Tema și viziunea despre lume

Eseul care prezintă tema și viziunea despre lume în romanul Ion de Liviu Rebreanu
este o cerință s-a regăsit la subiectul 3 al examenului de Bacalaureat din sesiunea
august-septembrie, 2012, la cel din data de 4 iulie 2016, profilul real, dar și la
examenul din sesiunea august 2017.

„Viziunea realistă a scriitorului, dorinţa acestuia de a făuri un roman care să

oglindească realitatea, să o recreeze în mod fidel sunt observabile prin analizarea
tematicii abordate. Astfel, romanul Ion are ca temă principală universul rural și
prezintă societatea arhaică românească în toată complexitatea ei, insistând asupra
influenţei societăţii asupra ţăranului ardelean. Astfel, lumea satului funcţionează
după legi nescrise, care ridică bariere în faţa personajelor, influenţându-le
soarta. Lipsa pământului este echivalentă cu lipsa demnităţii umane, iar bariera
dintre săraci și bogaţi nu poate fi depășită. Orice încercare de a încălca legile
unei lumi tradiţionale va fi aspru pedepsită, după cum putem observa urmărind
destinul protagonistului.

Sătul de condiţia sa de om sărac, Ion dorește să dobândească pământurile lui Vasile

Baciu printr-o căsătorie din interes cu Ana, fiica acestuia, deși el era
îndrăgostit de Florica, o fată frumoasă, dar săracă asemenea lui. Părăsită de Ion
în favoarea averii, Florica se căsătorește cu bogătanul George Bulbuc, schimbându-
și și ea starea socială. Atitudinea critică a autorului la adresa societăţii
completează viziunea despre lume a acestuia ṣi cuprinde nu doar planul ţărănimii,
ci și pe cel al intelectualilor satului...”

Cu ajutorul informațiilor pe care le găsești pe această pagină vei ști cum să

structurezi corect un eseu pentru subiectul III.

Tema și viziunea despre lume

Eseul în care este prezentată tema și viziunea despre lume în basmul Harap-Alb este
unul extrem de folositor care răspunde la cerința de la examenul de Bacalaureat,
din data de 01.01.2010 și din 2013 (Varianta 05), pentru profilul umanist, de a
redacta „un eseu de 2-3 pagini în care să prezinți tema și viziunea despre lume
într-un basm cult studiat”. De asemenea, aceeași cerință s-a regăsit la simularea
examenului de Bacalaureat din data de 7 martie 2016, pentru clasa a XI-a, profilul
real.

„Viziunea scriitorului, dorinţa acestuia de a făuri un basm care să oglindească

realitatea, să o recreeze în mod fidel, dar să includă și supranaturalul sunt
observabile prin analizarea tematicii abordate. Astfel, basmul Povestea lui Harap-
Alb are ca temă principală lupta dintre bine și rău, încheiată cu victoria binelui.
Fiind supus unor încercări, Harap-Alb se confruntă cu diferite situații extreme,
care îl formează. Deși spânul pare un personaj malefic, rolul său este de a se
implica în maturizarea eroului, acesta din urmă fiind, în final, triumfător, în
ciuda dificultăților întâlnite în drumul său. Tocmai de aceea spânul, «răul
necesar» al basmului își va găsi sfârșitul și se va face «praf și pulbere», pentru
că orice încercare de a încălca legile unei lumi tradiționale va fi aspru
pedepsită. Deci, viziunea autorului se reflectă și în aceste intenții
moralizatoare, spânul având un destin tragic....

Viziunea realistă a autorului este dovedită chiar și la nivelul limbajului, prin

limba arhaică pe care acesta o folosește. Astfel, apropierea izbitoare de limba
populară oferă prozei lui Creangă...”

Relația dintre două personaje

Eseul în care se prezintă măsura în care spânul contribuie la procesul de
maturizare a personajului principal, Harap-Alb, a fost redactat pentru a răspunde
la modelul de subiect publicat de către Ministerul Educației și Cercetării în data
de 29.10.2014, dar și la cerința regăsită în variantele 1 și 7 de la Bacalaureatul
din 2013, cât și la cea primită de elevii de la profilul uman la sesiunea specială
a Bacalaureatului din 2016.. De fiecare dată, elevilor li s-a cerut să scrie un
eseu în care să prezinte relația dintre două personaje dintr-un basm studiat.

„Relația dintre Harap-Alb și spân are la bază antiteza. Deși atunci când ajunge la
curtea lui Verde Împărat, spânul dovedește o aroganță exagerată, fiind convins că
el va urma la tronul împărătesc, Harap-Alb dă dovadă de răbdare, deschidere pentru
a primi ajutor, ambiție și curaj. El nu își pierde nădejdea în situațiile dificile,
este recunoscător celor care îl ajută și învață din greșeli. Spre deosebire de
spân, care arată falsitate și își însușește toate meritele eroului, Harap-Alb
câștigă teren prin păstrarea fiiri nobile, fiind responsabil pentru sarcinile
îndeplinite cu inteligență. Eroul se căiește pentru neascultarea sfatului
părintesc, fără să își piardă cumpătul în fața spânului, care se purta aspru cu el,
dar și cu supușii de la curtea împăratului: «Alt spân în locul meu nu mai face
brânză cu Harap-Alb cât îi lumea și pământul».

....

Complementaritatea celor două personaje i-a determinat pe unii critici să considere

că Spânul reprezintă păcatele lui Harap-Alb, pe care acesta le învinge cu ajutorul
virtuţilor umane personificate în crăiasa albinelor, în regina furnicilor și în cei
cinci prieteni. Pentru V. Lovinescu, Spânul este egoismul prezent în toţi oamenii,
dar trebuie învins pentru ca menirea universală a eroului să fie descătuşată
provocându-i o apoteoză finală. Opoziţia devine posibilă doar prin moartea Spânului
și prin a doua înviere a lui Harap-Alb. Din această perspectivă, scena finală este
foarte importantă: ca un sacerdot, Spânul înfăptuieşte al doilea botez al eroului,
cel al morţii («Iar Spânul ii zboară capul dintr-o singură lovitură de paloş»).
Uciderea Spânului de către cal înseamnă reintegrarea răului în haosul primordial de
unde a purces («Şi calul îl făcu praf și pulbere»).

În opinia mea, tema basmului (iniţierea) se reflectă în relaţia dintre cele două
personaje prezente. Protagonistul parcurge o adevărată ucenicie alături de Spân,
fiind ajutat şi de alte forţe simbolice solare (Sf. Duminică, calul). Punându-l la
noi încercări, Spânul va determina trecerea feciorului de împărat de la stadiul de
neofit, la cel de erou perfect, cel ales să restabilească echilibrul primordial.”

Secvențe reprezentative
Opera „Povestea lui Harap-Alb” scrisă de Ion Creangă se încadrează în categoria
basmelor culte, specie abordată și de scriitori precum: V. Alecsandri, Mihai
Eminescu, George Coșbuc, Ioan Slavici, ș.a. Textul lui Creangă are ca punct de
plecare basmul popular, autorul se inspiră din folclor păstrând elemente specifice
basmului, dar își pune amprenta asupra felului în care îl scrie. Creangă
dinamizează ritmul povestirii prin eliminarea pasajelor descriptive și prin
folosirea dialogului. Personajul principal diferă de personajul specific basmului
prin faptul că prezintă și slăbiciuni, nu doar calități. Personajele fantastice din
textul lui Creangă au particularități asemenea oamenilor și sunt construite
caricatural cu scopul de a stârni buna dispoziție.

Titlul textului anticipează scena în care Spânul îi spune fiului de împărat că îl

va chema Harap-Alb, titlul fiind construit oximoronic pe baza antitezei dintre
semnificația cuvântului „Harap” (om cu pielea neagră, sclav) și adjectivul „alb”.

Tema basmului o constituie lupta di...