Riga Crypto și lapona Enigel (1930)

de Ion Barbu
- text poetic modernist -

Modernismul a fost o tendință de înnoire manifestată în literatură și artă, la sfârșitul secolului

al XIX-lea și începutul secolului XX, caracterizat prin negarea tradiției și prin impunerea unei noi
formule de creație.
Ion Barbu (1895-1961) a fost unul dintre reprezentanții importanți ai modernismului
românesc, numele său real a fost Dan Barbilian cu care este cunoscut în calitate de matematician
acesta devenind poet în urma unui pariu pus cu bunul său prieten Tudor Vianu, căruia a încercat să îi
demonstreze că undeva „în domeniul înalt al geometriei” există un loc în care acesta se întâlnește cu
poezia.
Riga Crypto și lapona Enigel este ca specie literară o baladă care face parte din ciclul
„Uvedenrode” inclus în singurul volum de versuri „Joc secund” care a apărut în 1930.
Tema operei exprimă o poveste de iubire imposibilă deoarece ființele care alcătuiesc cuplul
fac parte din lumi diferite, chiar incompatibile.
Titlul evidențiază numele celor doi: Crypto care simbolizează un rege cu suflet închis, căruia
statutul de ciupercă îi conferă fragilitate și dramatism, iar Enigel o locuitoare a regiunilor nordice al
cărei nume a fost împrumutat de poet de la râul Ing, un afluent al râului Bug din Rusia.
Poezia este ca specie literară o baladă, având 27 de strofe și putându-se identifica două
planuri: un plan narativ și altul simbolic.
Planul narativ prezintă povestea craiului Crypto care „împărățea peste bureți” și care se
îndrăgostește de lapona Enigel. Întâlnirea dintre cei doi nu are loc în realitate, ci în visul fetei. Aceasta
plecase din ținuturile nordice spre sud în căutarea de lumină și căldură. Ea îl refuză pe Crypto, dându-i
un sfat de inconștientă cruzime: „...așteaptă de te coace”. Crypto este surprins de răsăritul soarelui
care îl transformă într-o ciupercă otrăvitoare și îl face să își piardă identitatea. El va căpăta, totuși, o
nouă înfățișare „mai crăiască”, devenind „nebunul Rigă Crypto” care se aseamănă cu personajul lui
William Shakespeare, regele Lear, care a fost condamnat să rătăcească prin lume pentru ca s-a lăsat
înșelat de aparențe. La fel ca acesta, Crypto va rătăci prin lume împreună cu alte plante otrăvitoare ca
și el.
Planul simbolic pune în evidență caracterul inițiatic și metaforic al baladei. Criticul literar
Nicolae Manolescu în lucrarea „Metamorfozele poeziei” consideră că această baladă este „un
Luceafăr cu rolurile inversate”, deoarece este vorba despre incompatibilitatea celor două ființe care
fac parte din lumi diferite. Ciuperca este o plantă involuată aflată pe prima treaptă a naturii primitive,
dar se află mai aproape de esență creației. Crypto vrea să renunțe la această stare de grație și să
pătrundă în lumea simțurilor, fapt aspru pedepsit prin transformarea sa într-o ciupercă otrăvitoare.
Lapona va fi și ea pedepsită să aibă pe conștiință drama lui Crypto, pe care a provocat-o involuntar.
Ea reprezintă omul superior și în același timp oferă cheia de lectură a textului: aceea că omul este cel
care dezlănțuie dramele cele mai dureroase în lumea din jur, chiar și în mod inconștient. Așa se
explică probabil de ce menestrelul este rugat să cânte: „trist, încetinel”\ „La spartul nunții, în cămară”.
Povestea pe care o spune el este până la urmă un avertisment.
Textul se caracterizează prin sugestie susținută atât cu ajutorul figurilor de stil (epitet „cântec
larg”) cât și prin intermediul măștilor lirice ale personajelor sau prin elemente cu valoare de simbol
exprimate cu ajutorul unor cuvinte populare sau a perfectului simplu.
Prozodia este modernă deoarece versurile au măsură variabilă, iar rima este o îmbinare între
rima îmbrățișată, încrucișată și monorimă.
În concluzie, poezia lui Ion Barbu se înscrie în modernism, rămânând o creție unică în
literatura română.