveluri, trebuie sa sc
lind seama intotdeauna de legile generale caractr.r.istice
tuturor nivelurilor, cum sint : existen{a obiectir-ii a l,ea,
iitalii fizice, independentA de obsen ator, de apalartelc de
mesure, starea permanenta de miqcare, concentlir.i can-
titative care duc la schimbdri calitative, legile cle c.ot-r-
servare a nasei, energiei, impulsului etc., incltrslr- 1r.e-
celea de la ur-r nivei cle olganizale structuraiii ta alttil r,,tc.
:ri Op. <,it., p. 126.

lr5
(lapitolul al V-1ea lrrr r rrralcriei, care se perfeclioneazd continuu tocmai da-
l,,r rlrr c&pacitalii de a deter,mina practic unele calitali
FIZICIENII lN DISPUTE ,rl,' ir{ ('stora, gi in primul rind permite sa se fotogr'afieze
I r ;r i, 't'toliile particulelor rezultate din ciocniri.
FII,OZOFICB i".rptul exist"entei unor n-]dsuratori individuale precise
si trcestea sint din ce in ce mai numeroase odata cu
1,,'r l,'ctionarea tehnicii masurii in domeniul
microo'biec-
lr,lor' nu vine in contradiclie cu interpretarea statis-
lir'rr in - teoria cuanticS. N{asura individuala nu vine in
,,rrtraciiclie cu faptul ca particula nu este in acelaqi timp
rrr rLceeaEi pozitie. ca in dcimeniui cuantic activeaza Ie-
riile probabilitatii ;i statisticii matematice. Ntt existd nici
, r c'ontradiclie intre mdsura statistlca a unui sistem Ei

rrrirsuril indiviclr-ralA a unei singr,rlaritali. Suma singulari-

la!iiol formeazd sistemul, iar probabiliiatea intervine
DETtrRMINISM $I NEDETERMINISM rrtrurcri cind e necesar sd se detertnine sutna prin adilio-
rrirle'a fiecirei singularitali ltentru a deterinina sistemul.
Lupta dintre detcrminism 9i nc'determinism in fizica Aclllstd contradictre este solulionata de statisticA.
cuantica a luat amploale, reflectind in fond lupta- dintre Czr gi in orice problemd teoreticd, indiferent de t'a-
*ul"tloiit- Ei ideaiism in gtiinlele natluii, ca Ei in filo- nrtrra;tiinlifica 1a cal'e se rclerA.;i in fizica cllantice
zofie. Nedeterminismul din'fizica cuantica, bazat l" ].1- cril-criul practicii, si in ace'st caz observarea gi experi-
terpletarea probabilistd in teoria cuanticd $i pe -l'eLaUIle nrentarea permit sa se conclucla dacti teoria este in con-
gtiin-
de incertitu,lin", ,-a extins gi in unele ramuri aie colclan!i cu realit.lteu obic'ctivir.
ale filozofiei
1elor natulii, pr:ecnm gi in diverse curente \{odelul atomic ai hri llr.rtherfcx'd a inse'nrnat lln mare
neopozitiviste. lxis ;tiinlific inainte in claborar-ea unei tcorii valabile,
Lu baza curentului nedeterrninist in fizica cuanticd
rlal a fost nevoit sii frtc;-r loc unui rnodcl mai perfcclionat,
starr cloLta interpretdri elonate ale unor evenimente Lizice' rrrodei ul cuantic al atomulili cie::copct'ii cle Ilr.rl Lr', care a
Primul se referi la faptul cd n-a fo'st posibil pina acum
particu- 1>r'imit confirr-alea de necot-rtestat a expcrir-itentArii. Ome-
,a ..j J"t".mine in accla;i timp poziiia li.vitcza trilea r.'a fi intotciearina recunosciito:ilr: }r-ti Rutherfot d
lelct.t.aresepropagiirrstar'clibera.']'rcbltre]llcuSa reali- l)entnl acel m,iilc. pas inainte realizat in tcoria atomicli,
e'xarnln:rm claca a pu"ne astfel ploblema corespunde stabilird modelul planctar al atornulLii. dup.a cliin Ino-
titii;;^ f-i"L. Particulele cale se propagd in stare libera
deiuL cuantic ai ator-ni;1ui, o ge'nialir descrlpcliri' zr 1r-ri
,.., ut niciodata o poziiie staticaf nu sint puncte
"Yt9- Boirr'. pare n-rult ma.i con-rplcx dccit a lost ginrlit ini[ial.
,lulu fi"", e1e au o^ pot-i1i" dinarnic5, o traiectorie' Prin
utild Trecei'ea de 1a mocleh-tl atomic a1 hicllogenul i-ti fir elemen-
uUrtt*tirlte -_ 9i aceasta de multe ori este foarte
tul chimic urtnittor- l-relirr a cloat dificutl.aii care l1-au
h rd;it -- ." pbt iixa particule materialefizicit in spa{iu' dar losi inca dep5;ite nici - in teorie, nici in expel'imentare.
in acest caz vileza este nuld. In realitatea a micro-
Traiectoria'
llalile posibililal,i cfeato cie calculul matematic, extin-
obiectelor nu se cunoaEte o asemenea stare' delea slerei de cuprindere prin descopelilea unor instru-
care reprezinta pozitia in spaiiu a particulelor in tniqcare' r.r-urnte noi matematice, struc'Lurale. cum sint algebra bo-
uri" gi singura realitate fizicd in acest caz' poate fi oleani gi topologia. teolia ansamblelor', teoria probabili-
"u.u
clc'terminaia, odatd cu viteza 9i cu cantitatea de migcare' titii, terolia statisticii qi a1te1e. att itermis elaborarea unor
Microfizica experimentald realizeazl' asemene'a experi- teorii in fizica. in primul r'ind cu o solida bazl gtiinfi-
rnentiiri in mocl curent in camera 1ui wiison, ap,arat deo- fica. in rndsurd sd asigure pleviziuni. :r cdror confit'mare
sebit de pretios in cercetarea particulelor din microstruc- a devenit mai sigurd, mai aproalle de realitSlile Iizice.
119
118
 'feoria relativitdtii einsteiniene a fost o mare sursd
de asemenea prevederi Etiinlifice, dupd cum studiul teo-
retic al reactiilor nucleare a permis prevederea existenlei
unor particule ca neutrinii Ei mesonii, care au fost apoi
descoperili fie prin crbservare in radialia cosmicd, f ie
prin experimentarile in acceleratoarele de vitezd de par-
ticule.
Criza din fizica cuanticd pornegte qi de Ia interpre-
tarea eronatd a relaliilor de incertitudine. Descoperind o
rel'alie matematicd specifica domeniului cu,antic, Heisen-
berg trage aceastd concluzie care nu are nimic din inter-
pretarea cu adevdrat qtiinlifica a unei descoperiri atit
de importante : ,,Teoria cuantica, relaliile de incertitu-
dine pun o limita definitd de precizia cu care se poate
mdsura simultan pozi{ia gi cantitatea de mi;care, sau
timpul Ei energia( 1. Imposibilitatea de a obline mdsura
simnltand a unor caracteristici fizice ale microparticulelor
nu poate pune in cauz'a principiul general aI determinis-
mului fizic, aI cauzalitSlii.
Indeterminismut in fizicd, bazat pe relaliile de incerti-
tudine, a iost infirmat de practica experimentald din
dorrreniul atomic, nuclear, electronic, de practica utili-
zdlii energiei nucleare, de descoperirea Ei descrierea unui
mare numdr de particule materiale.
ln a.i doilea rind, nedetermirrismul in fizicd s-a bazat
pe faptul cd intre realitate Ei omul de gtiinld se interpun
aparatele de mdsura cu care se fac experimentArile gi
obselvarile in micro gi macrocosrnos ;i oare deforrneazd
reflectarea realitdlii. Dar nu numai interpunerea apara-
telor intervine in asemenea sil.ualii, ci qi interpretarea
subiectiva a experiment,atorului. Fara indoiald ci existd
aparate la care nu se poate obline o asemenea precizie
care sd ne redea in modul cel mai fidel caracteristicile
fizice, chimice, biologice ceie mai apropiate de realitatea
obiectivd. Cind s-a trecut de la balanla de precizie ma-
nipulatd de om la balanla de plecizie automatS, micro-
greutalile au fost oblinute cu mai mare exactitate. Re-
vista germ,and ,,Tec,hnik und Forschung" (23.I.1969) a
anunlat realizarea celui mai sensibil ci.ntar din lume, mi-
crofotometrul spectral, in mdsurd sd cintdreascd mai pufin
de o rniliardime de gram. Acest aparat a permis sa se
1 W. Heisenberg. Phgrsique et philosophie, Paris, Ed. Albin
Michel, 1961, p. 186.
120
de albumind din celutra vie, in-
I rl)rl',ir:;r'ar scl'rimbulile
' lrl rr r;rrrtitatea sa. Cind s-a trecut de la microscopul
,,l,lr, lir ccl c-lectronic, observdrile in microcosrnos s-au
Lr, rrt rrriLi exact qi intr-o profunzime mai mare' Odata
' u t.llscoapele gigantice din zilele noastre, observarea
rr nrir('l'ocosrnos s-a facut tra depdrtdri mult mai mari,
r,ir ( ur(l s-a trecut de 1a telescopul optic la radiotelescop,
' ' r( r'lilloa universr-tlui s-a putut face intr-,o profunzime
r,,r nriuc. Revolu{ia ;tiinli{icd qi tehnica din zile1e noas-
tr, ;r irvut urmdri d,eosebit de favorabile Ei in realizarea
,rri)r' al)arate fizice, de laborator, apanate de 'control Ei
,,,,r,'rrri. de o mare precizie atit pentru ,cercet'area micro-
, ,, ir)rosului, cit gi a macrrocosmosului. Fdrd indoiala cd
nu s-a ajuns la perfecliune, dar multe aparate sint in
rrrr:;rrril sd reclea calitalile fizice qi chimice ale realitalii
,,lrit'r'tir;e cu o precizie uneori uimito,are.
in aceasta consti relativitatea misurii 9i observdrii
,l;rtolit6 aparatelor care se interpun intre obiect Ei su-
l,it'c't. atunci cincl cercetarile se {ac in doarreniile neper-
,,'lrtibile clirect senzorial. Gradul de relativitate este mai
,',,,'t, sau mai mic, dupa nivelul de perfecliune al apara-
lr,lor'. de influenta ca.e o poate avea aparatul asupra fe-
rrorncnelor', gi nu in ultimd instantd de capacitatea de
rrrtcrpretare. Dal aceasti rela,tivitate in percepere' in re-
llt'ctire nu influenleaza existenla realitd{ii obiective' ci
rrrrrirai graclul cle cunoagtere.
rr Af ToNALiSMUL $TIINTIFIC
SI DETER]VIINISMUL
l'ilozofi din cele mai disparate curente contemporane
s(. declard adepli ai principiilor deterministe. Aceastd
situ,alie este influenlatd de marile descoperiri din Etiin[5
1i tehnicd, de revolutia in gindire, determinatd de apa-
lilia qi rdspindinea largd a filozofiei marxiste.
Jean Fourasti6 considerd cd ,,idealul qtiinlei va fi
intotdeauna de a dezvdlui fenomenele deterrninate, a
ciilor cornbinalie sau grupare ar genera treptat- alte fe-
rromene, intotdeauna iupuse determinismului" 2. Acesta
cste idealul Etiinlei, al tuturor ramurilor s'ale de la ma-
2 J. Fourerstie. Les conditions de l'6sprit scientiJi'que, Paris,
I,lcl. Gallimard. 19ti6, Collecllon ldbes, p. 168.
127
tematicd ;i fizicl la sociologie qi filozofie. Acest ideal
se impune ca o necesitate in cunoa;terea realitdlii obiec-
tive.
Filozofr-rl fr.ancez Gaston Bachelard, promotor al ra-
lionalismului contemporan, examineazd in lucrarea L'ac-
tilJite rationaliste de la phgsique contemporaine proble-
rnele determinismului, dar, in 1oc sd ezlege nodul gor-
clian, se incuncd mai degrabd in Jirul Ariadnei. Iatd, de
exemplu, cum pune el problema : ,,,Dacd am dezvolta in
toate detaliile gindurile care iqi gdsesc rezunnatul in de-
terminismul filozofic, am da inapoi in fata afirma{iilor de
necrezut qi, in sfirgit. nu am indrlzni sd ne mai asumdm
caracterul monstrtros a1 ipotezei determinismului uniuer-
.sol(r 3. Determinismu'l este si universal, ca principiu fun-
damental, gi particular, aga cul-lt se ,manifestd specific in
inepuizabilele manifestdri ale m,ateriei in miqoare. De-
terminismul este un principiu care se regdseqte atit in
fizicd,, cit qi in filozofie, in olice latnurd a qtiinfei, qi
in aceasta constd universalitatea sa. Bachelard conclttde
cd diferenla dintre determinismul fiz,ic, de exernplu, qi
cel filozofic apare din cauza limitelor ideilor de totali-
tate. Ca Etiinle particulare, fizica sau chimia au limite
ca obiect de celcetare, sfera lor de cuprindere epistemo-
logicd este specificd unor structuri, dar toctnai fiecare
in sfer.a sa are legi specifice rezultate din legile univer-
saie ale determinismului Ei cauzalitalii.
Daca ne referim la diferenlele dintre ;tiinfele parti-
culare Ei filozofie, 'care imbracd problemele ce'le mai ge-
nerale ale existenlei gi ounoa;terii, acestea apar in mod
evident, fdrd in,sa ca principiile fundamentale sa nu rd-
mind valabile.
Nu se poate spune cd determinismul filozofic nu are
nevoie de experienld sau, mai exact, de criteriul univer-
sa1 aL practicii pentru a dovedi valabilitatea ;tiin[ificd
a principiilor pe care Ie enunld. Totalitatea nu este ne-
definita, este definitd ca infinitd, fdrd limite 9i in aceasta
constd gi universalitatea Ei inepuizabilitatea determinis-
mului. Dar in acest determinism 'universal se manifestd
determinismul particuiar specific, dupd cum finitul se
regdseEte in infinit qi invers, cu oare, 'dealtfel, este de
acord qi Bachel.ard atunci cind scrie : ,,Determinismul
3 G. Bacft.relard, L'Actirsit| rationali.ste de la phgsique con'
temporaine, Paris, Presses Universitaires de France, 1951, p. 21,1.
122
lrrrrrl;rl. rlt'tcrminismul liniar, determinismul topologic,
,l, l,,rrrrirrisrnul mdsurat .- iatd o mullime de nuanle
, ,r n(, Iac sa afirmAm pluralismul determinismelor. De
l,rprl, orice determinism este parlial, particular, regional'
l,ll t,:rtc sesizat dintr-un punct de vedere special, intr-o
{,r(lin(' de mdrime desemnata, in limite fixate exp}icit
, u r tircit" 4. Limitele aplicdrii unor legi specifice sint
(1,'l.r'r)linate de limitele obiectului de studiu, de cerce-
l,rr,'. de aceea fiecare r,amurd a gtiinlei are legile sale
,1,,,r'i Iice. pluralitatea apare aici, ca qi in politicd, din
rrrrivcrsalitate. Deter-minismul nu ,este parfial, ci particu'
/rrr'. t'ste intr-adevar regional in sensul de specific nivelu-
rilor cle organizane str-ucturald a materiei Ei a suprastruc-
trrlilor rezultate din miqcarea sa, din funcfiile sale.
t,c.g.dtura dintre universal 9i particular in determi-
rrirlnr i'eprezint5 o unitate a contrariilor, valabild pentru
,rr itc msnifestare a existenlei. Bachelard opr.rne univer-
,;rlitatea specificitalii, in timp ce specificul rezultd intot-
,lciruna din universal, realitatea rezultd din lupta 9i uni-
l;rtt'a contrariilor. Bachelard opune determinismului ca
tlottrind. generald, pe care i1 acceptd dealtfel, determinis-
rnrrL ca doctrind uniuersald. Contradiclia nu se manifesta
rruurai in naturS. ci ;i in gindire. Prima este obiectiv5,
rrll irna subiectivd.
Determinismul este consolidat, ca principiu univer-
siLl, si neconsolidat, ca principiu specif ic, fiind mereu
slrpus schimbdrii, dezvoltdrii cunoaqterii relative qi tem-
Irorare. Bachelard conclude : ,,Astfel, avintul gindirii qti;n-
lifice in formele sal.e contemporane apare ca o solidari-
1.ate a geniului Ei a tehnicii. Natura este invinsd de doua
orl, inr,:insd in misterul sdu qi invinsd in puterile s-ale'
omLrl prtne ordine in naturd, punind in acelaEi timp ordine
in gindurile qi in munca sa. Rationalismul se prezintd
rrstf-el in mod dialectic. S-ar crede un pleonasm clacd
spunem cd ralionalismul este o filozofie a gindirii( u. Nul
tura invinsd in misterul ei qi in puterile siale este scop'ul
onului, a societdlii. a oricdrei filozofii. Ralionalismul nu
cste o JilozoJie a gindirii, ci un curent in filozofie qi are
valabilitate dacd este Ei un rationalism qtiinlific, in md-
surd sd d,escopere rnisterul naturii Ei sd supund forlele
sale pentru pr,osperitatea societdtii in ansamblul ei.
a Op. cit., p. ztt.
5 O1t. cit., p. t,)t
r23
CAUZALITATE $I AC AUZALITATE
- Cum au
filozofie
er,a .1i de a;teptat, nedeterminiEtii din fizicd Ei
contestat Ei principiul cauzalitalii.
ln Dial,ectica naturii, F. -Engels aratd cd principiile
cauzalitd{ii rezultd din studiul materiei, din succesiunea
nrigcarii, din condi{ionare& dintre formele de manifestare
ale_ miEcarii m,ateriei, a corpur.ilor ; principiul cauzalitd{ii
a fost de.scoperit de om in activitatea sa practicd : ,,ceea
ce ne izbegte in primul r'ind cind oonsiderdm maieria
in miEcare este conexiunea dintre miEcarile individuale
ale corpurilor individuale, cottdi{ionarea lor reciprocd. Dar
nu constatim numai cd o anumitd miEcare este urmatd
intotdeauna de alta, ci ;i cd putem face sd apard o anu-
mitd miEcare, creind condiliile in care ea se produce in
naturd ; mai mult. ca putom chiar produce migcdri care
nici nu se intilnesc in natura (industria), cel pufin nu
in aceastd forrnS, qi ca putem imprima acestor miqcari o
direclie qi proporlii dinainte fixate. Prin aceasta, prin
actiuitatea omulTLi, poate fi fundamentatd reprez,entarea
de cauzalitate, reprezentarea ca o migcare este cauza altei
migcdri('6.
Principiul cauzalitatii are o mare importan(a nu nu-
mai p,entru practicd. dar gi pentru teorie. Cauzalitatea in
Etiin{a permite sd urmdri,m originea fenornenelor, direclia
lor de dezvolt,are, suiccesiunea de la simplu la complex,
de la inferior la superior. Du,pA ce chimia secolului al
XIX-lea a determinat direclia leacfiilor chimice, a sta-
bilit cauzele unor reaclii, suocesiunea lor, rezultatele qi
efectele Ior, fizica secolului al XX-Iea ,a descoperit reac-
liile nucleare, cauzalitatea a pdtruns mai adinc in pro-
funzimea microcosmosului, stabilindu-se nu numai suc-
cesiunea dimensionald, dar gi interacfiunile care :iu loc,
efectul lor, direc{ia de dezvoltare. Desooperirea de catre
Marx a legiior care stau La baza dezvoltdrii orinduirilor
sociale, determinind cauzele succesiunii 1or, a stabilit Ei
direclia de dezvoltare a societd{ii, a permis cu o mare
precizie qtiin!ificd previziunea dispari!iei capitalismului
gi apariliei so,ci,a1ismu1ui, ceea ce practica sociald a seco-
Iului nostru a confirmat in mod strdlucit.
Marx qi F. Engels. Opere, vol. 20, Bucureqti, Editura
..6.5. 1964, p.
politicd, B2Z.
124
l,' I')rrgeis scria in Dialecticcr natLLrii.' ,,Pentru cel ce
,rl,ir ( iluzal.itatea, orice lege a naturii este o ipotezS,
,r,
rrr, lrr:,iv analiza chimica a corpurilor cere;ti pe baza spec-
trrrlrri oirlinut cu o plismi. Cita saracie de gindire sa te
,,;rrcst,i irici !" 7. Spectrografia contemporani a mers foarte
,1,,p;rr'1e. in micul;i marele cosmos, in descoperiiT ea taine-
l,,r rrltLtt'ii. F. Engels a sesizat ce i,mport,an!6 'mare pentru
, , rct'tarea ;tiinlifica va avea metoda spectt'alit de analiza.
('iruzalitatea, ca ;i determinismul au format obiectul
rrrrol or&ri dezbateri, indeosebi in micr,o'fizica teoretica.
1n jului elaborarii teoriei cuantice se vor clesfA;ura in
lrlima iumatate a secolului al XX-Iea disputele cele mai
,rplige. In 1923-192-1 l-ouis de Broglie pu'blicd lucrarea
plin care genexalizeaza teoria corpuscular ondulatoare a
lrrrninii. elaborata de A. Einstein, Ia toate particuleie
rrrirtcliale. ln 1926-1927 Louis de Broglie pune bazele
rrrt'c:anicii onclulatorii. elaborind teoria dublei solufii. ln-
1r'*un articol in 1961, semnificativ intituiat Nelini;tea
(ttrt:rietd) me& in Ja[a problemet atantelor e1 scria : .,Ast-
I't'1, in gindirea mea, la fiecare solulie de tip uzLlal. a
,'tLraliiloi de unde clin trrecanica ondulatoare care dddea
rrrrrr-rai o clesclierc statristicl trebuia sd corespunda o altd
:;olutie comportind o singularitate qi reprezentind uniu-
rrt'a r,er-itabila a undei ;i co,rpusctllului in realitatea fizica
profuncli. De unde numele de teoria dublei solulii pe
,'',,e am clat-o tentativei mele" 8.
La r-euniunea cle la Bruxelies din octombrie 1927, 1a
ct'l c.ie-al V-lea Consiliu de fizica Solvav, intcrpretarea
probabilista a tnecani'cii ondulatoare s-a impus, cu toate
obiecfiile lui Einstein Ei Sc,trlodinger. De la aceastd dati'
pentru o lunga perioada, care n-a luat sfirqit incd, fizi-
< icnii se despart in doul tabere. Pc' de o parte, fizicienii
l,are considera ci e ltosibil sd se cunoas,ci realitatea fi-
zica, ;i ace;tia se grupeazd in jurul curentului determinist,
pc de alta parte. fizioienii c'are considerau ca realitatea
rrrr este accesibilii gindirii umane ;i care se grupau in
.lr-rrul curentul-ri nedeterminist. Aga a inceput una dintre
<'cle mai mari contro\rerse cunos,cute in istoria fizicii, cu
loarte mari implicalii de natura filozoficti.
i Op. t:it., p. 529-;30.
3 L. de Broglic. Certiturl.e et incertitudes tle lo science, Paris,
l,ltl. AIbin Michcl, 1!)Gri. p. 16-17.
125
 Intr-un articol scris in 1949 de Niels Bohr in lucrarea ir,,rrrlr':;lirt grija sa proiunda de a vedea pind uncle
publicata in acelaEi an, Albert Eirtstein, JilozoJ ;i sauant, ..r nl nrec'ar]it'a ilrantica abandonul a tot ce era
qi intitulat Discu{,ii cu Einsteirr, in problemele epistemo- ,t,,1 i,', t, t'irrrzald in spaliu Ei timp( 11' Discrrliile -au
Logice ale fizicii atomice, se reaminteEte in le1ul urmator ,lrlr.r1 rncii nrltlli ani; dupa acest consiliu ai fizicienilor
condiliile care s-au creat in acel consiiiu : ,,Aceastd fazEt rlllll rrrirt ttltele ; Einstein argumenta permanent impo-
a dezvoltarii a fost, cum se Etie, inaugru:atd in 7927 de lr l . ;t rrlrirncionului cauzalititii in fizica teoretica'
I{eisenberg: el stabilea cd cunoagterea pe care o putem Irr h itutea savanlilor ctrre la acest consiliu apal'au
avea de starea unui sistem atomic trebuie intotdeauna 1' ,tiilr.' materialiste ale cleterminismului in fizica a fost
sa comporte o *indeterminare" particulara. Astfel, orice '., l',rrrl Lerngevin, calre se bucnra de o asemenea autori-
mdsurd a poziliei unui electron cu ajutorui unui aparat t rl,'. irrcit li cons;iliul urmitor. dir-r 1930, dup6 moartea
oarecare, de exemplu un lrricroscop folosind radialii de nriu r'lui sar-lnt Lorc'ntz. a fost trltiuit pre;erdintele con-
inalta frecr.enlii, va tr:ebui. dupa relaliile fundamentale, rliulrri.
sa fie insotita de un schimb de irnpulsiune intre electron l)1spr-1lsls teorctice clc la acest consiliu aI fizicienilor
;i aparatul de rndsurd, schimb cu atit mai mare cu cit .,,, ,I.'[a;it mr-ilt caclrui ;tiintelor r-ratulii Ei au cupr-ins
precizia dorita asupra pozi{iei va li mai mare. Cornparind ,',1,',,rebi cloneniile icleoiogiei. filozof iei'
aceste cor-rsidera{ii cu exigenlele folm,alismului mecanicii
, ',S-1
falimcntul
l,l,,r.irl cie 1a acest 11, lezuLtat pentrir
'rrliticii,
a^proclama
cuantice, Heisenberg arati cd regula comutatiei ]1, 1,'rin'rinisrnului" (!) st'r'i-a in 1939 PauI Langevin in-
(qp_pq: l/=fj rr irn articol intitilat l.i_-icn motlernd ;i deLerminismul,
l,,,hiicat in 1;riinul nttmir al levistei flanceze a fost'
a lationa-
\ I 2n )
impune o limitare reciprocd Ia ji,ri,ului t-r.,uilt.'t'r-l' ,,La t)ens6c('. aI cdrei fondatol Ei
fixarea celor doud variabile conjugate q $i p, limiti
exprimati prin relatia
Lq. L,!> x k ('( )NCIIPTUL tlAUZ,\LI'fAl'II iN !'izIcA
r 't 1.,\N'IICA
unde Ay' si Ag sint incertitudini convenabil definite in
detenninarea acestor variabiie. Marcind conexiunea in-
timd intre descrierea statisticir a r.t-rccanicii cuantice Ei Discu!iileteoreticedirrlr'efizicien.isirrtrlulgarizale,
a reauima bazele caduce a1e idealismului 9i-fideis-
1r,..rrtrr.r
posibilitalile de masuli efectivir, acoasti *r'elal,ie de in- irrrrlui. Fizicianul englez cle renume mondial Edington
certitudine" joacti, cum ardta Heisenberg, un rol esen{ial r;rliii. irrlr-o carte intitulatd Lo 17(Lt1-Lre du monde pLt'y-
in elucidarea paradoxelor- care implicir orice tentativa de srrTtrc ; .,S-al ptttea chiar spune, ca o concluzie de trus
analiza a efectelor cuantice cu a.iutrlrul imaginilor fizice
obiSnuite(( e. tiin accste errgr-tmente turnizate de qtiinfa modernd, .
cd
rcligia a cler,eirit acceptabila- pentlu un spirit qtiin{ific
acest consiliu al fizicienilol din 7927, La care s-au
ln , ,,rtjnabil plecind din 1-gZ7'.. Daci prc'viziunea
noastre se
adunat cei mai mari fizicicni ai timpului sd dezbatd ', rrrrfirmA ca 7927 ar fi r-azut eliminarea
definitiva a
problemele cu tema electroni ;i Jotoni, principiile enlln- clLuzerlitalii strictc cle cAtre lleisenberg, Bqhr, Rorn 9i
!atc' mai sus de Bohr au dominat disculiiie. Dupa ce .Lltii. ace'st an \ra lepr-ezenta clesigur una din cele mai
expune tema principala a disculiei, care implica ,,impo- rrrari epoci in dezvoltarea gindirii qtiinlifice(' Edington s-a
sibilitatea oricarei ,separiri nete intre compoltarea obiec- iiltrbit sd traga spLlza pe turta fideismului' numai ca
telor atornice 5i interilcliunea Iol cu instrumentele de a lost de scr-trta clurata. Fizicianul gel"mall Jordan
lrt easla
misurd(( 10, Rohr expunc pozilia 1ui A. Einstcin, care a .-a grabit ;i eI sd cinte osanale de pe altarttl probabilist,
e N. B0l)r. Phgsique otorniqrLe cL ct )nneissatrc,' hrnnaine. Paris, 1t ()p. cit., p. 43.
Ed. (larrthier-\riIlars, 19{i1, p. 41. 1J Ciltrt dupa articolul lui Paul Langcvin din plimul numirr
Io Op. r'if., p. {?.
'il lc'vistci ..La Pe'nsee" (1!)39).
1 2ri 127

a1 relaliilor de incertitudine, Ei, intr-o carte publicatd in
1938, intitulatd Fizica secolului XX, scria despre ,,lichi-
clarea materialismului, noile posibilitali pentru a garanta
religiei spaliul sdu vital fdr'5 sd vina in contradiclie cu
gindir'ea gtiinlifica(( etc.
PauI Langevin r.espinge de pe baze ;tiinlifice incer-
carile de a denatura fondul disculiilor din jurul teoriei
cuantice. Revistele filozofice din tabdr,a idealismului pu-
blicau articole despre criza determinismzlzi, incercind
prin aceasta sa loveasca in materialismul Etiinlific. Rare-
ori a cunoscut istoria gindirii gtiinlifice dispute atit de
violente. I)acir aceasta ar fi fost numai pasiune Etiinlificd,
omenirea ar fi avut numai de cigtigat. Dar corifeii fideis-
mului, ai nihili.smului, ai spaliului vital erau prezenli in
disputd ;i i-au ,dat. pe J.inga caracterul gtiinlific, Ei unul
ideologic. Fald in fatti se giseau, ca pe baricade, deter-
minismul gi indeterminismul, celtitudinea 5i incertitudi-
nea, cauzalitatea gi acauzalitatea. diaiectica ;i metafizica.
Paul Langevin incheie articolul s6u despre fizica mo-
dernd ;i detenninism cu aceste cu,vinte, care ardtau pozi-
lia omului de Etiinla gi a filozofului consecvent cu sine
insuqi, probitatea pe care o va ardta q;i mai tirziu cu
cifiva ani, in Rezistenfa francezS, in perioada luptei impo-
trir-a cotropitorilor hitler:i$ti : ,.,Insi acei care prezinti
evolufia cunoaEterii noastre clesple detenninisrn ca un
faliment al acestuia, de6leaba reclami ;tiin{a cea mai
moderni, fiindci nu din aceasla iqi trrag ei ideile ; ei Ie
trag dintr-o veche filozof,ie ostilii ;;tiintei, pe care cauta
s-o reintroduca in stiin!a. $i cind Iilozofii idealiEti re-
clamd unul salr altul dintre fizicienii ide'aligti, ei nu fac
decit sa reia de la ei ceea ce i-au imprumutat ei in;igi.
Puterea qtiin{ei de a cunoaryte realul a;a cum e iati
de f'apt leclia car-e se degaja de o n-ranie,r'a cu totul- sa;tis-
facdtoare a intregului progres pe care fizica modernd
l-a realizat deia de to{i cei care anunl,a de pe acum
cercetdrile in curs""i 13.
O pozilie fermd impotrir:a inceltitudinii ;i a indeter-
minismului a luat-o qi fondatorul teoriei cuantice Max
Planck intr-un a,r'ticol publicat in 1932 gi revAzut in
191)7, intitultrt Der KausolbegriJl in der Physilt, in care
13 P. Ltrngcvin. La pe-nsde et I'or:tion, Paris, Editions sociales,
1!16'1. p. 117.
1'rh
, ,, ,r , 'll sarrant gerrnan expune cu fermitate principiul
,
,,,rr';rlitirlii. care a str-rt Ia baza dezvoltdrii in fizicd. Max
l'l,rrrli arata ci reprezentarea lumii datorita fizicii nu
I ()rrl,inr.' numai marimi direct observabilc, Ei atunci fizica
r,.( ul'gL-r la simboluri maten-ratice care se preteazd la ope-
r;rl.ii bine precizate, determinate. In imaginea fizic'a a
lrrrrrii,,,toaie evenimentele se succed in acord cu legi
ril,,rrroase qi definite; eie sint determinate de o strictd
,;Lrrzalitate('14.
I\'Iax Planck se referd 1a cunoscutele legi ale p;azului,
,1,'s<:operite de Ludwig Boltzmann, determinate de o ma-
rrit'ra strict cauzal6, qi care au constituit un triumf in
r'1'1,q'6,lrs1ss fizicd teoreticd. Aceasta are o importan{ir cu
;Ll,itmai mare cu cit in cinetica gazelor au fost descoperite
lrrin.rele legi statistice, pe care nlterior nedeterminiEtii
It'-nrr pus Iabaza acauzalitdlii, in mecanica cuanticd. Stu-
rliincl legea propagdrii radialiiior negre, Max Planck a
tlcscoperit cuanta de acfiune h, vestita cuantd care poarti
,r,-trnele mrarelui savant qi care reprezintd intr-adevdr
rLnul dintre marile succese ale fizicii teoretice din toate
timpurile. M. Planck combate bazele formaiistice ale
,,noii teorii a cuantelor(', a1e operatorilor lui Schrtidinger,
ille matriicelor lui Heisenberg, ale numdrtllui lui Dirac qi
clcnun{d faptul cd nedetErminigtii profitd de unele cir-
cumstan{e create de un aparat m,atematic ingenios, dar
greqit interpretat, pentru a ataca legea cauzalitdlii. Dupd
ce constatd cd fizicienii s-au imparlit in doui tabere qi
ci necleterminiqtii au atr,as miajoritatea 1or, Planck ex-
prirnii speranla cd situalia se va schimba cu timpul qi
lrentru aceasta este necesar sd se insiste pentru menline-
rea plincipiilor deterrniniste in reprezentat-ea realitdlilor
Iizice.
Planck scrie : ,,Noi vedem deci ci principiul deter'
minisnul,ui do,minA tot atit de riguros in reprezentarea
Lrrliversului propusd de fizica cuantica, ca Ei in repre-
zentarea car€ o ofErrea fizic,a 'clasicd. Diferenla constA
numai in simbolurile de care ne serviirn qi in regulile
rlratem.atice pe care le apli,cdm. In consecinld, in dome-
niul fizicii cuantice, tot aqa ca mai inainte in fizica
11 M. PIanck. Autobiogralie seientiJique et derniers 6crits,
I'nlis. Ed. Albin Michel, 196'0. p. 772.
129
clasica, inoertitudinea in previziunea evenimentelor. clin
lumea senzorialS se reduce la incertitudinea in reial,iile
dintre reprezentarea univensului fizic qi a lumii seuzo-
riale ; cu alte cuvinte, in incertitudinea privind transpu-
lferea, in lumea senzorialS, a simbolurilor reprezentArii
fizice a lumii, sau invers. Faptul cd aceastd dubli incer-
titudine este h-ratd in seamd este cea mai impresionantd
probd a impoltanlei sar.cirrii de a menline inainte de toate
deter-rninis'mul in centrul reprezentdrii lumii(t 15. Este im-
presionantd aceastd pozilie atit de fermd a }ui M. Planck
intr-o peri'oadd cind o pleiada mare de fizicieni celebri
trdgeau fizica teoretica spre nedeterminism.
In 1938 M. Planck publicd o noud lucrare, Determi-
nismus oder Indeterminismus, in care se contureaza po-
zilia sa fcrm obiectiva, materialistd, impotriva sLrbiecti-
vismului probabilist : .,1n orice caz, consicier cd no.i tre-
buie sa linem ferm la acest princ'ipiu fundamental al
,cercetdrii Etiinlifice. dupd care orice fenomen f izic se
desfagoard independent de om si de operaliile siile cle
ntiisurat" 16. Este pozi\ia omului de gtiinld ale cdrui cu-
nogtinle profunde in fizicd Ei cercetarea obiectivd a reali-
tdlii determina pozitia fala de posibilitdlile de cunoagtere
a realitalii Ei existenla sa independentd de gindire,a omu-
lui Ei aparatele de mirsurS. Aceasta fermitate gtiinlifiga
o transmite in previziunea oertd cd realitdlile fizice pot
fi desc'operite gi indeosebi just interpretate nurnai de pe
bazele determinismului. De aceea el se declara partizanul
mecanicii ondulatorii, ca gi Einsl,ein dealtfel, de;i Bro-
glie, care a pus bazele ei, a parasit dupa 1g27 propriile
sale demonstrafii, trecind temporar, pind in anii 1g50-
1951, ia interpretdrile probabiliste.
Iatd ce scria in 1960 L. de Broglie despre pozilia ne-
determinismului : ,,Oricare fizioian Etie astdzi cd de rnai
bine de treizeci de ani mecanica ondulatoare a cdpdtat o
interpretare <<pur probabilistd", confotrtrn careia unda aso-
ciatd corpusculului nu mai Este decit o reprezentare de
probabilitate ce depinde de starea informaliilor noastre
cu privire Ia aceasta, fiind susceptibile de a varia in r.r-rod
brusc odatd cu aceste informalii (reducerea p,achetr.rl',ri cle
1s Op. cit., p. I76---X.77.
16 M. Planck. Determinismus oder Inrleterminismus, p.
130
1,r,l';ririlitari'c in sensul lui Heisenberg), iar corpuscrrlul
' 1 , rrncellit ca nefiind perrnanent localizat in spafirt
',r : ,,lr urlnrare, ca nedescriind o traiectorie bine defi-
rrrl .''1i.
\'r'menea intelpretali a1e realitalii fizice au introdus
111,i;';fivismul in qtiinld, caci r-rnda asociatd corpusculului
,1,'1,;;1119 de starea informaliilor pe care le avem dtxpre
,,,. ti nu de faptui ca exista independent de gindirea
rrr,,rti'1f, Ei aparatele de masurat, acestea din urma putind
rl:r'ezenta mai mult sau mai pulin exact realitatea obiec-
li',lr, Dar acest subiectivism probabilist este o manifes-
linr a idealismului in fizica, a pozitivismului, iar cincl
,rl afirmd cd nu se poate localiza pozilla in spaliu a
,olr:usculului, nu se atribuie aceasta complexitilii pro-
lrlcinei qi a neexistenlei unor aparate de mdsttrat, ci se
crLrlc in agnosticism, considerind cti aceste corpuscule nu
tlr'.cli.ri o traiectorie bine definitd. In fond, aceasta vinc
irr t.ontradictie cu unul din p|incipiile teoriei relativitdlii
gcnerale gi care a fost Etiinlific verificat. Se cunoaqte ca
in slraliu fotonii descriu o triiiectorie culbi, deci forma
tlaiectoriei este verificatS. Aceste traiectorii suferi mo-
rliliciri, pc baza legilor interacliunii, a;a cum s-a de-
rnorlstrat cu radiatiile siderale care trec prin apropierea
soirrelui, modificindu-Ei traiectoria. Acesta trebuie sd se
ia cloal ca un exempl.u, cdci corpusculele libere au traiec-
torii extrem de complicate, foarte diferite, determinate
de condiliile de pr,opagare, de interacliuni interne Ei ex-
tcrioare. Un alt exemplu este dat de miqcarea browniand'
in care traiectoria moleculelor suferind efectul interacliu'
nii moleculare se prezinta in forme neregulate, dar de-
[inite.
Folosirea in mecanica cuantlca a calculului matricial
de catre Heisenberg Ei a calculului probabilitalii de cdtre
Born a constituit baza matematica a eiabordrii princi-
piilor gi legllor din acest domeniu al microobiectelor. Dar,
.sple deosebire de Boltzmann, care a utilizat statistica
rnatematicd in teoria cineticd a fazelor, Heisenberg Ei
Born au pdrdsit bazele deterministe ale fizicii, trecind pe
poziliile pozitivismului nedeterminist gi probabilist.
17 L. de Broglie. Interpretarea mecanicii ondulatorii, in ,,La
lB. l'}('nsirc" nr.91/1960, p. 16.
131
PROBABILISMUL FILOZOFIC SI MECANICA
CUANTICA
Referindu-se la teoria cineticd a gazelor, Max Born
recunoaqte totuEi ceee'ce teoria Ei experienfa dovediserd
prin lu'crdriie iui Boltzmann : ,,Nu este nici posibil, nici
necesar sd se cunoascd in amdnunt miqcarea fiEcaruia din
nenumara{ii atomi conlinufi intr-un fragrnent de ma-
terie ; este suficient sd se cunoascd cum se comportd in
medie, pentru a prezice fenomenele mdsurabile. In felul
acesta se introduce statistica in mecatri"5tt 18. In felul
acesta s-a introdus .statistic.a matematicd Ei in mecanica
cuanticd. Nici nu era posibil altfel sd se pund bazele ma-
tematice ale teoriei cinetice. Born scrie referitor I,a aceasta
generalizare : .,Atit cit pot sd vdd, unic,a te,melie a doc-
trinei probabilitalilor, care, cu toate ca ea nu este satis-
fdcdtoale pentru un spirit indr'Sgostit de absolut, ntl
pare cel pulin rnai n-risterioasd decit ansamblul Etiinlelor,
,este atitudinea empiricd : Iegile probabilitdlii stnt ua-
Iabile, ca st cel,elalte legi tizice, in ntd"sura in care con-
secin[ele lor se acordd. cu erperienla. Dezvoltarea fi'zicii
statistice este o dernonstralie a acesto,r vederi(( 1e. De la
acest acord cu experienla, Born pdrasegte bazele qitiin-
lifice in teoria cuanticd, cu toata vaLoarea deosebitd a
introducerii calculului probabilitalii ca instrurnent mate-
mati,c in mecanica cuantica si care a fost opera sa genial5.
lrrit'-un alticol valot'os, maiematicianul Octar- Oni-
cescu scri,a urmdtoarele cu privire la interpretarea ;tiin-
tificd a introducerii calculului probabiiitdlii ;i statistica
matematicd : ,,Proibabilitatea este in numel'oase impre-
jurdri o mdlime masurabila, normatd' ataqata evenimen-
telor unui cimp care corespunde unei experienle definite'
Dacd evenimentele p'ot fi reprezentate prin punctele, li-
niile sau alte elemente geometrice bine definite ale unei
configuralii geometrice, pnobabilitdlile respective sint re-
prezentate de mdrimile relative a1e mulfimil^or de e'1e-
mente care indeplinesc o anume proprietate" 20. Probabi-
18 M. Born. ,,L'Erperience et la theorie en phgsique", I'itris,
Ed. Gaulhicr-\/illars, 1955, P. 30.
rs Op. cit., p. 3A.
O. Onicescu. Problem,e actuale ale teoriei probabilitaliktr,
20
ln ,,Proglcscle stiintei" nr. 12i19{i7, p,, 44i.
132
lrlrrtt-a nu este o sirnpld. mdrime convenlionald. ci o
rrr;rrime mdsurabild, qi prin aceasta determinatd.
Limitele de aplicabilitate ale unor instrumente mate-
rn;rtice nu constituie gi lirnitele posibile in cunoagter.e,
,lrirrr in microfizica. Dupd ce au fost utilizate in teoria
' rriurticd, caLculul matricial, calculul probabilitatii gi sta_
listica matematica au stat la baza elabordrii modelelor
rruLtematice in teoria ergoti,cd, teoria masurii, teoria in_
l'orr.na{iei, teoria proceselor aleatorii (automatelor). Din
l izica aceste instrumente matematice au trecut .sd fie
rrtilizate in qtiin{ele sociale, in eoonomie gi demografie,
in tehnica electr,onitcd de-,oalcul, in program,area mlagini_
Ior de calcul electronic. ln aceste oamu.i ale Etiinl,ei nu
.i gisit nici un rdsunet probabilismul epistemologic al ne_
t lcterrninigtilor.
lntr-o lucrare intituiatd Responsabititatea sa.--antuhLi
irt lumea modernd., Max Born igi i,a greaua rdspundere
rlc a combate unele principii fund,amentale ale stiintei
<lin toate ti!!purile. Sub influenla principi'r.rlui incerii-
tudinii lui Heisenberg, a complementaritilii lui Bohr
;i a propriului sau pnobabilism fil,ozofi,c, Max Born aban-
tloneazd principiul determinismului. pe care mari s,avanli
t:a Planck gi Einstein continud sd-l suslind in mecanica
cuantica- gi relativistd. Dupa aceea recunoaqte c6
,,ma_
tematicile ne-au dat posibilitatea de a cifra,' cu precizia
pe care o dorim, cantitali fizice$ 21, gi ca ,,legile ftzicii
iau forrra ecualiilor diferenliale care ne permlt sa cal-
culam elemente, mereu cu o pnerizie cai.e ni se pare
suficientd, desfd;urarea migcirii, cu condilia sa cunoa;tem
cu precizie starea ini{iald. Aceasta artd a profe{iei s_a
confirmat in special in domeniul astronomiei( 22. previ-
ziunea gtiinlificd s-a m,anifestat nu numai in astronomie,
ci gi in chimie (Mendeleev), gi in fizic,a particulelor ele-
rnentare. Dirac a pr.evdzut existenla pozitronului, pauli
aceea a neutrinului, Yukawa pe aceea a mezonului, ple_
cind de la bazele teoreti,ce ale fizicii particulelol elemen_
tare. Deci aJir,malia lui Born ca determinismul se gase;te
..sub o formd maternatica strictd( era deja dezmlnlitd cle
lizica teoreticd contemporana cu er. El contestd si mate-
.ialismului istoric al lui Marx posibilitatea de a prerredea
21 M. Born. La responsabititl d,u sauo.nt, paris, Ed. payot,
l{}07, p. 90.
22 lbid.
133
,,evolutia sociald gi politicd a umanitdlii", ceea ce a fost
de asemenea dez,minfitd de revoluliile socialiste contem-
porane. Max Born afirma : ,,Cu toatd ace'asta absenla a
ioncep{iei viitorului, ideea determinismultli il dournit'
pind in epoca noastrd, nu numai in fizicd, dar, de ase-
menea, in alte stiinle ale naturii, 9i a exercitat o m:ll'e
influenld asupra filozofiei(( 23. Nu numai cd a domnit in
toate gtiinlele, dar ideea determinismului continr-rii sa
domneiscd in qtiinld, Ej din ce in ce mai mult in fizicd
dupd marile descoperiri din domeniul energiilor inalte
al p,articuleLor materiale. S-au descoperit in ultimelc tle-
utr numdr rnare de particule elementare, indiviilita-
"etrii
litdli cu caractelistici fizice, numere cuantice.
lmpotriva realitirlii din fizica cuantica cotrtemporana,
Max ilorn afirmd cd ,,1,egile natulii sint astfel cd ele
interzic de a descrie Llna sau alta dintre stari in ter-l.ileni
preciqi, deci de a prezice viitoarele observalii(( 24. tr'alltc'Ie
dezmint aceastd opinie a lui Born. Se cunoaEte cti, in
teoria relativitalii generale, Einsteitr, in 1917, a calculat
devialia radiatiilor cimpurilor gravitalionale, straiucit
confirmatA cle observdrile realizate apoi de cei mai mari
astronomi in eclipsa solard din 1918' dupd curn caracterul
corpuscular gi ondulator al particulelor materiale (elec-
tronii, protonii etc.) prevdzul in teoria ondulatorie a lui
Broglie in 1924 a fost strSlucit confirmat de experienlele
realizate in 1927.
Max Born respinge in bloc toate curentele filozofice
Ei nu accepta decit filozofla fizicienilor pozitivigti, uede-
terminigti Ei complementari;ti. Cu toate acestea, el afirmii
un lucru pe cafe orice orn de Etiinli, filozof sau fizician.
i1 va admite cu sigurantd : ,.Fizica nu este vie decit dacd
are conEtiinta interesului filozofic pentru metodele qi le-
zultatele sale. Ea a primit mult de la filozofia tradilio-
nal6, insd ea a dat de asemenea mult( 25. Este, fdra in-
doiala, adevdrat. Marile descoperiri din fizicd din toate
timpurile au avut o mare influenld asupra concep{iilor
filoiofice, dupd cum acestea au influenlat in n-rod evident
concepliile in fizic5. Influenla are caracter cle recipro-
citate.
23
Op. ci.t., p.91.
2t Op. cit., p. 131.
23 Op. cit., p. 110-111.
734
r'l ;l l'l'ITUDINI $I INCERTITUDINi
II.i \II(]ROFTZTCA
:.,rrirunind unei analize Etiinliiice critica r-elaiiei de in-
, ,'r iitudine a lui Heisenberg
Lqu' A,p, > h,,
1,,r,rir de Broglie considerd ca aceastir relalie nu indica
r'u rririlic cd particulele n-ar avea pozilii. Ei r,itezc cleler-
rninlite, inainte qi dupd operaliile cle mdsnrat, chiar clacir
;ii t.:;Lea nu se pot d,eteri-nina simultan.
Semnificalia Etiinlificd a relaliei lui Ileisenberg alata
rkri.ii caractenil cuantic aI realitrilii fizice, filptul cai par.-
lic.iilr:ie, reprezentarea lor prin pozilia in spaliu q Si
r'il,'ririatea de miEcare p este egal5 cu h, colstanta lui
l'liLlck din teoria cuantici salr Ltn multilrlti de h.
ltela{ia lui Heisenberg gi cind va fi r.orba de ana-
-
lizir stiinlificir a senrnificatiei fjzl.ce a :rccstei realitali
obio,:iirre nu trebuie numitd ,,clc iircertitudin:,, -- se ir.)ate
sr:r'ic si in folma
Lq,' a'P,7 mc,
'llellrrenul al doilea fiind o constantir fizicit c bine derter-
ti-tilriitit;i o r.ariabila rzr, ace.ast:i reia{ie nu 1:oate fi clecil
o le"liilie cle certitudine, gi nu de incertitudine.
Lor-ris de Broglie al'at5 ca analiza ficutir in cadrul
teol jcl dublei solulii a mecanicii oncllrlator-ii, ccle doui
ccu:l"ii de ur-rdir reprezcntind iina unda rl,, cale. confornt
intet'rrretdrii iui \{. Born, repr"ezint:i po:;ibilitatea, si a
doria unda Ir, care reprezinta realitatea fizici, ca pds-
trind intreaqa semnificalie fizica, relatiiie de lnccltituiline
.,tlci:'-rie sa fie interpretate cr-l precaulic Ei s;i nu fie iclen-
tificatc ca veritabile nedetermindri6' 26. Acc.,astir intcrnre-
tare este qtiinlific valabild.
P"cr.enirea lui Broglie 1a pozi{iile iniliate. cleterniniste,
iir interpretarea teoriei cuantice din rnecanica onclula-
toare a redescl'ris intr-o formi mai ascnlitd discufiile cu
lizicienii adepli ai interpretdrii probabilistice. ncclcter-
rr-riniste, in teoria cuanticd. ,,Am ardtat de ce scrie
- ideile
Br.ogiie dupd anii 1951-1952 am revenit la
-
26 L. de B_roglie. Interpretarea mecanicii ondulotorii, in ,,La
Pensrle" nr. 91/1,96,0, p. 37.
135
mele iniliale, refiexiile mele m-au dus sd gindesc cd nu-
rnai ele ar putea sd dea o interpretare exactd a realitalii
fizice. Desigur, nu neg valoarea previziunilor fdcute cu
ajutonul formalismelor care se numesc ..mecanica ctlan-
ticS'> sau ..teoria cuanti,cd a cimpurilor", insd gindesc
aSa cum Einstein a spus-o intotdeauna cd acestea
-nu dau decit o ve'dere statisticd a fenomenelor,- fdr'd sd
descrie exact realitatea fizicd profundS(( 27.
In aceast5 epocd au apdrut lucrarile lui David Bohm
gi Jean-Pierre Vigier, care, plecind de la ipoteza exis-
ten{ei unui cimp subcuantic, au pus in disculie o noud
interpretare deterministd in teoria cuantelor, care avea
drept bazd prin,cipiile fundamentate de L. de Broglie irr
mecanica ondulatoare. ln 1951 David Bohm iqi publica
merrroriile, care reiau intr-o noud interpretare imbun6-
ld\itd teoria undei-pil,ot, iar un an mai tirziu Jean-Pierre
Vigier remarcd asemdnarea dintre formula de ghidaj uti-
Itzat| in te,oria dublei solulii a lui Broglie Ei interpretarea
datd in acelaEi timp de Einstein gi Darmois ,,mi;cdrii
obiectelor materiale in relativitatea generald cind cor-
pusculele sint considerate singularitSli ale cimpulritt 28.
Aceste lucrdri au format baza de plecare a unor studii
qi elaborarea noilor teorii din mecanica cuanticd, care
combdteau abordarea pur probabilistd Ei abandonarea
principiil,or de obie,ctivitate qi cauzalitate care au stat la
baza elabordrii teoriil,or iniliale din mecanica ondulatoare
el,aborate de Broglie Ei suslinute de Einstein gi Schltj-
dinger. Nou,a interpretare a lui Bohm ;i Vigier arrea la
bazd i1>ofeza cd orice particuia este in contact direct cu
un terrnostat asatns din mediul subcuantic, cu care este
in permanentd interacliune Ei influenleazd starea sa
l17rCa.
lntr-o lucrane publi,catd in 1957 la Londra de cdtre
D. Boh,m, intitulatd Causality and chanee in modern
phisics qi care reprezintd o sintezd a acestor noi inter-
pretd,ri in teoria cuanticd in intro'ducere la aceastd
Iucrare D. Bohm combate - interpretarea probabilistd
in teoria-,cuantelor, care ,,duce la abandon,area no{iunilor
2?L. de Broglie. La coeri.stence des photons et des ondes
dons les rayonements 4l|ctromagnetique et Ia th4orie de Ia double
soltttion, in ,,Energie nucl6a're" nr. 3/1916'5, p. 1r3t6.
28 L. de Broglie, in prefala lucrdrii lui J.-P. Vigier Structure
des micro-objets dons l'interpretation causale de Ia th€orie des
quanto, Paris, Ed. Gauttrier-Vlllars, 1956, p. VIII.
136
,lr. ;rrrzirlitilte. continuitate;i realitilte obiectivd a micro-
,'lrr,., 1r'lol inclividuale in domeniul mecanicii cuantice. Ea
,lrr,,' lir ideea ca in acest domeniu ;i in altele mai pro-
lrrrrrlt I'izica ar fi iminent qi necesar limitatd Ia operalii
, u :;irr.rbolurile matematice, operalii efectuate conform
rrrr,,i lnetodici aclecr,ale, care in general nu ne permite
:,,r t'lLlculdm decit comportarea probabila a fenomenelor
,,lr;r'r'vabile in domeniul macloscopic" 2c. Dupd ce expune
,,rrrsiclelafiile gener,ale cu plivire la nivelul subcuantic,
;,r' baza cdrora i.ntreaga materie este supusd unor in-
llrrcnle car,e tlebuie sa fie luate in considerare atunci
( ur(l se interpreteazd fenomenele obserr,abile atit la ni-
it'ltrl micr-ocosmic. cit gi la cel macrocosmic, Bohm dd
,r rroud interpretare fizicit relaliiior de incertitudine, care
l(' scoate din sfer.a indeterminisnului cuantic. De ase-
ilnonea, in interpletarea funcliei ondulatorii a lui Schrij-
rlinger, el nu accepta pe brind dreptate cd aceasta
:rl reprezenta numai un - simbol matematic care- a permis
<'rrlculul unor probabilitali, ci reprezintd un cimp obiectiu
real, cu caracteristici proprii, dar asemdnatoare altor
cimpuri, cum 'ar fi cei elec;bromagnetic, gravific, mesonic.
Interpnetare justd in fond, fiindcd orice particuld care se
l)ropage in stare liberd, sub formd de radialii, formeaza
t:impuri caracteristice fiecdrei particule in parte ; sin-
gularitd{ile formeazd cimpuriie, fiecare avind caracteris-
l,ici specifice, oare se influenleazd insa reciproc. $i
D. Bohm conclude : ,,Este destul sd presupunem cd aceste
legi noi sint cu siguranla legi pur cauzale pentru a ne
rcintoarce la mecanioa deterministd, in timp ce presu-
punerea analoagd cd ele sint cu siguranti nurnai legi pro-
babilistice ne aruncd inapoi la mec,anica nedetermi-
nistd" 30. Sensul celor spuse m'ai sus reflectd lupta care
se dd intre interpretarea deterministd gi nedeterministd
in mecanica cu,anticd contemporand.
ATOMISMUL CUANTIC $I ENERGETISMUL
Secolul al XIX-lea a cunoscut triumful teoriei atomice
in chimie. lnceputul secolului se deschide cn teoria ato-
2e.Dupd traducerea publicatd in colecfia Dialectica m.arristd.
-
Si Stiinlele moderne, vol. III, Bucuregti, Editura politicd, 1962,
p. 213.
30 lbi6.ep, p. 24i0r
137
mlcii a lui Danton Ei se incheie cu lucrarea Atotnii a lui
Jean Perrin, care face un bilan! gtiinlific al marilor
descoperiri ce au contribuit la afirmarea teoriei atotnice
ca baz.'a a elementelor chimice, atomismul dovedindu-se
o caracteristicd generalir in dialectica natur-ii. Secolul al
XX-lea se deschide cu teoria cuan'ticit qi tectria relatiuitdlii
in fizica. Marile dezbateri qtiinlifice au coutur:rt obiectul
rnecanic'ii cuantice sau al mecanicii ondulatoal'e, al fizicii
rnatermiitice satt fizica c'nergiilor inalte. .llonris;rittl, cles-
copt'r'i1. rnai intii cle elemerrtele chirnice. s-a extitt.'t ;i in
clor.r-ieuiul elementelol fizice. Claractertil cr.rantic, gritlll-Llar
al particulelor din rildia!1ile cic olicc' naturi, csle si:c'cific
gi clernentelor din mecli-,"r1 subatomic. Atomii elementc'lor
chimir-;e, ca gi p,articuiele clementar-e din ladialii, se ma-
terializeaza plin caraclcl'ul lor cttarntic, tnasa fiind ex-
presia J.or fizicit, Ei prin caractet'ltl lot' t'ciiltivist, carc se
marnifestd prin spaliu gi tirnp. (lat'acterul cr-titntjc Ei on-
duiatol al tuturor particulelol n-rateliale din l'aclia!ii gi
atorni este expresia exis;tenlci genaralizaie a discoutitruului
cualiil si a co:rtlnr-tltiiri st--lLii,r-i.i'ittt ,rt il.l.
fliumiul teoriei alttn'rice rn cirimie a fost tlltlat irne-
diat cle triumful teoriei cuanticc in fizicir' ln acela;i tinp
au apiri'ut teorii c,a aceea a energetismr-rlui. care incercau
sd abatii chimia ;i fizica de 1a atnuism. Ilnergetisrnul lui
Osrvaltl s-a manilestat oclirta cr-r tliittnfr,rl teoriei atcnlice"
dupir cum energetismr-tI Iui Hcisenbelq s-it metniirstat
odatir cu o altii ex1:rt'si'.' lr atotnisnruLu.i. teclia cr-L:rntica
in microfizici.
Atonismul leliectii cat'ercLct'ul cot'puscr-tlat', cr-tantir: aL
particulelor ruateriale, fie cir esie vorbii cle elemel-r1.ele'
chin:rice, fie cd sint pal'ticr,rlc'le cl'rle intl'ir in comi;ozilia
radialiilor qi cimp'r-uiloi' sau in strr-tctuliie subafoi-ilice.
Este expresia mater-ia1it;tii dotneniulr-ti cuantic ;i atomic,
masa fiind o caracteristica fundainentalir a tuturor par-
ticulelor, indiferent cie dinensiunile 1or. Unii fizicieni
manifestd insd gi alte Pareri.
Ileisenberg ntl considerai cuanta ca forma prin,d in
existenta maieriei $i rlasa ca expresie a materialitalii,
ci ,....energia este sr:bstan{a din care "sint facute toate
pariiculelJ elementale. toli atomli 9i, in consecin!5, toate
iucrurile, gi energia eilte ceea ce face sd se migt'e- Energia
este o substantd, pentru cd cantitatea sa totala nu se
schimbS, qi particulele elementare pot efectiv si fie
produse plecind de Ia aceastd substan{d, cum o aratd
138
nrir(,I'oirsele cxperienle de creare a particulelor elemen-
lrrrr'. Unelgia se poate schimba in migcare, in cdldurd,
r r lrrn.rjnd gi in eIe'ctricitate. Energia poate fi nurnitd
, ;rrr,:r1 1'LrnCamentalS a tuturor schimbdriior din lume('31.
l,)rrr,r'gctisr:nul redtuiuus intr-o formd in care nici Oswald
rr -:L sr.rslinut-o. Ce f izicieni mai considera azi energia
, llt,pt substanla '? Palticulele elementare sint palticule
rrrrlcriale, corpuscule, cu o masd bine ciefinitd, cu nLrmere
crurntice cxprimate matematic qi dovedite experimental.
l,)rrt'rgia este efectul migcarii particulelor rnateriale. este
Ionra principala a miqcirii din rnicrosti'nctura materiei.
l\1 i;carea, ca ;i materia, este supusd legii conserrrilrii, r:a
5i ri-.asa qi energia. Dar ciin aceasta nu se poatc trage
concluzia cd energia este substanfa, si se faca o coitfnzie
rrtit de gravd ! Se gi conclude cH energia este catlza fun-
tlamentalS a oriciror schimbdli in lrtine, er{act ca in epoca
crrergetismillr,ri 1ui Cswald. Cauza primd este matet"ia,
clectul existenlei sale este miqcarea, inciusiv ttna din
formele sale principale de rnanifestare, energia. Tocnrai
acest idealisrn in fizici il face sa scrie despre creol'ea
particulelar eLementare, cind s,e cuncaqte cd particulele
clementare nu se creeazf,, ele exista in naturd, se trans-
formd din una in alta, sint in permanent5 interacliune,
sau pot fi transforrnate din una in alta cu ajutoml apa-
ratelor de accelerare a vitezei. Caldura, Iumina, clcciri-
citatea sint forme ale energiei existcnte atit in I'aclialii
(particule elementare), cit gi in substanle Ei corpuri (atomi
qi molecule). Transformdrile dintre particule, gruparea
lor in atomi, a acestora in molecule, de aici in substanle
gi corpuri atrag dupd sine gi schimbari de naturd ener-
getica, pe baza legilor universal aclmise ale echivalenlei
dintre masd Ei energie, ale conservArii masei Ei energiei.
Factorul prim al existenlei este materia, ca cxpresic
a realitalii obiective. Principala formd de manifestare a
materiei este miqcarea. Energia rezultd intotdeauna ca
o manjfestare a materiei in miqcare. Legdtura indisolubild
dintre materie Ei n-riqcare este exprimatd pentru parti-
culele care au viteza Iuminii in vid prin legea echivalen{ei
dintre masd gi energie. Factorul prim va fi intotdeauna
materia, miqcarea fiind rezultanta sa, tot aEa cum masa
31 W. Heisenberg. Physi.que et phi.Losophie, Paris, Ed. Albin
Michel, 1961, p. 58-59.
139
va fi factor"ul prim in orice real.itate din fizicd, inclusiv
a particulelor de foarte mare vit'ezd. care constituie su-
portul material. al marilor energii.
PARTICULELE MATERIALtr $I CIXTPURIi,E FIZICE
lntr-o imp'o116tt15 lucrare, Structure des micro-objets
dans l'interprdtation causale de lcL theorie des quorttct,
publicatl in 1956. Jean-Piet're Vigter- iace o tentativei de
interpretare cauzala ;i obiectiva a mecanicii onciulatorii.
Vigier reia, pe de o parte. lucririle lui Rloglie cu privire
la teolia dublei solulii din mecanic:-r ondulatoare ;i care
este in mdsura sd desclie de pe bazele determinismului
comportarea obiectivd ,a microparticulelor. pe cle alti
parte lucrdrile pubiicate' in 1952 de Rohm. care intiresc
descrierea deterrninista a microfenotncnelot'. a realitalii
obiective din microcosmos. Vigier mai arati ca intr-o serie
de memorii remarcabile, Einstein, Dalmois, Grommer',
Infeld ajung la acelea;i conclttzii in ciezr-oltarea teol'iei
relativitatii generale, ca qi teoria dublei solulii a lui
Broglie, care considera ci particulele ;i cimpul sint ma-
nifestdri ale ,,unei realita{i fizice unice". $i Vigier con-
clude :,,Cimpul gi particulele nu mai sint in acest cadru
decit aspecte diferite sau, daci preferdm, moduri de
existen{a distincte ale materiei in miscat'"ti 32.
Lupta gi unitatea coutrariilor', antinomia discontinuu-
contintru, se realizeaz.a tizic in 1:alticr.Llc si cimp' singu-
iarita'{i qi ansamblur:i ;i este cxltt'c'sia clial.ectica a exis-
teniei simultane a discontinuita!ii ;i a continuitS!ii in
structura qi funcliile microcosmosului. Caracieristicile fi-
zice ale particulei, aie singulalului sint diferite de ca-
racteristicile fizice ale cimpului, ale ansambiului, tot a;a
cum in orice structurti partea i;i menline caracteristicile
fizice, in timp ce intregul -- aici intelvine legea trans-'
formdrii cantitdlii in calitate are caracteristtci fizice
deosebite. Aceasta este dialectica- microcosmosttlui, a na-
turii microobiectelor, cu legile sale 'spc'cifice, cauzale Ei
deterministe, care nu sint acelea;i ca in natul'a corpurilor
32 J.-P. Vigier. Structure des rnicro-objets dons I'interpr6tation
causale de lq thborie des quanta, Paris, Ed. Gtruthier-Villars,
1957, p. 68.
140
'..r',istcnrclor. ;\ntin.otrria discontinuu-continuu se exclude
rrr ',irrgular ;i se intrege;te in sistem.
,\nriliza fenomenelol din microstructura materiei alatd
I)rlzcula sirnultanir a singullritalilor si ansamblurilor, l'es-
1;r'r liv a particulelor elementat'e 5i a cimpurilor. care
,,)r)topeste intr-o singura existenla respectir' leuo-
nr(,n n'ranifestArile de baza la acest -niltel de organizare
-
,r nrtrt.eriei in trriscat'tt. In miclofetlomenele din domeniul
r rLrlialiilor, Iegea clialectica a contrariilo'r' cal'e se tnani-
l'r'siir in orice fort-nA de exisl.enfi a materiei, apalc ilrin
,,lt'urentul de cliscontinuit,aie qi ce1 de conti-
rrrritate - llalticule
cimp. Pentr-u particulele care se prollagil in
-
,tale liberd, caractemi de singr.rlalitate ;i cel de cirnp
:;int cle neclesplr!it $i deter-mini calacteristicile fizice a1e
nriclofenomenelot'. Dac[ particu]ele r-or fi fotonii. cir-npul
rrLr poate fi decit cel electt'otl-lagnetic. clacd sint grar-itonii.
, in-rpnl r-a li cel glar-ific. claca sint mesonii, cimprrl I'a
li mesoni,c si altr t-rlai clcparte . Caracterul singular'. dis-
r'ontinun. 1i cle cimp. cotrtinuu, este proprietatea l'izici
1rlincipali in urict'ocostttosul r'adia{iilor.
De pe aceste baze David Bohm qi .Iean-Pierle Vigier'
rr.jung la concl rzia exislenlei nivelr-rlr-ri subcnantic in md-
suri sir explice flr-rctualiile la nir-elul cuantic. bazatti pe
lcoria cauzali a pilt'ticulelor in ltetrnlatlentd interac{ii.me.
lcspectir- miEcare. ,\utor-ii considerd teorla 1or o bazti de
pleca"re penlr'r-t a'cLlnc'it'ea ctinoaqtelii .llenomenelor din
r-r-riclostluctula materiei. feuomene rezultate din folr-nele
cie mi;care ale r-r'iateliei. Nivelul subcuantic influerlleazi
pe cr.l cuantic. ll'ecuirr cel stibatomic pe ce1 aton-ric.
.Iean-Pierle \iigic'r conclude : ..Noua interpletale se
opune absolr-rt interpre:tAlii obiqnulte pl'in insdgi se'mni-
f ica{ia pe care o atr-ibuie noliunii cle probabilitate. Pentrr,t
$coala cle Ja Clopenhaga, probabilitatea este un ele'me'nt
ireductibil aI teoriei care limiteaza definitiv cunoa;terea
noastrd a naturii. Pentlu Bohr, Pauli gi Heisenberg este,
de exemplu, definitir. imposibil sd se rezolve la nir-elul
cuantic problemra miqcdrii microobiectelon individuale,
ceea ce ruineazi pentru totdeauna ctreterminismul. Distri-
bulia P : (,i,)2 r-a fi prin naturd pentru totdeauna inex-
plicabilti, inanalizabila ;i inalterabild, oricare ar fi con-
<li{iile fizice cale ar acliona asupra particulelor. In inter-
pretarea cauzala. clin conira, nu este nece.sar sd se intro-
t+1
ducd o astfel de limitare a cunoEt,infelor noastre. Cum
alu vi'r:zut, este posibii sd se dea un model determinist
al mi;roobiectelor individuaie cat'e sd perirritit sir se ex-
plice rlistribu{ia P -= (ti,): a utlti ansarnblu de astfcl de
obieci,e dintr-o stare dati ciud se va line seanla clc ac-
tilLnea fenomenelor extcrioarrcl asllllra sistenleLor de par'-
iicui,: considerate(( 3li.
Cukrulul probabilitalilor poale servi in reprczental'ea
rciLlitiitii obiective daci i se di'r ltn caracter deteuninist.
Dar acestr.ri aparat matematic ;tiinlif ic ;i deoscbit de
practic i s-,a dat sensul probabilist aI limitarii posibili-
tdfilor cle a cunoagte realitatea obiectivi, fizicA iir acest
caz. tot aEa cum rela{ia
L'q'' LP,2 lt,
a lo-t botezata relalia de incertitr-tdine, creiud baza ela-
bolirrii poziliei nedeterministe in fizica cuauticd.
Dul oamenii de Etiin!f, care lucreazir in qtiinlele ex-
pcrin'rentale, fizica, chimia, biologia, prin natura obiec-
telol pc care le cerceteazd. i;i 1:un problema descoperirii
carizelor care determini un fenotnen sau altul, o schim-
batlc sau alta, cauta sd examineze natura acestor cauze,
modr,rL lor de aclionare qi efectele la care se ajunge. Incer-
calea de a elimina cauzaiitatea din studiul fenomenelor
impinge 1a empirism, la pozitivism. 1a nedeterminism, re-
fugiul in formalistica matematicir firra conlinut, in feiiEiza-
rea metodelor matetnatice, in a cousiclera ecualiile singura
realitate posibila, singttra reprczentarc posibila a reali-
tdlii. Dar aceastd pozilie nll are nimic comun ctt ;tiin!a.
Ln Bazele mecanicii cuantice, D. I. Blohiuler', in ana-
liza relaliei de nedeterminare
L,p*'L.x>lL,
aratl ca aceasta este o consecinfa fundaurentali a tncca-
nicii cr-rantice gi aceasta reprezinta in fond principiul
,,cu cit este mai bine deterrninatit valoarea coordotralelor
particnlare (Ar mic), cu atit este mai pulin cleterminata
valoarrea impulsuli-ri particulelor- (\p, rnare), ,si invet's(( 34.
:t3 Op. cit., p. 114.
34 D. I. Blohinlev, Bazele mecanicii cuanLice, Bucrr|c;l.i, Edi-
tura te)rnicd, 1951, p. 57.
r42
li,'latia de nedeterminale sau relalia de incertitLrciirre
ilr r'\l)l (!sia sa cea mai generali
[,p.Ln>h,
r ', t, obiectul a numeloase verificdri experimentale. Dal
,lirr toate acestea ori nu s-au putut determina coordon;rtele
p,rziliei particulei (An), Ei atunci n-a fost posibil sI se
,lr'1r'r'mine impulsul, cum este cazul difracliei plin for'la
rrrrrri ccou, ori s-a pulut determina impulsul qi rltt s-a
lrrrtut localiza particula in spaliLt. cum este cazr-tl clctcr-
rrrinirii impulsr.riui particulelor cu ajutorul frecrre'uteri lu-
rrrirrii difuzate sau determinarea impulsului pe baza cioc-
rrilii a douir particule elementare. Dar toate acestea arata
,) irlruritil situalie a cxpelimentdrii care nn p'oate t'rclrtcle
posibilitatea unei tehnici de experimentare care sit per-
rnitir mAsurarea simnltani a r-nai multor mirimi fizice.
X'Iecanica cuantici. ca1'e a apdrut ca o consecin{i a
\'ulloa$lelii mai adinci a mic|ofenotnenelor din donleniul
Irrrninii. a rniqcirii dirr clomeniul particulelor eleurel.ttiit'e,
rr lost opusd irr mod rteiustificat rnecanicii clasice care
stucliazi miscarea cot'purilor', a macrofenottlenelor.
I). L Blohin{ev conclude pe bunb dreptate : ,,}Icc:atrica
('uantici are a lace cu obiecte principial tloi, care lltl se
sul)uil legilor clasice de milcale a punctelor materiale.
'ln legiturd cu aceasta lrc'buie observat cd detrttulirea
irrriiCicinatra relolia de nedete.rminare -- estc nt]po-
- aceastd lela{ie. iiind statisticd. r"eplczintd
trii-ita. intlucit
rr lelalie per-tect deteli-ttiuatd a unol mlrimi perfcc't cle-
termina,te, anulne a arbaterilor pdtratice medii. In tlenu-
rnirea. de nedetertninare se subliniazd numai partca rle-
uativa a faptelor' -- inaplicabilitatea noliunilor clasice la
rniscalca micropat'ticulelot'. adicd concep\ia nedeternirtdrii
irpare nurnai prin aplicarea nejustificata a mdrinrilol c'la-
sicc la obiecle noi prin uatut'a 1or" 35.
Criza in fizica teoreticd aplrutd in deceniul al treilea
al secolului ai XX-lea a fost determinatd de f,aptul cii la
descoperirea fenomenelor din fizica microparticulelor s-a
incerc,at sd se aplice legile cunoscute din miqcarea punc-
tel.or materiale din mecanica clasicd, abstr,actizare rlece-
riar6 generalizarii legilor miqcdrii din domeniul corpuriior,
l rlacro-fenomenelor. Descoperirea de cdtre Heisenberg
35 Op. cif., p. 59.
r13
a r€laliei de incertitudine Ei disculiile clin 1927 de 1a
Consiliui Solvay al fizicienilor au constituit baza de ple-
carc pentru orientarea analizei din microfizica teor-eticd
sple incertitudine Ei probabili-sflr, spr€ exclusir.ismltl rna-
ternatic in fizica, cu tendinla de a inldtura fizica expe-
rimentald, care a fost declaratii imprecisa ;i incapabila s5
r.eflecte realitatea f.izicit. Indeterminismul exclude posi-
bilitatea unor concluzii teoretice l,a1abilc', pe baza expe-
rirnentdrii.
Cind qtiinla si tehnica au reugit sri oblind rezultate
deosebite, cum sint fisiunea qi fuziunea ato,micd, studiul
ciocnirilor dintre palticulele elementare in acceler,atoarele
de palticule, cind reac{iile nucleare au fost obiectui nu
nunai al unor siudii teor,eticer. atit de feltile dealtfel
fiindcti au per'mis lui Pauli sa pr.c'r-ada existenla neutri-
nului. lui Dirac a pozitlonului. iui Jukava a mesonului,
dar ;i aI unor experim'entdri de male r-aloare qtiintificS,
nu sL' mai poate susline ineficacitatea previziunii teo-
retice. incap,acitatea de a se ouuo'a$te realitatea fizicd din
domeninl microobiectelor. \Verner Heiseuberg, intr-un ar-
ticol publicat in 1963. incearci sa abatd din nou tnicro-
fizica teoretica de pc calea care a dus-o Ia atitea rezul-
tatc' : .,Trebuie sa lormulAm maiematic legile naturii care
stau Ia baza fenomenelor obser'\'ate gi apoi sd alatdm cd
din leg,ile strict formulate ale natulii rezultd intt'-adevdr
toate cele obserrral,e. Putetn spera cii legiie fundamentale
se vor dovedi, 1a urma urtneiot'. sin-rple. de;i nu existd
nici un fel de temei c:Lt'e sa ne {acit si ne gindim ca
aceastii speran!6 se va r-eaLizat'31i. ,\ce'st imperatir. ..tre-
buie sir formulam maternatic(i at'tLtri cir lef,ugiui in spatele
ecualiilor este ultina ittcet'care de a setlr'a incertitudinea
gi nedeterminismul in mior.ofizica teoretica.
Folrnularea matematica a teot'i'ei este foalte r-aloroasd
daci poate sd reprezinte o realitate fizica. dar nu este
unica interpretare teoreticd ;i nici sirte qrto ruon in ela-
borarea teoriilor gi a legilor. Calcuiul rnatematic permite
sa prezentdm fortna cea mai generala a teor,iei. dar care
nu poate fi declarata drept unica fot'mti de genet'alizare.
Ab.stractizarea m,atematicir a adtts tnari selvicii in teoria
cunoagterii, dar in acela;i timil abstractizarea in sine a
W, Heisenberg. Starec actuald a teorici partictLlelor
36
mentore, in vrl. Matefialismul dialectic .si .stiinf ele nalurii,
IX, BucureEti, Editura politicd, 1966, p. 30.
741
iri,l'rn , uneori stiinta pe cdile sterile ale nedcterminis-
rr rr I r ri, a1e agnosticismului.
r
irrtlca5la dezvoltare,a fizicii teoretice qi experimentale
,1,,, rrlt.imele trei decenii a fost o confirmare strSlucitd
,, 1r,rz.itiilor deterministe ca baza a cercetdrii in gtii!!e1e
,,,rirrrii. Obiectivitatea qi cauzalitatea care stau Ia baza
1,.il()l)lonelor din univers, a realitSlii fizice sau a oricdror
.rllol le&litdli tr.ebuie sd stea la baza cercetdrilor din
' ,I i i
rr l t'le pure sau experimentale daca vrelll ca acestea
:,,r ('xllrime realitatea obiectivd.
Tntr:-un articol publicat in 1964, Sistemele dinamice
ttr lizic(t ;t biologie, Norbert Wiener, fondatorul ciberne-
liiii ca qtiinla, considerd ca o teorie generald in fizicd
lroiLte fi realizatd prin 'contopirea teoriei cuantice
cu
i,,rr'ia relativitatii.-La baza acestei contopiri, a sintezei
,,'lo| cloud teorii, trebuie sd stea principiile determinis-
rrirrlui. ,,Fdrd indoiala c:a fizica cuanticd este numai o
rlr,scr.ier.e in iinii mari a fenomenel0r microcosmosului
:.i ca ea este strins legata de teoria clasicd a determinis-
rrrrrltti, in care orice indetermini"sm apare numai pentru
. i-r la fenomene de ploporlii mai mici nu putem aplioa
rrlte metode decit itutirtice. In aceastd teorie a de-
4r'r'rninismului. "ul"
multe din dificultdli1e principale ale teo-
Iiei t'elativitdtii Yor clispirea, intrucit microsistemul de
(.ill.e am vorbit va descrie mutaliile continue, dar efectele
ilc lungi duratd lor fi excluse. In legaturd cu aceasta
irs \rre;sd ,amintesc lucralea profesorului T. L' Singe din
i)r-rblin qi a grupului al cdrui nu'cleu ii formeazd Broglie,
\rigier gi Bohm" 37. In aceastd interpretare deterministd
,'nil" .'. descnie muta(iile continue a1e microsistemului,
in care ,,aparilia qi disparilia patticulelor "elementare"
r'ol fi leg;ie de insdEi tlitrtu transfonrndrilor cuantice" 38,
omul de qti,inla, fdrA sir declare, utilizeazd legile de baza
rLle nraterlialismului diaiectic, materia in continud miE-
r:ale. Toate acestea aratd ca obiectivitatea 9i cauzalitatea,
cuantificarea ;i relativitatea sint principiile de baza a1e
cleter:minismului ;tiintific. baza ol'icdror cercetdri obiec-
1ir-e ale universului.
:ri N. Wiener. Sistemele dinamice itt Jizicd. ;i biologie, in
x'ol. Materialisrnul dislectic si ;tiin{ele naturii, vol. IX, Bucu-
lt'qti, Editura politicS, 1964, p. 133.
:t" Ibid.
145
O NOUA AFIRMARE A DtrTERN{INISI,fULUI
IN MECANICA CUANTICA
In 1948, un tindr sar,ant fizician american Rich:ird
P. Feynman concepe o noud metoda matematica in ntd-
surd sd fie utilizatd pentru studiul problemelor atit de
$isputate din mecanica cuanticd. Introducerea integra-
lelor de traiectorie a permis in acelaEi timp o ingenioasa
reprezentare graficd in teoria particnlelor. Tratarea ltar-
ticulelor ca particule, Ei nu ca uncle, permite elaltolarea
unor grafice (hdr!i), folosind conceptele fundamentaic a1e
teoriei cuantice qi ale teoriei relativitalii. Aceste r.epr.e-
zentdri sint cuadridimensionale, clegi autorul,elaborcaza
graficele raportindu-.le Ia doua ditnensiunl, Lrna spiL!ial6
qi alta tempor,al5.
Examinind critic conceptele fundan-rcntale din ntcca-
nica cuanticS, aqa cum au fost tratate de predecesolii sdi,
Feynman scuturd aceste concepte de interpretare.:r Io,r
pozitivistS, le da un caracter gtiintific. in primul capltol al
lucrdrii Mecanica cuonticd ;i integral,ele rJe traicctoric,
in care traleazd, desple conceptele fundamentale ale rne-
canicii cuantice, el aratir cd ,,conceptul ltrobabititirtii nu
este alterat in mecanica cuantic5" 39. El aratd ca la di-
mensiunile atornice ceea ce s-a schimbat. ;i s-a schintbat
radical, este metoda de calcu1 a1 probabilitalilor. ,\ceasta
conceplie ;tiinfifica de aplicare a calculului probabilita-
fiior, in conditiile mediului cuantic aI particr,rlelcr itrate-
riale, 1a intreaga gama a particulclor. cie Ia protoni ltina
la atomi nu are nimic comun cu plobilbilismul agnostic
acceptat ca bazi. de ca1cul naatenalic in mecanica crlan-
ticd de catre adeplii $colii de Ia Copenhaga.
Aceeagi pozilie o are Feynman gi lala de principiul
de incertitudine aI lui Heisenberg : ..Expunerea original5
a principiuiui incertituclinii al lui l{eisenberg nu este in
forma pe care noi am utilizat-o :lir,i('40. Tocmaj forma
nedeterminista a plezentarii acesl.r-ri principiu cstc. rrltiin-
donata in aceastl prezentare gla{icir mntei-r-iatici (,il ca-
racter cuantic relertivist. Dr"rpa ltrezentiirea Llnol' cxpe-
rimente, R. Fcynman conclr-rde cA .,pr-iuciltiul dc jn(:cr-
3e R. P. Fcynman, A. Ilibbs. Qrrontunt Methanirr's cnd
Path Integrals, New' Yolk N{cr Gllu:-IIill Book Companl', i1t(i5,
ao Op. cit., p. 9.
1+6
tri rlrrc'uu este -.probat- in astfel de exilerinentc'., dupi
, r,)r !.nimeni n-a gisit vreun experiment lirr:riiat triasu-
r,rl ,r'lior((, a;a cutn implicd acceptarea nedeterrninismultti,
l,l risri cum iegile mecanicii cuantice guverneaz6 in lumea
r ril i )r)l)iectelor'. ii'u' ,,afirmarea acestor legi a fos.t con-
{
lrr,rrltti-i din nou Ei dln nou cLI o mare precizie('41.
ll. !'eyntnan facc' trpoi o largii prezentare a sistemului
,l, raicui pe baza integralelor- de traiectorie, calcul care
ri r;i permite ..sa tnisoare nlrmai coordonatele poziliei
:ri tiurpului" 42. EI aratd cd, in fond, determinarea poziliei
,':.lt' suficienta pentru a clescrie orice fenomen, tot aqa
r'ur)) .,1111 sister-rt p'oate fi descris in tcrnlenii momentului
r;i rnelrgiei". 'Io'aie acestea sint contrare a{irma{iilor din
lloria iomplementaritdtii. Calculul matematic $i, -pe
rrteiLstJr baz-a, elaborarea reprezentlrilor grafice au fost
;Llit cie couvingatoarc', incit aceste principii au fost repede
rrrsrtsile in miirofizica teoreticd, ca o bazir noud de calcul
rrr teolia cuanticd. Nietoda de calcul al integralelor de
1r'aicctorie este apiicata cu succes in electrodinamica
{'ui}nticii, in mecanica cuantica a citnpului, in mecanica
<'rr;urtici atomicd salt nttcleard, ceea ce aratd cd prin
;rccastir metoda matematica sintem in misurd sd obfinem
|c-ltrezentdri a1e realitrjlii fizice dln domeniul microcosmic.
Unr-r1 din argun-ienteLe agnosticismului in fizicd era
I'aptr,r1 ci nu e posibil sd se studieze particulele materiale
lLrite in mocl inclividual. Aceasta situalie a fost depaqitd
rle cincl rnarile acceleratoare de viteza a particulelor ma-
tcriirle qi perfec{ionatele camere cu bu1e, precum 9i ultra-
lotografia de mare sensibilitate au reuEit sa prindd pe
pclicitlit Eocurile qi traiectoriile particulelor rezultate' Dar
oarlcnii de ;tiinta igi propr-rn acum se exprime realitatea
obie.ctir-a a microparticulelor materiale. In aceastd pri-
rrintir savantul maghlal atomist L. Janossy scria intr-un
iLrticol in care examina problema unda-corpuscul : r,Pen-
tr-u a ajunge Iu n-reca,nismul unui foton individLral va
flebui sa incet'cam sA forurulam ecualiile neliniare care
rlominir cimpr-tI electron-rapinetic" 43.
tt Op. cit., p. 73.
t) Op, cit., p. 96.
rr L: J{inoss.t'. Le problbme onde-corpuscule,. publicat in
/icchcrches inteinationales a Ia Lumibre du tnarti,sme. ,,Cahier"
ru'. 41957, sept.-oct. Phgsique, Quetques probldmes phil'oso'
-
1;lrirliirs, Ed. .,Nruvellc Critique", p. 50.
747
 Dupd descoperirea radialiei stimulate laser, manipu-
larea de cdtre om a fotonilor de lumind in scopul cle a
obline radialii coerente, cu aplicalii atit de irnportante
in cercetarea gtiinfifica, medicind gi tehnicd, agnosticis-
mul in fizicd a pierdut terenul in acest domenil-r, care a
fost mult timp speculat de ei. Dupd cum descoperirea
efectului Mcissbauer al akrsorbtiei fdra recul de cdtre
nucleul ratornic a rezonanlei gama gi emisiunii de fotoni
_- dupa care s-au pus bazele unei no,i spectroscopii, de-
numita gama rezonanla, G.R. cu multe aplica{ii in
-
gtiin{a ;i tehnica, in fizica oorpului
solid qi in chimie,
a avut o deosebitd insemnitate pentru ;tiin!d.
O interpletare originald a funcliei de undd a fost
facutd in acelaEi articol de Janossy : .,Astfel pare rezo-
nabil a presupune cd funclia undei ce des,crie o particula
.care se separd in doua descrie m,ai intii descoimpunerea
reala a particulei ; dar in mod gradat, particula ia o di-
rec{ie deterrninata, dupa care functia undei lui Schro-
dinger care ramine descompusa
inceteaza sa se
- 1a comportamentul unei singune
raporteze - particule si
incepe sd descrie comportamentul statistic aI multor par--
ticule(( {4.
CeIe mai noi analize a1e domeniului cuantic couclud
cd intre mecanica ondulatorie ;i rroecanica cuanticd exista
domenii comune, car-e treptat, cu fiecare nouA descopelire,
1e apropie pina la contopire. Caracterul corltuscnlar
(Ner,vton) Ei ondulator (Huygens-Fresnel) al radia!ii1or-
luate citeva secole ca ltroprieti{i separate se coniopesc
in car-acterul corpuscular'-ondulafor al luminii (Einstein)
qi al particulelor materiale (Broglic.). Atit mecanica on-
,dulatorie elaboratd de L. de Broglie Ei E. Schrddinger',
cit si mecanica cuanticd el,aborata de Heisenberg qi Born
pleacd de Ia caracterul corpuscular-ondulator ai radia-
lii1or in acel domcniu care a fost numit cuantic.
Bazele teoretice aIe r-necanicii ondulatorii si c,uantice
,au fost elabolate separat, clar aproap,e in acelaqi timp.
Plofesorul Ioan Ursu face aceastd remarcd : .,Cele clouir
metode au lost descoperite. practic. concomitent. in anii
7925-1926. Curirrd clupd aceea s-a demonstrat cA elc sint
in intregime echir-alente. atit din punctul de verlc'r.e al
caclruiui matematic. cit ;i al contir-rutului de idei 1iri...ic 15.
- '15i6p-:ft., p. 53-b4.
I. Ursu. Energia alomici, Bucule;ti, Editura ;tiintifica,
1{)71}. p. 52.
t+8
l)r.,.i rrr jurui celor doui interpt'etari ale mecanicii din
rl(,lr)cliiuL mioroobiectelor s-au purtat mari dispute ;tiin-
I,rli(('. se poate afirma ci mecanica tnicroobiectelor este
,rrirrlticii Ei ondulatoare, cir relalia 1ui Broglie gi funclia
r l. rrndi a lui Schrridinger, ca
Ei relaliile cuantice ale iui
llr,iscnberg st,au la kraza existen{ei in domeniul subatomic,
;rl laclialiilor gi cimpurilor. Aceasta poate li mecanica
lxrrlit:ulelor, ciupti cum mecanica clasicd e.ste meceftico
t t)rput'ilo1'. Contopir,ea mecanicii ondulatorare gi a meczr-
rricii cuantice in mecanica palticulelor se 'v-a r',eaLiza din
rrronrentul in c'are se vor eLucida complet problemele care
;rrr Iacut obiectul rlarilor disculii Etiinlifice din secolul
rstt'u.
rrr
C--ercetarea qtiinlific5, teoretici Ei experimentald, p5-
1r'tLnde adincin domeniul fizicii microobiectelor, aceastii
r t'alitate atit de prezenta in marile dispute din ziIele
rroastre dintre fizicienii determiniEti gi nedetermini;ti,
rlir-rtle rnaterialismul ;tiinlific gi pozitivismul agnosticist.
I)ir-r aceasta lupta uriaga de idei se va na$te o noud bazA
t'1;istemologica, o nouir mecanicd, aceea a particulelor,
() \I.\.SA ROTUNDA DESPRtr 1\,ItrCANICA
('IL\NTICA $I RELATIVTSTA
Cu ocazia implinirii a zece ani de Ia moartea lui
.\. Einstein, UNESCO ,a organizat in 1965, la Paris, un
colocviu intitulat $tiin{d 5i sintezd, care a pelmis sd se
intruneascd in jurul mesei rotunde oiimeni din q;tiinleie
rraturii qi filozofi. Una dintre ceie patru tematici puse
rn disculie avea ca ternd deter.minismul qi nedeterminis-
mul. Conduaere,a disculiei a fost incredinlata lui W. Ilei-
scnberg, oare in aloculiunea sa de deschidere arata ci
I,linstein ,reziha sa adopte un nedeterminism fundiulen-
tal* 46. Erau in jurul aceleiagi mese rotunde adep(i ai
nedeterminismuiui ca : Heisenberg, D. Costa de Beaure-
gard, care de 1a primu] cuvint a linut sa precizeze : ,,Fac
parte din clanul pnobabili;tilor", B. Espagnat gi suslinatori
;ri concepliei deterministe, ca J.-P. Vigier, A. Matveiev,
'l'. Ulmo gi allii, care cautd, oa R. P. Dubarle, ,,alte scherne
r lc re,alizare a unei rafiuni suficiente((, sau Jean-Louis
a6 Science et synthdse, Collection ldeies, NRF, Paris, Ed. Galli-
rrurrd, 1957, p. 253.
749
Destouches, care lasd ca o,fiecare sd aprecieze valoarea
acestor scheme((.
ln scurta sa aloculiune de deschidere, W. Heisenberg
pune problema interpretarii legilor cuantice, a$a cum a
fost e,a realizata de aEa-numita $coald de 1a Copenhaga.
Dupd aceastd interpretare, ,,obiectele matematice pe care
noi Ie culcim pe hirtie nu ne spun nimic despre situa{ia
obiectiva a naturii, insd, din contra, ele afirmd ceva
despre poten!ialita!i, despre probabilitd!i((47. Abstracti-
zarea matematicd poate fi de domeniul ra{iunii pttre, Ei
atunci formeazd obiectul limitat ai qtiinlei matematice,
sar-r poate sa exprime, prin ecualii algebrice, reprezentdri
geornetrice, calcul al probabilitSlilor, calcul vectorial sau
alte instrumente matematice, legi care guverneazd r-eali-
tatea obiectivd. Aceastd matematicA care reflecta reali-
tatea obiectiud este aceea care intereseazd in primul rind
pe fizicieni, chimiEti, biologi, economiEti gi, desigur,_tot
atit ae mult pe rratematicieni. Istoria Etiin{ei este plind
de exemple cind fizicienii au elaborat instrun--ente mate-
m,atice pentru a putea interpreta, generaliza legi desco-
perite din natura, aga cum au procedat Newton gi Leib-
nitz, care au pus bazele calculului integral 9i diferenfial,
sau matematicieni care au elaborat metode matematice
care ulterior au fost utilizate in qtiinlele naturii pentru
interpretare,a unor fenomene existente in naturS, in uni-
vers, aqa cum, de exemplu, calculul tensorial gi geometria
neeuclidiand au servit teoriei relativitalii gi unor inter-
pretari cosmologice, sau chiar calculul matricial, care
a fost pus 1a baza mecanicii cuantice.
Este neindoielnic cd ot'ice calcul matematic care ex-
prima o situalie obiectivd din naturd exprimd o poten-
fialitate. trxprimd gi o probabilitate dacd sintern in d,o-
meniul naturii in care iqi gdsesc aplicabilitate legile
statistice. Nu orice potenlialitate este Ei probabilitate.
Potenlialitatea are o sferd generald de aplicabilitate la
fenomenele din naturd, in timp ce probabilitatea are o
sferd limitatd, acolo unde intervin ansambluri, mul{i'ni.
Dar iata cum prezintd in final W. Heisenberg pozifia
lui A. Einstein in aceste probleme : ,,1n centrul acestei
interpretdri a teoriei cuantice se gdseEte introdus con-
ceptul de potenlialitate ca in vechea teorie aristote-
- as Op,
a7 Op. cit., p. 254.
150
lr, ,r sau probabiiitatea. pentru a folosi un limbai mai
rr{)ii,rrn. $i problem,a este cd intreaga noastrd scirema
rrlrl,'riratic6 trimite la poten{ialitate ; nu Ia realila{i ; nu
, r,1,' lealistd in sensul vechi. Aceasta Einstein n-a vrut
r; ,r rrclilitd pentru ca, spunea el, trebuie sd existe o na-
lrrirr lrbiectirrti care existii chiar daca noi nu vorbim de
,';r. r'itiar daca noi nu o cunoa;tem; ea este peste tot gi
1,r'r,it trebuie si fim capabili sa o descriem(48. In fizicd
trr si in lilozofie s-;tlt lorrnat doud curente de baza :
-
lizit:icnii care sus{inean cd existd o naturd obiectiva gi
( iu (' formeazzi curentul determinist (in filozofie acest
( nli'nt este ceL aL materialismului
Etiinlific) Ei fizicienii
, rLrr: considelau cd exista nurn-ai potenlialitdli (altadata
r;rrsliireau ca exista doar energetism), cd nu exista o si-
Irralie obiectirrir in natur5, cd totul este probabilism gi
i rrt'r:r'titudine, care formeazd curentul nedeterminist in
lizica ;i pozitir,ist in filozofie. La aceastd masa rotunda
griii'liie au stat fata in fa!a, ceea ce este indicat gi util;
;Lrr dczbitut academic argumentele celor doui cnrente
t iLlc iuptir pentru a clominr in fizica contem.poranS.
D. Costa de l3eauregard are .,o indoiaid foarte serioasd
;r,rii)ia necesitirlil de a presupune cd lumea este supusd
It,qilol' detcrmini:sinuluitt 49. B. d'Espagnat considera cd
,,t:iir..stiunca lle care o pltne rnecauica curantica nu este
ircri.'r-:i a determinismului srlLl a nedeterminisn-r.i-rlui, cit
;ilt't;r de a qti clacii qtiinfa noastra este compatibiia cu o
concropiie t'eaiistii('50. Cornpatibilitatea qiiin{ei cu con-
r:cir!ia realistti pune in discr-rlie inse;i rolul gi scopul
st,iin1,ei. Oamenii de qtiin{a din toate timpurilo au studiat
rn pl'irnttl rind natula. ai.r cdutat explicaliile, legile fe-
rrr-rmenelor din naturii, au eiabolat metode de utilizale
;r for'lelor naturii pentrLr nevoile societalii ; toate acestea
.\(' pot realiza numai pe baza unei conceplii realiste.
Realitatea obiectirra exista indiferent de concepliiie
oamenilor de gtiin{a cu prir-ire la ea. Progresul in teoria
cunoasterii, in dezvoitarea ;tiinfei va fi realizat de acei
'runr.eni de Etiinla care incearcd sd o descrie, o observd
in manifestarile ei, experimenteazd pentru a verifica, in-
lr.r'preteazd teoretic Ei gener-alizeazl, in legi qi teorii cu-
rrostinle1e realizate intr-o epocd data, se apropie cit mai
aB Op. cit,, p. 254.
cit,, p. 256.
so Op.
cit., p. 268-269.
151
mult de o reprezentare cit mai exactd a realitdlii obiec-
tive din naturd si s'ocietate. Materialism qi id'ealisnt, de-
terminism Ei nedeterminism sint expresii ale luptei
pentru cunoagter.ea naturii, care deschide cd,ile utilizd.rii
forlelor sale in sluiba omenirii. ,,Dis,cttliile pe care Ie
avem azi declara W. Heisenberg Ia aceastd ,masd ro-
tundd -asupra d'eterminismului Ei nedeterminisrnului
dureazS,- de fapt, aproape fdra schimbare, de treizeci de
ani, din ziua in care Einstein gi Bohr 1e-au abordat la
Bruxeltres" 51. Considerind concepliile teoriei cuantice
efe,ctiv complete, W. Heisenberg se menline pe poziliile
nedeterminismului, cu toatd revenirea ferma a pdrintelui
mecani'cii ondulatorii, Louis de Broglie, pe poziliile de-
terminisrmului in teoria cuanticd gi a orientdrii marii
majoritdfi a fizicienilor din epocia descopelirii masive a
particulelcr materiale cdtre realitatea obiectiva din na-
tura fizicS.
Deqi W. Heisenberg afirmd in aceste disc'ufii ca in
meoanica newtoniand conceptele despre coordonate, r'i-
teze, mase etc. sint ,,perfect exacte Ei orice incercare de
ameliorare este pur Ei simplu absurdd('52, in alte d,ornenii
ale naturii reprezentate de teoria cuanti,cd qi teoria rela-
tivitSlii este, desigur, adevdrat6 mecanica cuantica qi
relativistS. Conceptele in mecanica newtoniand, clasicS,
gi mec,anica cuanticd sint diferite pentru cd ele se referd
Ia fenornene diferite. Problema este insd aceea dacd ad-
mitem cd principiile generale ale determinismului sint
valabile atit in mecanica newtoniand, cit Ei in mecanica
cuanticS, cd aplicarea 1or diferi ; Iegile care exprimd rea-
litatea fizicd sint diferite tocmai fiindcd domeniile exa-
minate sint diferite. Ceea ce este comun in toate feno-
menele naturii este baza lor materiald, cauzalitatea qi
determinism,ul. Legile elaborate pe baza concepliei de-
terministe in mecanic,a clasicd Ei care sint unanim aocep-
tate de fizicieni aratd tocmai ca legile care trebuie sd
exprime realitatea obiectiva din mecanica cuanticd Ei
mecanica retrativistd trebuie sd aibd Ia bazd conceplia
deterministd, aga cum o aveau Ei fondatorii acestor mari
teorii. Dealtfel, Louis de Broglie, in expunerea sa Ia
aceste dezbateri la tema Albert Einstein gi coeristenfa
undelor ;i cc-trpusculelor, ardta. cd Ia Consiliul de fizicd
st Op, cit., p. 273.
rz Op. cit., p. 272.
152
lirrlr,'iry,linut la Bruxelles in octombrie \927, Einstein
I ;r incurajat, cu toate cd avea unele rezerve cu privire
lrr ju,stificarea ideilor expuse: o,Cu toate acestea, dv.
:,rrrl.c{i pe drumul cel bun((53. Iar cind Einstein a aflat
rrr 1951-1952 de revenirea lui de Broglie,,,eI a fost foarte
lcricit Ei mi-a trimis incurajdrile sale, transmilindu-mi
printr-un prieten, in semn de simpatie, una din ultimele
r:;rle fotografii(( 54. $i Broglie expune din nou, succint,
lrrza teoreti,cd a me'canicii ondulatorii: ,,Am avut intot-
rlt'auna o idee, conformd, cred, cu aceea a lui Einstein,
t'ii dublul aspect corpuscular qi ondulator aI luminii Ei
irl materiei implicd existenla reald qi simultand a undelor
;i corpuscul'elor foarte intim legate" 55.
Aceastd conceplie a realitalii microfizice respinge atit
plincipiul de incertitudine ai lui Heisenberg dar nu
lclalia descoperitd de eI -
cit Ei teoria complementa-
rititii a lui Bohr, intre'aga-, concepfie neopozitivistd a
Scolii de la Copenhaga. Max Born, unul din iniliatorii
;i suslindtorii nedeterminismului in mecanica cuanticd,
scrie intr-o lucrare publiaatd acum zece ani: ,,$tiu
loarte bine cd rnari savanli, pe care-i admir, ca Planck
;i Einstein, {ineau Ia ideea de determinism gi cd incd
azi unii se men!in(( 56. Unii s-au menlinut, alfii au re-
venit gi mulli tineri savanli au pdgit in fizica atomicd gi
rrucleard, in fizi,ca particulelor elementare, in electro-
tlinamica'cuanticd, in mec,anica cuanticd, in mec.anica re-
Iativistd, pe caile determinismului Etiinlific.
La masa rotundd ,organizatd de UNESCO, una din in-
terwentiile foarte contnoversate a fost aceea a lui N{at-
veiev, care in expunerea sa a fdcut asemenea aprecieri:
,,Aprob in principiu interpretarea datd la Copenhaga a
mecanicii cuantice, insd nu pot admite cd aceastd inter-
pretane inseamnd nedeterminl.-cc 57. $i, mai departe, el
afirmd : ,,Singurul scop aI cercetdrii qtiinlifice este desco-
perirea legilor. Existenla legilor oare ne permit sd pre-
vedem desfdEurarea evenimentelor este expresia existen-
63 cit., p.
u Op. 1,6,0.
Op. cit., p. 162.
55 Op. cit., p. 159.
66 M. Born. La responsabilitd du sauant dans le monde rno-
derne, Paris, Payot, 1967, p. 93.
67 Science et sAnthAse, Collection lddes, NRil, Paris, Ed.
(iallinrard, p. 261.
153
lei cauzalita{ii. Bineinteles, fiind vorba de legi sttrtistice,
cauzalitatea n-are acelaEi sens ca in cazurile legil,or di-
namice. Semnificalia cauzaiitdlii depinde de asemenea de
caracteristicile descrierii" 5s. Toate acestea sint exacte,
dar reprezintd contrarul a ceea ce susline $coala de la
C'openhaga, adversara intransigentd.,a cauzalitatii. Este
de neinleles qi incheierea intervenliei sale : ,,Iatd de ce
nu pot sa admit ci interpretarea mecanicii cuantice data
la Copenhaga tnseamna nedeterminism" 59.
Pentru cA aceastd inche'iere a apdrut bizar6. chiar qi
Iui Heisenberg, acesta a rdspuns imediat ce inlelege prin
termenii determinism qi nedeterminism. Luind drept exem-
plu faptul cd nu se poate preciza cind un atom de
radium se va dezintegra emilind o radia{ie alfa, se in-
treabd : ,,Este posibil sa se prezicd momentul cind aceastd
radialie va fi emisi ? $i trebuie rdspuns : nu putern face
precizari Ei diferenla intre teoria cuanticd qi teoria an-
terioard consta in faptul cd noi am abandonat in cerce-
tare parametrii capabili de masura gi, prin aceasta, sd
prezicem nrai mult decit ne permite teoria cuanticd.
Aceasta este singura manierd in care fizicienii cuantici
utilizeazi in general termenr,rl de ..nedeterminism". Este
un fel bun de a-t utiliza ? Mdrturisesc cd nu gtiu(( 60.
Aceasta indoiala este in contradiclie cu tot ce a spus in
toata activitatea sa Heisenberg. Sd fie oare o declaralie
de circumstan{5 sau un semn cd marile descoperirt din
fizica particulelor elementare, interpretirile teoretice noi
din mecanica cuanticd clatinii ultimele baze zrle nedeter-
minisrnul'.ri ?
Intr-o noud intervenlie in jurul mesei rotuncie de Ia
UNtrSCO, W. Heisenberg declard cd tot ce s-a produs
nou in fizica particulelor elementare n-a schimbat cu
nimic principalele chestiuni a1e teoriei cuantice a$a ctlm
a fost concepr-rtd de grupul probabiligtilor. Cri toate aces-
tea, in intervenliile adep{ilor $colii de Ia Copenhaga, la
aceast:i tribuna observd J.-P. Vigier nu existd un
-
acord asupra problemei -
de fond : ,,Este chestiunea obiecti-
vitalii trucrurilor, independent de obserwatori( 61.
58 Op. cit,, p. 262.
5s Op. cit., p. 262.
60 Op. ci.t., p. 263.
6r Op. cit., p. 27I.
154
.\r'r'st plincipiu de bazd aI existenlei a fost contestat
rl,. nr,rlctelminigti, care neage realitatea fizicd, respectiv
r,.;rlit;rl.ca obiectiva. Max Born prezintd pozilia nedeter-
rrrirristilor in aceastd chestiune cum nu se poate mai
,l;rr': r,Legile gindirii fizice nu sint abstrac{ii trase din
, \l)('r'icnld, ci ideile, invenliile marilor ginditori( 62. Deci
l,'1 iilc lizice nu exprima realit5li fizice, afirmd Born, ci
,l r:rr icleile unor ginditori, fdra indoiald ale unor gindi-
l,rri cal'e, deqi nu se vor in tabdra empirismului, se re-
rl;r:,('sc in intregime in idealismul cel mai clasic, pe care
rrirricni n-a mai avut curajul sd-I reia in forma pe care
I ir lAsat Berkley. Singurele realitali care existd pentru
rrcrlr-.terminigti sint ideile ginditorilor qi formulele ma-
lr,ntatice, a$a cum sint prezentate de Heisenberg gi Born,
;r('csta clin urmd considerind cd nu sint
'matematicile
;rll.cer.a decit studiul structurii gindirii" 63, si nu studiul
r .irlitalilor obiective.
AEa cum pr-in nedeterminiEtii aceste probleme, obser-
vatorii nu lin seama de obiectivitatea lucrurilor, masurd-
l,rrile nu sint reale din cauza interven{iei aparatelor, cal-
crrlul matematic nu exprima realitAli fizice, existd doar
itlei, Ei nu reaiitdli obiective. Acesta constituie intregul
iu'senal a1 curentelor idealiste, de la pozitivism ia em-
pirisrn.
ln rdspunsul pe care n{atveiev i l-a dilt lui Heisenberg
ln masa rotundi arata cd ,,chestiunea determindrii mo-
rnentului exact al tranzi{iei nucleului n-are nici o sein-
nificatie din punct de vedere fizic(c sau ,'cauzalitatea
integrala a desfagurdrii evenimentelor considerate este
rle netdgaduit( gi conclude ca ,,imp'osibilitatea de a pre-
zice momentul dezintegrdrii nu este o probd a nedeter-
rninismului acestui fenomentt 64.
Pozilia adepfilor $colii de Ia Copenhaga Ia m'asa ro-
tr-rndd de la UNESCO a fost uneori confuzd, alteori
instabila. Este semnul cd mecanica cuanticd, bazata pe
principiile nedeterminismului qi complementaritdlii, se
<'latina din temelii sub loviturile date de noile interpre-
t,ari ale mecanicii cuantice, care pornesc de Ia faptul ca
62 M. Born. La responsabili.tb du saoant..., p. 156-157.
63 Op. cit., p. 163.
6a Sci.ence et synthdse, p. 266 9i 267.
151'r
Iegiie statistice leprezintd in domeniul migcdrii ansam--
blurilor realitatea obiectivd, tot aEa cum legile dinamice-
o reprezinta in domeniul mi;carii corpurilor.
INTERPRETARET\ CAUZALA IN MECANICA
CUANTICA
Max Born, in La responsabil,ite du so:7sant.,,, declar-5 ::
,,Aceastd noui rnecanicS, la geneza cdreia am colaborat de
ase,menea. ruineazd o alta din categoriile apriol-i ale lui
Kant : cauzalitatea. ln fizica clasicd aceasta a fost intot-
deauna interpretata intr-un sens determinist. Mecanica
noud nu este determinista, ci statisticd,, 65.
Mecanica nouri, ca gi cea clasica, mecanica cuan icd,.
ca gi mecanica ralionald, mecanica particulelor sau me-
canica corpuril,or sint detenministe ; ceea ce le diferen-
liaza este instrumentul de calcul m,aterlatic. qi acesta nu
poate infh,renla aplicabilitatea in domeniul lor a prin-
cipiului cauzalitdlii. C,alculul infinitezimal, integral ;i di-
ferenlial este instrumentul matematic in mdsura sd re-
flecte fenomenele din mecanica corpuril r. iar. ca1culuJ"
probabilltdliIor Ei statistica natematicd din meoanica
microobiectelor. Sint doua niveluri structurale diferite
in care nll numai aparatul matematic este deosebit. ci
Ei legile specifice a1e cauzalitatii. lncercarea de a aplica
in mecanica cuanticd a legilor, cauzalitatea din mecanica
clasicd este greqitir gi aceasta a provoclt confuzie printre
fizicienii nedeterminiEti. Dealtf,el, Max Born scrie : ,,No-
liunea fundamentala actual respinsd este cauzalitatea, a;a
cum o formulau legile lui Newton, sau, mai exact, de-
terminismul" 66. Notiunea fundamentald de cauzaliLate este
valabild ia toate nivelurile. Ceea ce nu este valabil este
sd se considere legile specifice fiecarui nir.el aplicabile
la alt nivel, tot aqa cum legile de miqcare a corpurilor
terestre sau astrale, de care se ocupd mecanica newto-
niand, nu pot fi identice cu legile cuantice din d'omeniul
particulelor materiale, a microobiectelor.
65 M. Born. La responsabilit|. du sauant,.., p.
66
1tg.
Op. cit., p. 1'31.
156
Lt'gile mecanicii corpurilor, descoperite de Galilei,
Nlrvton, Laplace, ,au pus bazele mecanicii ralionale qi ar-r
r,urrils valabiile pina in zilele noastre, fiind verificate in
l,r;rl,c fenom,enEle naturii de Ia acest nirrel. Legile me-
, ;rrricii cuantice ;i relativiste, aga cum au fost des,coperite
,1,' I)ianck. Einstein, Broglie. Schrodinger, Bohr, Heisen-
l*r'g, Dirac, sint valabile in domeniul microobiectelor si
:,rrrt. itt concordanld cu prrincipiile cauzalita{ii universale
'ri rrle determinismului.
Dar Max Born mai lncearcd sA creeze confnzie qi atunci
, irrcl enuntta teza inlocuirii noliunii de cauza cu aceea a
proce-sului de atribuire : ,,No{iunea cle cauza este un ves-
I iliiu al vechilor forrn*e de gindire, Ei in zilele noastre
"stc inlocuiti de procesul de atribuire de care am vorbit.
\r'c,st i:r'o'ces conduce Ia structuri care sint comrrnicabile,
,rntrolabile, deci obiective(.
Dacd structurile sint obiective ;i nu dependente de
,rlrscrvator', cum suslin, de reguld, nedeterunini;tii, atunci
rroliunea de cauzd nu este un vestigiu, ci un principiu cu
rrlacter universal, cu aplicabilitali specifice nivelurilor
,lr. organizilre structur,ali a materiei.
Domeniul cuantic a fost ;i va fi mai greu accesibil
,lirr cauza microdimensiunilor str-uctural.e qi a macrodi-
rnlnsiunilor numerice, chiar in spafii restlinse. S. Von-
,or,ski ;i G. Kurganov relevau tocmai asemenea aspecte :
.,[)e'penclenla cauzald a fenomenelol se descopera aici sub
, r lormd mult mai completa gi contradictorie,
;i ace;rsta
1rt'ntru ca cunoqtinlele noastre ating un numdr mult mai
rrrare de legaturi Ei raporturi car.acteristice rniqcarii micro-
,rbiectelor materiale(( 67. Complexitatea dependenlei cau-
z.rle a fenomenelor cere si o anaiizd mai profundd, precum
';i instrumente teoretice ;i practice, matematice Ei tehnice
rrtai rafinate, mai subtile. Autorii scriu mai departe:
.. l)r'ima trdsaturd fu'ndamentala a teoriei cuantice, for-
rrrr[ati sub aceasta formd generald, are aerul pulin cam
:rlistract, dar ea se concretizeazd, dacd ne intoancern spre
,t'lclalte doud trdsdturi atomismul fenomenelor micro-
-
6? S. Vonsovski ;i G. Kurganov. Lois tlgnamiques et stotis-
//(/rrc.s, in Recherches internationales a Ia lumi|re du marcisme,
<'rrlrier" D.r. 411957, so,1rt.-oct. Phgsique, Quelques problemes
t'lttlosop.hiques Fld. ,,Nouvelle - Clitiquc,,, p. 168.
-
157
scopice qi dubla lor naturti', in acelaEi timp ccrpnscular
qi de cimp" os.
TrdsAtru'ilc abstracte ale teoriei cr,tantice nu exchrcl
cauzalitatert, {ac doar mai dificil5 descoperirea legilor qi
realizareil obscrvdrii Ei a experimentdrii. \Iateria l1u estc
numai ineiririzabila ca dimensiuni, d:u qi ca manifest;ilj.
ceea ce determina ca fenomenele si fie mai complexe,
mai greu accesibile, dar nu inaccesibile cunoa;tcrii lor'.
In stuciir-rI de strr-rctnrd a microobiectelcl in intelpre-
tarea cau;zalir in teoria cuantelor, .Jean-Pierre \rigier, ana-
lizind interacliunile' dintre particule, considera ci ,,teot'iir
microobiectelor in interacliune... joacd un ro1 esenlial
in noua interpretare. Ea a permis cl-lui David Bohm sd
elaboreze o teorie cauzala despre mdsurS, carc acopera
postulatele d-Ior N. Bohr qi Ileisenberg asllpra rezulta-
telor mdsurilor in teoria probabilisti. Astfel pot fi in-
laturate principalele obiec!ii opuse de aclversalii deter'-
minisrnului fala de interpretarea cituzaLd gi poate Ii
in{eleasa in acela;i timp una din insuEiriie esenlia1e a1c'
materiei 1a nivelul de organizare considerat : schimbul
de energie prin cuanta intrc siste'mele clc ir-ricroobiecte
in interacliunet'6e.
M. Planck a arAtat cd din studiul radia{iei corpului
negru rezulta cd schimbul de energie se face prin cuaute.
iar N. Rohr arata in descrierea r-i-roclelului cuautic aI
atomului ci tlec:rea electlonilor cic pc o olbiti pe alta
se face plin enisiunea de radial,ii cxprimatc prin nltmere
intregi de cuante. Se poate tlage o cortcluzie genera}ii
cd toate interactiunile dintre particule au loc prin schimb
de cuante, de particule, aqa cum o dovedesc azi toate
reacfiile ntlcleare, toate reacliile-int,erac{iunile dintre 1:ar-
ticule, de la cuantele de luminS, fotonii, la uucleele ato-
mice, nucleonii. Interpretarea cauzala a fenomenelor
cuantice a cdpatat confirmarea in practica fisiunii qi fu-
ziunii atomice, in ciocnirile de particule din marile ac-
celeratoare dc vitezd, in emisiunea stimulatit a laserilor'-
68 rbid.
J.-P. Vigier. Structure tles micro-objets rlans l'intarpre'
6e
tation cau,sale de Ia th4orie des cluonta, Paris, Ed. Gauthicr-
Villars, 1956. p. 153.
158
lrr cxpunerea intitulatd cu totul semnificativ La phy-
';irltrt' cpnn"tique restera-t-elle i,nddtdrministe ? dupd ce
.rr';rtri contributia lui Bohm ;i Vigier la revenirea s,a defi-
rriliva pe poziliile ,cletermin,ismului cuantic, de Rroglie
.rlrrge atenlia asupl'a faptului cS,,trebuie er,itat pericolul
, ;r o incredele prea mare in interpretarea probabilista a
li;ricii cuantice sd nu se termine prin a o face sterild(( 70.
Disculiile dintre cele doud curente in lizica cuantjci
rr c I inii putrernic balanla spre interpretarea ca,-tzala in
r
,lrrrrrcniul cuantic. Nuanlele de interpretare a adeplilor
.ft'olii de Ia Copenhaga au devenit insd rnai subtile.
NIax Born fixeaza exact pozil,ia $colii de la Copenl-raga
rrr ploblema cauzalitdlii. Ca gi el, I3ohr. Ileisenberg qi
rlti adepli ai acestei lcoli au respins cauzaiitatea din
lr,gile -statistice. n'{atveiev, care se declard de.acord cu
,'xistenla legilor, deci Ei a celor statistice, care sint expre-
;ia cxistenlei cauzalitdlii, nu poate schimba fala nedeter-
rrrini;tilor, care contestd in primul rind cauzalitatea.
lntr-un articol scris in 1932 Ei completat in 1937 despre
,'ortr;eptul cauzalitd{ii in fizicd, Max Planck supune unei
,rrralize gtiin{iiice interprelarea data de $coala de la Co-
; rcnhaga relaliei de incertitudine, pe care o considerd, pe
)rund dreptate, ca o trdsdturd caracteristicd in fizicacuan-
ri<rti. n{ax Planck aratl : ,,IJn asemenea principiu ex-
' lrrde fr-rndamental posibilitatea de a transitune in cadrul
lrirnil 5srrariale, cu un grad arbitrar de pr-ecizie, valorile
.inrultane ale coordonatelor Ei impulsurilor punctelor
rnateriale. cum era, din contra, conceput in reprezentarile
Itrmii in fizica clasicd. Aceastir circumstanla a dat naqtere
rrne.i dificultdli pentru principiul cauzalit5lii riguroase, gi
rrccastd circnmstanld a condus pe unii nedeterminigti sd
prriveascd legea cauzalitelii in fizici ca definitiv indepd.r-
tlrti. Cu toate acestea, Ia un examen mai strins. iisemenc.a
, oncluzie ._ fondata pe confuzia reprezentirii fizice a
lrrmii de luilea simlurilor apare prematurd, pentru
:r nu spune mai nult. Existi -de fapt un alt miiloc Ei mult
rrrai naturaL de a ridica dificultatea, un mijloc care ade-
,('ori a adus excelente servicii in asemenea ocazii: este
.rl'irmarea dupa care tentativa de a determina simultan
70 L. de Broglie. La physique quanti,que restera-t-elle indd-
rnrini.sle ? Paris, Fld. Gar-it1-rier-Villars, 1953, p. 27.
1l-;9
coolclonr-rtele li momentul punctului materiai este lipsiti
tlc orice sens fizic(. 71. Chiar cltrcii ar a\rea vreun sens
fizic, ceea ce se contestS, un fapt de aceasta naturd ntr
poate eliminil un principiu rralabil in ar-rsamblul gtiinlelor..
Conceptul de cauzalitate nu poate fi aplicat in mocl
r-necanic Ia toate nir,.elurile de organizare a materiei. tot
aga curn un singur instruntent matematic nu poate ex-
-macro
irrin-ra diver-sitatea legilor cat'e aclioneazd in si
microcosmo,s.
lrr cxpuncrca sa Der Ko..u"salbegrtfJ in d"er physilt
(Corx:epl.tLl catrzal.itd[ii in
fizicd.), NIax plancl< trage aceste
conclLrzii : ,,Noi putem decl.ar:a : legea cauzaiitdlii nu
nici arlcvirliLtir, nici falsi. tra este mai degrabd r-rn prin-
cipiu oulistir., Lrn ghid si, dupa pdrerea mea. cc-i rnai
-
bun ghicl l)(' cilt'c] il avem penl..o a ne orienta in con-
-
fuzia ba.i.latir a c'r'erirncnteior 1i ne aratii clireclia in
c:at'c'cet:cctarca stiinti[icii trebuie si avanseze pentru a
da lezr-iltatc lecuncle. Legea cauzalitjtii. care aplle. imc-
diat la copil chiar de la trezirea sufletului sdu qi plaseazi
in gura sa rreobosita chestiune pentru ce ?, rdmine tor-a-
llsa cercetdtorului de-a lungul existen{ei sale ;i lidica
neincetat inaintea lui noi probleme. Caci ;tiin{a nu in-
seamnd deioc repaus conte,mplatir. in pose.sia cunoa.5terii
obtinute, e.a este, din contra, opera nlciodati ter-minata
qi in progres cont,inuut'72.
Plincipiul catrzalitd{ii. contestat de. nedeterministi. con-
iinul sa stcir la baza ccrrcctirlii lurtrltrmetrtale in toate,
ratnurilo ;tiin!t'i. inc:lrrsir,. in I'izic.ii. Nu ltoate fi acceptat.
cum fac trrrii rrt'clt'tcrrtrinisti. c,a valabil in lizica corpuri-
lor;i siste,ntclol astltrlc si cotrtcstat in fizica cuanticii.
Cauzalitatea, oa principiu fundamenlal al existen{ei, tre-
buie .conceputi in mod unitar'. ea se prezintd in acelaqi
timp in forme diferite, specifice, dup;i nivelul str-uctural
al rnateriei in miqcare.
Catza nu poate fi ruptd de efect, dupd ctim nu existir
efect fdrd cauzd. Diversitatea efectelor, respectiv a feno-
menelor, a stdlilor de structu,rd, este atit cle rnare, incit
nu se poate concepe cauzalitatea decit in forme aplica-
tive de foarte mare dit'ersitate, inepuizabil,e ca qi mater.ia.
71 M. Planck. Autobiographie scientifique, palis. Ed. Albin
lVIkhel. 1960. p. 175.
i2 Op. cit., p. 1BB.
160
li, L ,tirr Lrii Ilcisenberg exprim.l tln micr'ofenomen cuan-
tr' li'r3irt rlt: cauze cal'e trebuie ctiutate in migcarea pat-
I r, r l, 'l'rl r-natclialc. Clauzalitatea este prezentd in oric't'
'...r',tlrr{it.
irrrc'putr-i1 anului 1961 a cunoscut o noud polen-ricA
lrrrlrc V. A. Fok qi D. I. Blohinlev cu privit'e la inter-
l rr , lrrlcEr obiectivd, cauzald, in mecanica cuanticd, cal'e
r, ;r,lrrce in actualitate lupta impott'iva nedeterrninismului.
I rr r'('\rista sovieticd
,,Voprosi filosofii(' nr. 1 din 1969.
\ \. Fok ia pozilie impotriva concepliei cle ansambluri
, rrrrrrtice dezr,-oltate de D. I. Blohinlev in Itlcrarea Plin-
e
riltiulniie '.-oprosi, k'-antouoi mehaniki, publicata in 1966.
irr ur. 3 din acelagi an, Blohinlev rasp'unde in articolul
l)('.\iire bazele fizice ale mecanicii aLantice, considerinrl
i rr \.. A. Fok ..formuleaza unelc conclttzii absolut nefull-
, Ir Lrncntate(( 73. ln enunlarea conceptului de ansamblu
, Lriurtic, Blohinlev line seama de faptul cI ansamblul de
,rlriec'te independente, purtatoare materiale ale fenomc-
rrclrrl intimplatoare, se caracterizeazi prin parametri care
rttt rnai sint rndrim,i ittti.mpldto&re, care pot fi determinate
lirin metodele statistice matematice satt fizice, a$il cllnl
st' cleterminir temperatu,ra gazelor, cal'e este suma cioc-
nililol' dintre moleculele ansamblului s'au parametrii cim-
pulilor fizice. sllma numerelor cuantice ale particulelor
('are Iormeaza ansamblul. Blohinlev arata cd ,,important
t'ste faptul cd accste ansambluri sinl ansambluri de obiecte
situate in anntnite condilii, iar nu at"isambluri ale rezul-
1;rtelol mdsttrirtorilor ! Colectivul statistic exist5 indepen-
tlcnt de impre'iurarea daca se efecttleazti sau nu mdsurd-
toli. ,\stfel, mdsulirile, sc inle1ege. nu sint cr-t ptttin!it
clacti nu exista un ansamblu statistic real" 74. Nu e cu
iutinlir sd accepli ca exista un colectiv stalistic, de exem-
plr-r. ttn ansamblu cuantic, fara sa recunogti cd acesta
r'slc' nn colcctiv cie obiecte sau un colectiv de microobiecte.
I3lohinlev enun!5 astfel conceptul despre ansamblul cu-
.rntic : ,,Tocmai repetarea u'nui nutrrdr m&re N---)oo
.ri cxemplarelor, independente unul fali de celal;,rlt, de
rr-ricroparticule sar-r microsisteme aflate in interiolul uneia
si aceleiaqi r-nicrosituafii M formeazi acel ansamblu sta-
i3 ..Vop|osi fiirisolii" nr. 3/1969, p. 127-136.
1 t IbicI.
t
r6J
tistic cuantic de obiecte (micropa.tic..Le. i'icr-osistenre)
p9 ca1'e eu il denumesc ansambll cuantic,, Ti.
. Corelalia dintre ]tarlicule gi cirnp este rxpt-esra crJl.e_
laliei dintre obiecte ;i ansamblu, in car.e 1_-articulele, obiec_
tele, sint in acelagi timp si independerite
;i inter:depen_
dente, in ansamblu cuantic. i' acest caz. Colecti'ui sta_
tistic cuantic de mic.opat'ticule, microsisteme, este ex_
presia iuptei ;i unitdlii contrariilor-. singular..itute
samblu, particuld
ii in_
qi cimp.
n{asuratorile care se fac asultra ansatnblr-rlui cuantic
dau caracteristicile fizice .ez'ltate clin sum;l algebricti. ;i
nu aritmetic,. a caracte.isticilor Iizice indir-iduale alcr
microobiectel'r'. Blohi'!er; enur-r{a concluzii ;tiintifice de
mare valoale, r'czultate din inte'r'pretat.ea corectd a lela_
liei IJeisenbe.g: ,,A.sltrtbl.i cr-ra.tic .epr.ezi'ta rin caz
de colectir,' statistic _care cuprinde tlitsirtirli ce nu pot fi
masurate simulta'('76. dar aceasta este .ici ir^certi-
tr-tdine, nici ..1' 'Lr
ir-rlerp.eta.ea rnea sc'ic
Blohintev 'edeterminism.
ansamblul cuantic este o realitate - lizicir,
realizabila -, in natur'5 silu labor-ator-( ?7. Daca sint fizicieni
sa, filozof i care conside.a ca mecanica cuantica este
blocnotesul obseruatr,trtLiui, sau cn fenomenele din micro_
fizica ou irtceput sd se s,purtd LegLlor me<'anicii cttantice
din 1927 sau chiar abia clin 1g52, iar daca rinii coitfr-rnd:i
strtistica cuantica cu loteria in bciri, trebuie si r.ecu_
noa;tem ci nu exista planete sau raclia{ii. cir astr.onaulii
n-au cdlcat pe lunA decit in imaginal,ia lor..
Este neindoielnic cir exista r-nasuliitori 1i1,px4cf g
aceasta depinde uneori cle' 1;erlcc.tiunea altariltelor sau - rlt- asemenea diferite. Instmrnentele de observare. apa-
in-iperfecliunea obsen atclrilor'
dar ltentlLr ansambiuri
statistice toate termomett'ele de -. pe pantint ar.ata ca lir
z.ero grade apa ingheala la pt-e.siunea atmo,sfericir nornald
qi toate masurAtorile de t.iteza a luminji erratai aceeasi
mdrime, cu diferer-rle infime determina:te de precizia ilrta-
raturii tehnice sau perfeclionarea metodei de mdsut-:rre..
Necnnoagterea datelor. ini!iale qi a condi{iilor cie grani{a
intre fenomene, cu,m se exprima Rloi-rin!er'. sari gladr-rl
cle cr-rnoastere a unor fenomene cletet.rninat cle nir.elul cle
Ibid.
76
rbid.
i7 tbid..
r62
, rnrostin{5 intr-o ei:oca oarecare, cum ;i inpreciziile in-
',llrrnrentelor de rnasulA nu pot sa schimbe caracterul
,,lriec'tiv al realitalii fizice sau chimice. biologice sau so-
, i;rle. ,,ln acest caz scrie Blohinlev este intr-adevar
-
r.zonabil sd se vorbeascd nu atit de -nedeterminism, cit
incompletd a miqcarii" 78. Caracterul rela-
'lt' preuederea
tir
;i temporal al cunoaqterii es'l,e determinat nu de fap-
lrrl cd legile fenomenelor- naturale ar fi nedetenninate.
r i de faptul ca materia este permanent in n-iiEcare. ca
Irrrnea este gi nu este in acela;i timp aceeaEi, ca elemente
,rbiectir,e care deter.mina gradul de imperfecliune a cu-
rroa;terii gi, desigur, aceasta dcpinde gi de elementele su-
lriective ale nivelului cunoagterii in diferitele epoci ale
cir,ilizatiei umane, de perfec!ionarea continua a cerce-
larii Etiintifice gi a tehnicii de experimentare, observare
si misurare. In rer.olulizr din Etiin!5, ca qi in tehnica,
sirtt epoci explozir;e. cu rezultate qi efecte mari in nir.elui
tlc cunoa;tere, de folosire, cu caracter gnoseologic sau in
practica pro<lucliei materiale. Idealul omenlrii a fost ;i
r a fi intotdeauna sa ltirgeascd sfera cunragterii despre
nirtlrrd qi sd perfeclioneze organizarea societdtii utltane.
Este stiinfific, obiectir', faptul ca in macrocosmos sint
r alabile legi diferite de acelea care exprima realitatea
obiectii,ri in microcosmos. Aceasta nu contravine cu nimic
1;r-incipiilor fundamentale ale determinismului. ci arata
t it de cliversificata trebuie sa fie aplicarea lor. Miiloacele
tle explorare a marilor gi n-ricilor dimensiuni cosn-rice sint
rirtele de nrdsr.rrA, sistemele matematice de reprezentare
r or fi caracteristice acestor dimensiuni. $tiinla gi tehnica
contemporand sint in masura sd exploreze marile dimen-
".irtni asa au fost clescoperili cuas,arii qi pulsarele
- -
:,au microdimensiunile, lumea particulelor rnateriale care
populeazd infinitr,il mic al existen{ei. Este o actir-itate
i'iire se r;a dezvolta mereu, ceea ce va permite sd apro-
pierl cunoa;terea tot mai muit de realitatea obiectiva.
I)atorita compJexitalii existen{ei, acesta r,a fi un proces
liila sfirsit.
Universalitatea principiului cauzalitdlii gi aI detenni-
rrisl'nului este rezultatul unei legi fundamentale a exis*
7E IbitI.
t u.)
 lrr afara legilor cu caracter universal, general, cauza,-
tenlei din nimic nu apare nimic Ei a conexiunii lil.irtca gi 'cleterminismul, legdtunile cauzale dintre feno-
- a fenomenelor. Lumea este -forrnatl din stluc-
universatre rnorc sint specifice nivelurilor structurale ale rnateriei ;i
turi Ei pr:ocese, rezultate din materia in miqcare. Fonnele rrtur,ife,stdrilor specific,e ale migcdrii pentru fiecare strltc-
i,nepuizabile de existenld ale materiei, str.ucturile, ca qi lrrrir in parte, 1:entru fiecare nivel. In ultima vreme, ill
funcliile rezultate din migcarea sa, procesele, sint inlr-o sliinla se examineaz5, dupa speciatritate, legile d,etermi-
interdependentd gi transformare continua. Conexiunea nisrnului cuantic sau ale 'determinismului 'chimic, ale de-
r-rniversald a fenomenelor, pr-ocesele de evolulie sau de lr,r'nrinismului biologic rsau aIe determinismului social.
involulie au Ia bazir cauze naturale, obiective. indepen- rlu'pii natura formelor structurale in care rse de,sfagoar;i
dente de existenla omului, a observatorului sau a cet'- I'ctromenele. Ansamblul lor, legile cele mai generale ale
cetatorului. I)incoLo de aceastd acceplie, chiar in ;tiin!A, cuuzalitdlii sint obiectul 'deterrninismului Etiintific, al de-
se cade in fideism, in credinla unor puteri snplanatur.ale. tclm,inismului dialectic.
Determinismul ;tiin{ific, clialectic, are la baz6 teori:r
conexiunii Ei interdeltendenlei fenomenelor', legile obiec-
tive ale materiei in miqcale. Legdturile c:auzale in inter.-
dependen{a fenomenelor inso!esc toate procesele iumii
clin domeniile miclo sau rraclocosmice., farir nici rrn fcl
cle exceplii.
La baza teoriei evolulionismului, acceptat de oamenii
cle Etiin{a pentru toate domeniile natur.ale ;i sociale, sti
lrrincipiul tlecerii de la cauzd la efect, de la efect la
cauzd, intr'-un pt'oces neintrerupt de transformdri. Lega-
I urile dintre canzi gi efect sint de natura caracte r-uir-ti
cle reciprocitate,
cauzA. ?+ cfcct
a$a cum sint relaliile
pat tit ulc l-+ cirnlr
salr un proces conlinuu cle dezvoltare
--+ cfect
----+ cauzd. carttia
-> -+
cum sint manifestdrile din domeniul social. Dezvoltarea
in general de la structuri inferioare la structuri superi-
oare e de forma :

particule ?+ atomi molecule ?+ corpuri f; sistt.mtr

=:2
intr-o multitudine de procese cu caracter singular.. sar.r
clepluralitate, sau de forrrna dezvoltdrii structtrrilor simple
cdtre cele complexe, in spirald, din domeniul biologic
sau social. Dar qi in acest caz rela{ia de la cerr,rza la clect
este inepuizabila, falir inceput ;i fara sfirEit. intr'-o trar-rs-
formare fiila limite.
164
Capitolul irl \iI-Iea
LEGITATI $I LEGI iN NATURA
$I SOCIETATE
LEGITATEA IN NATURA $I SOCIETATtr
Prin legi ne fcr:muleaza legulile care strru la baza
desf5Er-rrarii proceselor obiective carc au loc in natttra ;i
societate. lnsasi enun!area Iegilor este rezultatLll ttnui
proces indelungat, cu caracter istoric, de observ:ire 9i
experimentare, de cercetar.e aprofundatS, de elaborare a
unor ipote'ze qi teorii, de genet-aliz.are a regulilor care
stau la baza lucruriLor. Numai in mdsurl in care prin
enunlarea unor legi se reu;e;te sd se oglindeascd procesele
obiective, ace).e legi capdta un caracter ;tiinlific. K. N{arx
ardta in prefata Capitalului cd legile ,,aclioneazd ;i' se
impun cu o necesitate implacabild" 1 atit in natur5, cit gi
in societate. Interven{ia omului asupla naturii utt pcate
schimba calacterul legic al proceselot', existetrta ;i evo-
1u!ia 1or. In aceea;i p'r'efala I{. Marx arata : ,.Clliar dacir
o societate a descoperil legea rrutw'ald a dezurtltdt'ii sal':
iar scopul Jinal. aI operei mele este de a clezttdlui lectea
-economicd,adezuoLtdriisocietd"[iintocIerne
nici sd sar-a peste fazele naturaie ale dezvoltarii, nici si
le desfiinleze prin decrete. Dar ea poate sa sculteze gi
sa atenueze durerile faceriit'2.
Ttlt a9a gi in natura. Omul poate descoperi iegile care
stau Ia baza desfdEurdrii proceselor obiective. dar nu Ie
poate sohimba. $i, d,esigur, in misura in care aceste pro-
1 K. lVlarx Ei F. Engels. Opere, vol. 23, Bucur-e;ti, Editula
poiiticd. 196.6, p. 12.
2 Op. cit., p. 16 (subl. ns.).
166
,
'.,r' nltLll'ale sint utile, societ,atea ie poate utiliza in in_
l,.r'r,sr',lc sale,ie po_ate subordona altor scopuri, le poate
,i,r ;rlt.ii destinalie decit aceea care ar fi avut l,o,c in^con_
,lrlii naturale. Aceste schimbdri pot fi realizate la scard
lrrrril.li in zone limitate, care prezinta interese gtiintifice,
,',,rrromice gi sociale. Un asemenea proces aI naturii ca
, ircrrla{ia apelor de suplafalA a fost supus unor impor_
I rrrlt schimbdri prin amenajarile lacurilor de acumulare
lr, 'rt.ru scopnri energetice, care influenteazd, microclima
. ()nc'i r€spective, aceasta, ca si trasarea
marilor canale de
I r;rnsport gi iriqarea zonelor secetoase gi in viitor a de_
',r'r'lurilor, fiind schimbdri limitate ale unor procese na_
t r r lale.
()data cu descopelirea dezagregarii atomice
,llirLe, a fisiunii ,5i fr-rziunii atomice, oamenii de Si
nu_
;tiinla
rrrr descoperit miiloace cu caractel clistrugdtor, care, ne_
l:Lpinite,,pot influ.en{a natula biologicd cle pe pamint,
: o schin-rbe radical sau s-o distmgd in intregime'sau cel
lrrrtin in forina cunoscutd azj. Mijloacele moderne de
.r'r-cetare a utrir"ersului, de la rradiatia laser si undele
r iLdio pind la rachetele cosmice qi
la statiile intei.plane_
tru'e de c,ercetare, aclioneazd indeosebi in domeniul cu_
rroagterii.gi ,mai pu{in in al transformdrilor, in care. cel
litrtin chiar ia nivelul mijloacelor cunoscute azi, pot in_
l'luen{a prea pufin asupra.marelui nostru univers. cu a1.it
rrtai pulin in indepdrtatele universuri ale cuasarilor si
llrrlsarrelor.
. Oamenii de qtiinta din toate timpurile au cautat sa
rlescopere r-egulile comune unor anumite stari. unor anu_
rr.rite fenomene. Toate ramurile stiinfei au cautat forma
('ca mai generald, comund aceloraqi obiecte sau fenomene,
rtLporturile lor esenliale gi stabiie, pe care sd le enunte
lrrin legi.. F, Engels scria in Dialectica naturii cd ,,fornia
rrnivers,alitalii in naturd este te.ge, gi nimeni nu vorbeste
rrtit de mult despre eternitatea legilor naturii ca cerce_
liitorii naturii,( 3.
Legile ,care stau la baza proceselor universale au Lln
caracter permanent. L,egititile naturale nu se schimbd,
rrt timp ce fonmele de organizar.e a n:ateriei, structurile
:.irle, 'manif c.stdrile sale specifice sint in permanenta
.;c'hirnbare. La orice schimbare calitativa. structurald si
3
_ K. Marx gi F. Engels. Opere, vol. 20, Bucuresti, Editura
politicS, 1961, p. 531.
167

tunclionald, corespund alte legi specifice. Regulile care
stau Ia baza legilor natur'ale fac ca in aceleaEi condifii
materiale e1e sd fie aceleaqi in spaliu gi in timp.
Ca orice abstractizare, Iegea trebuie si reflecte o atlu-
mitd stare care guverneazd, fenomenele naturii sau ale
societdlii, rdspunde unor ralionamente Etiinlifice, este re-
zultatuL unor teorii care igi dovedesc valabilitatea in
experimentari qi observdri sau in practica sociald. Lenin
scria : ,oAbstraclia materie, abstraclia lege a naturii, a,b-
strraclia ualctare etc., intr-un ,cuvint toate abstracliile
qtiinlifice (juste, serioase, iar nu arbitrare), r'eflectd na-
tura ;mai profund, mai exact, m,ai complet. De la
in1;uirea vie la gindirea abstractd ;i de la ea la practicd.,
aceasta este calea dialecticd a cunoaqterii adeudrttlui,
a cunoaEterii realita!ii obiective'( 4. Pentrr-t a cunoaEte
esenla lu,crurilor este necesar sd se cunoascl legit6li1e
structurale Ei funclio'nale. Acestea nu pot fi altfel cu-
noscute decit prin abstractizare Ei generalizale, prin ela-
borarea no!iunilor, conceptelor, legilor, de 1a gindirea
abstractd la activitatea practicd, intr-un proces continuu
de apropiere a cunoagterii de realitatea obiectivd.
Legea exprimd, cum aratd V. I. Lenin, raportul' dintre
csenfe. Legea poate exprima Ei legdtura cu caracter ne-
mijlocit Ei obiectiv dintre esenld qi fenomen. Aceasta se
reflectd in faptut cd existd legi a1e structurii materiei,
ca qi legi ale miqcdrii materiei. Cum materia este primor-
diali in orice existen{d, Iegea reflecti in primul rind
raportr.rl dintre esenle ; acestea sint lcgi structurale. Di-
veisitatea este mrtlt mai mare, fiind legi cale exprimd
legaturile interne pentru un 'acelagi obiect sau feno'men.
intre esenle qi fenomene etc.
Legea reflectd procesele cu caracter de regularitate
ale realit6lii obiective. Procesul singular n-are caracter
legic. Numai in condiliiJ"e cind se trece de la pa-rticula-
ritate la generalitate, este cu putinla sd se formuleze re-
gulile generale sub folmd de 1ege. S-ar putea spune
foarte generic cd legea reprezintd generalitatea concen-
tlat5, valabila unei anumite stdri structurale sau cate-
gorii de fenomene, dacd nu intrd in categoria cea mai
generald, universalS, a n aterialismului sau a clialecticii.
Legea stabileqte regulile dupd care se d'esfdEoara evolufia
4 V. L Lenin. Opere complete, vol. 29, BucureEti, Editura
politi,cd, 196'6, p. 143.
168
r':.t'nlci in natula qi socictate. Legea reflectd esenla
lrlot ese'lor" cu caracter gener:al qi particular. Legea are
rrrr caracteL obiectiv cu condilia sd reflecte reaiitatea din
rrlrtr-u'i;i societate. V. i. Lenin aratd in aceastd privinla:
,,l,urnea este mi;carea materiei conformd cu anumite legi,
irrl cunoagterea noastrd, ca cel mai inalt produs al naturii,
rrtr poate decit sd reJlecte aceste legi('5. Legile sint obiec-
t.ive, cr-rnoagterea este subiectivd, cu tendinla permanentd
tle a dc.scopeli realitatea obiectirrai. clin naturd gi societate.
Caracterul legic al existen{ei, al tuturot'starilor strlrc-
tttrale ;i corespunzator categoriilor de fenomene este tot
atit de obiecti.; ca qi faptul cd lumea este miqcarea ma-
tcriei. Legitatea este cleterminatd de faptul ca milcrrea
materiei creeazd numeroase structlili, cu unele caractere
cornline, care fac ca fenomcnele sa fie guvernale, in
existenla gi desfaqurarea 1or, de leguli contune. Legil:rtea
are caracter de universalitate, ca Ei materia in miqcare.
H. Poincare considera c5. veritabila realitate obir:ctivi
esle armonia intentd a lumii pe care fizicienii incearcd
s-o descopere. ,,Cea n'rai buni expresie a acestei annonii
sg1i6 Poincare este le.gea ; legea este una din cuce-
-ririle cele mni recente
- a1e spiritului uman" 6. Regul&ri-
tatea naturii este aceea care determinl legitatea, dar
aceasta nu este nici de naturd di,-ind, nici de dom,cniul
miracolelot", ci pur gi simplu de domeniul realitalii obiec-
tive. Dealtfel, Poincar6 considera cd legea are un caracter
obiectiv : ,,Citeva percoane au exagerat rolul convenliei
in Etiinl6 ; ele au mers pind 1a a declara cd legea, cd faptul
gtiinlific insuqi ,a fost creat de savant. Acesta merge prea
departe pe drumul nominalismului. Nu, legile gtiinlifice
nu sint crealii artificiale...'( 7 Legea este Etiinlifica in mii-
sura in care ea enunfd reguiile care guverneaza realitatea
obiectivd in multiplele sale forme de existenfd, interac-
{iunea universala dintre fenomene. Dar nu realitatea
obiectivd cum o concepe H. Poincar6, care, daca ar exista,
ne-ar Ji i,ntotdeauna inaccesibild. Dupa cum realitatea
obiectivd nli poate fi numai aceea reprezentata de ..ar-
monia exprimatir prin legi matematice" 8. Tocmai fiindcd
5 V. L Lenin. Opere complete, vol. 1E, Bucuregti, Editura
politic5. 19,63. p. 170.
6 H. Poincar6. La paleur de Ia science, Paris, Ed. Flammarion,
194'8, p. 7.
7 Op. cit., p. 10,
8 tbid.
169

decit aceie reguii care guverneazd realitatea obiectiva,
accesibile cunoalterii.
Desc,operirea legilor, fie ca sint rezultatul unor expe-
riment5ri repetate care se desfagoara in acelea;i conditii,
cum au fost descoperite legile in chimie, fie ci sint re-
zultatul unor obsen'dri, unor operalii de masura. a$a cum
au fost descoperite multe legi in fizt'cit, fie ca pot ii
enunlate ca rezultat al unor abstractizari matematice sau
al unor concluzii teoretice, cum au fost descopet"ite legile
relativitAtii restrinse Ei generalizate, trebuie si reflectc'
reguli care existA in realitatea obiectir,a. Descoperiiea
legilor cste un pl'oces al gindirii logice, utr proces ii;t-
iectic care ridic'A cunoii;terea de la fenometr la esenli.
Legile stabilite nu,t-nai prin metode uatent:itice sai.t
acelea cai€r all lost declLr.se. prin metode teoretice. ca sir
fie r-alabile trebr-rie sa fie conlirmate de pn:r,,'tic:a expc-
rinientarii. a obsen-arii sau a masurarii. Exista nllmeroiisc
confirmali in gtiintii ultimelor doua secole : de la desco-
irerirea planetei Neptun de catre Leverier la descoperile:r
elementelor chimice pe baza legii periodicita{ii, desco-
perita cle Nlendeleer'. 1a confirmarea concluziilor legice
din teoria relativitatii a lui Einstein Ei, mai lecent. la
confirmarca rtnor partict-tle elem'entare, ca pozitonul, neLr-
trinul. nrezonul. descoperite teoretic de Iia'.rli, Fertni,
Ynkar-a.
Legile stiinlifice art cat'acterul relativ al cunoaqte:'ii.
Ele 1rct fi infirmate ,saLt confirmate, perfeclionate in
masur-'a in care cunoalterea realitalii obiectir-c. l.roilc dt-s-
coperiri din Etiin{A vin sa completeze cunoEtinlele noastre.
ProgresuJ. in stiintA este determinat de caracterul absolut
al legita{ii in realitatea obiectivd Ei caracterul relativ al
cunoa;terii. Numai in masura in care 6e va considera ci
re'alitatea obiectir-d este independentd de modelele ela-
borate de qtiinld, cd acestea, ca sd .corespundd unor legi
gtiinlifice oare gu\-erneazl. in naturd, trebuie sa fie con-
firmate de practica experimentald, legile vor avea vala-
bilitate, vor putea sen'i ca ghid in cunoaqterea gi stApi-
nirea fon{elor naturii, in transformafea vielii sociale spre
forme superioare.
Intr-o comunicare intitulata Despre legite dezuoltqrti
sociale, Minon Constantinescu sublinia : ,,Legile ;tiinfelor
sint legi ale cunoagterii umane, deci sint Iegi care repr-e-
770
rrrtir nir;elul ia cale noi, oamenii. putern inteiege
leqile
,rlrif ifiyg care existd in naturd gi iocietate:fb: f"giteiii;
i,r'(' €iuvenleazd in naturd qi societate au url caracter
,rlrit'ctiv, r'eflectarea lor in legi enu?J,ate pe
l,'r'ii fenomenelor are un caracter relativ, carebaza "u"oor_
corespunde
rlr,rrrlului de cunoagtene, gi prin aoeasti-au
caracter istoric.
r\rr''n Lonslantrnescu ardta ca regile specifice
:;ocjale^dispar odata cu orindui"i* ."!p*"tiv6,dez'oltirii
'.-a intimplat au feudalismui gi cum se intimpia aga cum
rro:stre cu capitalismul. Legile obiective ai"
il ,il;[
Efiln1ef"-"i_
lrrrii, in expresia lor matematicd qi f,izicd, au un caracter
rle stabilitate. Dar M. constantineicu araia ca
,,.t"uiliiuiu
rru inseamnd vegnici,e. Este cu totul altcer,a. Stabilitatea
i'seamni temporalitate, adici o stabilitat" l; uilp:";;
tluratd, deci stabilitate, constanla pe o anumita perioada
1tc' !imp,
pe o anumita duratd, in anumite co.railii aate.
t,cgile vegnice sint foarte puline qi aceletxi"t Ggi 1'"ii_
clamentale ale materiei in -univer.r,
l"guo gravita{iei uni_
versale. legea transformarii energiei,'- legEa lelatir:ituiii
Dal noi nu ne refdrim la aceasta ; ne r:eferim la legile
sociale care sint temporare ; aclioneazd in timpui is-to_
r-i"u 10. Jinind seama de aceasta, in dorneniul dezvoltarii
.sociale sint legi 5l,enerale care au stabilitate si legi sta_
diirle, ,rlegi ale unui stad"iu d"e clezuoltare a unei socje_
tati" 11.
Legile dezvoltarii sociale sint gmpate de N,I. Constan_
tinescu in tr"ei tipuri : ,legi generale, i,alabile in tot cursul
dezvoltarii societafii omenegti ; lecli comtLlre, care ac{io-
neazA in mai multe orinduiri sociale ; leoi speciJice, isto-
rice, valabile pentr-u anumite orinduiri ;i fot.maliuni so_
cial-economice( 12. Legite specifice sint ;i ele grupate in
trei tipuri : ,legi fundamentale, care caracterizeazd in in-
tregime o formaliune social-economicd ; tegi specilice,
cale dureazd in tot cursul unei orinduii; Iegi staCiale,
care dureazd intr-o etapd a unei orinduiri,, 13.
Aceasta clasificrale a legilor dezvoltarii soci,ale are o
solidi bazl gtiinfifica ;i permite o exa,minare critica,
e Miron Constantinescu. Despre Iegile dezuoltdrii sociale,
..Prrlbleme economice.. nr. 2/1gT4, p. 7.
in
to Loc. t'if., p. ?-8.
11 Loc.
az Lctc.
cit., p. 11.
i cif., p. 13.
I 13 Loc. cif., p. 14.
t71
gtiinlilicd a structurilor sociaie, a forrnaliuuilor social-
economice, specifice pe anumite trepte ,ale dezvoltArii
sociiile . rt'r rl itatea obiectivd.
lntre caracterul absolut a1 legitdlii Ei 'crel retrativ al
enturlirii legilor existd o ,continui apropiere' cal:e gene-
reaza progresul in gtiinfd. Legitatea in natura 9i societate
este o6iecliv6. Em.rmlarea legilor care guverne'azd, in rea-
Iitatea obiectivi suderd de subiectivitate,a qi relativitatea
cunoaqte.rii, coi'espunzitto| r-rnr-ri morr]ent dat ra1 dezr-oltarii
qtiinlei.
DONIENIILtr DE VALABILITATE A LEGITATILOR
MECANICII CLASICE
ln fizica se cunoaqte o alti gl:upare : iegi stati'ce, cine-
matice gi dinamice, specifice 'mecanicii c'lasice, mecanicii
rralionale, a$a curm sint legile miEcdrii galileene 9i nerv-
toniene. qi legi1e statistice. probalriliste' specifice Ineca-
nicii cuantice, migcilii de ausainblu a particulelor ma-
teriale. Legile statice gi dinarnice sint expresia legdturilor
genertrle, esenliale Ei necesare in procesele individu'ale,
iar legile statisti,ce Ei prrobabilistice - in procesele in
cale interrrin mu {imi. Legile diniulice valabiie penitru
mec-.anica clasicd nu au tnai fost valabile pentrtt mecanica
cuanticd. La acestea au corespuns qi instrumente tlate-
,matice d,iferite. Calculul integr.al gi cel diferen{ial a fost
in misurd sd reprezinte legic e volulia Ieuorllcnclor si
Iegilor din mecanica ;i fizica cl,asici, dar odata cu apa-
rilia posibilitalilor de cercetare in domc'nitti mullimilor
a lost necesar sa se aplice calculul probabilitalii gi al
stalisticii ,m,atematice. Aceste legi coresp,und unor stdri
lizice difelenliate qi ,au valabilitatoa restrinsA 1a speci-
ficul, fiecdrei stdri. Legile dinamice au caracter univoc,
cele statistice sinl neunir oce.
;\paratul matematic ,a devenit mai complex, lucru de
mare l"aloare, d,ar in acel,aEi timp a devenit mai greu ac-
cesibil chiar o'amenilor din alte ramurri ale Etiinlei. Mate-
n'lal.ica pune la dispozilia fizicii mijl,oacele de abstracti-
zare care permit verificarea Ei gener,alizarea enunfdrii
teoretice a legilor ; in acelaEi timp, fizica oferd mate-
rnaticii un cimp vast de ,oercetare, posibilitatea de a
772
(,nlln1it p|in sin-rbolu|i matcmatice legile care guvert'tt-aza
ln aceastd prir;in{ir este intelesant ceea ce considcrii
, rrnoscutul fizician american G. Gamow cu prir-ire 1a
( unoasterea in domenittl structul'ii microobiectelor' : ,,Ro-
lrrl ;tiintei teoretice este cle a gersi relaliile ascunsc inlt'e
<liver.se legi ernpirice, apoi sA ie interpreteze; ne sllli.li-
trinr de nceea pe r,rnele ipoteze |elative la structura inte|tla
:L r.nateriei, stiuctulii citle nll poate fi atinsir de obst'rvalia
tl i lectAt' 14.
Legile st,atislice cxprima realitali globale in nritsr'tld
Ir [i cleterrnin,ate practil, c]a1 strnrctura lor interni. rel,aliar
<lir.rtre inclivid-mullime poatc fi d'eterminat5 teolelic 1.;e
lrazat ttno,r ipoteze sall it Llnor caLcule nlatematice'
Descopet"ilea legiLor" statlstice in mecanica gazelor' .cle
..lit.c Bol.izm,ann qi- aplicare* loi' mai tirziu iu meciinici.t
r. a avut o t'r',al'c imllortanld Etiinlifica ; in acelali
'artici
1ir-n1t. s-a |eplrs in discutie clacd e posibil s5 se ctttroascti
rnilcarea fjecitrui atom saLr rnoleculd satt rlumai ct'ectttl
IOr., c,a un rezultat statistic al rrullimii. Legile statistice
reliectir o strlt't-' globala. ;i niciclecum o necunoaqtere' Mi;-
carea br.o\rniand, inilial rie naturti mo1ecr.rlard, s-a ciove-
<iit identica in intreg ciomeniul cu'antic. Facind dife'r'enla
rlint|e cunoa;tere ;i compo|tare'a 'reald a ansambhtrilor,
.1.-P. Vigiel scrie: ,,Prin legi statistice, noi desetrlnilu,
eviclt'ttt, legile cale clescliu c:omportarea rreald a all'iam-
blurilor clbiectelot' cclnsiderate, }c'gi care n-au de-it face
lru cunoqtinlele (mai mult sau rnai pu{in intinse) a1e ''tuui
I5'
tlrrentnal obser-r-ator asupta ansamblului acestor obiecLett
l,egile statistice. ca 5i calculul probabilita!iIor, exllrimi
stali globale existente' itr naturd ;i societate care lru
cxclncl ctt ni,t.t-tic cunoastelc',a individualitdlii, a siml;lita-
!ilor'. ti lelaiiilor clintre llarte gi ansamblu, indivicl si nluL-
!ime. I'aptut ci toate acestea nr-r sint incd 'cuno'scr'lbe satl
nu pot fi sesizate experimental nu exclude posibilitate:t
lor cle cunoaEtere.
Realitatea obiectiva la nir,'eittl microobiectelor ale in
acelaEi timp aspecte individuale gi de ansamblu, as1--'e'cttt1
de parti'cula qi cimp fiind inclisolubil. In acest caz ieeile
1{ G. Gamorv. Matidre. Terre et ciel (7), matiire et enPrgie,
I)aris, Ed. I)r.inod, 1061, p. 7.
1i J._p. \'igiel Op. cil:., p. 106.
1t,t
care exprimd procesele realitdlii obiective din rnirro_
cosnlos trebuie sa lmbraligeze in acel.,aqi timp, ,i f_oti
fi expresia cea mai generald a acestei r-ealitali "aoniuitir",
aspectul corpuscular gi orrdulator, particule qi Al
"i*p, mi-
cliscontinuitate qi continuitate. Existenta in r.ealitatei
crofizicd, ca in real,itat"; ;;i;"ti'i"i"^g""".ul, prezirtd
in mod unitar d.iscontinuu-continuu,"care inseacest caz
imbracd caracterul. de,particuld- cirnp, irtdiu id"uat_mtd ime,
elentent-ansamblu. Deci, legile .stafistice va]abile in! do_
m'eniul microfizic tr.ebuie sd exprime negulile cele mai
generale aie luptei qi unitdlii contrariilor, elernent_an_
samblu, existent in acest domeniu. In acest caz deosc-bi_
rile calitative intre legile dinamice gi statistice ..co'stau
in aceea cA. in cazul legilor dinamice, actiLlnea factor.ilor
intimpl6tori nu po,ate anula deter-rninarc,a univoca tr fe_
non:enului cercetat, in timp ce in legea statistica acfiu'ea
factorilor inti'rpiatori ar-e o gr.eutate mult mai mare ))ell-
tru lenomenele indiyiduale., 16.
In domeniile de aplicare a legilor dinamice ,.i a celor
stati,stice trebuie sd se lind s€ama cA pri,mele sint spe-
cifiice miqcdrii, care poate fi indivldualizata, tiltimele
fiirrd spe'cifice ansamblurilor. Legii,e statistice sint ex-
presia contradi'cliilor din domeniul microfenomenelor. qi
indeosebi trebu,ie sd reflecte in acelaEi timp rela{iile
d'intre $ intimpl,dtor, real Ei posibil, cauzi
etect. -necesar
ln aceasta consta complexitatea legilor statistice,Ei
d,omeniu in care cauzralitatea qi determinismul ioaca ace-
laqi rol ca in olice fenomen, specifice insa domeniului
cu,antic, specifice pentru dom,eniile structurale ale tna_
teriei in migcare.
Intr-un studiu publicat in 1963, Remu,s Rddule! exa-
mineazA categoria de lege in lumina noilor progl.ese
realizate in ;tiinfele fizico-chimice. Au,torul, coniiderincl
esential pentru categori,a de lege conexiunea sau legdtura
d.intre er-enimente, face urmdtoarea enunlare : ,J,egiie
sint expresi,a conexiunilor obiective, esenliale, neceslre
intre er:enimente. Ele se exprimd prin rela{ii intre pro_
prietdlile c-ariabile curente din speciile car€ ser-r,,esc la
descrierea er.enimentelor, iar in Etiinlele pozitive prin
16
- Cdlina
Editura
lUarc. Determinismul
poiitice, 1966, p. 136.
si fizica mod.ernd, Buctrresti.
77,1
rt'ltrlii intre mdrimile uariabile curentn .94 speciile cu
:r.irrlorul cdrncr.a se descriu evenimenteleo'17. In enun{area
llgri este esenlial sd se cuprinda elementele comune std-
rilrir sau fenomenelor pe care tr:ebuie sd le exprime cali-
lirtir,- qi cantita,tiv. Orice lege se exprima printr-o propa-
.itie uniuersold, dar aceasta nurnai in misura in care se
rrrtelege ca este universal vaiabil pentru o clasd de eve-
rrin-i,ente, urn grup de fenomene, un anunit nivel de or-
riirnlzare materiald, o anumitd structurd materiaid' Legea
\(' poate erprima printr-o propozi{ie r-rniversalA
in lirdsura in care legea exprimd evenimente cu caracter
rrnir-ersal, valabile pentru toate formele existenlei.
ln clasifioarea legilor, R. Rddule{ porneqte de la irn-
piir{.irea lor in legi de desfdqurare 9i legi de stare : ,,O
lcge care exprima conexiuni intre el'enimetlte care nu
sint sirn,uitane se numeqte lege de desfaqurare. Aceste
Legi sin,t exp,r'esii particulare, directe ale princilliului cau-
zaiitA{i,i ; reLalia dintre evenimente pe care o confin se
rrrimes.t,e rel{rtiu cauzal'd., iar elnenimentele intre ca|e exista
o relalie cauzaia se gdsesc in interacliune(( 1s. Aceste legi
itcoperd complet qi domeniul cle exprimare a legilor di-
narnice (legile mi;carii punctului material. Iegile conser-
valii etc.), care sint legi ale mlqcarii' ale intelacl,iunii
<iintre fenomene, legi condi{ionale, care exprima depen-
cien!a d,intre fenomenele coexistente. Siera de aplicare
ti acestor legi este limitata la posibilitatea de exprimat'e'
de experitnentare individuala a fenom.enelcr. R. Radule!
crclnsiderd cd ,,o l,ege care exprima conexiuni intre ele-
nimente de stare sau specii de lproprietdli. respectiv de
minmi de stare simultane, dintr-un sistem fizico-chimic,
se numeEte lege de stare ; ea. nu conline delir-ate itr ra-
1:ort. cu tinrpr-ri 'ale marimilor' de stare care sA nu fie eie
insele marimi de stare... Legile de stare ale geolnetliei
qi ,ale cinematicii ocupd un loc special in gtiinlele naturii
;i se numesc legi de structurd, spt'e deosebire de cele-
irlte eventuale legi de stare, care se nulnesc legi mrtrfo-
!oqices 19.
17 R. Rddule\. Noile progrese ale gtiinfelor f izico-chimice ;i
('at.'eoria de l,ege, in ,,Cercetdri filoztfice", anul X. 1963, Editura
Acaclemiei R. S. Romdnia, p. 131.
18 Loc. cit., p. 132.
1s Loc. cit., p. 133-134.
t75

In Lizica clasicd, ditramica era consideratd ca guver-
nartir in principal de legi de dezvoltare. iar statica de
le'gile cle stare.
LegiJ.e de structurd exprimd starea geotnetrica "simpld,
err.clideand, iar legile morfologice exprimd starea geo-
me'tlicd complexi a corpurilor, cu atit mai co.nplicate
cr,r cit ne apropiem de anatomie. Tr"ebuie sd se relind di-
ferenla dintre legile de stare, care au un spa{iu geometric
lirnitat, qi legile structurale. oare guverneazd intr-o in-
treagir stlucturi material5, nn intreg nivel Ce organizare
maler-ial5.
Intlc legile de dc'sfirqurare qi legile de stare existd r,a-
poltrili de dependenla gi de independenla, ele formind
totuqi categorii separate. .specifice pentrlt anumite clase
de fcrtorttene.
LEGITATILtr DONItrNIULUI CUANTIC
l\Iarile desooperiri ;i realizriri din ;tiinleie naturii
si soc'iale au adus 'o stralucitd confirmare legilor cnun{ate
de rnaterialismul dialectic, care s-a dovedit a fi conceplia
;tiintificir despre lume.
Sint incd oameni de qtiinfd in epo,ca noastr'5 care nu
accepta interpretarea materialist-diaiectica a legilor na-
turii. Ace'astd stare se referd la domeni,ile uoi din rnicro-
fizici, la curentul nedeter,minist din mecanica cuanticd,
la in,cercarile de a se elabora o teot'ie ;liinlifici a parti-
culelor elementare. S'c face o glarrri confuzie itttre re]a-
tivismul observdrii din microstluctula prarticulelor e1e-
ment.ar:e ;i influen{a mirsurdrii caracleristicilor fizice da-
torita aparaturii cu care se lucroazi.
In lucrarea publicatd in ,anii '60, intitulatd. Natura
itr. Jizica contemporand., W. Heisenberg incealci sd con-
teste. fara ,argumente uneori, iar ,alteori folosind dena-
tr-u'dri. posibilitatea reprrezentdrii materialiste a reafitdlii
din fizica ,aton-ricd, de a se generaliza Ia p'artic'ulele ele-
me\nriure cunoscutele legi fundarnentale a1e cauzalitSlii
gi cleterrninismului, cu toale ci de pe ,arreste pozi{ii s-au
fAcu't, rn,arile descoperini in fizica secolului, indeosel>i cu
plir,ire. la principalele concluzii ,ale teoriei cuantice Ei
teori,ei relativitalii. ".Ceea ce impot'td a{irmi IfeiSen-
berg pentru im,aginel n-ralclialistit -a universului e'ste
-
posibilitatea de a recunoa^:te ace;ti inlimi pepeni de
1/t)
t
\
1r;rltii:ule elemeutat'tt ca ultima realitabe obiectivat(
20'
limitat
tli,'ludata materialiqtii u-au recunoscut caracterul
;rl cirnoagterii, nicidecum faptul ca particulele elementare
'rrrl trltima real.itctte obiecti'"-d. Realitatea obiectivti este
rrr ucoiaEi timp pr"ima 5i ultima, fiindcd in afara ei nu
.xista nimic. $i iru este nici prirna Ei nici ultima, linind
r,('iiina de infinitatea sa in timp.
L:r colocviul internalional organizat in 1967 de
I INtrSCO pe tetrra $tiit^tfd ;i sintezd, Werner Heisenberg
,, prezenta^t una din concepliile de baza a1e lui Einstein,
,'rr privire 1a teoria cimpului unitar. Enunlind conceplia
,,,, i n privire la primatul energiei falA de materie in
r loLneniul cuantic aI micloobiectelor, el a spus : ,,Este
rnai corect sd se spuna cd marea energie cinetica a ^par-
licttielor ln ciocnire se tlansfolmi in matelie _- genfslln
Icgii iui Einstein --, creind un numdr mare de particule
,'lementare noi. In realitate. oricare ar fi natura parti-
t:rrlelor in ciocnire, particulele noi fac intotdeauna parte
tlin acelaEi spectru 6ine cut-,oscut a1 particulelor elemen-
tale. Energii devine materie, Iuind forma unei particule
t'lcmentare]. Spectrul particulelor elementarc se reproduce
cl insu;i in piocesul de ciocnire aI marii energiico2l' Deci
"nneise tianslormd
,'r-r"rgiu in materie' ceea ce nu corespunde
rrici legi universaie ale fizicii, cum aI' fi legea con-
sc'vdrii Ei legea conservdrii energiei. In realitate,
particnlele au mrasd." aclici materie, qi sint animate de
',.'uJ6lor
.'nergie, deci de migcat'e ;- la ciocnirea dintre particule,
,rricii de minuscule ar fi ele, are loc, in acelaqi timp, un
schirnb de masd qi de energie' conform legilor de conser-
vare a maselor qi energiilol'.
Cl-riar de la iuceputul secolului, atunci cind aceasta
crer mai pulin cial pentru mulli fizicieni Ei filozofi, V' I'
Lenirr scria in Matertttlism ;i empiriocriticism, imediat
rlr-rpa descoperirea electt'onului ;i Ia primii paqi ai teoriei
,r.ode.t e a relativitdlii : ,,Electronul este tot atit de i'ne'
puizabil ca gi at'omttl. uatura este infinitS, dar ea are o
t'risten{d. infinitd, ;i tocmai aceasta recunoagtere, singura
categorica. singura neconditionatd, a eristenlei ei in afara
,'or.;tiinlei gi a senzatii or omului este aceea care deose-
:o W. Heisenbcrg. La ttatu're d,ans Ia phEsiclue conternporaine,
l'rLris. Ed. Gallimard, Collection Iddes, 19,62, p. 16-17.
il W. Heiseltberg. La th|orie du <:hamp unitaire, ln ,,Science
,,t s]'nthdse", Iddes NFF, p. 41.
177
 begte n-iaterialismur diareclic de ag.osticismur gi de idea-
lisrnul relativist(. 22. La o iumatatJ cje secol dupa aparilia
ace_stor rinduri. care exprima pozi{ia
rialismului dialectic. W. Heisenberg Etiinlificd u'*ui"_
sus{ine cd ,,legile
naturale ile care, in teoria cuilntelor, le formuldm 'irrit"_
matic nu mai privesc particule.le elementare propriu_zise,
ci cunoa;terca pe care o aveln despre ele(( 23. Abstractij
zarea matematicd este t,alabila in masura in care per_
mite generalizarea tcoreticd, descoperirea legiior ."-
flecta realitalile obiective ale uni'ersului ;i"u."
socie-
talii. Fortnularea matematica'atui'iia unor legi nu contravine
gi nici nu influenloaza r-ealitatea obiectiva decit in con-
cepliile ideal.istc. pozitir,iste, ale celor care au fdcut sir
disparA materia din concep{ia 1or despre gtiinla gi au
incercat sA interpreteze eronat ubstlactizarea matematica.
Legile din naturA pot fi enunlate teoretic, in ecua{ii ma_
tematice. dar fenomenele care sint gur,'ernate de aceste
legi existd independent de formularea lor teoretici, fie
ea gi matematicd. Atr,rnci cind Ifeisenberg afirmd ca le_
gile din teoria c,uantelor, formulate. rratemltic, nu privesc
particulele elementare, ci numai cunoasterea lor, este o
incercare der a separ-a realitatea obiectir,d de
cunoagtere,'eizbutita
legile carc guverneazd in domeniul cuantic cle
fenomenele gcnerate de accsta. Legile cuantice sint qtiin_
fifice numai in mi.sura in care reflecta cit mai exact rea_
litatea obiectiva din luit.ea microobiectelor. Legile na_
lurale, forrnuiate sau llLr matematic. prir.esc atit r-ealitalea
obiectiva a ltarticulclor ntater.ialc. cit ;i cunoa;terea
chiar a arcestor;r. Legilatea cuantica este
-obiectir.S,relatir.a -
enuniarea;i inter.ltr.etalea sa 1:ot fi;i
su_
biective.
HAZARD $I NtrCESIT;\TE
Pe masuri ce cunoa;terea umand patrundea mai adinc
in esen{a lucrurilor, in analiza fenomenelrtr clin micro-
structura materici, a1:areau domenii noi, mai complexe,
care nu mai rdspundeau la legitAtile cunoscute din fizica
,. ? -V I. I.enir.r. Opere ccmplete, vo|. lB, Bucurc;ti, Editrrra
politica, 1963. p. 273.
23 W. Heisenber!. Ls th|orie d.u chantp unitaire, p. lB.
178
,,,r prrrilor, nici la legile enun{ate in aceasta cu prir-ire
punctului material.
Lr nriscrarea
Aceastd situafie a fost descoperitd de Boltzmann, care.
rr cnunlarea legii gazelor, a fost nevoit sd introduca
rrr lizicd legile statistice. Situafia a devenit mai complexi
,rlrrtii cu clescoperirea primelor particule snbatomice, a
rrrcrliului cuantic in care aclioneazd ;i legile probabilitalii.
Contr'adic{ia principala din acest mediu, dintre di-
rrrt"r'rsinnile foarte mici ale corpusculelor ;i mullimea 1or
rrrrrnerici pe un spa{iu foarte mic, nu putea fi solu{ionata
yrlin metodele matematice Ei fizice clasice, deoarece aces-
1r'u nu s-au dovedit puncte materiaLe. ci particule matr'-
riale, nici elementare, nici fundamentale, ci sisten-re in
crrre partea qi intregul erau particule cu calitdli deosebite,
tlimensiuni, nivel, sarcini, spin etc. De aceea a f'ost ne-
i t.s&r' sd se gAseasci alte instrumente n-iatematice care
:.ri reflecte legita{ile hazarduiui din domeniul cuantic.
,\t'cstea s-au dovedit a fi statistica matematic:d $i cai-
r.rrlul probabilita{ii, pentrr"t teoria relatirrita!ii calcuLul
vt'ctorial, iar pentru teoria cuantica calculul matricial.
I'aptul cd in lumea microobiectelor se pot face numai
rrb--endri qi experimentat'i indirecte. cd oamenii de ;tiin!5
1r'ebuie "sa recurgi pentru descoitelirea legitalilor specifice
;rcestui mediu lie la n-retod€ n'tatematice conplicate. fie
la mijloace tehnice de o mare con-rplexitate, a dat $i po-
sibititatea unor intelpretari eronate. considerind hazardul,
intinrplarea dominant in acest domeniu, ;i prin aceasta
irnposibilitatea cunoalterii leaiita{i1or fizice clin dorneniul
c itantic.
lnca inaiute de ace.sle mali discutii din domeniul cu-
;urtjc, iegdtura dintre ltazard qi necesitate a fost obiectul
rrnor ntari discul,ii in qtiinlele naturii gi filozofice. Cu
privire la aceasta" F. Engels scria : .,...Acolo unde Ia
strprafal,i apare jocul hazat'dului. el se dovedeqte a fi
lotdeanna dominat de legi interne ascunse. ;i totul este
si clescoperim aceste legi" z+. Cdata cu descoperjrea unui
nrediu mai adinc declt cel aton-ric, dupa ci' s-a descoperit
ci atornul nu este ultin-:a particula indivizibila, ci un
-;istem cu structut'i complexe, format clin particule, mo-
rleiul planet:ir (Rutherford) ;i cuantic (Bohr) scofind in
t,r'idenla aceasta. era n.'cesar sit se descopere legitS{ile
2a K. Marx si F. Engt'ls. Opere vol. 21. Bucr.rre;ti, Editura
1,oliti<':i, 1965, p. 295.
179

,si sa se enun!e legile acestui n-iecliu subatomic, nilnit
de Pianck clomeniu cn,antic, dupii nun.rele dat c,onstentei
h specilice acestui clorneniu, unnta cle uc{iune.
Introdu.cerea in tratarea teoleticrl a problematicii me-
diuiui cuantic a st,atisticii n-ratematice !i calculuiui ltro-
babiiitA{ilor corespundea unor stluc:tuli si fenomen" obi""-
tive- in c'are legile cauzale, cahltativ specifice acestui
mediu. nu erau in contluclic{ie cn lc'gile ltrobabilitatilor,
ci in co,ncolclanld cu ele. Incercarea de a sus{ine ca ne-
verificarea legilor fizicii clasice. ale mi;cdrii pr-rnctr-rlui
material in rlomeniul cr-rantic inseamna clisparitia sau
imposibilitatea cr-rnor-rqtelii realitatilor fizicc.. este o' exilre_
sie a pozitivismLrlr-ri in rnecanica cuanlica.
lntr-o luc.r'nre cleosebit cle rtaloroasa a sar-antului grec
Eftichios Ilitsakis, I"izica con.telnporend si moLerialiimtLl
dialectic, se facc o ilmpla anaiizir stiiniific:it a accstor' .sttiri
clin rnecar.rica cuantica. El sclie : ..Catcgoria marxist-1e-
ninistd a interdependenlei ;i conexiunii univer,sale tre daLr
fosibilitatea cle a depasi contradic{ia cii'tre iegile ca'zale
qi legile probabilistice. dintre h:rzarcl si necesi-iate. In ca_
drlrl ace.steri ctrtegolii putem inlelege legile hazaldului
ca rezriltatul jocului mar.elui nurrar. clc r:onexiuni, inter-
acliuni si detc.rmindri leciproce, cilrc nu ltot fi expr.intatn
printr-o lege relativ simpld de tipul ciasic
(ciinamic)...
Legile probabilistice sint legi obie.c.tit-e. ceea ce nu in-
searnni ca sint legi exhaustive ; ele exprimd un iispect
concret al nicrocosmosului intr-un conteit clat conr,rr.,i.. 2i.
Cauzalitatea rc1:r'ezinti o ctrtegot'ie f iiozolici ct ca-
racter nnivelsal. cal'e se ntatrifestij insii rlrrpir lcgi slteci-
lice strLrcturiior materiale. Legiie cinrzale nri sint accleagi
in lizica corpur-ilor si in fizica ltarticulelor, existir legi
specilice ac'estor stali din naluld. cu teorii ;i instrun.:ente
matematice in mrisuld si lef 1c-crte lealitate a fizicir din
aceste domenii, cu structr-rli si proce.se specifice. Cauzali-
tate.a in 1egilc r'linamice corcsprrncit fizicii corpurilor. iar
cea din 1egile ltrobabilistice litic:,t particr,rle'Ior'. in in-
terpletarrea stalisticzi u teoriei- cunrrlicc-. scrie Poltitur.. iuo-
teza adi!ionaiii pe care Ileisenbolg o dei r.elatiilor cLlilntic,c
dcscoperite clt: el. aclicri lintilr,rle' ltr.r.ciziei lter-rlnr (,Lluoas-
terea r.ealizail ltrin iittr--rrr.nediul a1tar.iite1or.. lirnitc (,ill.e sc
cloveclesc nrobile clr-r1ti:r gliiciul rlc ltleciziet obl,inut oriatd
:; ll. tsitsakis. Ph.y.siclue <.ortttntprtrairte t ntat irialisttt c ii in! o e-
1.iqte, f'aris. llditions socialt's. l1)7:i. p. l7l?.
180
, rr 1,r'l lcc{ionAliie leht-rice. tru siul in couti'adiclie cr-r teoria
, u; r n t ici. Cu privire la interirretarea f izici pe care a
,l,rl o Boln in teor:ia cuantici, Poltpel considera cd, ,,in
, r' l)r'ive$te controtersa t'elativA la ..cattzalitate,'. propun
'.,r rrc indepdrtim de let r-netafizica nedeterminista, atit
(1,. l)opulara azt. Ceea ce o deosebe;te de metafizica de-
l,'r'rninistd, care a cunoscnt o mare rdspindire pind nu de
rrrrrlt, este mai pu{in o cregtere a lucidit5fii, cit o cre$tere
:lrtr.,r'ilitalii* 26. Practica giiinlelor experimentale n-a linut
:,(,iuira de contror,el-sa cu privire la cauzalitate atunci cind
;r rlcscoperit radialia stimuLa, cauzele gi efectele sale in
,l,rnreniul practicii experimentale de laborator, aplicaliile
r,i in industrie sau medicini.
1n domeniul'fizicii corpurilor, luct'ur-ile apar Ia supra-
l;rtii n'rai ordonate, direct perceptibile senzorial, in dome-
rrirri lizicii particulelor l-razat'dul domina fenomenele, re-
zrrltatele sint statistice, perceptibiiitatea este indirecta.
plin intermeditil apaltilelor salt pe bazele ra!iunii teo-
lt.l,ice.
Prezenta hazardului nu inseanni disparilia realitalii
I'izice..1n aceastd prir.inlii E. Bitsakis da o interpretare
stiin{ifica, materialist-ciialectica : ,,Hazardul este ull con-
ccpt ;tiintific. Legile hazalclului sint legi precise, cll for-
rrralismul lor proprir-i (teoria probabilita{ilor). Hazardul
t'rpi'imri detertninarea urr"rltipla a fiecdrei stari care se
lt'alizeazA in natura. Se t'efeli intotdeauna la un mare
rrLrmdr de experii'nle. cie ..pl'obe". Legile sale sint obiec-
l ive in sensul cii ele clescrir.r sitr-talii care se teali'zeazir
in naturd (difrac!ia palticulelor, radioactivitatea' emisi-
rrnea r)adialiilor etc.)" 27.
lntr-un studiu asulla filoztrliei materiale ;i biologiei
rnoderne, Jacqr.res N'Ionod expune pe larg mecafrismul
biologic aI cocluiui genetic. EI aratd ci erccidentele siu-
gurlare imprer,izibile, odata inscrise in structura ADN,
vor fi in acelasi timp urultiplicate si transpuse in milioane
sau miliarde de exeurnlare. ,,Tras din regnul pur al ha-
zardr-rlui scrie l\'lonod e1 intra in cel a1 necesitafii,
-
irL certitudinilol celol mai-, inplacabile( 28. Seleclia este
rcalizatd la scara 'riracroscopicd a organismului. ,,Seleclia
26K. Prpper. Op. cit., p.219.
2?E. Bitsakis. Op. cit., p. 183,
28J. Monrd. Le hasard, et Ia n|cessitr!, Paris, Editions du
Seuii, 1970, p. 135.
1Bl
opereaza cleci estlpra prodr-rselor hazardului, gi nu se
poate alimenta din alta 1-.arte ; insa ea opereaza intr-un
domeniu de exigentc' riguroase in care hazarclul este
prescris. Din aceste exigenle, Ei nu din hazard, evolulitr
a tras orientarile generale ascendente, cuceririle sale
succesive. dezrroltarea ordonaH care pare ca dd imagi_
nea" 29. Atit timp cit in microlumea genelor ,ru
noscut mecanismul de inregistrare a informaliei in"r.* ""rr_
acidul
dezoxiribonucleinic (ADN). spafiul ce]ular eia considerat
de domeniul hazardului. Dupa ce s-a cunoscut rolul celor
doi ARN (acizii ribonucleicil, anN mesager qi ARN de
transfer, a fost inregistrat rnesa.lul, s-a descifrat rneca-
nismul ereditalii. Din momentul in care a pdtruns cu-
noagterea in clomcniul genetic gi a fost clesiifrat cociul
evoluliei salc. acesta a incetat sa fie de dorneniul necu-
noa-lterii, al hazardului. al intintplarii si a intrat in do-
meniul necesitafii. al cunoa;terii. Acest prroces c.ste ge-
neral pentru oricare domc.niu al microstrr,rcturii. incluiiv
cel cuantic. Radia{ia stimulatir de laser. un domeniu
fotolic, cuantic, nu se datoresc haz,ardului, ci r_rnei ope-
ra{ii dirijate. cunoscute. Cind cunoaqterea patrunde in
necunoscut. clomeniui haz;ardului a" r'"itring", cunoastere,a
legita{ilor ne situeaza in domeniul necesitalii, incertitu-
dinea devine certitudine. cu legile cauzale Ei deterministe
specifice ;i reiativitatea in cunoastere cu frontierele sale
fara limite.
Legile hazardului Ei instrumentele sale de calcul nu
mai sint specifice azi numai mediului cuantic ai par.ti-
culelor materiale. atourice ;i ntolecular-e (legea brow-
nianA). Statistica n-ratematicir ;i calculul probabilitAlilor
s-au extins. cu rezultate plactice <leosebit de importanter,
intr-o rarnurd moderna a ;tiinfelor- economice, in eco-
nometrie. Ntrmarul m,are cle eLemente care inter-vin ir.r
detcrminarea unor indicatori dir-r domeniul economic,
necesitatea de a ordona, legifera fenomenele economice
cer o solidd bazd teoretica ;i practica de calcul ;i inter-
pretare, care trebuie sd stea Ia baza deciziei, cu rdspun-
derea mare a efectelor sale in desfagurarea vie[ii socia]e.
Ca efect al acestei situafii a apdrut ptani|icarea, ca o
necesitate obiectivd a unei dezvoltari economice, ordonatd
gi congtienta, cu direcfii de dezvoltare dinainte stabilite.
2e Op. eit., p. 135.
782
Il)t ()(lno:a, (:al'e incearcd sd dezr,'aluie tendintele cele
', ,ri r1t'lterale si cle 1;erspectirri ale dezr-oltdrii economice
r ,ociltle'.
lll( ;l'fATI N;\TURi\LE Sl LEGITATI SOCTALtr
I)r cind exist.a qtiin{a naturii, oarrenii care se inde-
l,'lrricclir sti descopere tainele sale cautau 1egi1e care
r r\ ('l'rl€rzi procesele sale obiectir.e. K. \farx scria in
1 r,'1'ri{a CapitaltLLui: ,.Fiziciannl ori obsen.a procesele care
,rrr loc in naturi acolo undc' ele se manifestir in forrna
, , ;r n:ai pregnanta
;i sint cel nTai putin n oCificate de
rrrlitrenle straine, ori. daci este posibil. face experienfe
1) ('on(litii calc asiguri Cesfti;urarea intr-c,r forma pura
,r 30. Dar. spre deosebile de cercctdlorii care
l)r'ocesLllLlit(
I r' r'ntt in do,meniril stiinlelor- naturii, I{. N,I:lrx arata mai
,l,'iralte c5, ..in domeniul economiei politice. cercetauea
'.tiintifica libera are dusinani miii mulli decit in oricare
. ll clomeni,u. Caractenrl site::ific al rnaterialului de care
'r' r)(:uifi economia politica ridica impotrir,'a ci pe cimpr.rl
,1" lr,rpti pasiunile celc miii r,iolente, rrlai meschine gi
rrrrri dete.stabile ale omuiui : lr-rliile interesr-ilui privat('31.
P:rtimile s-au extirrs in ansarnblul I Lrmii ;tiinlifice.
l,rr1:tn dintre matelialism qi idealism a irnbracat forne
,lirr ce in ce m,ai asculite nu numai in ;tiinlele economice,
rl:ir si in celelalte qtiinle, inciusir-in fizica.;i cu atit rnai
rrrrrlt in filozofie. Printrc temele mult disputate este qi
,r( r'ca a caracterului legic al existen{ei qi dezr;oltarii.
Pornind de la moilul cum actioneazd legile economice,
I')ugcn Varga considera ci ..la baza legilor stau, aqadar.
lrlocesele care reflectd esenla naturii si a societalii. Legile
,,rilinde.sc pl'ocese care au loc in realitate. dar nu sint
rritidecum sirnple copii mecanice :lle acestora. Nu orice
l,r'oces izolat, ci num'ai procesele care s:l repetd atunci
' rnd exisG ,acelea;i plemise I'orrneazd baza legilor. For-
nrrrlarea unei legi cere o vastd muncd intelectuald;
r'r'irzl c€ este intimpl:itor, .singr.rlar trebuie dat la o parte,
l lcbuie sa se facd abstlactie de ceea ce este secundar,
:rr) K. Marx si F. Engels. Opere. v rl. 23, Bucurest;, Editura
1 ',iitici, 1966, p. 12.
:rl
Op. r:it., p. 10.
183
sd se vadd ceea ce este esenlia1 ;i sA se identifice esen-
32. Prin lege se
!ia1u1 intr-o multitudine de ptocese((
enunld cele mai getrerale leguli pe baza cdrora se des-
fiEoari procesele obiective din natura gi societate, ele-
mentele comune a1e procesclor. care se r.epetd evident
sau se vor gisi in condilii identice. Enunlarea gtiinfifica
a iegii este o opela de mare rdspundere in cercetarea
fundamentalS, ca qi in cea experimentalS, in observarea
qi interpretalea evenimentelor'. trxist6 diferenle de me-
tode in cercetarea iegilor naturii qi societdlii. tr. Varga
aratd aceasta cu claritate : ,,Legile naturii (mai ales ale
naturii anorg,^anice) sint clare gi bine determinate, e1e
pot fi exprimate in forrnule nTaternatice, deoarece pro-
cesele pe calc Ie oglindesc au loc intotdeauna Ia fei, oricit
de des s-ar repeta (in aceleaqi ccndilii). Legile societSlii
sint un rezultat al activitilii oan;enilor in imprejurdri
istorice care se schimba necontenit ; cle aceea ele nu pot
fi exprimate in formule matematice precise, 9i evolulia
evenimentelor in diferitele cazur-i concrete nu poate fi
prer.dzuta cu exactital"tc 33. Greutalile de aceastl naturd
sint evidente. ln des'coperirea legilor care stau Ia baza
transformarilor, care conlin in acest caz alitea llepre-
r,'5zute, mai intervine qi subiectivismul, pe care N'Iarx
l-a numit Jurtile interesului priuat. Lupta pentru men-
{inerea privilegiilor economice;i politice cuprincle in
aceeaqi masurd Ei domeniul ideologic.
Aceste dificultali in descoperirea, dar indeosebi in
aplicarea legilor din domeniul social au continuat 9i in
epoca contemporanA. Meriti remarcat ceea ce relevd
Valter Roman, in articolul Cu priuire Ia teoria generald
a reuolu[iei ;tiinfifice ;i tehnice (II), cu privire la faptul
cA, vorbind de revolulia in Etiin{a, ne referim de reguld
la qtiin{ele naturii gi tehnice Ei n-rai pulin Ia Etiinlele
sociale : ,,Ne-am obignuit sd vorbim despre revolufii
sociale, dar nu gi despre revolulii in domeniul ;tiin[elor
sociale... Descoperirea unei legi presupune. intre altele,
acumularea de noi fapte, elaborarea unei ipoteze qi ve-
rificarea ei in practica. Este un adevdr valabil Ei pentru
gtiinleie sociale, domeniu in care practica social-politicd
are rolul de a verifica, de a confirma (sau infirma) legile
32 E. Varga. Studii, de economie capitallstd, Bucuregti, Edi-
tura politica, 1957, p. 9.
33 Op. cit., p. lB.
184
:;liinlelor sociale. Acest lucru este cu atit mai complicat
naturii, care
t rr cit
-- spre deosebire de acliunea legilor
rrrr lc'clamd in nici un fel participarea omului legile
-,
:;ocietdlii aclioneazd permanent gi exclusiv prin activitatea
(t'onEtienta sau incongtientd) a oamenilor( 34.
Acest proces gnoseologic de descoperire a iegitSlilor
:rociale Ei de enunlare a legilor care guverneazd meca-
rrismul social poartd amprenta directd a intereselor de
, lasd. Dificultdlile rdmin valabiie datoritd complexitalii
I'cnomenelor sociale Ei in elaborarea legilor dupa care
tlcbuie sd se guverneze in orindulrea sociald eliberatA de
t'rploatare de cdtre revolulia proletara. De aici necesi-
tatea studierii permanente a legitalilor orinduirii socia-
l'iste. Rolr-rl Etiinlelor sociale devine qi mai mare fiindcd
oamenii sint chema{i si faureasca in mod conqtient pro-
pria lor i-.torie, popoarele iqi iau soarta in propria lor
rlin5.
In articolul citat, Valter Roman subliniaza : ,,Gradul
rle cunoagtere a legilor naturii qi societdlii determinS, in
ultima instanld, gridul rle stapinire de cdtre om a naturii
(Ei un generator)
;i societdtii. $tiinla este un acceleratorqtiinlele naturii qi
al progresului social'.. 'Iot a;a cum
au devenit forle nemijlocite ale procesului pro-
tet-rnice
cluctiei tl,ateriale, qtiinlele sociale, odatd cu sociologia
rnarxistd, au devenit o nemiilocita armd a victoriei revo-
luliei sociale.
O INCERCARE DE CLASIFICARE A LtrGILOR
Legitatea este o caracteristicd fundamentalS a reali-
talii obiective. Descoperirea regulilor care 5;uverneazd
realitatea obiectiva joaca un rnare rol in adincirea cu-
noaqterii lumii, in stapinirea qi punerea in slujba socie-
tAt;i a for{elor naturii, in dezvoltarea orinduirilor sociale
cdtre for:i.ele sale superioare. Legea este gtiinlific enun-
tatd, adica corespunde realitdlii daca enunlarea ei se
bazeazd pe conceplia despre lume a materialisrrului
dialectic.
s V. Roman. Secolul XX - secolul marilor reuolufil, Bucu-
r.egti, Editura Academiei R. S. Rom6nia, 1976, P. 255, 263-264.
185
 t,r,gitatea este o caracteristica obiectiva a Iumii, a
Legile au un caracter istoric, relatir', in aceeagi ma_ r.rrlita!ii obiective, a rrlateriei in migcare. Descoperirea
-gi cunoa;terea. Legitatea in natura, societate ;i :;i cnunlarea stiin{ifica a legilor care guverneaza in natut-d
surd. ca
gindire insa are in acelaqi timp un caracl€r absolut si :,;i scicietate este o activitate de mare rdspundere a oa-
relativ, una se reflectd in cealaltd, determinata de faptul ,rcnilor de gtiin!5, fiindca acestoa pot deschide caile
existenlei reaiitdlii obiective, independent cle congtiinla, i,r'ogresului in cunoa;terea lumii, in stapinirea forlelor
Ei a dezvoltdrii diaiectice in continud miEcare gi dezvol- :lieantice erle naturii ;i punerea lor in serviciul socie-
tare, aparilie Ei dispar ilie. Structurile gi procesele sint lir!ii umane.
Ei nu sint in acelagi timp acelea;i Ei de aici caracteiul
istoric, relativ aI legitalil,or in natura qi sccietate.
Enunlarea legilor are un caracter aproxirnativ din
punct de vedere gnoseologic qi datoritd gradului de cu-
noagtere a realita{ilor obiective. Aproximalia enun{arii
legilor determina gi perfcclionarea - lor continuA, apro-
pierea de o mai mare exactitate. .,Legite scrie Bitsa-
kis -
in realitate sint valabiie pentru inten'ale mai mult
sau-rnai pulin mari in spaliu gi in timp,t 35. fg aici ;i
necesitatea unei clasificdri Etiinlifice care sa corespuudd
unor stdri existente in natur-a qi societate, corespunzdtoare
si clasificdrii gtiin!e1or. Sint legi care corespund intre-
gului Ei sint specifice in gtiintele filozofice Ei legi care
corespund parlilor qi sint specifice celorlalte discipline
gtiin!ifice.
ln clasificarea legilor exista multe practici. O inEirr-rire
a acestora, probabil indeajuns de inco"npletA, ar ar5ta
dtrpA cum urmeaza :

legi universaLe qi legi strticturale;

- legi fundamentale legi cnrente
- legi generale qi legi;i particulare; ;
- legi eterne qi legi istorice
- legi de desfii;r,rrare qi legi ;de stare
- legi dinamice qi tegi statistice. ;

-Exista gi clasificdri, grupari de legi mai pulin

cuprin-
zatoare. Unele se referd la o singura ramura a qtiinfei,
altele chiar la subramuri, Ia fenomene qi stari izolate.
Clasificarea in aceste ,cazuri nu mai are importan{d teo-
retica qi p,ractic6, cla aceea care cuprinde intreaga reali-
tate obiectivd, intreg domeniul existentei, marile niveluri
de organizare a materiei, care corespund. de regula, Ei
impdrfirii pe ramuri ale qtiinfei contemporane.
35 E. B'rtsakis. Physique contemporaine
et matbrialisme dia-
Iectique, Paris, Editions sociales, 1973, p. 1BZ.
186
Capitolul al VII-Iea
_ tlrrr'n!a ideilor levolutiei sociale in rindulile intelectua-
SECOLTJL XX
SECOLUL REVOI,UTIILOR
REVOLUTIA $TIINTIFICO-TEHNICA
Ultimele doua secole, al XIX-1ear ;i al XX-iea, au
cunoscut o dezvoltare de mari propor'{ii in toate ramurile
gtiinlei cunoaqterea a pdtruns adinc in taineie naturii
terestre- si extraterestre in toate domeniile tehnice,
in tehnologie si ,organizarea -, producliei materiale, in tai-
nele vielii ;i ale mecanismului social. Trebuie subliniat
faptul cd 'aceste uri,a;e acumulari in cunoaqtere, gtiinlifice
gi tehnice, ale naturii gi societalii, au detet'minat ca in
deceniul al saselea ;i al gaptelea si se realizeze un mare
salt revolu{ionar gnoseologic Ei epistemologic, o dinamicA
a dezvoltirii proclucIiei ntateriale, necunoscuti incd in
nici o perioaclir a civilizaliei umane.
Aceastd situa{ic trebuie pusi in lcgdturi cu n arile
transformdri soci'ale din acest secol al revoluf iilor-. A
apdrut sistemnl mondial aI socialismului. care reprezintd
un salt uriaq inainte in domeniul social, cea mai mare
parte a ldrilor care trdiau sub jugul imperialismului qi
colonialismuiui au devenit independente gi suverane, in
!5ri1e capitaliste dezvoltate clasa muncito'are a reuqit sd
smulga nuimeroase drepturi politice gi economice, parti-
dele comuniste Ei socialiste din aceste lari gi-au ldlgit
baza 1or de masd, in unele dintre acestea s-a realizat o
participare majoritara in guverne (partidele s.ocialiste)
sau realizarea unor fronturi mai largi cu participarea
partidelor comuniste. S-a extins baza sociald a revoluliei
atit prin cregterea cantitativa a clasei muncitoare, cit qi
prin acliunile sale colective, revolulionare, a crescut in-
1BB
liliitii, a studentimii in primul rind, care a devenit o
l,,r'!a atit din punct de vedere numeric, clt qi prin in-
I lrrt'tr{a rni;cdrilor progresiste, prin patrunderea ideologiei
rrr;Lrxi.st-leniniste in rindurile sale. Lupta activa a popoa-
r,'lor din ldrile slab dezvoLtate pentru independenla, su-
\(,r'iulitate Ei progres social. consolidarea poziliei Ior in
lolru'ile .internalionale constituie elemente ale desfdEurdrii
l)(' sc'ali larga a lupteior contemporane, politice gi eco-
rrorrrice. Aceasta este baza sociald a desfdEurarii revoluliei
rri ;liinlir, iehnicd gi tehnologie, strins legatir ;i in relalii
rtciproce cu revolulia sociala.
In articolul Cu priuit"e Io' teorict generald a reuol,uliei
'liinliJice ;i tehnice, Valter Rornan subliniazi faptul ca
rrr aceasti epocd revolulia in ;tiinlele naturii a fost mai
plofuntld. mai largd decit cea din domeniul ;tiinlelor
;oc'iale, gi aceasta situalie incumbA o acliune larga a
,ramenilor de qliinla din domeniui ;tiinlelor sociale pen-
iru clezr-oltarca bazelor teoretice ;i analiza feno;menelor
ii practicilor sociale contemporane care pot contribui
.,rrbst.iLnlial ia desfdEularea lcvoluliei sociale.
r\ apdrut in acelaEi timp, sublinlaza Valter Roman in
Llti.colul ciitat, necesitatea unei abordAri rnai profunde a
,',tttceptului rexolu{iei: ,,Revolulia reprezinta o etapa a
t lczvoltdrii cind, spre deosebire de etapa evolttliei' au
lric schimbdri radicale calitative, cind are loc trecerea
1in lormd de salt) dintr-o stare calitativd intr-altd st'are,
Lce'asta fiind una din legitalile principale ale dezvoltdrii
,lialectice ale naturii, societ5{ii qi gindirii. Conlinutul
lcvolutiei in qtiintd il constituie marile realizdri teoretice
si deseoperirile epocale in diferite ramuri ale gtiinlelor
rraturii. C)unoagterea noilor forme de miEcare a materiei
.i a tegitdlilor ei a reprezentat, fard indoiala. asemenea
\alturi (in procesul de cunoaEtere)(( 1. Saitul epistemologic
r lost cel mai important, clar acesta, precum Ei revolulia
rn .alte lamuri ale Etiinlei' cum sint, de exen'Iplu, cele
:rrllanistice (etnografia, antropologia' lingvistica etc.) au
I)rovocat -- ;i aceasta in mod inevitabil - ;i saltul in
lonrcniul gnoseologic.
in ;tiinla scrie in continualc' Valter
"- inseamnd si o- cotitura de la o metodd de
'Rer-oIr-rlia
lioman
1 \:. Roman. Secohtl XX secol.nl marilor reuoltlfii, Bucu-
, r1i. I,lriitula .\citdcmici - Romdnia,
R. S. 1976, fi. 2,66.
1B!)

gin'dire la o alta noua, corespr:n:zatoare unei trepte sti-
perioare de dezvoLtare a cunoaqterii gtiinfifice. Revolulia
in qtiin!5 inseamna scl-rir-r-ibarea bazelor teoretice. respectiv
a sistemului de principii, noliuni Ei idei fundamentale.
Aceste schimbari au loc intotdeauna iu forma de salt
(ceea ce, fireEte, nu inseamnd gi un timp redus)'5 2.
Aparilia lucrdlii The structure of scientiJic retol,lt
tiozs, de Thomas S. Kuhn, de ia Universita.tea Berkeley
din Californi'a, a pus nurneroase probleme, dintre care :
cum incepe ;i cum se termind in perspectiva istorica o
revolulie EtiintificS, cum se refiectd aceasta in structura
manualelor qi publicalillor cercetdrilor postrevolulionare.
In capitolul Natura ;i necesitatea reuolu[iilor ;tiin{iJice,
I(uhn consideri ca revoluliile gtiinlitice sint considerate
,,ca episoade necumulative ale dezvoltAlii, prin care o
parla igma mai veohe este inlocuita, in totalitate sau in
parte. printr-o paradigmA inconipatibilA":1. Necesitatea
revoluliilor qtiinlifice este determinata de progresul in
cunoaEtere, de necesitatea de a pune de acord teoria cu
practica, de a elabora baza tc'oretica a unui nou dotnenjr-t
structural descoperit in natura. cum a fost domeniul
cr-rantic subatomic, sau descoperiri teoretice, cum a fo.st
relativitatea restrinsd gi generalizatA, care nu puteau .fi
explicate nici de pe bazeie teoretice ale mecatticii Ei
fiz.icit clasice gi nici pe baza instrumentelor matematice
existente. Un domeniu nou al qtiinlei deschicle rnulte cai
pentru cercetarea qtiinlif icir. ..Un nuntnil intportaut de
enigme ale gtiinlei nonnale conleurltorane ntl existd decit
dupa revolu{iile qtiinlifice cele mai recentc'. Nu este decit
un numdr mic care se raporteazi la inceputurile istorice
ale br,anqei qtiinlifice respective.( 4.
Dezvoltarea in qtiinla se face plin saltr-rr-i revolulio-
nare cind se descirid domeniile noi ale cunoagterii teo-
retice sau practice, dupd care urmeaz6. o fazl evolutir-a
de progres. Kuhn aratd ce, .,intr-o foarte mare mAsura,
termenul -qtiin{d- este rezerrrat domeniilor unde pro-
gresul este Evident(( 5. Nu numai er,ident, dar ;i intr-un
progres permanent. Progresul in gtiinla atlage dupa sine
2 Op. cit., p. 266-2'67.
3 Th. S. Kuhn. Lo strttctttre dcs rcr:oluljr:ns sc.ientifirltLes,
Paris, Ed. Flammarior-r, 1f)7'2, p. 11i.
a Op. <:it., p. 169.
5 Op. cit., p. 190.
190
1,r'ogresul in tehnicd, dupa cum multe descoperiri tehnice
rlr'1t,r'rnind progresul in ;tiin{a. Revolulia in gtiinla 9i in
l,'lrnicA atrage dupa sine rer,-olutia tehnologicd qi indus-
llialii. Caracterul acestor rel.olutii nu este unidirecfional,
ci leciproc.
Saltul revolu{ionar in cunoaqtere se realizeaz,a atit pe
lruza apariliei unor noi teorii, cit ;i 1:e baza descoperirilor
rlir-r practicd, a folosirii unor noi netode de analiza gi
t'xperimentare. Ceea ce a fdcut ca revolulia contemporana
rrt stiin{a sa fie mai larga este faptul patrurnCerii cunoa$-
tcrii in profr-inzimea microstructurii materiei, in nivelr-r-
lile cuantice ale dezvoltarii materiei, in fizica particu-
lelor, structura chimicd, biologia rnoleculard gi in macro-
cosmos Ia ase,menea dimensiuni si departAri neatinse in
nici o altd e1:oc5. f'ara indoiala cd aceasta nu reprezinta
limitele cunoagterii, ci numai o etapd, limitele dimen-
.sionale ale micro si macrostr-ucturii avind caracter infinit
in spa{iu qi timp,;i fiind o snrsa permanentd de largire
l cunoastelii din punct de r.edere gnoseologic Ei episte-
mologic. Din:ensiunile ontologice fdra limite determina
si dimensiunile gnoseologice fara limite.
I].EVOLUTTA IN $TrIN1,'ELE NATURTT
Cele mai mari descoperiri in epoca contemporand s-au
lealizat in qtiinlele exacte gi gtiin{ele naturii. Descope-
r-irea unor noi gi importante metode ;i instrumente ma-
tematice, dezr-oltarea matematicii de la o Etiinld a nu-
inarul.ui, cantitativa, la o qtiinla a structurilor calitative
au permis c1'ea1'ea acelor instrumente de abstractizare Ei
qeneralizare care erall pe dimensiunea noilor teorii din
stiinlele natulii.
In elabolarea teoriei relativitdtil restrinse, a teoriei
ri.lativitatii generale, a teoriei relativita{ii cimpului cuan-
tificat, Albert Einstein ii utilizat, pe de o parte, calculul
tensorial, r.ectorial, pe de altd parte geometria neeucli-
diana. Fara aceste instrnn:ente ratematice n-ar fi fost
posibila elaborarea teoriei relativitd{ii moderne. De ase-
:]renea, pentru teoria qi mecilnica cuanticd, ondulatoare,
:t fost neces.ar sa se introduci calculul matricial de cdtre
l{eisenberg. statistica matematica Ei calculul probabi}i-
t:itilor de catre Born. Cibernetica n-ar fi putut fi eiabo-
191
rata fiirii algebra lui Boole. tecria in-[ormaliilol a lrri
Shannorr $i teoria jocuriLor a h-ri J. von Neutnann.
De aici necesitatea cercettilii in matema.ticS. cat'e sir
duca laL clescoperirea Llnor instrurrrente noi de calcul in
qtiinl,ele naturii qi tel-rnice. In alticolul Rolrri ;i perspec-
tiua cercr:triri,i matemclfrice, I,Iiron Nicolescu ali:rti) c,r i1t
conditiile lcrroluliei qtiin{ifice ;i tehnice din ziieie iroastle
este necesar sd existe mijloacele teoretice pentm o gin-
dire corer:tri qi instrumentele cle calcul pentru a realiza
decizii rapide. ,,Un rezultat matematic. or-icit de abstract.
trebuie sa se traduca in cele mai numerroase cazuri in
aplicarea in tehnicir. printr:-un rezultat numelic. Ace,st
rezultat numelic sc obline printr-un algoritm. care tre-
buie sd ftLnclionerze rapid('. ln aceste impreiuliri ale dez-
voltarii cirtilizaliei noastre au apdrut ordinatoat'ele, care
efectueazd ,,algoritmelc clc calcul cu viteza pe carc mintea
qi mina noastrir nu o putean atingle" 6. Aceasta ntare re-
volulie a maqinilot' electronice de calcul a pus numet'oase
probleme epistemologice, ,il lArgit mult domeniul cll-
noaqtelii.
Legatula clintre Etiinlele exacte qi Etiinlele natur.ii a
permis ca de 1a abstractizale se se a.iungA Ia conclet prin
'u'erificarea experimentalS, observare,a cu ,aparate de inalt
ra,finament tehnic. mdsurari dintre cele mai plecise. Pen-
tru gtiintele natur:ii saltul epistemologic a fost realizat
in mod deosebit in matematica si fizicit, desi Ei celelaite.
disciplinc, cr-rm sint chimia, biologia. qtiin{ele Ten'ei.
astrofizica si cosrnoLogia. au cunoscut dc asemenea ull
nrare salt epistemologic. ifrebuic lernarcat laptr-rl. ci iroilr.
teorii in fizica au apanrl prinh'-o evolttlie continuii it
teoriilor elaborate in secolul trccut ;i printr-o rdstttrnalc
revolutionard a teoriilor care se refereau de fapt Ia un
nou domeniu, necunoscut pind Ia sfirEitul secolului trecut.
la d,omeniu] subatomic, domeniul cuantic ; electrouul a
fost descoperit in 1895 de Thomson in radialia catodicir.
iar in 1906 Rutherford de.scoperd modelul planetal a1
atomului.
In fond, cunoa$terea umand a pdtruns m,ai adinc in
microstructrlra materiei, Ia nivelul structurii necunoscrttt'
pind atunci. la care nu se mai puteau aplica legile rne-
canicii ciasice gi indeosebi legile cu prir,ire la mi;carea
6
M. Nicolescu. Rolul si par"spetlira c'ercaIdrii lnalrntaticc,
in ..\riitonrl social" nt'. 2/1972.
rg2
ii('t.ului m:lterial. Noile descoperiri, qi indeosebi cele
,r
' pilrticulelor materiale, a nucleonului, protonului gi
i(
'r,'lltronului, aratd cd nu existd puncte materiale in na-
rrrxl. ci rnicrosisterte, microobiecte, care rdspund ia legi
r,,'r'ifice. domenii strr-tcturale cu funclii care rdspund
,rrror iegitdli proprii acestui nivel.
Illaborarea teoriei corpuscr-r1ar ondulatoare a luminii
,'r'r de fapt o sintezd a doud teorii cunoscute in fizicS,
I;u'e citeva secole s-au exclus, pentru ca A. Einstein,
riiri analiza fenomennlui fotoelectric, sd ajungd la con-
iizia ca trebuie fdcutir o sintezS a celor doud teorii
;).'ntru a fi puse in concordanta cu fenomenul analizat"
i)upd doua decenii. Broglie extinde teoria corpuscular
,'r'Lclttlatoale la toate particulele materiale. In felul acesta
'r' llull bazele mecanicii ondulatoare, care era o sintezA
rL teoriei cuantice fotonice gi a teoriei ondulatoare a lu-
rninii. extinsa gi verificatd ch,rpa ciliva ani pentru toate
r rarticulele niateriaLe.
Descoperirea r':ldioirctir,italii natulale la sfirgitul seco-
lrrlui trecut cle cAtre A. I{. I3ecquerel, Pierre qi \{arie
('rrlie, precum gi descoperirea radioactivitdlii artificiale
tle catre l'rederic qi Irene Jolliot Curie au scos in evi-
ritr-rtd complexitatca din lr.imca microobicctclor, faptui
r ii din atomi se exclr,rd particule rrateriale care au la
lindul lor o structura complexa qi care veneau sd con-
lrlme noile teorii din microfizicd cu prir,ire ia existenla:
tilor microobiecte cu structurd qi funclii fizice deosebit
,:c r,-ariate qi complexe.
Descoperirea fisiunii qi fr,rziunii atomice a deschis un
ilare capitol in fizica contemporand, aceLa aI energiei
ltomice Ei nucleare, cu consecin{e atit e importante nu
irumai teoretice, dar qi practice. Aton-rii gi nucleele ato-
nrice s-au dovedit surse foarte importante pentru pro-
rlr"rclia energeticir necesard oricirei dezvoltdri in economie
si vietii moderne. Descoperirea in ultimele decenii it
Lrnui nurndr m,are de particule care au fost numite ele-
nrentare sau fnnclamentale, dar care in realitate nu se
r lovedesc nici elementare qi nici fundamentale. ci cu
rtrLlcturi specifice, a deschis un alt mare capitol aI fizicii
('[el'giilor inalte, care in rtiitor va cunoagte o dezvoltare
rleosebit de importanta in realizarea, prin agregarea unor
particule materiale, a atomiior elementelor chimice.
\ce'astd tehnica a viitorului mai rezerve incd foarte multe
r ii,utr't{i ;i surprize.
193

In chimie, odatd cu descoperirea legilor elementel.or'
chimice in secolul trecut, precum 9i a afirmdrii definiti"'e
a teoriei atomice cu o solidd bazd qtiinlificd, teoretica
gi practicd, s-au pus bazele unei industrii in care cerce-
tarea fundamentala Ei aplicativa joaca rolul principal in
,dezvoltarea sa atit de spectaculoasa.
Descoperirea modelului atomic planetar qi apoi a mo-
delului atomic cuantic. tecr i:i electronici a valen{elor'.
'teoria rezonan{ei au facut din chimie una din qtiinlele
naturii in mdsurd si rdspuncla la rnulte euigue ale na-
turii chimice qi biologice, precnm Ei la dezr,oltarea unor
ramuri industriale de foarte mare importanla pentru
,asiguriirea condiliilor materiale superioare in societatea
,contemporana qi a viitorului.
In aceeaqi perioada, in biologic s-au descoperit de
iasemenea noi tegitali. CunoaEterea s-a extins de la ele-
rnentele an.atomice Ia cele celulare si biomoleculare. Apa-
ri\ia bioloqiei molecul(Lre ca qtiinld a insemnat un mal'e
salt in cunoaqterea structurilor vii. Descoperirea meca-
nismului genetic, precum qi a elementelor sale consti-
tuente acizii nucleici gi proteinele dezleaga unul
- mistere ale vielii, mecanisnul
'din marile - genetic. Bio-
logia, precum Ei gtiinlele sale fiziologice, indeosebi me-
dicina, qi-a largit cimpul de cunoaqtere in domenii ina-
bordabile altadata, cind misticismul gi fideisn-iul tronau
in stiinlele naturii.
Explicarea proceselol vielii are gi o mare importanla
,epistemologicS, una filozoficS. cleoarece se confirmd prin-
cipiile materialismului dialectic, care considera materia
in forrmele sale specifice, complexe, ca baz.a a oricarei
activitati vii, inclusiv gindirea qi conqtiinla.
Bionica, respectiv biologia ciberneticd, explica infregul
mecanis,m al informa{iei gi memoriei, cu implicafii atit
,de mari in cunoa;tere. Cu aceasta s-au deschis caile
pentru a descoperi nu numai faptul cunoscut ca sediul
gindirii este creierul uman, dar ;i mecanismul bioacti-
vitalii particulelor care participa Ia formarea gindirii Ei
conEtiinlei. Un domeniu pasionant, cu toate porlile des-
chise spre viitor pentru gtiinlele naturii ;i f ilozof ice,
pentru Etiinlele umanistice.
Descoperiri deosebit de importante s-au realizat gi
in domeniul astrofizicii qi cosmologiei. CunoaEterea uni-
versului s-a extins in profunzime. Tehnica cercetdrii cor-
purilor Ei a sistemelor, indeosebi spectrografia qi radio-
794
.r',llonomia, au permis sd se descopere noi sisteme astrale"
, rrnr sint radiogalaxiile sau pulsarii 9i cuasarii, aqtrii neu-
1r'irrici. precum gi elementele componente ale structurilor
,r:,ilitle. particr-rie materiale, nuclee. atomi qi n:oiecule.
De fiecare data, cu fieca're mar-e descoperire in tehnica
,,lrselr,arii Ei masurii, cunoagterea a depiqit limitele sta-
lrilite gi s-a dovedit practic ca unir.ersul sau universurile
'.rnt fira limitii, in ioate directiile in univers nu exista
rlilccfie, dupd cum nr-r exista nici puncte fixe. Direcliiie
rrrrar localizate in interiorul sistemelor astrale, cum este
, t,i planetatr, sau prin abstr:actizare pentru analizele struc-
lrllaLe ale migcarii, proceselor qi evenimentelor'
Teoriile cosmologice au suferit schimbari radicale,,
;rrlevarate salturi revolulionare, de Ia mecanica clasica
t c'lesta la mecanica relativitalii, care a permis elaborarea
rrnor noi teorii cosmologice. PosibilitSlile care s-au ivit
oclnta cu zborul in cosmos al omului au deschis cimpuri
noi ale cunoaqterii sistemului nostru planetar Ei a uni-
versuh-ti. Laboratoarele cosmice dau un imens material
stiin{ific in masura sa ccntribuie la perfeclionarea teoriiior
r osmologice Ei astrofizice moderne, ne aduc informalii
,'a.e arata 'ca materia in univers se manifesta in fo|me
cu rxult mai compiexe decit s-ar fi putut gindi altadatd
1i muit diferite decit cele existente pe Terra.
Aceasta scurtA trecere in revista, indeajuns de in-
(rompleta, a marilor descoperiri din secolul nostru care
u,-t dus la o revolulie in Etiinlele naturii aratd, practic,
ri dimensiuniLe cunoaqterii sint nelimitate, cd perfec!io-
narea c,ontinua a tehnicii de observare qi experimentare.
clabcrarea unor noi instrumente matematice de abstrac-
iizare gi genelalizare, elaborarea unor teorii indraznele,
f'Lr o solidd baza qtiinlifica in structura materiald qi
procesele naturale, ne permit si cunoaqtem noi ;i noi
aspecte din realitatea obiectivd a univelsului.
DE LA REVOLUTIA TEHNOLOGICA LA REVOLUTIA
INDUSTRIALA
Re'uroluli:r in Etiinlele naturii a fost insolita de o,
rer,olutie in Etiin{ele tehnice sau, mai exact, marile des-
r operiri din disciplinele qtiinlifice ale naturii Ei tehnicii
s-tru influen{at reciproc Ei au determinat progresul rapid
195
 in elaborarea unor teorii noi Ei in realizarea t.niiioacelo:.
necesare pentru o dezvoltare rapida a produc{iei br,rnu-
rilor materiaie qi diversificarea mijloacelor tehnicii ne-
cesare desfaEurdrii activitSlii de cercetare Etiintifica.
$tiinla a revolu[ionat tehnica, dupd cum tehnica a
revolu{ionat gtiinla. ln valoroasa lucrare $tiin{a ;i mar-
rismtLl, in care se expun sistematic lucrdrile despre re-
volulia stiinlific'd qi tehnicd, influenla sa ir-r toate ramurile
Etiinlei si in societate, Va1t,er Roman scrie : ,,TransJor-
nlarea ;tiin{ei tn for[d nemijlocitit de prodttc{ie constd".
f.n primtLl ri,nd, in schimbarea Juncliei sociale a stiinlei.
iar aceasta inseamnS, inainte de toate, materializarea
cunostinleior gtiin{ifice in elementele materiale ale for-
{elor de produclie ;i in formele de organizare corespun-
zatoare ; inseamna cii qtiinla devine baza teoretica a pro-
ceselor de produclie(( 7. Este de neconceput nlarea p1'o-
duc{ie industriala Ei agricolS fdrd o puternicd bazl gtiin-
fificd. fard un larg sistem de cercetari ;tiinfifice, funda-
n-rentale qi aplicative. Gradul inalt a1 eficienlei economice,
ai productivitdtii muncii, Ia dinamica puternica a dezvol-
tlrii economice care a insolit revolu{ia gtiin{ifico-tehnica
gi rerrolulia ,.ociald, extinderea pe scard largd a mecani-
zarii qi automatizdrii, pdtrunderea sistemelor cibernetice
in tehnologie qi economie reflectd pdtrunderea adinca a
;tiintei in producfia materiaia ; insdqi organizarea pro-
ducliei a determinat na;terea r-tnei noi discipline qtiin-
!ifice, studiind organizarea gi conducerea producliei. a
'economiei in ansamblul ei. Noi discipline ale gtiir-rfei or-
ganizdrii qi conducerii economiei. cum sint planiJicarea,
prognozaree, mannqementul qi mari;etingul, sint obiectul
unor ample studii Ei aplicalii. l'dra acestea nn poate
,exista o economie modernti.
Au aparut in aceastd perioadd numeroase ramuri noi
ale tehnicii, cum sint: tehnica reactoarelor nucleare,
tehnica rachetelor cosmice, tehnica laser, toate fiind re-
zultatr,rl unor mari descoperiri din teoria moderna, din
microfizicA. In acelaEi timp s-a perfeclioni,rt i.e^ltnica cla-
sicd, indeosebi din domeniul maqinilor, ntecanicii fiue si
electrotehnicii. Tehnica electronicd a revolu!ionat toate
sistemele de teiecomunicatii, a pennis extinderea pe scara
7 \r. Roman. Stiinfa ;i marrisnttLi, 13ucure.sti, Editura enci-
cl.opedicii romdnd, 1'9'73, p. 2t14.
196
lilgii a auton-ratizarii in industlie. a ar-ut inplica{ii mari
,rc'lale prin extiriclerea atit cle in-rportantA a tel-rnicii radio
',i 1c.ler,'iziunii.
Un salt deosebit in tehnica a fost determinat de dez.
', ollalea 1:e sca.rzi foalte mare a sistemelor- cle automatizare
rL proceselor de fabrica{ie. Fabricarea unor aparate de
rrrasurd Ei control qi a unor sisterne complete de auto-
rrrirlizare a pelmis realizarea unor linii de fabrica{ie de
Iotrrte male capacitate. clestcrea productivita!ii muncii
r lc foalte rnari plopor'!ii, contt'olul calitdlii produselor'"
i)r'ecum si o inalta efir:ien!a economicA reflectatd in scA-
rlcrea rnasivd a pre{urilor in produclia materiala.
Reuolu[ia tehnologir:d a avut. ).a bazl, pe lingA apli-
( iirea in practicd a sistemelol tehnice descoperite, qi
t iaborarea unor procese tehnol.ogice de mare capacitate'
si cle inalta eficienlZr economica. Revolu{ia tehnologica a
lLrprins toate ramurile pioducliei mater-i,ale, inclusiv trans-
lrorturile. Toate aceste mari descoperiri din tel-rnicd gi
lr.hnologie au pelmis realizarea in ultimele doud decenii
ir celei n-rai inalte dinamici cunoscute de omenire inr
lrloduclia n-raterialii. r\ceasta a permis ca, pe linga re-
sLrrsele naturale, lim jtate la anumite proporlii, sa se,
rlr';copere proCuse;i materiirle sintetice in mAsura sa
;Lsigure o produc!ie inclustriala gi agricold corespunza-
1()are, pe de o palte, exploziei demografice, pe de alta
i'lrrte cre$terii continue a nivelului de trai.
Aceste procese conter-irporane cu mari implicalii sociale
iiLl cunoscut o dlsproporlie mare in larile dezvoltate qi
1Arile slab dezvoltate, au asculit lupta popoarelor din
aceste lari impotriva impelialismului, colonialismului qi
neocolonialismului. Revolulia in qtiinlele tehnice gi teh-
uologice influen{eaz6 nemijlocit asupra revoluliei sociale,.
'f irrile care au scuturat
iugul imperialismului gi-au cig-
tigat independenla Ei suveranitatea de stat se indreapta
pe cdi necapitaliste spre solulionarea marilor probleme
sociale generate de subdezvoltare, lichidarea foametei
, r'onice gi a inapoierii, cu toate aspectele sale sociale.
,.Lriturale.
Revolulia in qtiin{ele naturii, tehnice qi tehnologice
;r determinat o reuolul.ie inclustriald de proporlii foarte
:rari, cu un caracter mai general clecit cele cunoscute in
i'colele trecute. Rerrolutia tehnologica Ei industriala se
ir'-<iasoard, in propor{ii mai mari san mai mici, in toatc
197
'(;rlilc lrrrrii. I)acti ca sc desfaqoaril mai intii in larile
.lczvolt:rtr', lrt't'asta at-e o lalir-ine i:;torica, dar !arile in
( urs tlr' <lt'zi'oltale ri subdezrroitate lupta pentru a-$i
rrsil1rrliL vitlot'i licarea resurselor naturai.' proprii Ei crearea
rrrrt,i irrcltrst|ii puternice qi a unei agriculturi cu eficienla
rirliclLtir. in desfagurarea revoluliei industriale, un rol
rlcost'bit l-a avut extinderea pe scara larga a proceselor-
t.r'lrnologice automatizate ;i introducerea sistemelor Ce
tirlr:ul eiectronic in conducerea proceselor tehnologice qi
gr-stiunea economico-financiari.
Se vorbeqte tot mai mult 'de o revolulie verde, de o
r'"r'o1u!i" in agriculturd, care are La baza introducerea
p" s;"uiA largi a mecanlzdrii in muncile agricole, folo-
iirea ingraEa"mintelor pentru cregterea de mari proporlii
a recolte"lor. extinclerea irigaliilor qi agrotehnica modertld'
indco:sebi selectarea ullor seminte n-rttlt 11lai ef iciente
'clecit cele oblinute in mod niltural' Reuol'ul'ia agricold'
sau reuolu!,ia uerd,e, are o importanta deosebitA, linind
:jcama de necesitatea acoperirii cu produse agroalimen-
lare pentru o popula{ie a globului in crestere rapid5 qi
asiguiarea unui ni\iel de trai civilizat in toate larile
lumii, fara excePlie.
Progresele tehn,icii qi tehnologiei au stat la baza re-
volu!iei industriale Ei agricoie conte3lporane qi sint in
momentul de fala motorul dezvoltarii rapide a producliei
bunurilor rnateriale. baza cre;terii nivelului de viala' a
patrunder-ii civilizaliei moderne in cele mai indepArtate
colluri ale pamintului.
REVOLUTIA CIBtrRNETICA $I EXPLOZIA
INFORMATICA
Una din marile descoperiri ale epocii contemporane
a fost in domeniul ciberneticii sau ;tiin{a comenzii ;i
comunicdrii La Jiin[e ;i ma;ini, cllm a fost intitulat5 de
Norbert Wiener, savantul american care a studiat nu-
meroase descoperiri din domeniul mate,matic, fizic, bio-
Iogic gi psihic, pentru a pune bazele acestei gtiinle mo-
derne. Cibernetica este o gtiin!5 multidisciplinarS, cum
lem:irca N. Wiener in lucrarea sa de baza, Cibernetica :
,,Problema informaliei gi a tehnicii de mdsura gi de
l9ti
lrirnsmitere a informaliei constituie o intreaga disciplina
pcntru ingir-rer, fiziolog, psiholog qi sociolog( 8.
Bazele matematice ale ciberneticii le-au constituit
It,rtria intorma[iilor, descoperita de Shannon, Ei teorio
jot'uril,r.tr, descoperitd de J. von Neumann. Trebuie men-
tionat faptul cd elabolarea legiior din cibernetica a fost
lezuitatul descoperirilor din domeniul electronicii 9i al
scr.vomecanismelor, llrecum qi al descoperirilor fenome-
rrclor din sistemele organismelor r,ii, indeosebi din {i-
ziologie.
In lucrarile sale biografice N. Wiener a descris intregul
l)r'oces de constituire a ciberneticii in ramurd a gtiinlei
irrir-r acumularea unor cunoqtinle din numer'oase alte dis-
cipline gtiinlifice qi indeosebi a marilor descopeliri gtiin-
lifice dir"r epoca contemporana, din qtiinlele matematice,,
ltiinlele naturii qi tehnice. DacA cibernetica s-a nascut
clin gindirea qtiinlificd a epocii contemporane, ea s-a
irlirmat in acelaqi timp in ,multe domenii aie practicii
.ociale.
Rdspindirea cibelneticii in toate ramurile qtiinlei a:
iir,ut drept efect elaborarea Llnor lucrari de cercetare care
au extins rapi'd cunoa;terea in acest domeniu Ei s-au
r'reat sr-rbra-l-luri, indeosebi in economie, in biologie qi
t'iziologie, in psil-rologie Ei sociologie. lntr'-o astfel de lu-
lrare de certd valoare Etiinlifici, Cibernetica ;i economio'
r':rcetatorul bulgar Ivan Nikolov defineEte astfel obiectul
r iberneticii : ,,Definilia cea mai generala pe care am dat-o
ciberneticii ca qtiin!5 constd in aceea cd ea cerceteaza
legile cele mai generaLe ale conducerii sistemelor dina-
nrice complexett 9. In lucrare se analizeaz.a pe baze gtiin-
lifice efectele aplicarii ciberneticii in economia modernd,
se analizeazd structurile economice, metoCele cibernetice
de analiza economica, intr-un cuvint, a$a cum semnaleazd
Ihor Lemny in prefala la edilia romAneascd, ,,Nikolov
reinterpreteaza principalele concepte ale teoriei economice
marxiste prin prisma ciberneticii, incercind in final sa
prezinte funclionarea economiei cu sistem dinamic com-
lrlex cu autoreglare, autoorganizare gi autoinstruire" 10'.
I.'ard indoiald cd in economia capitalistd procesul de ottlo--
8 N. Wiencr'. Cibernetica, Bucuresti, Editura stiintificA. 1tlti6,.
;, B.
s J. Nikolov. Cibernetica 9i econontia, Bucure;ti, Edittira
yr,,litir'a, 1973, p. 51.
1o Op. cit., p. 9.
i9ti
reglare se manifestd in mod spontan qi anarhic cu crize
sau recesiuni economice. In acelaEi timp, in socialism,
autoreglarea se realizeazd prin programele conqtient ela-
borate, prin planificarea de scurtd duratd si, mai recent,
prin prognoze care cuprind perspectivele dezvoltdrii so-
cial-economice ,mai mult sau mai pulin indepartate.
Intr-o lucrare apdruta in 1965, Cyberru1tique et mat6-
rialisme dial ectique, Jacques Guillaumaud enun{a obiectul
ciberneticii in aceeagi manierd : ,,Cibernetica este, in con-
secinla, una din gtiinlele cele mai apte de a sesiza pro-
cesele dinamice din care viala este exemplul. cel. mai
complex. Jinind seama de caracterul dialectic aI fenorne-
nelor naturale Ei vitale in particular, ea este una din
ultimele ilustralii a unei evolu{ii, uneori revolullonare,
a istoriei Etiinlelor, indeosebi de un secol : introducerea
timpului in qtiin{a(( 11.
Cibernetica s-a constituit ca Etiin!5, aga crirn au ard.-
tat-o intemeietorii sdi, linind seama d: principiile fizicii
clasice, ale entropiei din termodinamica, iegitali din fi-
zica cuanticd gi relativistd, de cele mai noi descoperiri
in fiziologie, sistemul neuronic indeosebi c'.r canacter bio-
cuantic, de numeroase fenomene umane, psihice gi sociale.
In aceasta constd si caracterul de Etiinla multidisciplinar'd
al ciberneticii.
Wiener defineEte informa!ia ca expresie a unitAlii
dialectice dintre teorie ;i practicd : ,,Informalia este un
nume pentru a desemna conlinutul a ceea ce se schimbi
cu lumea exterioard pe masurA ce noi ne adaptdm Ia
ea gi ii aplicam rezuitatele adaptarii noastre. Procesul
constind in a primi gi a utiliza informa{ia este procesul
pe care noi il urmAm pentru a ne adapta Ia c'ontingen-
'[ele mediului ambiant
Ei a trai eficace in acest me'diu((
12.
Un rol important in apari{ia gi dezvoltar.ea informa-
ticii il au instrumentele matematice Ei, in primul rind,
teoria probabilitdlilor gi statistica matematicd, dupd cum
programarea matematica pentru ordinatoare ,a fost po-
sibild datorita algebrei Lrooleiene, a algebrei abst,racte gi
indeosebi teoriei grupurilor, teoriei inelelor, teoriei idea-
lurilor, teo,riei corpurilor etc., cum remarci Miron Nico-
11 J. Guillaumaud,. Cgberndtique et matbrialism,e dialectique
Paris, Editions srciales, 1965, p. 1'70.
12 N. Wiener. Cgberndtique et soci6t6, Paris, Union G6n6rale
d'Editions, 1'962, p. 19.
200
lL'scu in alticolui citat. El subliniaza faptul cd ,,ordina-
loarele_ au grabit procesul de matemalizare pentru nume_
r oase discipline pentru care acest proces a inieput inaintea
.Lcestui moment Ei a provocat matematizarea unui alt
qlup de discipline. Practic, astdzi se poate spune ca nu
t'xista compartiment al qtiinlei care ia nu faca apel Ia
inatematicd atit pentru formularea corectd a legilor res_
pective, cit Ei pentru utilizarea ordinatoarelor ca instru_
rrrent de investiga{ie(. 13. Programarea matematicd a 1xa-
sinilor de calcul electronic, elaborarea algoritmilor, limba-
.juI de inregistrare qi preluclare a clatelor nu pot fi
concepute fard matematizarea intregului sistem.
Informafia, din punct de vedere gnoseologic, este o
l'eflectare a reaLitatii obiective, rezultatd din contactul
direct cu aceasta gi transmisd prin simluri, sau din raliuni
teoretice verificate de practica, de experimentare. Pro-
cesul reJlectd.rii este un proces complex care antreneazd
i.':iulte funclii fiziologice pentru preluarea informaliei :
inregistrarea Ei depozitarea prin memorie, transrniterea
qi prelucrarea prin gindire. Informalia nu este numai un
llroces de adaptar.e la mediu, ci unul de cunoagtere, trans-
rnitere gi supunere a forlelor naturii, cu scopul de a crea
o viala cit mai civilizata pentru om, extinderea cunoa$-
terii in Etiinld, transformarea fiinlei sociale a omului si
a societdlii in ans,amblul ei in scopurile u,manitare ale
existenlei in conditii echitabile.
Aceste diferen{e evidente dintre inregistrarea qi pre-
lucranea informaliei in sistemul ordinatoarelor gi in sis-
temul uman este remarcat de ftran Nikolorr : ..Teoria
informaliei cerceteazd tehnica comunicalii1or, receplio-
llarea, transmiterea gi prelucrarea informaliei, fard sd se
intereseze de conlinutul ei semantic(( 14. Teoria matem,a-
ticd gi tehnica informaliei realizeazl un proces perfec-
{ionat de preiuare, inregistrare gi transmitere comandatd
a informaliei, prelucrarea realizindu-se in mdsura in care
omul a gindit aceasta, a introdus in maqind limbajul
specific, algoritmii. Cum remarcd T. C. Quinion in Mar-
risme et informatique, ordinatorul este ,,o mag,ind de sto-
care, de administrarc gi tratare a informaliei, cu ,condi{ia
13 M. Nicclescu. RoIuI
;i perspectiua cercetdrii matematice,
in ,,Viitorul social" nr. 2/1972.
la Ivan Nikolov. Cibernetica ;i economia, Bucuregti, Editura
politicd, 1973, p. 112.
207
ca acest tratament sd poatd fi adus la un numdr finit
de operalii logice succesit'e, adicd la un algoritm" 15. Auto-
rul mai subliniaz5 cd o asemenea maqina este in mdsura
sa realizeze milioane de operalii pe secunda, ceea ce cre-
ierul uman, cu cele 12 miliarde de neuroni, nu este in
m5surd sd realizeze. Dar masina nu ginde$te decit ceea
ce omul i-a imprimat prin circuitele electronice integrate.
nu interpreteazd decit in limitele algoritmice, in timp ce
magina de reflectare, transmitere. inregistrare, prelucrare
care este creierul uman interpreteazd qi creeazd, are con-
gtiin!5. Unii vulgarizatori considera ca s-au realizat ma-
qini care gindesc, confundind sistemul logic al maqinilor
cibernetice cu sisterrul dialectic al creierului uman.
Un alt concept care a stat la baza constituirii ciberne-
ticii ca qtiinla este cel al retroac{,iunii '. ,rTeza mea - scrie
Wiener este ca funclionareil fizica a individului vitt
- sutelor de magini de comunicalie cele mai
qi operaliile
recente sint exact paralele in eforturile lor identice pen-
tru a controla entropia prin intermediul retroac{iunii. Trr
amindoud cazurile exista receptori senzoriali formind un
stadiu aI ciclului 1or de funclionare : adicd, in ami'ndouir
cazurile existd un aparat speciai pentru a aduna infor:-
malia venind din lumea exterioard cu slabe niveluri
energetice qi sa le facd I'alabile in funclionarea individu-
lui qi a maginii6( 16.
Cuiegerea gi inregistrarea informaliei sint esenlial di-
ferite 1a om qi la maqina, deoarece preluarea qi inregis-
trarea electronicd prin semiconductori la maqina qi cea
umand prin neutroni sint structural 9i procesual diferite.
Fenomenul este acelaqi in liniile sale cele mai generale,
procesele se deosebesc esenlial ca structuri. Dar diferenla
iea mai mare este filptul care urmeazd inregistrarii' qi
anume prelucrarea inf orma{iei. La magini acest proces
esle gindit mai intii de om, in timp ce omul autoprelu-
creazd prin gindire gi congtiinla informalia inregistrata"
Ca gi entropia, gi retroac[iuneo este supusd unor ]e-
gitati universale, aceea a conservarii materiei 9i miqcArii.
luptei Ei unitalii dialectice a contrariilor.
Enunlind conceptul retroacliunii, Wiener pleaca cle
la o idee care trece ca un fir roqu prin toate lucrarile
15 T. C. Quiniot-r. Marrisme et informatique, Paris, Editions
sociales, 19'71, p.9.
16 N. Wiener. Cgberndtique et so<:i6t'!, p.31.
202
:ale. in enun{arile teoretice Ei efectele practice ale ciber-
rreticii: ,,ln forrna sa cea mai simpla, principiul retro-
luc{iunii inseamna ca comportamentul este studiat cu sco-
pul de a cunoagte rezultatul qi ca reugita sau eqecul
n:oCificd comportarea viitoare(( 17. Unii oameni de qtiinta
rimericani au mers mai departe qi au constituit o qtiinfa
n comportamentului, sau au numit aga. de reguia, gtiin-
lele umanistice.
Guillaumaird ccnsidera cibernetica ca o ;tiin[d a con-
Lradic{iei mecanisnelor de autoreglare existente in naturii
pi cele construite cle om. ..Contradictia i,ipare deci ca un
caracter esenfial al serrromecanismelor. construite de om
sau de ja prezente in naturd, gi cibernetica, gtiinla tuturor
ntecanismelor autoregulatoare, oricare ar fi diferen{a lor
de scara, de uivel, de natula, a1;are din mai mujte motir-e
ca o gtiin{a a contradic{iei(( 18. Principiul ac{iunii qi re-
ac{ittttii este cunoscut din fizica clasica gi reprezinta o
contradic!ie generalizata la toate fenomenele de orice
uaturd, unitatea lor dialectica, transf ormarea dintr-una
intr-alta fiind o J.ege a dezvoltarii, a progresului in na-
tura qi societate.
La elaborarea stiinlei cibernetice a contribuit, de ase-
rnenea, Ei teoria contunica[iilor, ale cdrei baze matematice
au fost puse de savantul sovietic Kolmogorov. Aga cum
subliniazd Wiener, in prezentarea autobiograficd, ciber-
tretica a cunoscut o raspindire foarte rapida in toate
domeniile stiinfelor teoretice qi experimentale, in prac-
tica qi produc{ia materiala qi in actir.itatea de natura
sociaid qi spirituaid. S-au constitujt numeroase ramur-i
ale ciberneticii. Dintre acestea, informare;l economica, eco-
nometria, a avut o importanla practica deosebita. Aceasta
a stat la baza teoriei deciziei, care se aplica in toate
domeniile de organizare Ei conducere economicS, cu ten-
dinta de a cuplinde gl alte domenii. indeosebi cele sociale,
politice, militare.
Dar cea mai importantit aplicare a gtiinlelor ciber-
netice a permis intr-un ritm deosebrit de rapid dezvol-
tarea tehnicii electronice de calcul in conducerea ges-
tiunilor economice Ei a proceselor tehnologice. Automa-
tizarea si tehnica de calcul constitr,rie elementele cele
mai rnoderne in activitatea tehnologica gi economica.
l7 Op. cit., p. 73.
18
Guillaumaud. Op. cit., p. 175
203
 Un alt domeniu in care cibernetica a cunoscut o ge-
neralizare rapidd i1 constituie biologia. In lucrarea Eie-
mente de neurociberneticd, Ed. Nicolau gi C. Bdldceanu
arata cd in studiul pe care l-au elaborat au folosit ,,doar
modele logice Ei matematice, deduse analitic din datele
de neurofiziologie, iar sintezele propuse se bazeazd pe
combindri logice intre modelele neuronale 9i sinaptice.
De aceea, un rol important in lucrarea noastrd il are sttt-
diul relelelor neuronale qi aI dispozitivelor automate bio-
logice formate din neuroni" 1e. ASa cum aratd autorii,
in neurociberneticd prelucrdm nu numai informalia din
domeniul neurofiziologiei, ci Ei fenomenele psihice care
sint rezultatul unor fenomene materiale cu legitdli spe-
cifice.
Cibernetica, c'a qtiinla, s-a constituit de data recenta'
Trebu,ie subliniat faptul cd multe procese naturale san
rationale care au dus la c,onstituirea ei s-au desfaqurat
intr-o perioadd mai indelungatd, pina cind teoriile mo-
derne din matematicd Ei electronicd, din biologie qi fizio-
logie, din psihologie gi sociologie au permis funda:nen*
tarea unei qtiinle deosebit de importante.
Reuolufia ciberneticd are o influen{d de mari pro-
porlii in toate domeniile cunoaqierii, in c^oncepliile filo-
2ofice, in domeni,ile soc,iale qi umanistice. Intregul sistenr
al producfiei materiale se indre,aptd citre folosirea n-re-
todelor cibernetice de organizare gi conducere a proce-
selor tehnologice Ei economice. Aceasta va adttce dupa
sine o valorificare mult mai completa 9i eficientd a re-
surselor naturale, realizarea unor materiale sintetice cll
mare caracter utilitar, creEterea producliei de masd, a
productivitalii muncii qi a eficienlei economice.
Cibernetica, qtiinla informaliei gi a prelucrdrii sale,
a comunicirilor qi comenzilor automate, ele'ctronice la
magini sau neuronice Ia fiin{e, prelucrate electronic pe
baza alg,oritmilor din logica n-ratematicd sau de creierul
uman prin gindirea dialectica, deschide cdi noi ale cer-
cetdrii qtiinfifice in studierea mecanismului transm siei
electroni,ce sau neuronice, ale inregistrdrii gi prelucrarii
informafiei, cu diferen!.ele specifice unor mecanisme ne-
insuflelite Ei fiinlelor vii.
1e E. Nicolau, C. Bdliceanr.r. Elentente de neuror:iberneticd,
Br.rcureqti, Editura stiintili<:d, 1967, p. 6.
241
ITtrVOLUTIA TN $TIINTELtr UN{ANISTICE
Din deceniul ai qaselea al secolului nostru a apdrut
rtn numdr deosebit de mare de lucrdri in domeniul gtiin-
lelor umanistice, indeosebi in psihologie, in etnografie Ei
antropologie, in lingvistica gi esteticd.
Psihologia a cunoscut trei mari direclii de dezvoltare :
psihoterapia, psih,ologia copilului gi psihologia sociald.
Cea mai controversata ramurd este psihoterapia, in
care un loc de seamd il are psihanaliza. Nici un a1t curent
sau direclie de cercetare din psihologie nu a contribuit
atit de mult Ia cunoaEterea psihismului uman ca psiha-
naliza. aplica{iile ei fiind de prima importan{d. Criticile
se adreseazl, in special caracterului neexperimental aI
1:sihanalizei.
Psihanaliza, fondata ca Etiinld de Fleud, Ei-a cdpatat
o soiidd b.aza qtiin{ifica, deqi in acest domeniu numeroqi
pseudofreudieni au denaturat fondul giiinlific al psiha-
nalizei, a$a cum a fost gindita de intemeietorul ei. Dis-
cruliile in jurul acestei Etiinle, de o valoare deosebitd
lrentru normalizarea vie{ii umane individuale, au dus in
llnal la rezultate practice evidente, care au demonstrat
importanla acestei qtiin[e.
De asemenea, in psihologie au apdrut numeroase ra-
muri noi de o importanld deosebita. Cunoscutul psiholog
.Iean Piaget a pus temeinice baze ;tiinfifice in ramura
psihologiei copilului, a cdrui importanld nu poate scdpa
nimdnui. Aceastd temd are o foarte mare valoare peda-
qogica, sociala Ei, in general, umand. $tiin{a cu un vast
caracter practic, psihologia copilului constituie obiectul
ttnor mari cercetdri qi Iucrari Etiinfifice in continuare.
Psih,ologia muncii, care se referd indeosebi la munca
din industrie in condiliile dezvoltdrii ma'r'ii industrii Ei
:rutomatizdrii, a organizdrii muncii Ia fiecare loc in parte,
care sd asigure, pe lingd condiliile fizice corespunzdtoare.
qi condi{iile psi'hice aut'omatizarea, mecanizarea, lucrul
ire b,andd, lucrul pe - trei schimburi ridicd probleme
rroi pentru a asigura integritatea fizicd - qi psihica a mlrn-
citorului. Acest subiect, cu o largd dimensiune umana,
:rtr:age aten{ia din ce in ce mai mult oamenilor de gtiin{a
rlin domeniul psihologiei.
Psihologia sociald. a fost serios impulsionatd de de'z-
r-i.rltarea economiei rnondiale, de schimbdril,e lapide im-
rruse cle Etiin{a gi tehnica, omul fiind pus in situa{ia de
205
a se adapta unor condilii noi la intervale scnrte de timp.
ln domeniul problematicii despre om. a cunoaqterii .si
transformdrii 1ui sociale s-a conturat antropologia filo-
zolic6,, ca o disciplina a qtilnlelor filozofice. ln lucrare;r
Atttropologia filozoJicit, elaboratA de C. I. Gulian, se fun*
clamenteaza pozitia marxista in teorio despre om, a,,omLl-
lui tctal((, cum spunea Nlarx.
C. I. Gulian contureaza astfel obiectul acestei disci-
pline : ,,,Antropologia filozofica reprezintd o r,iziune despre
om qi, ca orice viziune sau concep{ie despre lume si socie-
tate, e,ste patrunsd de ideologie, de expresia necesitalilor
social-politice qi etir-:e ale unei clase sau societa{i. Antro-
pologia filozofica r,rea s;i fie cunoct;terea omtilui in ue-
derea tnodeld"rii l,tLi" 20. Gulian isi propune qi reu;egte
.-sd reliefeze cu maximA pregnanla rolul- primordial pe - individul capdta mijloaceie care ii dau posibilitatea unei
care il ocupa omul in filozofia marxisti(( 2r. Antropologirt
filozoJicd marristd iqi propune sd cerceteze omul pe plan
orttic qi a:riolo91ic, adicd cunoaqterea omului Ei transfor-
marea persoanei in personalitate in cadrul larg social"
ExistA o unitate dialectica inlre om-ittdi--id ;i om-colec-
tiuitate, qi in ,acest cadru al luptei qi unitSlii contrariilor
indiuid-colectit;itate se formeaza omul intreg, rezultatul
marilor transf ormdri sociale. se formeaza omuL soctal"
In Teze despre Feuerbach, Karl Marx subliniazd faptul
ca ,,te'oria materialista care afirma cd oamenii sint pro-
dusul imprejurariior ;i al educa{iei si ci. prin urmare.
oamenii se schimba datoriti unor impreiurari noi qi unei
educalii noi uita cd gi impreiurdrile sint schimbate de
oameni qi ca educatorul insuqi trebuie sa fie educatoo22"
Cunoagterea qi modelarea omului din punct de r-edere
ontic gi axiologic, ca produs al imprejurdrilor gi educa-
!iei. constituie baza transformdrilor sociale prin practicn
reuol.ulrionard. In teze se fac releriri subliniate Ia gtndireo
o me ne as c(t, 7a pr actica ome rt e a s c it, la s o ci et at e a ome ne s cd.
(L
Marx aratA in teza 6 cd ,,esen!a umanA nu este o abstraclie
inerentd individului izolat. In realitatea ei, ea este an-
samblul relaliilor sociale" 23.
20
C. L Gulian. Antropctlogia filozolicd, Buculesti. Editur..l
p'rlitica. 1972. p.6,
21 Op. cit., p. B.
22 K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 3, Bucuresti, Editur'ir
politica, 19t62. ed. a II-a-, p. 5-6.
2s Op. cit., p. 6.
206
In ld.eologia germand, K. Marx ;i F. Engels aratd ci
lilozofia materialistd pleacd de la oamenii uti, de la oc-
rnenii actiui, porneEte de la prem'tsele reale pe care nu
Ic parasegte niciodata in intreaga lor operS' pina la
-
sl'irsitul vie!ii. 1n filozofia materialistd marxistA, ,'pre-
rnisele sale sint oamenii, considera{i nu intr-o izolare qi
imobilitate imaginard, ci in procesul lor real de dezvol-
lare. care poate fi observat pe cale empiricd Ei are loc
in conditii determinate" 24.
Procesul real de dezvoltare are caracter sociai. Omrtl
rtltstract, omul izolat de colectivitate nu are nimic comun
ctt esenla urnand., care poate fi reprezentata atit prin
individ. personalitate, cit Ei prin colectivitate, societate.
I\{arx qi Engels ar-atd ca ..num'ai in cadrul colectivita{il
dezvoltari multilaterale a aptitudinilor sale ; prin urlnare,
nurnai in cadrul colectivitalii devine posibila libertatea
personald(( 25. Aceasta este problematica rnarxista despre
on1, care a devenit obiec'tul acestei noi discipline filozo-
lice. antropologia filozoficS.
1n teoria mult discutata a personalitdlil, antropologia
filozofica, arata Gulian, ,,evidenliaza iaraEi latura sociald.
obiectivd a personalitAlii, in care psihologia cedeazA ario-
Ioqiei, conceputa nu numai ca sociol'ogie a ualorilor, ci
qi ca teorie a personalitalii, cu capacitalile ei- de libertate,
opliune gi crealie gi ca rasplata obiectivariiuo26. Personali-
tatea se poate forma qi dezrrolta numai in contextul in-
divid-social, in ace,asta unitate dialecticd de esenla uman6'
societatea.
ln deceniul a1 qaselea si al qaptelea din secolul nostru,
Claude Levi-strauss a pus bazele qtiinlifice ale metodelor
structurale de analizd in domeniul etnografiei, etnologiei
;i antrop,ologiei. In Anth'ropologie strucLurale, Strauss
clefineqte fiecare din aceste discipline gtiinlifice, conside-
lindu-le ramuri ale gtiinlelor social.e. Astfel ,'etnografia
consta in observarea qi analiza grupurilor umane con-
siderate in particularitatea Ior (adeseori a1ese, pentru
raliuni teoretice gi practice. dar care nu lin deloc de na-
tura cercetarii), gi vizind la restituirea, atit de fidel cit
este posibil, a vielii fiecdruia dintre ei ; in timp ce etno-
:4 Op. cit., p.27.
2:)
Op. cit., p. 7ti.
26
C. I. Gulian, op. cit., p. 278.
207
iogia utilizeazd de o maniera comparativd (qi in scopuri
care trebuie sa le determinAm mai departe) documentele
prezentate de- etnografie,, 27. Cu priviie la antropologie,
Strauss o subdivide in antropologib sociatd. qi antr6poligie
cultural,d., definindu-le obiectul astfel :
,,Antropologia Io_
ciald se consacrd mai degraba studiului institutiilor con-
siderate ca sisteme de reprezentare, iar antrorpologia cul-
turald studiului tehnicilor considerate ca tehnici ale ,,'ietii
28.
sociale((
Studiind la fala locului viala populatiilor care mai
trdiesc in stare primitiva. in mare mdsurd a celor care
sint izolate, parlial sau total de restul lumii, Strauss isi
aduce o prelioasa contribulie la analiza concretd in aceste
dor-ienii ale gtiin{e1or umanistice.
Strauss arata cd in larile anglo-saxone antropologia
se consacrd cunoaSterii globale a omtLlui, in toata extin-
derea geografica Ei istoricd, de la hominide la rasele mo*
derne, de la triburile melanesiene Ia oragele moderne.
El considera insa cd .,etnografia, etnologia qi antropologia
nu constituie trei discipline diferite sau trei concep!ii
ciiferite ale aceloraqi studii. Sint, de fapt, trei etape sau
trei momente ale aceleiaEi cer,cetdri, gi preferinla pentr-tr
unul sau altul din aceqti termeni exprimd numai o aten-
lie predominantd indreptata spre un tip de cercetare,
care n-ar fi niciodata exciusiva fald de celelalte doud( 2e.
Totugi, sint trei discipline de-sine-stdtdtoare. strins le-
gate intre ele, cu un volum de probleme si lucriri con-
siderabil, care vor da in timp numeroase concluzii cri
privire la dezrroltarea omului ;i a societalii, de la formele
primitive la cele mai civilizate.
O mare dezvoltare au cunoscut in aceasta epocd stu-
diile cu privire la o noua Etiinfa umanistica. Iing.u-istictt,
care a apdrut odata cu publicarea, in 1916. de cdtre Fer-
dinand de Laussure, a lucrdrii Cours de Linguistique ge-
n6rale, folosind ca metoda de cercetare analiza sincronicd..
Introducerea mai recent a metodelor structuraiiste de cer-
cetare in lingvisticd s-a bazat inainte de toate pe analiza
sincronicd. A. Nlartinet considerd ca ,,Iingr;istica este st';-
rliul stiinlific al limbajului uman" 30. Cunoscutul lingvist
;,r'nerican Noam Chomsky considerA cd ,,noliunea cen-
1r'ald a teoriei lingvistice este aceea a *nivelului lingvis-
lic-. Un nivel lingvistic ca cel aI fonologiei, morfologiei
..iru sintagmaticii este, in esentd, un ansamblu de meca-
rrisme deJcriptive valabile pentru construclia gramaticii ;
r'tr constituie o oarecare metodd de reprezentare a enun-
qiirilort( 31.
Ce este limba ? Chomsky o defineqte astfel : ,,De acuttr
inainte noi numim *1imb6o un ansamblu (finit sau in-
finit) de fraze, fiecare dintre e1e fiind de lungime finitd
si compusa dintr-un ansamblu finit de elemente' Toate
iimbile'nalionale, sub forma 1or scrisd sau vorbit5, res-
;;;d i" aceastd definilie,finit Plnt1u cd fiecare limbd nafio-
ilald comportA un numbr de fenomene (sau de litere
,hn- attanetul sdu) qi fiecare fraza poate fi reprezentata
ca o suitd finita a acestcr fenomene (sau litere), cu toate
32. pll punct de vedere
cd numdrul frazelor este infinitct
structr-rra], ace,astd clefinilie corespunde neindoielnic. Limba
este insS o categorie istorica, carae are o dezvoltare dialec-
tic5, mai intii in procesul muncii, ca ulterior sa se ldr-
geasca odatd cu actit'itetil" din domeniul spiritual' Din
icest punct de vedere, A1. Graur, referindu-se la originea
limbii, scrie : ..Spunem cd limba a apdrut in procesui
irruncii, din nevoia pe care au simlit-o oamenii de a co-
munica intre ei. NIai spunem ca a aparut odata cu gin*
direa, limba fiind necesara pentru a comunica gindurile'
iar gindurile neputind fi formulate fdrd cuvinte, deci
fArd lim'ba" 33. ,Nu putem comunioa nirnic semenilor
noqtri scrie Al. Graur -_ fara a avea un aparat de
semne,- qi ceie mai economice semne s-au dovedit a fi
cele sonorett, ian ,,cind gindirea a devenit mai capabila
cle abstraclizare, s-a creat qi material.ul sonor, care si
r-narcheze mai sirnplu dif eritele categcrii care se f or-
nteaz6" 34.
30 A. Martinet. El1nzents d,e linguistique generale, Paris, Ed.
-{,. CoIlin, 1969, p. 6.
31 N. Chomskl'. Slrucf?res sgntat:iques, P:rris, Ed. Seuil, 1969,

:7 C. Levi-Strauss. i).13.
, nlhropologie structurale, paris, Ed. plcn, 32 O1t. t:it., p. 7'c.
1971. p.4. 33 ,A1. Graur. Linguistica pe in[elesul tttturrtr, Br-rcr-rre;ti,
:8 Op. cit., p. B. !,ditura enciclopedicA romAnd, 1'97'2, p. 13.
2s Ap. c.it., p. 3E8-389. 3a Op. cit., p. 25*2,6.

208 209
 Lingvistica. ca stiintA, s-a dovedit o sursa de analiza
stt'ucturala a unor importante fenomene umane.
Lucrarile de esteticd, precun si analiza marxista in
acest domeniu, datorate in prit-nul rind iui Georgy Lukacs
;i Lucien Goldrnann, au fost din ce in ce mai numeroase.
Intloducerea rnetodelor structuraliste de analiza in este-
ticA, indeosebi de cdtre filozoful francez de origine romAna
L. Goldmann. au deschis cAile unor cercetari intr-un
domeniu in care un anismul iqi sDr.ine cur.intr-il clil ;llir.
Sublinlind faptul cd ;tiinla esteticii este o componentd.
a gindirii si ','ie{ii sociale, l,ovardqul Nicolae CeauEescn,
in mesaiul adresat celui de-al VII-lea Congres interna-
lional cle estetica, care s-a linut la Bucuregti in august
1972. arirta:,,Estctica constillrie. clesigur, generalizarea
expelienlei Lln-rane in crre'atia artistica. dar in epoca lrio-
derra ea nll poate avea ca obiecl numai opera indil.i-
duald. ci in rno necesar isi lArgeste tot mai mult sfera
de cuprindere, aria de pre,ocupari, in raport cu noile
cerinie ale existenlei sociale(6 35. Fiind in acelagi timp
oper(t indiuidual,d. gi operd sociald., prin reflectarea fra-
mintarilor individuale in cadrul social al existenlei, este-
tica, ca expresie ar'tistica a eristen{ei umane, este qi o
necesitate a condiliei l.Lma.ne. N{arile epoci de progrese
revolu{ionare au fost inso{ite qi de manifestari de am.-
ploare in arta gi literatura.
Bazele Etiinfifice ale esteticii marxiste au fost puse
de Georgy Lukacs in numeroase iticriri publicate. 1n
Balzac et Le realisme franqais, el subliniaza faptul ca
marxismul nu este o colecfie de re{ete, ci, pe de o parte,
este ,,punerea in eviden{a a caii evoluliei istorice,,, iar
pe cie alti parte este ,,o teorie a istoriei care sta pe
f undamente solide, avind drept baza o inlelegere gi o
analizd a istoriei care variiiza cu supiele. Aceasta (apa-
renta) dualitate, care constituie de fapt unitatea filozofiei
materialiste, este, de asemenea, in acelagi timp, firui
conducdtor pentru estetica marxista $i teoria marxista
a literaturii6( 36.
35
Nicolae Ceausesc'u. Romonia pe tlrumul construirii :tocietiitii
socialiste multilaterat dezxoltq.te, v.\l 7, Buc:ureqti, Editura poii-
tic5. 197ii. p 016.
36
G. Lr-rkacs. Bqlzac et Ie rAalisnte f ranq'ais, Paris, Ed. l\{as,
pero,1973, p.7.
2r0
Pentru Lukacs marxismul este un ghid nu numai in
r t'r,oiutia proletara. dar Ei in revolulia esteticii' un gh,id
rtt lupta id.eotogicd pentru o transJorma omTLL in tot&Ii-
toLe& sa. Din aceste motive Lukacs considera ca resl'ismuL
tnLtentic trebuie sa priveasca omul in cadrul dinarnicii
rlczvoltarii sale inclividuale Ei sociale, sub tc'ate aspectele
rrranifestarilor sale psihice qi spirituale. Dar nu numai
rrtit. ,,Reprezentar-ea artisticd adecvata a omului integral
,'ste chestiunea esteticA centraia a realismLllui. Insa apli-
i'alia consecventa clin punct de vedere estetic depdqeqte,
la in toatd filozofia artei aprolundate. simpla estetica:
principiul artei comportd, exact in marea sa p^uritate,
canttili de aspecte sbciale, morale Ei umanistice(( 37' Deci
nu o esteticd fbrmala. fara conlinut, in care omul dispare
intr-o belie de cuvinte, fird sens, oricit de inventive ar
li ele, ci reprezentarea omului in totalitatea sa, sub toate
i,spectele, in complexitatea sa psihica. spirituala,. c-Li frei-
n-rintarile sale indir''iduale, in cadrul general social, care
in final le cletermina, dacA nu in exclu'sivitate, il1 cea
tr-tai mare n-rasurd.
O ampla analiza a c'urentclor in estetica moderna a
lost realizata de Lucictr Goldmann, car-e a introdus metoda
.structriroiismultti genetic in analiza operelor literat'e in-
cleosebi. El considLrA ca opera lui Lukacs in domeniul
cstetic gi introducerea strucfuralismului genetic ca. metoda
gtiintifica cle anaiiza reprezinLd o aclel)dratd cotiturd tn
.sociotogia literord. Analizind principiilc. fundamentale aLe
structu"ralismului aplicat La clespre om in g.eneral
literari in 'stiinlele
Goldmann considera -ca
;i li ,riti"" purtictilar.
..structuralismul genetic pleaca de la ipoteza ca- ortce
comportament ui-uan este b in'cercare de a da un rdspurl's
semiiJicatiu la o situalie particulara ;i tinde, prin aceasta'
chiar sa creeze un echiiibl'u intre38'.subiectul acliunii qi
obiectul ei, lume,a inconjuratoaret( GoLdmann distinge
trei curente care se manifesta in subiect,l gindirii qi ac-
1.ir-rnii. Cel empirist, ralionalist qi lenomenologic, cat'e iire'
clrept subiect in mod exclusiv ind'iuidul , alt curent' cel
r.omantic, in care col,ectiuitateo este singur-ul subiect_ real
si autentic, Ei a1 treilea, al gindir-ii dialectice hegeliene
si in special tllarxiste, care admite ,,cA colectivitate;r este
37 Op. cif., p. 10.
38 L. Goldmann. Socirtlogia literaturii, Bucr'rrefti, Editura po-
liticA, 1972. p. 16t).
211
 subiect real, fara insa a uita ca aceastA colectivitate nu
este nimic altceva decit o relea complexa de rela{ii inter_
indir.iduale gi ca deci trebuie intotdeauna precizaia struc_
tura acestei r-elele Ei locul particuiar pe cbre il ocupa in
ea indivizii care apar in rnod manif"it ca subiecfi, daca
nu, ultinrii, cel pulin imedia{i, ai conrportarii studiate,, 3e.
Subiectul r'ea1 este o impletire intre individual gi colectir,.
personalitate- Ei societate, care se infiuen{eaza in mod
teciproc si face ca acliunea sd. reflecte realitdli indivi_
duale qi sociale. trstetica este ridicata astfel J.a rangui de
Etiirrta. pe linga faptul de a fi arta.
- Dind expresie protestului impotrir,'a star.ilor rezultate
din rlon-rinarea capitalismului monopolist de stat norci_
american, Herbert l\{arcuse face in -Contre-rduohLtion et
re'-uolt.e un amph-r rechizitoriu Ia adresa capitalismului,
care institulioneaza contrarevolulia in toate iondiliite in
care revolulia proletard sau democrat-populala i;i cro_
ie;te drumul spre victorie. Arta este air-ect influentata
de aceste stdri sociale : ,,Tensiunea dintre artd si ,u",il"-
lie pare de netrecut. Nu'poate arta insagi, in practicd, sa
schimbe realitatea, Ei n-ar putea sd se supuna -exigenfelor
concrete ale revoluliei fdrd sd se renege. Insa ei poate
trage, Ei trage de fapt inspiralia sa, chiar forma sa^. din
miEcare-a revolufionard predominantd, caci rer-olufia facc
parte din substan{a artei. Substanta istorica a artei se
afirma in orice mod de alienare. ea exclude ca, recucerinJ
azi forma estetica, n,ar putea insemna nici intr_un caz,
renaEterea clasicisrnului, romantisn-[rlr-ri sau orice forma
traditionala,. 40.
In aceste cdutari ale artei apar cul.ente. manifestari
dintle cele mai indrizne{e sat chial bizare. Ret olta
cercurilor interlectuale de stinga alimenteazd uneori fan,
tezia dincolo de expresia estetica legatd de re,alitatile
sociale. ,,Literatura rradicali scrie Nlarcuse _, care
se exprimd informativ asupra-unui mod direct mai mult
sau mai pulin spontan, prevede con[iuutul sdu politic, in
acelaEi timp forma estetica( 41. Conti.ar acestor curente
sint operele ce aratd expresia realitatii sociaie revolu_
{ionare. Arta esle politica. chiar in absen{a unui conlinut
:\e
ap. cit.. yt, lT0.
H. Marcuse. Cantrp-r6.1.olttlion et ret:rtlte, paris, Ed.
a()
Se,-ril,
1{}7Ii.1l.14ti.
a1 Op. c:i|., yt.
117.
212
r,'nrijlocit politic, aga cum sint opelele lr-ri Brecht, in
, ;rrc. arta se iutegreazd in re\:olu!ie, in forme estetice
, it inalta valo,are. Pentru Nlarcuse arta este indisolubil
lr'gata de revolulia sociald : ..Forma esteticA va continua
,r se modifice pe mAsurd ce practica politica va reuSi
',iu-l va eEua in constructi,a unei societdli nai bune'(42.
liidicindu-se impotriva barbariei, care se cere abolitd
rrrpreund cu sistemul social care o genereazd, in ,spela
, :rpitalismul cu toate formele sale rnorbide qi in arta,
.\larcuse conclude: .,So'alta artei rlmine iegata dc aceea
ir l evolutiei" 43.
O contribulie deosebitd a avut-o la noi, in estetica,
'l'rrdor Vianu. Referindu-se Ia semnificatia filozofica a
;rrtei, '-f. Vianu considera cd ,,intregul proces a1 lumii se
:.ilegte catre perfecliunea artei, de care se apropie din
< ind in cind fara sd putem spune cd o atinge cu plindtate
r reodatd. Semnificalia filoz;ofica a artei consta in faptul
rlt'a reprezenta de pe acum, in form'ele ei proprii, pre-
liguralia lintei generale cdtre care se sileqte intregul uni*
\ ('r's, cLr reuqite deocamclata parliale qi instabile" aa.
lntr-o culegere de lucrdri, publicata suLr genericul
Iistetica Jilozoficd si stiin{ele artei, filozofi, esteticieni,
t ritici de artd romani expun p5rerile cu privire la obiec-
lrrl esteticii ca Etiin{5. ln final. Marcel Breazu considerd
lii ,,precizarea obiectuiui estetlcii -- legat cle in!'elegerea,
1.,e de o parte, a r.alorii in genere (ca rela{ie obiect-su-
lriecit) qi, p'e de alta parte, a \ralorii estetice (ca act axio-
logic apt de dezvoltdri in[inite, antrenind in actul de
r alorizare omul total) este menit5 sd dea disciplinei
-
noastre conturari n-t,ai precisett 4S. Estetica marxistd exa-
mineaz.d de pe bazele gtiinlifice ale gindirii dialectice
onticul qi axiologicul clin opera de artd, relalia subiect-
,rbiect prin prisma relaliei individ-colectivitate, in cadrul
Iarg social, in spiritul revolulionar al t'remurilor in care
'o desfd;oara ac{iunea.cum se reaTizeazi' progresul i'n artd,
Ex,aminind modul
Ion P,ascadi subliniazd : ..Imp'rejurarile sociale pot favo-
: iza inflorirea talentelor, manifestarea genialiti{ii artis-
a2 Op. cit., p. 152.
a3 Op. cit., p. 152.
44 T. \iianu. Filozofie si poezie, Bucure;ti, Editura enciclo-
,r'dicd romenA, 1971, p. 1,04.
a5 Estetica
JilozoJicd. ;i stinlele crtei, Bucuresii, Editura ;tiin*
;ir<i. 1972, p. 20.
2l?'
tice, dar nu le creeazir. dultd cunt modificarea acestora
nu este urmata de o ofilire a individualitatilor artistice(( 46.
Epoca sociala a rel.olufiei cupt'inde o intreaga perioada
istoricS, qi in acest cadl'Ll trebr,iie examinat progresul in
arta generat c1e luptele sociale re\-olulionare. De aceea
progresul social trebuie considerrlt ca f undamental in
progresul in arta, cleoarece progresu} social. cum subli-
niaza Pascadi. nu este numai progres economic sau politic,
ci si in toate domc'niil': culturii 1i cir-iiizaliei. Rela{ia
ciintre structura materiaia a societa{ii qi suprastructura
spiritual5 este determinantd, reciproci. ceea ce face
progresul social cLr intreaga sa bazd matei'iala si spiritualii
ca
sa se infiuen!eze contir-iun, sa deterinine progresul.
Numer-oase lucrairi carc allar in domeninl esteticii pr:n
qi ploblema clizei in esteticai. aga curn se pun qi proble-
mele crizei in fizica. In momcntr-rl cincl apar elemente
noi. metode 9i interpretari care lcr.olutioneazi qtiin{il.
,,estetic,a se allA intr-aderrar la rAscruce, dar nu in sensul
cA este in inrpas. ci ca in fala ei se cleschicl numeroase
drumuri" 47. Ac-.ste dlumuri trebuie sa fie cautate. des-
coperile. cercetate in mod Etiin{ific. Estetica joaca acest
roi pentru arta.
REVOLUTIA SOCIALISTA
$I STIINT'ELE SCCIALtr
\ Revolu{ia socialista inti-un r-Lumdr importilnt de
!5ri,
rer,olutia socialit. dc o loarte lnal'c divelsitnte in tarile
care au scuturilt jugul coloitialisl'nirlui. r'e.,'olLl!ia in ;tiinla
qi tclrnicii au creat o bazi loarte l:u'ga penlru cercetarea
din domeniul qtiin{elor sociale. Ala cum releva Valter
Roman in articolui citat, ,rne-am obisnuit sa vorbim
despre re,,'olutia soc,iaLa, clar nu qi despre revol.ulia din
domeniul qtiinlelor sociale((. Dupd parerea sa, degi exlstd
condiliile obiective pentru o revolulie in domeniul Etiin-
{eior sociale, in acest domeniu s-a constatat o rdminere in
urma in raport cu toate celelalte ramuri ale Etiinlei.
$tiinla sociald:, remarca V. Roman, poate Ei trebuie si
exercite o influenlA tot mai accentuati asupra dezvoltarii
accelerate a progresului tehnico-qtiin!ific, participind Ia
46 I. Pascadi. Estetica intre stiinfd. ;i artd, Bucuresti, Editura
Albatrrs,1971, p.16C.
a7 Op. cit., p. 303.
214
iil('gerea direcliilor mai importante ale" dezvoitarii Etiin-
tt'i."la fel cum ;tiinlele naturii au in'rplicalii asupra dez-
i oltdlii sociale.
FarA indoi,ala cd in aceasta epoca, in domeniul qtiin-
lclor sociale au aparut numeroase lucrari de foarte mare
valoare. Ele insd nu :tnalizeaza in suficienta masura fe-
ilomenele noi din societatea contemporana, nu indicd
tlc.cit in sl'aba n-rasura cAiie dezvoltaril sociale pe baza
unor previziuni riguros gtiin!ifice.
Revolulia socialista din 14 lari ale lumii ridicA nu-
lneroase probleme. unele speclfice fiecar-ei liri in parte,
altele cu caractel general, care merita sa fie obiectui
unor analize qtiintifice profunde, avind implicalii deose-
bite asupra dezvoltarii tariior socialiste 9i a .influenlei
socialismului in 1ume. Au aparut numeroase lucrdri ir-l
acest domeniu, dar acestea nu raspund decit in parte la
variatele probleme ale dezvoltarii in condi!iile socialis-
mului. ale inaintarii catre comunism.
Lir Congresul al XI-Iea al P.C.R. s-a acloptat Pro-qrant'tLl
particlului'tomunist Rotndn (.arta JundantertLclld ideo-
-
lctgiciL, tec,treLicd ;i pot'ittcd a partidultli, prog,ramul Jdu-.
riiii societd{ii socialiste muLiilateral dezuoltate ,si al
inaintdrii patriei noastre spre comunism.
Succese]eobtinuteindesfagur]r-earevolulieisocialiste
clin tirra noastrd au deschis caile pentru elaborarea stra-
tegiei glenerale Ei orientdrile tactice, care sa orienteze
ir-,iteagl activitaie a partidului in viitoarc'le decenii in
laurilea Progratnultti.
\n ,aporlul C.C. aI P.C.R' Io CongresuL aI Xl-LecL ctl
prrriidulrii, tovaldgr-rl Nicolae CeauEescu subliniazi nece-
-.itot"u elabordrii unei cotrceplii teoretice ;i politice uni-
tiie,- care sa ghideze activitatea partidului in r,iitoar-ele
etape ale dezvdltarii socialiste qi comuniste a tarii noastre'
principiile de baza
,Frlogtu-ul fundamenteaza Etiinlific dez'oltate,
ca laza
ot" io"i"talii socialiste multilateral
superioarA a socialismului, in procesul trecerii treptate
a8. aratA tov'araqul Nic'olae Ceau;escu'
,pi"
"o-"nism((
Printr-o viziune stiintifica a epocii revolulionare Viitoare
clin lara norastra. in raport se arati : ""'frer:erea de la so-
r.ietatea socialista multilateral dezrroltata spre cotnunism
a8 Nlcolae Ceausesc,u. Rontania pe drumul construirti socte-
tagii socialiste multilaleral dezr^oltate, vo1. 11, Bucuresti, Editura
politica, 1975, p. 10,1.
2llt
se va realiza in cadrul unui proces dialectic unitar, prin
acliune,a congtientd a maselor populare pentru inlaturarea
vechiului, a ceea ce nu mai cor-espund,e noilor forfe de
produ,c!ie, prin aplicarea cuceririlor gtiinlei qi tehnicii
inaintate, prin perfeclionarea noilor relalii sociale, prin
transformarea rer,olulionard a societdlii(( a9. In aceste
procese r,evolulionare, care cresc in complexitate, cregte
gi rolul partidului comunist, care va conduce intregul
pio,ces revolulionar al dezvoltdrii societd{ii socialiste spre
comunism.
I-.regatura dialecticd intre procesele revolulionare in-
terne gi dezvoltarea revolulionara in intreaga lume con-
stituie o baza fundamentala a strategiei qi tacticii revo-
lulionare stabilite prin Programul Partidului Comunist
Romdn.
Rolul qtiinlelor sociale nu se limiteazd numai la o
analiz6, t'eoreticd qi generalizare teoretica, ci qi 1a p,ractica
dezvoltdrii sociale, pe b,aza principiilor rrraterialismului
dialectic gi istoric. TovardEul Nic,olae CeauEescu subli-
:niazl,: ,,Se impune, de asemenea, sd se studieze gi sd se
ia mdsuri pentru o mai buna organizare a activita{ii in
domeniul Etiinlelor sociale, pentru inldtu'rarea fdrimifarii
forleior d,e cercetare, asigurarea unei indrumari Ei orien-
tdri unitare spne problematioa fund,amentalA a vielii
sociale, a gindirii contemporane, in vederea sporirii con-
tribuliei qtiin{eLor sociale la aotivitatea generald a par-
tidului, Ia mersul inainte al societSlii no,astre" 50. Rolul
qtiinlelor sociale nu este numai gnoseologic sau episte-
mologic, ci ele au qi un rol in desfdEurarea revoluliei so-
ciale, in desdvirgirea ei.
Oamenii de Etiinla din domeniul gtiinlelor sociale din
lara noastr6, ca qi din toate !5rile socialiste, pornind de la
principiile fund,amentale ale materialismului dialectic Ei
m,aterialismului istoric, au dratoria sd elaboreze cercetdri
in acest domeniu, publicarea unor lucrdri can'e sa trateze
pe larg realizdrile, generalizar.ea teoretica gi practicd a
celor mai importante legitdli rezultate din practica con-
strucliei socialiste din f.i'ecare lard in parte, descifrarea
cailor care duc spre comunism, a marilor probleme care
se ridicd in acest domeniu in tarile socialiste.
ae op. cit., p. 102.
50 Nicolae Ceau,gescu, op. cit., vol. 4, p. 32'4.
216
Framintarile sociale din larile capitaliste dezvoltate
ccr o analizd p,rofunda pentru a descoperi caile care vor
;rduce victoria clasei muncitoare, cregterea influcnlei par-
tidelor comuniste in rindurile o,amenilor muncii. In cea
rnai puternicd lard a capitralismului monopolist de stat
Sta,trele Unite lucrdrile apar'.rte in domeniul qtiin-
-lelor economice, politice,
- diplornatice qi militare sint nu-
nleroase gi to,ate incearcd sd justifice Ei sa menlina modul
cle viald american, baza sociald a capitalismului mono-
lrlist de stat. Printre cele mai remarcabile se nulrrdrd
Iucrdrile despre noul stat industrial' gi era bel;ugului ale
cconomistului americ,an J. K. Galbraith, care, fdrd in-
cioi,ala, au o importantd valoare qtiinlificd, analizeazl cdile
dezvoltdrii oapitalismului arnerican, fdrd insa sa rezolve
marea problemd Ei contradicliile de mari proporlii care
frAmintd societatea americand contemporand. Lucrdrile
lui W. W. Rostow despre societatea de consum qi era
consumului de masd sint incercdri de a prosldvi capita-
Lismul monopolist de stat american, fdrd insa sa poata
raspnnde Ia solulion.area marilor probleme care framlntd
aceastd !ar6. Aceste solulii nu se vor gdsi plecind de la
bazele capitalismului rnonopolist.
Numeroase alte lucrari despre stutul industrial, altele
cu caracter de prognczd, ca statul postindustrial, nu fac
decit sd reia aceeaqi tema a economigtilor americani in
c6utarea unor solulii in condi\iile capitalismului caduc,
ceea ce face 'ca orice fel de asemenea incercdri sa fie
sortite eEecului. llerbert Marcuse expune clar aceasti
situalie : ,rExtinderea explo,atarii 1a o parte importantd
a populaliei, insolitd de un inalt nivel de viald, aoeasta
esie iealitatea car,e se ascunde in spatele faladei societd{Li
de consum,' aceastd realitat,e este forla unificato'are care
asimiloazd, pe spatele indivizilor, clase considerabil di-
ferite qi opuse al,e populatiei afl'ate in pdtura de -jos" 51.
Contradictiile epocii capit,alismului monopolist de stat
s-au ,ascutit in aga mdsurd, incit num,ai disparilia sa
completa Ie mai porate soluliona. Acesta este ajunul unor
inari transformari sociale gi politice.
Dintre aoeste probleme trebuie cunoscut faptul c5'
in pofida dezvoltdrii dinam,ice a economiei americane Ei
a succeselor ob{inute de aoeasta, contradicliile dintre in-
51 H. Marcuse. Contre-r|tsolution et ret:olte, Paris, Ed. Seuil,
1973, p. 2t6-27.
2t7
su$ir€ra privat-capitalist-monopolistA gi procluc!ia cu ca-
racter s;ocial din ce in ce m;li puternica fac ca foarfecele
r-enitului nalional sd cunoascd rnari disproporlii. rnarea
masa a americanilor traind, aqa cum ar_r afirmat toti pre*
;edintii Statelor Unlte care all Llrn-;tt dupa al doilea lazboi
n'ronCial. sub nivelul minirn acceptat in aceasta tarA. De
.lsemene e. mentinerea popula{iei de culoare qi a celci
ba;tirra;e indiene intr-o situalie clc inferioritatc pror,oacit
retiolta generala a lumii. Faptul cir in condi!ii1e acestei
prosperitali a societalii c-le consum o rlal'e parte a pollu-
la{iei trdieqte in condi!ii mizere in rapolt cu condlliilc.
generale clc viali clin ac-astd tar5 arati imposibilitatea
solutioniilii c'ontr;rclic:{ic.i dintre exploalator-i qi exp}cata{i,
bogati si saraci. in conclitiilc capitalismr-rlui monopolist
cle stat.
Criza ecor-romir:ii qi linanciarii. lorna.iul cronic qi in-
flatia galopantA, cliza moncttu'ai, (al'c zcll'Llncir-ia periodic
de doui decenii intreg sistenrul monetilr capitalist. criza
1:etrolului qi a m.rteriilor prime miniere, criza alimentarii
cronica din tarile slab dezvoltate. adincire-a ccntradictiilol
dintre larile dezvoltate qi cele slab dezr,'ollate, lupta !a-
lilor din lumea a treia pentru a scutura dominalia eco-
nomica a neocolonialismului. fantastica curse a inarma-
lilor cu arme de toate genurile, dar in special cele ra-
cheto-nucleare, 'au luat mari proporlii in anii '70 qi se
reflecta in situa{ia din toate tarile capitali.ste.
Intr-egul siste.n-r econor.r'ric al capitr'li.smuhii moncpolist
cle slat a [acrrt obiect,rr] ttr.ror' I ucrari ale econorni5tilol
n-rarxisti. clar' prea pu!in s-arr explic:at anrrmite fcnoiuene
si indeosebi litn-rurile ir-ialtc rlc clczvoltare realizate 1n
ultimele decenii, cresterea Ionrte puternica a productivi*
tdlii muncii si a eficienlei economice a produc{iei mate-
riale in condiliile capitalismului nTonopolist cle stat.
ln tarile capitaliste dezvoltate. clasa nuncitoare duce
o luptA foar-te aprigA p,entru rer.endicari economice qi,
ln citeva 'din acest. !Ari. o )uptti acerbA in domeniul
politic. Analiza qtiinlifica profunda a acestor lupte sociale
qi politice ar permite sa se gaseascd caile pentru intensi-
ficarea lor', pentru rasturnarea sistemului social al capi-
taLismului monopolist de stat, care genereaza agresiunile.
exploratarea clasei muncitoare, a laranimii, a intelectuali-
ta!ii din lari1e proprii Ei dominarea economica in condi!ii
total inum,ane a numeroase lari din lumea a treia. incu*
rajind agresiunile qi comploturile.
218
Penomencle deosebit de acute ale recesluniior aqa
ru fost numite crizele economice dupd cel de-al-doilea
lizboi mondial - rid jca probleme deosebite, specilice
riccstei epoci. in care criza generala il capitalismultti s-a
rmpletit it-i o criza generali si permanenta in doineniul
rlonetar. InJla{ia sau sLagJlafio- s-au instalat cu caracter
io,ntinuu in lttmea capit.alului. Lucrarile care privcsc fe-
iromenerle crizei monetare sint numeroase, insa nici una
din ele nr,r se ridica 1a nivelul qtiin{ific corespunzator cale
rrr putea indica qi solulii. Printre economigtii americani
clin acest domc'niu, teoi'iile ;i soluliile lui Nt' Fricdmann
rr-r clo:l-reniul monet,ar s-alt doveclit farir posibilitatea de
a scoate din mi'"r'asmul infialici si a crlzel cle lichiditali
iarile capitaliste dezr-oltate. O anaLiza mai profunda -a
r:r'izei monetare. care in lond este efectul crizei generale
1,, c,apitalisrlr-rlui, ef,ectul n-rorbid al unei dezvoltiri eco-
r.nr.r,rice tipic capitalist-monopoli-ste, pe decall.iul pretu-
rilor int|e materiilc prime qi p|oduscle finite, ar- clczvah:i
situ,alia realti in aceit doneniu. 1n care $i contradic{iiie
intel-capitaliste sint deoscbit de puternice.
Luptele in domenir.tl monetal' s-au transfol'lnat treptat
in lup-te nu numai cu c;lt'actc'r' economic. dar qi politic
5i rre,iiitar. Dcvalorizat'ca lnonecl-'1ot' sar-t reevtlluarca Ior
all fost facr-tte intotcje-autrn ile spinarca rnaselor inunci-
toar-e Ei a consut-t-tatolilor. Soc:ietatca de consllm a ,pro-
ceciat fard mila impott'iva cousutllatorilor sai. salvind in-
terersele n-rat'elui capital bancar ;i industrial. specuiativ
in ultin-iul grad. M;isur-ile autiinllalionistc -;tzcazA in
1:rimul rind n-rasa mare a popula{iei trlttncitoarc' Sc cu-o
iroagte teoria ci in criza de lichiciitali, care a dus la
acutd cliza a dolarului, toate celelalte {ari capitaliste
dezvoltate nu au rdspuns apeiurilor disperate pe care
cercurile conducdtoare americane le-au lansat cdtre elc''
Ace;tia nu au iertat nicitld:ttd faptul ci nu s-au fdcut
concesiile. crare ar fi dus la sacrificii foal'te mari, pc care
le-au cerut cercur:ile conducitoare americane pentru a
irutea salva devalorizarea dolarului' In aceste conclilii a
i'ost dezlan{uita criza lesurse-lor energelice, care. fiind o
1>roblemi re,ala qi de mare iml:ortan!a pentru viitoml
omenirii, a fost transformata de S.U.A. intr-o ralare ca-
tacomba a monedelor {arilor capitaliste dezvoltate. care
alr ,s,:os astfel dolarul din marasmttl in care se gasea pe
spinare'a ceLorlalte tnonede capitaliste qi pe a larilor slab
clezrtoltate care aveau sau nu a\:eau depozite de doiari.
219

- ^.\ceasta enunlarre extrem de sumarA gi fara ltretenlii
de a cuprinde problemele din acest donteniu nu araie
c.lecit faptul cd sint necesare cercetdri qtiinlifice cle mar.e
profunzime pentru a dezt'ilui intreg mecanismul crizelor
economice si financiare contemporune, c,are se succed in
perioade foalte scurte in larile capit,aliste dezvoltate,
analiza ;tiinlificd a incercarilor capitalismului de a ie;i
din criza asculita cconomica ;i financiara.
De asemene,a, irrobleme foalte mari se ridicA in do-
meniul social si in larile in curs cl,e dezvoltare sau slab
clezr:oltate. Aceste !iri cauta cu toatc. puterile sa iasA
clin sitr-ratia de subdezrtoltare, sa creeze,acele condilii
economice ;i politice care sa asigure o baza economice
solida cu efecle in cregterea nivelului de trai.
Revolulia sociala cale s-a extins acum pe toate con-
tinentele lumii pune nu nurnai probleme prractice a1e
clilol pentru cucerirea puterii de catre clasa muncitoare
qi forlele pnogresiste ale fiecdrei naliuni in parte, dar
si nlrmeioase probleme sp'ecifice fiecdrei lAri in parte,
care trebuie si solulioneze dezvoltarea economicd qi so-
ciaiS in condiliile luptei impotriva impelialismului. colo-
nialismului gi neocolonialismului.
Revolulia in domeniul Etiinlelor- sor:iale va rdspunde
astfel pe deplin revoluliei sociale c,are se desfdEoard in
molrentul de fala in forrne foat'te variate in toate larile
lumii.
BAZEL!] TEOIiETIC]tr ALtr RIjVOLU'I'IEI
lN SrrrNTA
Ceea ce caracterizeazii rerrolulia in qtiinlele n,aturii
din epoca noastrA este cregterea neintilnita incA
-sociale
a activitalii din domeniul teoret,ic, aI cercetarii qtiin{ifice
bazate pe instrumentele matematice ca mijloc de a des-
coperi legile naturii nedescifrate inca. Criza Ei revolutia
in Etiin{a ,apar de multe ori nu numai d,in obserr'5ri sau
experimentdri, dar in special, cel pulin in ultima vreme,
ciin elaborarea noilor teorii. Thom,as S. Kuhn aratd in
lucrarea citata : ,,Admitem deci cd clizele sint o condilie
prealabila gi neces,ard apariliei unei noi teorii qi ne
intrebim acum cum reactioneazd oamenii cle stiintd in
220
52. Criza din f,izica, care a apdrLrt oCatd c'-t
;rr:ezenta 1or"
descoperirea domeniului cuantic inr,'izibil, s-a soluliona:
prin el,aborr&re,& uflor teorii revolulionare in mecanica si
i'irica cuanticd. Aceasta rdspunde qi concepliei lui Kuhn
cu privire Ia faptul ca ,,gasim o teorie ;tiinlifica mai bunA
ciecit precedentele nu numai pentru ca este un instru-
ment mai bun pentru a inconjura de jur impreiur qi a
rezoh'a enigmele, dar de asemenea pentru ci ele dau
intr*un sens o vedere mai exacti asupra ceea ce este
in realitate natura('53. Pentru a ramine in domeniul exem-
irlului dat mai sus, teoria cuantic5, corpuscular-ondula-
tcare, rdspundea tn'ai exact decit teoria punctelor mate-
riale din mecanica cl'asica pentru domeniul radialiilor qi
sr-tbatomic nou desc,operit. care a provocat crize in fizici
1a inceputul secolului al XX-Ie'a, qi s-a rezolvat printr-o
teorie ievolulionard, care a deschi,s noi 'cimpuri de expe-
l'imentdri qi supttnerea forlelor natttrii in interesele so-
cietAlii.
Te,oria grupeazd concepte fundamentale. coerente. care
explicA desfdqurarile logice a1e unor fenomene. tni;carea
ioi dialectica, dezvoltarea lor, in mdsura sa permita in
acelaEi timp previziuni, trecerea de la o stare structurala
qi fun,c{ionata ta alta. Teoria sti la kraza oricdrei qtiinle
moderne. Teori'a rezultata din elabor,area unor legi care
qttvern-eazd experiment5rile sau p'r'acticile, din obserr''area
fenomenelor naturii sau sociale gi din interpretarea lor
ir-r forinele cele mai generale posibile. Teoria are carac-
ter istoric, se dezvoltd Ei dispare pentru a face loc unei
teorii fie m'ai cuprinzdtoare (descoperirile noi latgesc
inereu sfera unei teorii), fie cd se afirmd pe o baza
5tiintificd noud, mai plauzibild. Teoria poate aparea - $i
exemplele sint deja numel'oase in zilele noastre
qi rezultat aI gindirii gtiinlifice, din ra{ionamente, tnate-
matice, din imaginarea unor experimente fizice, din de-
ca in teoria
ch-rclii logice, pe care apoi observarea
- din teoria re-
abaterii radialiilor de cimpul gravitalional
lativitatii generale a lui trinstein .- le confirmd, sau
expelimentarea ca in cazul teoriei ondulatoare-cor-
- a lLri Broglie
pusculare a materiei ilemonstreazli attten-
-
ticitatea ei.
5: Th. S. Kuhn. La structure cles retolutiorts scienfiJlquer;,
Palis, Ed. Flammalion, 1972. p. 99.
Op. cit., p. 212.
221
 Geniala clescoperire a lui Marx cu privire la evoiulia
orinduirilor sociale. rezultata din analiz-a stiintifica a dez-
t-oltarii istorice a societAlii umane. trecerea spre fol'rrele
slrperioare. de la capitalism la socialisltr 5i ccntunislr.
si-au gasit confirmarea in revolulii1e socialc din secoh.rl
"
al XX-lea ; este o afirn-r,r,re stralticitA a gindirii dialecticc'
ntarriste, gtiintificA in profunzimea sa, care a peruris o
nrer-iziune de in-rportanla uriaqa pentru umalritate, a inar-
rxat proletariatul. clas,a muncitoare, fortele sociale pro-
gresiste cu o teorie rer,olutionara in misura sa ghideze
plactica rel olutionara. caile catre realizarea formelol su-
perioare alc orinclr-ririi sociale.
Ginciirea dialecticri. metocla dialectlca de cercc.taie er
structr,rrilor si funcliilor'. pelinite elaborarea unor teorii
cit de cit plarrzibilc. pe carc i;r'act.ica sociala. experimen-
tarea. obser\:area, inregistrilrea si n'itisularea fenomenelor-
terestre sau cosaricc lc'confilinti. cliicti nri in tctaiitarte.
in acele elemente care vor constitui o noua bazd in
cerfeclionarea teoriei, in dezrroltareal ei neintreruptS.
intr-o culegere de eseuri de epistemr.tlogie criticd..
Pielre Tl-ruillier. examinind modul cum ,ce. constituie teo-
liile. subliniaza impoltanla qi interesui critic ill cercet:irii
stiintrfice. deoarece stiinta nu este un sistem incl-ris. ial
..teoriile nLl sint oglinzi in crare f aptele s-ar rellecta
intr-un mccl in-rr.Cial si erbsolut fidel" 5a. Orice teorie noLrir
tiesciride un cimp vast de c:r'cetari qtiinlifice. este sullus:i
rrnor analizr: critice. ceea ce determina clispari(ia sati
extindereri teoriei. conlin-narca sAu inf irmarca ei. Din
punct de vedere epistemologic. calncterul lelativ ai teo-
riei este sursa principalA a 1r'ogresulLri ir-r stiin!a. Diaiec-
tic:r dezrtoltarii este speciiicA r.rn r-rLrrnai practicii socialrl
sau fenomenelor naturale. ci gi clomeniului teoretic. ana-
liza critica a teoriilor fiind uetod:i escr-rtialri in desco-
perirea unor noi iegitali din natura gi societate.
Teoriile tlebuie sa fie ex.lrninate in spilit critic, clia-
lec:tic. in masura in care practica expelimentala pentm
stiinleie natllrii, cea sociald pentru qtiinlele sociale le
confirmA sau le dezmint. Teoria devine r-ulnerabila dacir
previziunile sale nu se confirma Ei dispare sub focul
criticii. pr.in apari!ia unor noi ipoteze sau teorii. Dupii
cur.n afirmd Karl R. Popper in Lct lrtgiclue de Ia decout,erte
51 P. Thuillier. Jeux et enjeut: rle Ia scienr,.e, Paris Ed. Lalfont.
1072. p.
50.
222
scienlilique, ureloda sa de analizd ('onstd in,it ilLtlle
lcoriile la proba intr-un spirit critic' 9l- ar Ie seleclionir
conform rezultatelor ob{inute din testet( 55' Teoria trebuie
:a treacd proba practicli ca sA ramina valabild. F iecare
rlisc,iplina gtiinlifica grupeaza sisteme teoretice care au
o structurd logi,cA. o interconexiune dialecticd, in masura
sa reziste analizei critice, sa declanqeze ipoleze noi. noi
sisteme teoretice. care sa f ie conf irmate de teste, de
txperimentari fizice. de practica sociala.
..Teor-iile qtiin!ifice se schimba continuu'6 56, afirtna
[)opper", care considel'a cA acerasta nu este un hazard, ci
,, legitate a cunoagterii. Sistemele teoret ce axiomatizate
au J sferd limitata. Sfela de cuprindere a axiomelor are'
limite strinse, cum sint axiomele din geometria- euc-li-
cliana. sau se refc'rd la generalitali foarte mari din do-
r.neniul infinitr.tlui. Popper considera axiomele fie con-
t,en(ic,,n.nle, fie ipoteze cmpirice sau ;tiinlifice. De fegyl.?.
axiomcle ie gaslsc in 'domeniul matematicii 9i al logicii'
in ;tiinlele abstracte.
'in cdut&rea
l,egilor noi, fizicianul american Richard
Feynmann, Plerr-riul Nobel pentru fizicd in 1965, face o
oru-"t,"u apreciere : .,T|ebuie si gasim o noue viziune
;r lur-nii in,acord cu tot ce este dej:r cunoscut, insA in
r.iezacord under-a cu prezicerile sale, altfel n-ar fi inte-
lesant. $i acest dezacol d trebuie si se acorcle cu na-
turatt 57. O rriziune a lumii in acord cu natura ;i cu dez-
r-olt,area economica, cu echitatea sociaia qi cir;ilizalia
pentru toli.
In Philosophie et philosophie spontanee des souorlf's
(1967), Louis AIth dupa modul sdu preferat in
enuniarile filozofice enunla tezra : ,,Filozofia intentine
-
intr-o oarecare realit,ate '. teoria" 58. Aceasta inseatrrni
rrumai a interpreto lumea pentru a o sch'i'mbo, filozofia
trebuie sa intervina qi in practicd. Dealtfel, filozofia
urarxista, rnlterialismul dialectic, ca ;i qtiinla marxistA'
n-raterialismui istoric, conceplia despre lume ;i societate,
5; K. R. P rpper. I'a I'ogique cle la clir:r'tttrerte s<:ientiJique '
I'aris. Ed. Pa:'ol. 1973, p. 28.
56 Op. cit., p. 69.
it R. Feynman. Lo noture des lois physiques, Paris, Ed'
l,affont, 1970, p. 20t8.
58 L. Althusser. Phiiosophie et philosophie spontande des
i rl4nts (19ti7). Paris. Ed. Maspero, 1974, p. ti2.
,)7
sint o imbinare intre teoria marxista Ei pr.actica r.erro-
lulionard. Este calea pe care n[arx a urmat-o permanent
irr activitatea sa teoreticd de a interpreta Iinea si in
aceea practica de a schimba societatea. Din aceste n-iotir,e
filozofia nu po,ate fi numai teorie, ci qi practicd. Aceasta
nr-r scade imp,ortanla teoriei pentru practica, tot aga cur-r-r
practica este de,osebit de importanta pentrn teorie, fie
ca sursd de descoperiri teoretice, fie ca verificare a \ra-
labiiita!ii enun!arilor.
Teori,a va juca un ro1 din ce in ce mai mat.e atit
pentru domeniul epistemologic, cit qi pentru practica
producliei materiale si a ciezr.oltarii soci'ale.
CUNOA$TERtrA .:I PREVIZIUNTA $TIINTIFICA
Plimele mali previziuni qtiinlifice, stabilite ue baza
uncr teorii gi calcule matematice, au aparut la inceputrr)
secolului aI XIX-lea gi s-au extins in secolul al XX-Iea
in proporlii muit maj. mari datorita unor u;i'iage acumulari
in domeniul cunoaEterii, a unor teorii cu o mare valabi-
litate qtiinlificd (teoria cuanticd, teoria relatirritatii, teoritr
informa{iei etc.), a unor noi instrumente matematice cle
calcul de un exceplional rafinrament algebra booleiana.
-
lalculul tensorial gi matricial, statistica matematicd qi
cralculul probabilistic, topologia etc., prec,um si clezr,,oltarii
instrumentelor tehnice cle cercetare gtiin!ific5. Un rol
cieosebit l-a avut extinderea pe scari mare a institutelcrr-
gi laboratoarelor de cercetare ;tiin!ilicir, fundamentaia si
aplicativa, raspindirea acestola in inva{amintul suitelior-
qi in inclustrie.
La inceputul secolului al XIX-1ea, L. Verrier sialtileqte
pe bazi de calcu1 existenla unei noi planete
Nelttun ;
-
noua planeta a fost clescoltelita pr-in exl:erime.nt
ti' -i..
mal
O intportanta prer,-iziune in gtiinfele naturii din secolul
ai XIX-iea s-a realizat in chimie. lVlendeleev descoperii
legea periodicitalii elementelor cl-rimice Ei pe aceastd bazir
realizeazd, si prezinta in 1869 cunoscuta clasificare. prin
care stabileEte existenla unor elemente nedescoperite, insA
previzibile teoretic. Pe aceste considerente chimigtii au
cautat asemenea elemente, gi in 1875 se descopera gaiiul.
in 1879 scandiul si in 1886 germaniul.
221
lntr-un a|ticol intitulat Lr:s parlir:tiles introttrables'
cloi profesoli americani de fizici' O' NI' Bilaniuh Ei
.1. R. Bocoio, prczentincl nlarea clescoperire 'a lui Mcn-
clele,ert, sct'iatt : ,.Subliniem ca prczicelea 1:r'oplieta{ilot'
elementelor lipsd a fosl lacutd pentlu r-aliunilc pul' (ron-
t'cptuaie ale slmetriei. Prin ilceasta Mendeleev a fost un
1rr=..,t,.,r,' ; el anuntit metndelc rtiitoalt cat'c trtlbrtiau
si
irer-mitii pi'ezicerea a llumeroase patlticule lipsa '1i 1;revi-
ri'-r,nea pr:oprietiriilor lor" 5e.
cina. ti sfirqitr,tl secolrrlui. voirut],ul cunoasterii a cres-
cut considerr-abil 1i au losl cltrbo|ate nLtmcro'ase teorii
I
tti;n1ificp. ca tc.6r'i1 cl,lr-rlieri in bielggie. teo1i1 'atomisticti
in chim,ie'. teoria cLectromagnetisn.rrrLui in lizicir, noi in-
slnimente in rniitematicir s-au clovcrlit I'alabile iD ;tiinlele
1' exlte|im,entaLe, ci|rcl in lilozotie. mllter:iillistllr,ri clialectic
se dor-erlea cea rnai Stiin!ilica crlnc'ellfie cle.sllr'c Iume. iar
lt.latet.ialrislunL istrtIic <lescl-riclea ciiile !iitoitl'c ale revo-
in!ici so,ci:rlc. s-a cr.c:rt baz,a 1ten1r'u irttt'ul'ei.L irr tloul se'col
cu rnat i l;osibilitii!i clc clerzloltat'c a ;tiin{c'lorr natulii'
tc-hilicc. soc.iirlc;i umanisticc'. ln acest c'adrtt. teoriile
elabol.atc cle ltr itrc.cltntrrl sccolr-rltri ar-t creat baza Unor
1;r'evizituri ltiin!ilit'c tlt' ilttrllloarc.
cetle n]ui st'r.rza\ionirlt' urr Iost 1l|t vizitlnile teot',iei re-
ltrtivitatii r:c'st,r.irrst'(190ir) 5i il r"t'lativitirlii generale-(1917)"
c*l'c s-aLl cortfi.rlr.i I'rlrtt'1c t'c1lt:cle., cum a fost deviatia
|achatiiloI dc c.intltuIilt' g,r ar ita!iollule ; altele au nece-
sitat o ltet'ioaclir inai Ir-rnga' clrm aLl tost aplicarea in
tisitrnea 1i luziunea atomici a p|inci1:iutlui ochiValentei
er-lergiei .i., r'o'u,.rt cll mlsa ou r,iteza luminii
in .:i,i. satl ie olil 'ar"tic'lelor'. caI'c 9i-a;u gesit
ltrrl-rir.rii stirnulate.
exyrre-sia in rnaselii 1i laselii clc'ceu'iului a1 ';apteiea'
De rl valoal'€' ctlnsitlerabilir a fost pt'e'r'iziunea in e1a-
]rora,rclt urecanici i onclrrialoarc- (19213-1924) a lui Bloglie'
,i.."1rr" ca|acter.r.rl corl)Llsculzil ;i ondr"rlato| iti particulelor
elcmentarre. Tlei ani nltri tilziu, in 1927, Grommen Ei
Thousen au descolterit lunqime'a de r"rrlda a electronulu'i,
dupri carc, pc acejleali p,rincipii' s--tru descoperit lungi-
ruiie clc r-rncld pentru toatc 1:arlic'ttleLe nlatel'iale'
(.ele rr-rai mari 1>r.oviziunl ltiintifiice au fost realizate
ln tir.lca pa|ticLrlelrir. a euerqiiLor'.in'altc' Rutherforcl ela-
br>r'.ttzir tto.i,a attrmic ;i p.eve'cl'e in 1920 exis-
f.i,-,l.o
'ttclcillui
1' 19110 Ilothe ;i Becker', in 1932 Fre-
",rut,:on'lui.
5e .,Lu Recl'terchc" nr. 40i1973' vol. 4, p' 1'087-10'47'
225
 delic ;i I-r'dne ,loli.ot-(lr.rrie clescoperi itceste partir,Lrle. irllc
n.u sint alte.le decit neutronul lui Ruthclford.
Dir-ac deduce clin celebltr sa ecualic cuantic'ir li,laLi-
vistri a electlonulr-ri (1928) ca trebuie sir existe ;i o pur'-
ticula cu selxn contrar'. z\nderson a clescoperit aceastii
particula in raclia{itr cosmicri, un electron pozitiv }le ('.u'c
l-a irumit pozitr.trt. (lu acea-sta prima antiparticnl5 l lost
dcscoperita.
Pentru a salva legea conservirrii din radiali'a 13, I).rirli
lllcsupulle in 19110 ci e'xista o particula nec[nosctlttr, iirr
in 19112 Felm,i numelte aceasta particr-rli ipoteticii ricrr-
Lrirro, un ntul"r'r.rn rnai mic. In 1935 Jizicianul s<,rlirLic
Le,ipanski semnalc-ttzd in clezintegrarea B energia nerrtli-
uulni, c,& abia irr 1953 Cowan ;i lleines sd r-ealizez.,r rr
re'ac{ie in carc un antineutrin (v) tr,ansfor"mii pro1.,)nill
(p) intr-Lrn neutron (n) ;i un poziton (e+):
l, -tr'; --"--'-> jL ! ca
Irleviz.iuirea ;i-lr vaizttt astflel confirmarea lLiitilit'ii ii.
ln 1934 IizicianuL japorrez Yukarva, sludiir-rci irrtclrti'-
iiLLnik: rruclr:arre iaii, ltleriecie existenla unci par'ticr"lic
pir.i'n, cu o ntasd de 200 de ori mai mare ca a electronirlui.
,,\ccsta a fost cl'-.scolterit in 19]7 de Powr.ll, Occhialini ;i
I.iLltes in radiatiiie cosmice.
llilaniuk ;i Boccio arata cll numeloase alte par'1icuie
ipotetic'e n-ar-r fost inca descoperite. Ce.ie nreri t:iiutiitt: si
rregAsite in laboratoalcle {izicii c.nergiilor inalte sir.rt ilci
parrlicule ipotetice i.unciainerttalt', dcnltmite clc (lelL-l'l.rilir
qrrcrks. Dupi ipotc'zele cnrisc, clacir c'xistir, cr nariisii lirr
o rnasir foarte malc. Autorii considelit cii acerlti riLii.r'lisi
.rr li ,,particirla riltilna qi indivizibila n stlr-rcl.Lrrii nial!'-
liei'(. ceea ce se pilre ca nu este verosimil. loate 1;lilii-
r:r.rlele uirniite prnu acunr elementaie se dovedesc .sirii,i rne
crt o fomplexitale 1-ru!in baimitir. Dec,rcrarntlatii sin.1.i'rrr
in cloi-irt:niLtL ipolezelor. Nici o experimentare saru {-llrsl'i-
var€l n-alt cioveclit i>r'ezenla lor in natuld san in lair'i-
ratcale.
R. Fevnirann il c'mls ipote'za exislenlc.i unor ltal'ilr illc
,-ie legAtr,illi in sistenr-rl protonrilui pe cAre le-a nr.l ::lit
pcrrtoni. I)u1:ii cunt o alta palticula ipoteticii gluan itr
jr.rca roir,rl de legdturl intre quarhsii nedescopcrili.
Toate aceste ii;oteze uratir cii particulelc r:lemcnl
cle, :op-ciitc nt; lint elertentalc. s?rrt sisterne 1'olma1,c rli n
:-at l
irltrr pilrlicule, sint ir-:. acela;i timp sisiem, intleg fot'r'nat
clin piuJi ;i 1:artc diu intreg, in alte sisterne. ln sisten'nt,l
nnr:leon:tih.ri s-au ricxcoperit neutron.i qi protoni, in acela;i
limp nucleonul este parte din structura atornica.
Aceastd coilplexitate stnrci.ur"ala arata cit de mlre
este tliversitirtea microobiectelor ;i cd, probabil, o par-
licula fundamenlala sa rlu existe, mai degrabti o imeu-
si tate rlc' rnicropalticule.
Dealtfei, cercctiu'i labolioase se fac pentru clescopcrirea
qraui.tomtlui ipotctic. Ecl,ra{iile cimpnl;r,ri gravitafional ri1
Iui Eiu.stein pl'czic cxisli.n{a undelor g'rarritalior-ietlc. :rtt:L-
loagc cri r-rndele clectrornagnetice. Dnpir crrm la undele
,.rlec:tlr.rn'ra,qnr.ticc coresputrd .[cttartii, se l)resrll]rure r'ii la
itrrdele g,r'av-ita!it-rna)e corespund Erttuilortii.
(lelebrtle ecualii ale electronragnetisrnului descopelile
rle l{axu'ell ar-r cleterminat pe unii fizicieni sd cttttfe in
i'ir-rrirLilile. magnetice par:i.ic'.riele cu sarcini magnetice lte
calc lc.au r:umit mrtnopalii mugne:tir-'i, dar care att linr;Ls
in r'outinualtr cic rlonreniul 11";otetic.
Iir sfir;it, "se prcsrUlLine existenla tutor viteze mai Ilr.'iri
cierrrt r-iteza lu'rlinii in vitl, cLrca ce ar fi contrar funila-
I'ne iitelor teor.'iei relativitirlii restrtnse, dar pot clevcni,
claci-r ase.menea particule, ntrmil,r: Lct<:lnyottt, existd i:r i'ca-
litair'. baza altol terorii c'lilc sii lrt illlscir ttiveh-tt'i ltilti
irro.i'rultlc cilrr stirrclrrr"a mlr1.t'r'iei.
'i'txite ittc:ie ipoteze, ('ill'(l llrllli,rLl motltent saljslitc
concel:iii1e unor fizicieiri, tiac,ii sit \:(rt' tiovecli lea1e, clirt:Jt
vol fi tic-,r:opeli1.e pallicril,-rle l^n i t"tilitatea fizicli, ilttittci
r.or' 1.r'iinsli;rnrii ipotezcie in tc'oiii 11iinlifice, crill't)','c1'
giisi o largir rirspirrlire ti ucceplie in :itiinlii.
Unerlc' 1;rcviziltni s*alt tl<ri'edit l'e-ale ;i in alte clotur::.rii
irlc ;tiiulci. Sccolitl ltr::,lru, secrrLill ll',,oltltiiicr plolt'l:ir"e,
a conlilnrnt i,coi'iile mi.r'xl..cte ciin 5ttirrlele sociologir.lc i.u
mocl -*trirl.;cit. Ci.t'oiralttl br.tt'ghc;,.rei la fi proletat'iatltl.
Dupii ol'inciitirca ctpii.allista 1v'il tlrlllS c;r'induire,a sor-'i;i-
listi. .'\ccstc coirclttzii ,stiinfificc att iost ro{iul Llilol' (''L)il-
ceplii noi. cele ale meilerjalismttlr.ii istoric. Analiza ;liirt-
tificii a riezvolitirii so<:ietiilii, flcuta <1e Nlarx ,si Engcis,
a dus lii ciescroperiretr faclol'i1or- rerali care stau la baza
orindu jlilor- sociale, la tle'sctlpt'r'irt'ti lrr:ilor care stiirr la
baza tlcz.,'citi-il'ii sociaie.
F. Iingel-s, in Anli-Ditlirittg. iace o ill'evizitine de ulitl'e
valoare ;tiin!ifica. Odat.ti cr.t ple)uarea ll,ijioacelor cle lrt'o-
227
 cluc{ie de citre societate are loc o tlanstorrltat'e r'(.,volrr-
lionari : ..Via!a sociaiir a ,oantenilor, ctre ltinti acum li
sc opun(]a, cilr cc'\'Et imptts dc nat,ura 1i istorier, rler,'inc-
acurn un act libel al lor. For'lcle obiectir-e. "stt'irinc carc'
dominau p,inir acr-rm istolia tlcc sult controlrrl oarnenilor
iryi;i. 1\bi'ir din ilcest momL'rrt oanronii i5i vor far.rri, pe
tkl.ilin conStien{i. propria lol istolic. altia ciin ilc:est nro-
ment c.auzele socriaic pt-t'se iu n'rilcal:c cle ei vol avea in
cl-ri1r pl'ecuml)initor' 1i irr rnlsrrla 1ot rlai nrzrrc elecrtelc
\:oite dc ci. Este .-allul omenilii clin impcliul necesitilii
in impuriuL liborlaliitc 0t)" Is6.st salt este in cLu's clc: rca-
lizarc. Il.r'r-oltt1iu sociaiislir dcschide clilc tle'celii rlme:nirii
clin irnpe.riul nccc--ititii in acela al 1ibc.r'tri!ii.
Pre.r.'izi,rrnca crs1t. spc'ci1:ic tttnauir, ont,ultti cie .;tiin{a cu
() pregirtil'e 5tiin!illicir temeilrica. ntultililteralii. contrar'
parerii nrc'canicistc n itcerlor cibelrrct,icietti cait'e cotrsidet'ri
c'ri au clesc'operrit l-nu$ina cler gi rtclit, care l)oette tloitt' sti
clesciir"cze tcr.rdir"r,ter 1>ret'izionale in ttnele clomeni,i, dtrr
nr,r ;i prer, iziuni stiinlilicc genelale. Iler-rli Wald arata
nrccanisn-rLll cle.ator care tlu'ce de la ginciirea stiin!ilicir
la previziu'nca ;ti.in{ifici : ,.Traiectoria pn'ocesului de cu-
noaqtere in ,carc apare linrpecl,e atit locul, cit gi rolul
ipot.ezei qi prer:izir.rnii irr' putea Ii urmatoarea: cunoal-
tere-a porne;te cle ia expelien!a dobindita in 1:r'ocesrrl
practicii sociale. sc urcri pr.intr-o inchrc!ie intuitivi la
iirotezir. apoi coboalii plinlr'-o clcrluctie ipotetic'ir la o .ju-
dccatd singular'5. llc cale o c'onl'r'unli expelin'reirtul c u
laptcle. ;i. claca ipott'za st' r'c'r'ilic:a. sc sr'r'ic tlirr nou, cle
clata acc,asta mai sus, 1;irui la tezi. rk'Lrnclc. printr'-o de-
clu<:!ie tehnici, cobo,alir incai o datai. ,a.jungind lar previ-
zir.tne, in lumina cirreia se poate de.s[a;ura intervenlia
placticr,r in mer:sul ir-roltrrilor'" 61. Este un l)r'oce.s clialectic
al ciezvoltirrii, al qin,dirii cr,eaLive. care de la iltoteza
:t.jLnrgc' la teoriu con i it ntut.i cie ltlarclicti. de cvenir.nenle.
si de pe ac'cste baze la 1>r'el'iziunea ;tiin!if ic5. l.r dcsci-
i'r'iirca clir cc{iei cle clezvclltale clialecticti in naturrir ;i so-
cit'tate. ^\s<tcnsiunen in sltilalir clierleclica a cunclastet'ii
si gindirii cr-ctrtivt' cicsr:hicle larq ciile 1tli,'r'iziunii stiin-
ii'icc'.
{
oo I{.
-lvlnrx si F. Ilrrgt'ls. Optre, vol. 20, l}tc.ure;ti, Uditur.a
1{t{i1, p. 2Bt}.
lroliiit:ir.
tjt H. ivrrid. Op. cit ., p. 1.10.
22tl
('ERCETAREi\ VII'fOItUL UI
ilcr olrr!i'a irl citrtrct-rittl ;tiin!ci at cleschis larg,i llosibi-
litili de ce|ceta|r' a cli|ecliilor cle dczvolta|e in lltllneroas(l
<k-r-ricnii ale' ltiinlei ;i socialc. Ce'r'cetarea r,'iitolului a
<le'r-eni't obiecttrl il nunlet'oilsc ltt'ol:ari carc incearcA sti
patmnda pe caile inca nestrirbatute ale ;ti'itrlei. -
' Numer-oasele luarilr,.i c,err-c ir,u apil'llt in a<les:[ clrltrrenitr.
jtfecLlm \ii cong,roselt, louItc' lt'Cct ontc cat'c tt,a1c-itzit 1lt'o-
LI".,-r" ale r-iito.r.rhli or-'r'rri.ii. rrle' rle.z,r"oltirrii salc ocollo-
ruice 1i socialL. n r-r I'cllcc.tii cle<;it Ialtt,r-rl cii i|r ltcrcst cl<l-
r.nelli,.l |ct olu!ia in rtiir-r1a a I,ost 1tIoIurrdi, tleschizinrl
ciri r-rttcrrnosc!r,te llil)ir uc.ulI ( Ll ltrir-ire la 1l|c!iziunile'
stiintilice. Iit 1x'r'spectir-e mai lalgi, cale se le[i.'r'i itr
prin"rul riird la viitoltrl ottlenit-ii.
' ln nt,esaf ul aclresat 1ta|ticiltantilor la 'cca rle-tt I ll-il
Co'lc'i'1.a .i'oncliala (le (:{\i'(:ctal't' a'ii1r.r.ltLrti. celt'e s-it
!inut ltr ISrrc,trr-elti in .st'Ptt'Dtlt|ie 1972. tor"ilr'tt5trl Nicolac
il"u,.t;,'r.,.t tlc'f irte tr u,st I't'l obi.cttti ac'cstrj. ce.c'elliit'i : ,.\'ii-
1.ol'olopiit isi ltrollt-tltc sii cstirne'z.e 1lt'r'sllt'cl iveie li clile
'-"i.iati'. 't'atcli,1le, ltrtl-
<lczr crli.r'ii a l)r'oclLr.1i('i rle.. bunrr'i
ii"tti;t;::"J.--r';;;h,Ir:c a pi'.blc'rtrtoii cle ca'r'c (lepind.c
iulclirlrare4 coltiltqii lr c'rtriciiliilrll tlc r i1!ir itlt' oatrlcui-
('eauqe-sctt subli-
1n,'rr ri2. ltr cortlit.lttilr-t'. tr} ilriilrr'l Ni<'olac
lria lalttr.rl cii cr,r'r.qtrIcir ;tiirr{il'ir'ir-.a r iiltlrtrlrri trcbtrie sii
l'ie inilrcliittal catl'e asigr.rarea .tt'i::rriltdrii ttastr-LpiIile n
"l"or(elrn' tie prrxltr<:1ie 5i
in.flrnirea mulLilolerol:d' o ,sliirtf ci
.si lruhriicii. l'ale sti-;i 1>ttnit clrept scop fr.tndamcnteLl llrr''-
17r'e.sttl rturltilalarul rtl pttprtorel r'tr.
cercetarea r.iitorului cste mr.llticli.sciplinaLra 1i. itrail'ttc
tle tontc'. t|ebr-rie sa aiba r-rn la|g ca|itctcl'Lllxtlll, social
;i politic.,,\ clt'sciirar cailes111snir.e care lor;rsigtlrlr pentru 1o{i
o clenlr.ri, ci'i-
ilametii, l)entru i'tI'eaga 'ia[ti
liz.atit, fi.a exploatare, la;a rlsyprire, citl'e sil tttt Iaca clirt
griiile vielii cotidiene. mate'riale, problerle llolitice. calc
sir asigttr:e o clcz\oltal'e a aictir"italii 'spiritr-ralc' in toate
domeniile .rtiinliIice. ctllttu'iile. art,istice .- iatit un scol)
cu Lln cau'actcl' l)l'oltln(l unlan.
Cr.rm era qi norn,al. in clor.trenitll cclcctiilii viitorulr-ri
s-au conturat doua nlal'i curent.e. .r\cela care urt:leazi
d rumul cottslruirii $ocietdlii
'i1 Nicoliic Ct'rirr5escrr. Ilomurtia pc
sr.rcinlislr: multilatcral (1.'!r.)ollot(', \.oi. 7. Ilucure,5ti. E<iitura plli-
iir'ii, 197ii, p. ti:0-t;i1.
229
 plogresulni sociirl ;i sc clczr-oltr"t in lailiic, soc:irrlisle.
c'r"ri1r' pli.,,r'sori. itr lrtrnle I)cnuis N'Icaciorl's de la Institutr-r1
cr-r
i)r'f cLutt qi I:L ilrrnre|osi otitnen i de ;tiin{rh car.c in mod ir.',r,t,,f clin .l\ilassachr-tssets (ni'i'T')' 1n afarii de acesteit'
,,ir,r."n-lit.,rrt. s-lt eiaborat utr arL lreilea model' mai
"gi.
ol-riecliv sint nevol1,i clil: prciltriile ior clescol;elili si sc pu;lilr
indrcpte catre aceslc cai. si altul. ptotno'r-at cic acei oa- r-urii-r'r'sitar'. clatl' nrult dezlliitLrt iir unele ccrcul'i iutelec-
r-neni clc' ;tiin!6 ,cnre sint lega[i cie interesele de clasi ale 'truil,-' cle stiirg:r, moclelul c:re1tc'rii zero'
nralclui capital monopolist si incear.cti sir eLal:or.r,zc llrc- I.:ri'a indoialti cir accsl.c m(tdele globole au meritul
cle
vizjuni cle eternizar.e a clominafiei caititaliste. u l'i',iti."tris clezbat'-'r'1 tle mali pioporlii siliugentt' aIt'
c'u. pririr-e ll
In Slatele UniLe ale Americii, 1>olnincl cle la tenclin{eie ililr,.r, uL on-renirii ;i atl liclic'at probletne
tle cloutinare a lurnii. s-a iniliintat din 1961 i-rn institut .ntii*,ttpotot'reril.afii. intr-o viziuric limitata de concell!ia
Hrrrlsorte IttstiltLt<,. condu-s clc' cuiroscLrtul r-iitoroLog ca1>ii;rti,sntttir-li t-rLollollolist irnlt'r'icun'-Critica foarte
st'r'eri
--
I{r.r'ntiilr I{ahn, c:are considerii cu .,planiiicarca llotitica ltt sil ftrcA apel la eltrbrl-
,i-.tul.rl.nti,'tat Clubrui tlt: llunta
cerc o oarc('al'€r idec r1,,- ceea cc la fi lurnea cincl politica iio,l",, .,rr.,i al clo1lea nrodel .- Ontenire.ct la rdspirtl,ie
-
ait-rrsti va adr.rce flLrr'1i,ic -sale... :\ r'eflecta la viiloi noato a" .riti" plofesolul aLneliclln Nlihajlo l\'Iesal'orri6 ;i llro-
sa nr. invcto mult clo"spr.e pr.i'zont(r 63. ViitarrLlogiri este ic:ril'uL vest-gellrr, arr llilttalcl Peslel'
cleci. in accla;i tinrlt. polrlol.,stlic.;i nu intin-ipliit*ol acest ln prefati la edilia lomAneasca,.a lucrtirii' Mircea
^arati c,are
litr"rtr cslc bine inteics cir, c'ii;;ctclriile ca1;itali_snmlui rno- Ilirlliir sini limitele ;tiinliiice alc ttnot' ase'-
noprrlist cle stat. JVzr oricirre poote preuecleu t-'iilonil. sLib-
liniazir I{ahrr, dar' 1rt'buit adiugat cir cc.i care il .scrulcazii rticrt : ..f'toclelr'r1 este o Lentativa clo a utiliz'a ut.r instrumc'ut
''...'....jttcr.iir'iCilfe:jereferirla.strttc/rtrrtsistemuluintott-
clc irc pozi{ii politice o lac cir. 1rc pozitiile lor cle clti.sii. qtiinliLic ltcnlnt 1'1'111'ezentarctl llnor realittiti' cal'e-' pritr
list.e neindoielnic c;i prer-iziunea ;tiinlificil nu ltoale ii.rii ii i'rnnlrlcxittitcrr lor <iepaqe''sc ca1:acitatea d* 9Y-
fi l'ealizati decit de ite ,ce:lc. mai inaintate postr_rr:i sii* a lrgiiii discrr'sive clr care std-
ale fiii,1",:" a intrritic.i
ilol noastre imediatc" 65' Cit
ltiinlei. Du1:a clrm sr,rltliniaz;a Iiahn, ..este irnltosil:iL de i;i;,; Ietromcnologiir vccir-rirttif
a cieiirrrita viitorul c'ir , siqurantii absoluti sau in cle,r,aliu, i;;:i"i.'1" gtonuL" illabor',,t. sa aibir . solidii baza ;tiiLtfi-
insri o serie de probabiiita{i ltot Ii stabilite(;6r. '.focnrai lic'il. tlc'briie si se cttprincli in tt'ndinlcle gene-r'ale tolo-
dirt aceste motir,e, atunci cirxi se il'er-izioneaza in cio- ii t r, r,,n inte r clep en.cle n il o r s is t t, r.' r.r1 u i tno nclial. Nlircea
y
l\{a-
r-ncnirrl politoiogiei. ink't-r"in eler-r-rent.e1e srrbiective ale in- iiitr, l,,"atta cti nici tlodclul N{esarovii" desi cu evidente
tereselor' <le. clasri. cor-rcc1tlin clesltr.c .lunte care deterrninar pr'ogl't'sc ta!a cte moclelut l\{eaclor"'s, tltt elste absoh'it de
;i direc{iiIe social-1tolitic,c .si ..ocrial-cc'ononticn alc cicz- minitst-tt'i 'cal'e 1)lovin clin sisterl-nrl cic gindire al lcolii
r;ollilii. Dar sociel,ntc'a irr.c ic'qiir-, saic 1tr'<_r1>r'ii cle cit,zrrol- .1,' .,,,'" liri a.toiii'( 00. liir' ;cro'ala din cal'e pro'in a.e rti-
ta.t'. .lriecti'e, qi ,sc indrr.,liPt* p. ciii maii urr-rrt sau nrai ciiiLi'i acii.ci in sistemuL sociai itr cetre fttnclion,eaza.
Pt"tlin intortocheate s.ril indelLL'qulc ciilr'c ion-'ele sLrlrc- "ft'e-buie instr sttbliniat Ei laptr-rl cir ntt se poatc construi
rioitlc ale olind,uir.il .sr.rciale.. alc existenlE,i unturre. r.rir moclel global 1le ci{ir'a parail'retri, cum - a-Y f ircttt-o
-\r casta a fdcut, gi n,,i intiutltlStor', c.l locntri in S.U.r\. .,,r,"r.t-riitii";i sociologii .rneiictrni. N'Iircea N{a1i!a sLrbli-
sii apali necesitatea t:labor^.rrii Lruor-mociele alc lr-r,nii niir.,:ii laptul' c,it,'lumlia trelluie conceptitit atit.in dillu,t,:
calr,. binein{ele.s. au ltLat ca bazii cir_. ltlecare rlezr-oltarcir siirrri,:r.ii.l".onclitii. cit 1i in varietatea ei de er'tita{i
nrockluLui amelican a capitalismullri monopoli.st iic stat. rlisliur.tr:. r,r_r ciri cle- dezr,oltare 1trcl1;r.ii, cu decizii 9i solttlii
(;7.
Se r:rltlosc pini,acunr cite.".a asernenea mod..ie. dint|c atlirl riller 1a 1'e'al itti{i 1e s1;t't:iIice'i Datoriti complexittili i
c'a.r,tr r-nodelul elabrrrut in ditnmicct sistemelol ai. e,cono- str"rirlurii sist.1nuiui,nrbnciial, un rnodcl g1obal sti'in!ificr
rnislrrlui american Jay Forrcst,er ;i modelul clabolirt 1tc, sc rrrlitc |caLiz.a 1tc bttza analiz-c:i clialcclice a dezYolt'lrii
bu.ttt litnilelor cla:rcllilii j-litol
-- morlc1 czLle a fost or)et !l i; lI. \lalita. PreIiL{ir la luclarea lr,ri I{ilrajlo Mesat'ovii si
t;r II. Kaltn ct []. Ili'rril Eduai-rl Pcstcl Onlcnirr:o Ia rt'ispinlic, Bttlttlt'1ti. Ilditrrri.r politicd,
fir',;r:s ,I l'-l.sscril dtt itLttrr', f)iir.is. i{)f1l. ;1. X\rli.
I.r,fi<rnt. 1972. p. 14. " ()p. cit., p. XXTt.
't1 ( )yr. r'i1.. 1r. .Li.
': ()p. r-'i1., p. XXIII.
2ilil '2:i I
 t
so('iale, citre se I'efera ia legile lunclanrentalc. ale' cle.z','ol-
talii econor-nicc ;i sociaic. carc clct.erntinai in final 1i con-
cep{ia politicii a orinduit'ii sociale. l\'Ioderlcle trrrcricane
e:iaboratc pinir acrrru n-ilu linr.rt seanta tocmai cle aceasta
penLru a putera li considerate. r'akibilc'. stiinlifice.
Despre importan!a crearii nto(lelelor 5i u sirnularii,
pe rttn.tuli ale 51iin{oi. ca modelc ltiologice, ecolog.ice,
economic'c si altclc, sau iLlc' sistenrului global r,orbe;te ;i
Jo6l tlc lio.snirv in lrrcrrarea Le mart'ost,opc. \{oclelele sint
rezu.ltatril confluntirlii unor elernente cie mat.c cornplexi-
tate ;i a inteldependentei dintre rrn numiil foaltc nare
clc I'etcloli. cle lralamctli clc naturar economic.ii. socialir,
si nu 1rr-rtini Iactoli r,"aliabili clc natula sLrbiectir u. Ilosna-r.
.scl'ic: ."Norra rizirrnc a lun-rii ntr cslc cletcttrl ult(.i sill.giur.e
cauzr'. ci rt'zultatrrl corrvclgr:n(t-i. inLcgriu ii si interde-
pctrclenlci r.ur.li llrarc nurniil clc lactolitt (i8. 'foortai in
ac:castit uonsta qi clilicLrltatc.a rlc a intlocluc'c to{i acc'gti
factori in bloc. plin ccr-r.a!ii nratertruti('e. iu olclinatoare.
care pot da loa,rte valoroasc nrocle]c' clc probler.r.rc luate
sepirrart. clal rru vor rla un nro<lcl global;tiin!ilic. cart'
poate rezulla nr-rmai rlintr'-o analiza clialectici a clezr"ol-
tilii societalii, cu toate aspecti:le sale cconomico si soci:lc',
ideologice ;i ltolitice.
lf o'ate uccsl e i nccrc'Ali. clesi atr ntcritul cle a incerca
sal ctoeze nroclc.lr:. llrl rctulesc sir clc'u o r-iziuner qtiin1,ificA
;i. ir-r olicc caz, irtlac'livti ltentlrr r.r-rasele. tlrurrcitoarc din
pt'opliilc lor' !ir i. nic i 1--cn1r'u ltoltoalclc' <lin liililc sLrb-
tlezvoltalc. Cr"r toatc cii r.norlr'l rrl N{.1.'f. ltlcacir cle la <t
ltloblemii clc.osebit dc intprtrtantai. acoclL a Iintitclor. r-c'-
sursclor naturalc', care nterita o cxatninale cleo.sebi', de
atcntir, ttccsta nu I'eusc'ste. datorita limiterlor conceltliilor
capitaliste a celor caler l-au claborat..sa giiseascl cirilc
clc. clczvolta|r: ale tLrt,Lll'or' ltolxrat'tlot' din Ir-rnte si 1t|opuD,
bineinlcles, lir-nite alc' cli'zr.oltiirii carc. lter-itru tirrilc cLr
economie inaltoiatri ar insentna infometare cronicir 5i ilis-
ptu'i{ie f izicir.
Trrtr'-o lrrclale. sentnificatir,' inl.itulatir Lo moilri.sc d.tt
Jtttur, Fran<.,ois Ilot,r.nan (aclutinistrtrtor. 1;r'i rrr.iltal la O:.ga-
niza{ia cooperiirii 5i dezvoltili.i t'c,orror.nice - ().C.D.8.)
6* Joail .lc Rosnirl l.t' llIQI'rt,s( t)])t'. I':r|is. Ed. Strril.
p. 237.
232
considera ca itceasla stiipinirc a r iit.ot'ului se lt'alizeazA
atunci cind .rscopurile societalii tle protluclic devin astfel
miiloace in .societatea cuno;tinl,clor' : r:reat'ca cutllost,itrlel or
qi fabricar.ea bunurilor au. sigur, o linalitate 1l'clpr e ni-
r.e}ului lor, insa ai>ar ca factoli in optictl clezvoltf ii
compctcntclor'" 61i. Iririi irrdoitrltj, cLtlloastc'rca' ltil'gilea
c.ontinua a cunolt,in!clot' dt:spt e Iralulii' onl si s<'lclic'titte
aduc o IltitrL- contribrrtic la pro.qresul onlerlirii. ftit'a ca
in r-iitor: .sa lic ttcct'sitt'it rt socir:taLe a prrxlttcl ie i .sau o
societate o ctrtrorslirt{elor, ci o socitlttlle itl catt' cLltloal-
terea qi pr'+dur'!ia, rela!iilt' so< iitle irlclt'ost'bi. si1 cLerezc
actla cXistc:n!ii ul]lirnrr ('iu i' \'a lt'crr, riirr ltlrllt't'i ttl tlelce'-
siti{ii in ctl itl lllrt'r'tii1ii. <'rinl srrlrliniir' -['-. [irrgels'
Dupi parerea lLli lle|t|ancl clc .JonVcnc'|. t:iifutrrtlrtclict
s.-a dezvoltttt inclcosebi la cconottlilti. clcotL|ccel act:1tia art
numeroasc preoculliri llrevizionalc. l\ccastit activitatc nu
iroate pletinde clecit clc a descif t'a atl ltt.t.titc clilecf ii in
<iezvoltarea ocononricii, lliciciecum sa 1;oata 1lt'ezice- feno-
men€le a;a cunl r'or aptircit in viitor. .Jouvetlc'l scrie :
.,,Pruvizionistul carc'alc griia tle a cla ce'a t'tlai bttnat llailc'rcl
a sa il.u \rea sa st' ct'catla. 1i t.r't'br'r'ie stt sc tciit]]ti clc a
Itrsa .{i se crca(li c'ir cxistii o .';tiin\ir a viilot'ului- calla-
bila sa enunt.e cu sig,uranfii ccea c(' \'tt litt 70. Plcdincl
centrrr un Jo?'tr?lt preuizional lu('rarea a lost cditata
- con.sicleri cti ar
1x'ntnt Jrrima rtat'ii irt .l 96-l --. Jotivc'nel
ii naiv sti -sc ct'eixla cit progrcsul gcllel'al irl asigtu'a si
un progres in cunoaftcl'ea r-roastl'ii a viitorLrlr"ti. !inir-rcl
seanrit c'i.r clinamic'a dezvolteirii fitce sii upitt'ii tttcL t'Lt Iloi
t'lc'mente care intot'\'in in dezvolt.are'. Din acestc illotive
cl considc'rti ci n,u trcbuie sa ilrr:r'c'dcr-r-r viitorul ,.o c.lttta
jlentrlr totdeauua, insa de a-i clisor.tla contit-tttui( 71. De
aici, necesitatea dc'ccl'cetal'c colltinuil a viitor-trlui llcutt tt
a pu,tea rt:aliza baza ;tiin!ifica a clez.r'olttirii socictirlii. clc'
a descifra legile ciezvoltirlii, clircc!iile citlc citt'c tlebr-rier
indrc.ptata c:ercetarea ;tiinlif ica.
Dr-rpa pat'erea cxprimatti de Pietrc Dubois' ."r'ecillloc.
ubordarea ltiinfificir a clcvenir-ii sociale llo.stulcaT.ii L'xi's-
r;9
F. Hetman. I'a ntaitrist: dtt Julttr, I)iLris, Ild. Sctril, 1971,
r)- l{;,1
il IJt'r'triind clt' ,louvcncl. I",ltl. rlt: lu ( onje(t ut'c, Jrrlrrlil-llr's,
: )7), I'itrl s. lI:i(trcttc Litterattrre, 1t)72, p. :i1.
71
Op. t'i,t., p. :)1i0.
2:l:i
 tt n!a turot' cieterrlrinisntc sociale carc coule'r'ir i'iitor.ului
riidicini in h'ccut. Obset'varca .;i explicarea tlecutuLri
cle'vin atunci condifia stabilirii unor schente explicatirre
c:ale stan ia baza exltlordlii viitorului(( 72. O :isen_.,enea
nietodi ;tiinl,ificf, a utilizat I{. Nlarx. care. pe baza stu-
rliilor apro.fnnclate ale orinciuililol sociialt: qi fncleosebi aie
<'a1:italismuir-ri. a ajr-rns la concluzia cle o rnare impor.t,anfti
istorici cI cr.olulia societir{ii se va inclrepta cdtre orin-
riuirr:a sor.'ialistir. cihtre .societatea firir elase sociale, fdr;r
itsuprilctr sl rlorninalia unor popoare. I)r-rltois ajtingc la
co:rclttzia cir r lilot oloilia tru ltoaic fi o sliinla : ..As1fel.
l)I()sl)c( tit,"rr ntt irll;u'(' i iL o stiintu, c'i c'a rezuitlitrrl nccesal
al unui proces stiinfilie in domcniilc ;tiinletor sociale
ciur(' sc urc'h <omplet,''. trlstt' colt'ci, ,sir nLt se con-qidere
prospecllt'o <'a siiinfir. clt,o,arccc ('i'((L c.(. uc Jl ltoate fi
rietcmrinat c'a tenclirr{ri, .si nu c:l lt.gi liguloasc ale ,stiin-
{ei. I)trbois consicklir '--iilorolrt5lin un llt'oces in carp clis-
linge tlei fazc logict.: in prima lazit se va face strrclir-r1
islor-ic a1 rnc.c'anismului soc'ial ;i cconomic zr1 clez.,'oltarii,
in a clorLa fazir se \ra punc trecr-rtul in perspectir-ii. ca fi-r
Iinai ginclirea stiinlificir sir clc.sci h'tze tenclin!e1c cle dez-
r-oltarc socritrlti in viitor'. Ne gisim astfc.i. ci-riar cluci l*r-
toriul nlr o c.lerclarl:r, in plin mate'r'iitlisr-n istoric. Gindirea
;tiin{ificd l-a adus pe acc'asti caLe. dt.scoperitir ia mijloctil
secolului ai XIX-lea tle K. Marx ;i Ir. Engels.
O,an,alizii a limitelor r.iitorologici, sclisir cLl o r.er\.ti
stiinl.ifica spec^ilica luc'r'aililor Itri C urrges lilgoi:1'. estr.:
irrtlei:rinsir in lucrar-ea Le blttjJ cltL Jttlttr: ,,\riibrologia
despt'e ceea cc nu sc atinge incl sau qtiinla despt'c
-cee:1;tiinfa
cc nu se va ;rjungc niciociatir(t ?ii. ,\trtornl luoririi
Le desr.trdirtttleut't"er-iue inca o clarti sa afilme : ,,La erorile
previziLrnilor noastre se adaugr"r. clacir -ct po:rtc spLru) ilsa.
Ilag^rante omisiuni. Cit dc bine ar fi infornali cei caro
h,tcreazti cu orc'lir-ratoarelc, ei n-arr putut sir anun{c ci.es-
tere'a teudin{e1ol ilal,ionalc intr-o .lurne raticlnnliii 71. Q1-
ciinatoru-c.ic nrr ltclt cia -snn extlaitola decit ccca ce ginclirea
rtnrttnii. r'a{ionaLa,sau ila!ionalir, sc pt.o€lt'altleazii iii lirn-
ir I'. I)r-rl,.rris. Est lct JtLt.uroIogie tr?tc .s( ierrcc i'. in ..I)r'ojcl"
ir r'. rljl I !ji-. l/. tli.j. -_;j).
t:] (+. Ulgoz}''. Le bluf du
.i Jrrlro', 1)tilis, Iid. Clrlltriln n-Lr'\."v,
1it74. p. tJ0.
tt ()7r. r'i1., 1). l:li).
2.1,1
birj,.ii ;iratemilLic a1 nta$inilor. Itrtt'ociucincl in calctile llit-
ralr;{1r'ii de;zvoltrilii nrodelrtltti amorican al cu1:italismului
n1r;111.'ri,rlist cle stirt. lru pot rerilllta decit nTodele qi pre-
r-i::lr.;:.i ilr!icnale din ltunct de-' r'eclere social.
li ionclitiiie clc.zroitat'ii conternporane a societa!ii not'd-
arne::i,. litre. ,ale litu-rltlilor schilrll;irilor economice Ei so-
cialu ir illril'ul couceptr-t1 de rsoc ol L)iitorltllti' ln cartea
cu ai:ilrr;i ti11u. A1r'in 'I'ollle'r face conside'r"alii previzio-
nale .ixrnlru ar etit.a ctl acest 1oc sti provoacc allllmito
stiii-i ,,:a1'e llot chrcc .l.a situ:rtii ctt cara-cter catast"rofal. Dc
acei.l Toffler cousiclerh ci:i ..o imagine coc'I-entii a viito-
nrLui r.r-- va puteii lLrt'uiza in,lolmn{ii ltrc!ioase qi llentrtl
llrtzelti'i 75.
l-irrind o amplii arlaliz.il a tlnor allrllrite stiiri de lttcruri
exi,ct.r.i"Ite irr "socielateri'i autet'icatrii. el r:onsidcrir cil ',otn1-tl
trchtir, ctutnt :;d crtti.rolr':t: erolttlia itt rnocl cort;tienL'( i{;.
er"iLi n,ii ir-L acest mo(1 loctli cu scllirllbdlilc ciLrc vot' apit'e'lt
in liit,rr'. trcjruic si ant'icipcze viitortll qi sa-l llroiectc'zc
lrentlir a satisi'acc nct.oile tlnttttte. Scopui final al prospec-
titei. .*,;r.'itLlc: eslc' ..supurlcrea procesr-rltti de ertolulie con-
cluccl:r constic,ntc a omenirii((77. Fdri indoial6 ca acesttti
scop tl cirttic sa-i lic strltot'clorrate ltrincipalele cercetiri
ale ."-litr-rlului.
f):rl' ntt-i slrIic:icnt t'tLttttrii sir alllicillezi ;i sa ploiectc'zi
e..'o,rirt,in. ci sii palticipi in mod activ in acele domenii
ale :ictir-itdlii practice Ei te'oretice a1e societdlii c,are rror
face ca evolnlia si se iudrepte meri rapid spre lelLrrile
cle echitate socialir, de condi{ii tlc vjati care sd asigure
i)entiir toli oamcnii nrr viitor sigLrt' intr-o civilizatic
supel'ioiird.
Pl'olrlena pr-cr-izir,tnii evcnimentelor alc o tnare im'
irortan{a politici qi esle posibila in coudil,iile in cale are
o soiitLir bazi:r stiin{ifica, o concep{ie despre societatc
cJrr:ei:i irlurtai miitelialismr-ri islolic ii iloate da un caracter
;tiiniif ic. Previzir-tnca qtiinlilica stii la baza cercetarii
r.iil"crrr-r'iri qi flindcd ,aceasta se ocupd cle evenirnentele
econ.-,1-l-iice. socilLlc gi poiitice. neccsita o conceitlie despre
lume clr,e si corespundir slirrilor obiectir-c diu societate.
ti Tof{ler'. Socttl tiitorttlui, Btrcttrclti, Iiciitula politicrr,
'\.
19i-{,1:.16.
1n i')D. cit., p. .+?.1.
:i t)p. cit., p. 47e.
t? -"
o allalizi a esc'ntci lucrurilclr 5i a lenor-uenelor, e\-eni-
mentelor ce cleriva clin aceasta.
'lntr'-o Iuc'r'arc' c'are lratcaz.i probl,em"1.e socittlogice ale
dezuoltd.rii,stlin{ei, icgitura intii.soliubilih clint,r'e ;tiittla ;i
societate, Socioloqia Stiintei. (;. N. Volkor, considera ca
.rcerce,tarea viitor-ulLri csle 1;r'ofrrnil untttnti, ci-r it.r:t:itsta se
ocityrri. pe rlc o piiltr'. clc cscn{ii natttralii,a <irnului, iar'
pe de alta parte de esenftt tttnani a natltrii" ?s. Prer,'izir-r-
nile in domcnir.rl societalii nu pot avea dec'it ut-t. c:at'ttctcr
prol'uncl ulran. ciu'c tlriteazti tlcsltr-e I'iitol'lrl ortrtrltti;i al
socictatii, avincl tutt-troloase irttltlit'a{ii llltrlicliscilllinare.
ir.rclerosebi in rlor.r-rcniLtl er:or-ton.iic'. ltolilit:. t.iirn.rografic, stl-
cinl. ir-r ccl rlai gcrrc'r'al scns ul cttvitrttrlrti. (livp1 vil'191'11[
societirl,ii nrr l)oirto ti lupt. tlc'c'itth'ul na,[ r-tt'al.al .cxi.sten!ei,
;tiin(e1c' nirlrrrii. c'it ;i ccle' srit:irllt'. sl iirt{t'kt lrmauisticer.
cn;i celc I'ilozol'icc I'olrrcazir clrtlrrrl lalg ttl t'ercctiirii
liitor-ulrri.
feric,irii. libertir{ii qi buna.stirlii omuiui' al inclependen{ei
popoarelort( 79.
l)escoperirea tainelor infinitului llecttl-loscllt va t'itnine
o sarcinir per:maneutti a ltrogresuir,ri in gtiin[ir. De aceea'
ploblenele cunoaqterii h'eltuie si'r latninai []lcl'etl in actua-
litate. di.sciplinele rc-spective sei sistemali'tezt: cunoltin-
!cler, sti proir.roveze extiuclclca cercc'tiirilor in clomeniiLc
rtc'cttnoscLttt', sii ltarticilre activ la nlal'ilr' <lc'zbateli ltiilr-
Iilicc. Lr acest tnclcl, gnosecllogia .li cpistcrllologia vor li
nrcl'cu prczenlc. in re'r'olutia din ltiin!i. in revolu!ia
sociali.

In cuvinlat'c'a lostilii ,,,, 1".,',',u''ttl gclrt't'al iil P.C.H..

lovarirsul Nic'olac ('citttst'st'tt. lir lrrc liililc ('<lnqrcsttlui al
\-lea ai Uniunii Tincretultri Corlunisl; s-a subliniat in"l-
1>ot tritniit. in cclrtcat-r'tl tir"rcrr'1ttltti c'otrt ttt-tist. a corlct-pliei
rc\:olu!ionarc' a prolelariattrlLri. lrl'ecurn qi intportatnlir ex-
lirrde'r'ii ,crrnoast.ct'ii ilt taincle rtulLit'it' ;i in pl'oc:c'selc so-
t iak' : ..N'IiLlc'r,iirlisrr-rul clialeclit ;i ist<tlic: rtfgl ti posibili-
latea r'unoallclii litirrclrtt' rtattrlii. itlt'..lltlivt't'srrlrii, a in-
t.c.lcge-r'ii n-iltri]ot' l)r'o('('s(' ('ilr(' itll loc itl litrlrt'it incolrjurd-
toarc. a trprol'ttncliilii It'gilol tlczrolliirii socit'tti!ii. a in!e-
Icgcrii supelioare a sousrtltti c]cslirrrrlLri ;i rolulLr-i onu ui.
'l'r'ebuie sri avenr llcrn"tanent in le'clet'c ci t.ttiuunate,lc
cuccriri ale rer-oluliei tehnico-stiin!ilice. alc' cunoa5t'et'ii
unrane clemonstreaz,i r.i cle z-i jr.rstelea tezei materialist*
dialectice dul-la c.are r-ru cxistir nici o latura a r.ielii si
naturii. a nnivelsului cale nn poate' Ii cunoscutd. Sint
incir multc latuli necunoscr"rte. clar ele pot ;i trcbuie .sa
fie cur-roscr.rtc. Dc accea trebuie ac(ionat cr.r lerrniLate.
in mocl cutezitor, pentru Jirrgirea orizontului cunoallerii,
pentru a face ca tot ccea ce tr c.t'eat naturii, tot ceea ce
e.xista in univels si fic' 1tr-rs in serviciul cunoaqterii, a1
7e Nicolae Ce:ru"lescu. Romdnia pe tlrumtil construirii societdgii
is (;. N. \'olknt'. .\ttt.i.olrxliu .stiirrlci, Ilucur.t,sti. EclituriL :;oli- socialiste multilateral clezloitcte, vol. 12, Bu<'ure.5ti, Edilrrra po-
iici. 11){i11. I). 2(;1. Iilicir, 1976, I). 1i5.
2:t6