ÎNREGISTRAREA CRONOLOGICĂ

se realizează prin înscrierea

articolelor contabile în ordinea
datelor calendaristice la care s-au
efectuat operaţiile reflectate de
acestea într-un registru
obligatoriu care poartă numele de
Registru-jurnal.
1
MODELUL REGISTRULUI-
JURNAL CU OPT COLOANE

2
FORMA ABREVIATĂ A
REGISTRULUI JURNAL

3
DESCHIDEREA CONTURILOR DE ACTIV

4
DESCHIDEREA CONTURILOR DE PASIV

5
ÎNREGISTRAREA ÎN JURNAL A
OPERAŢIUNILOR

6
 ÎNREGISTRARE SISTEMATICĂ

 preluarea din jurnal pentru fiecare cont pus în

funcţiune a tuturor elementelor şi mărimilor
semnificative ce privesc contul respectiv (data
înregistrării, documentul, explicaţia, cont
corespondent, suma cu care a fost debitat contul,
suma cu care a fost creditat contul etc.) şi
înscrierea acestora în cont;
 registrul obligatoriu în care se face înregistrarea
sistematică poartă numele de registrul Cartea
mare.

7
CARTEA MARE

8
CARTEA MARE

9
CONTURI SINTETICE ŞI CONTURI
ANALITICE
 pentru a cunoaşte situaţia şi evoluţia elementelor
patrimoniale, atât în totalitatea lor cât şi pe părţile
componente, în contabilitate se folosesc două feluri de
conturi: conturi sintetice şi conturi analitice
 conturile sintetice sunt utilizate pentru grupe sau
categorii omogene de elemente patrimoniale din punct
de vedere al conţinutului lor;
 conturi analitice reflectă elementele patrimoniale
individualizate după însuşiri specifice. Ele permit
detalierea şi dezvoltarea conturilor sintetice, fiind
considerate conturi dezvoltătoare ale acestora.
 CONTURI SINTETICE ŞI
CONTURI ANALITICE
 În planul de conturi pentru instituţiile
publice sunt prevăzute conturi sintetice
de gradul I simbolizate cu 3 cifre,
conturi sintetice de gradul II
simbolizate cu 5 cifre şi conturi
sintetice de gradul III simbolizate cu 7
cifre.

11
Exemple de conturi sintetice de gradul II simbolizate cu
5 cifre, respectiv de gradul III simbolizate cu 7 cifre :
 contul sintetic de gradul I 105 "Rezerve din reevaluare" se dezvoltă pe
următoarele conturi sintetice de gradul II, respectiv de gradul III :
 105 01 Rezerve din reevaluarea terenurilor şi amenajărilor la terenuri (P)
 105 01 00 Rezerve din reevaluarea terenurilor şi amenajărilor la terenuri (P)
 105 02 Rezerve din reevaluarea construcţiilor (P)
 105 02 00 Rezerve din reevaluarea construcţiilor (P)
 105 03 Rezerve din reevaluarea instalaţiilor tehnice, mijloacelor de
transport, animalelor şi plantaţiilor (P)
 105 03 00 Rezerve din reevaluarea instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport,
animalelor şi plantaţiilor (P)
 105 04 Rezerve din reevaluarea mobilierului, aparaturii birotice,
echipamentelor de protecţie a valorilor umane şi materiale şi a altor active
fixe corporale (P)
 105 04 00 Rezerve din reevaluarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de
protecţie a valorilor umane şi materiale şi a altor active fixe corporale (P)
 105 05 Rezerve din reevaluarea altor active ale statului (P)
 105 05 00 Rezerve din reevaluarea altor active ale statului (P)
12
 CONTURI SINTETICE ŞI CONTURI
ANALITICE
 Conturile sintetice se dezvoltă pe conturi analitice în
funcţie de specificul activităţii instituţiei publice şi de
necesităţile proprii de informare. În cazul instituţiilor
publice, se remarcă dezvoltarea pe conturi analitice în
special a conturilor de cheltuieli şi de venituri, ţinând
seama de clasificaţia indicatorilor privind finanţele
publice.
 Raportul între un cont sintetic şi conturile analitice, de pe
aceeaşi treaptă de determinare, subordonate lui este ca
de la întreg la părţi. Astfel, suma părţilor trebuie să fie
egală cu întregul pentru fiecare din mărimile reflectate
prin cont (sold iniţial, rulaj debitor, rulaj creditor, total
sume debitoare, total sume creditoare şi sold final).
 BALANŢA DE VERIFICARE

 este documentul contabil utilizat pentru

verificarea exactităţii înregistrărilor contabile şi
controlul concordanţei dintre contabilitatea
sintetică şi cea analitică;
 este principalul instrument pe baza căruia se
întocmesc situaţiile financiare;
 se întocmeşte pe baza datelor preluate din
Cartea mare, respectiv din fişele deschise
distinct pentru fiecare cont sintetic
 BALANŢA DE VERIFICARE

îndeplineşte două funcţii, şi anume:

 funcţia de centralizare;
 funcţia de control asupra prelucrării
 FUNCŢIA DE CENTRALIZARE A
BALANŢEI DE VERIFICARE
 Prin intermediul balanţei de verificare sunt centralizate
mărimile semnificative ale conturilor.
 După felul conturilor pentru care se întocmesc, există
două feluri de balanţe de verificare, şi anume :
 balanţe de verificare sintetice, care se întocmesc pe
baza datelor preluate din conturile sintetice ;
 balanţe de verificare analitice, care se întocmesc pe
baza datelor preluate din conturile analitice.
Balanţele de verificare analitice se întocmesc pentru
verificarea înregistrărilor în contabilitatea analitică. La
instituţiile publice, balanţele de verificare sintetice se
întocmesc lunar, iar balanţele de verificare analitice,
cel mai târziu la sfarşitul perioadei pentru care se
întocmesc situaţiile financiare.
TIPURI DE BALANŢE DE VERIFICARE DUPĂ
NATURA DATELOR CENTRALIZATE
a) balanţa de verificare pe solduri finale;
b) balanţa de verificare pe total sume şi solduri
c) balanţa de verificare pe rulaj
d) balanţa de verificare cu patru serii de
egalităţi
e) balanţa de verificare cu cinci serii de egalităţi
f) balanţa de verificare şah
BALANŢA DE VERIFICARE PE
SOLDURI FINALE
 centralizează, pentru fiecare cont în parte, din
Cartea mare, soldul final debitor sau creditor,
după caz. Acest tip este un model de balanţă de
verificare cu o serie de egalităţi şi se prezintă
astfel:
BALANŢA DE VERIFICARE PE TOTAL
SUME ŞI SOLDURI
 centralizează din Cartea mare, pentru fiecare cont
în parte, totalul sumelor debitoare, totalul sumelor
creditoare şi soldul final debitor sau creditor, după
caz; este un model de balanţă de verificare cu
două serii de egalităţi:
BALANŢA DE VERIFICARE PE RULAJ

 preia din Cartea mare, pentru fiecare cont în parte,

soldul iniţial (debitor sau creditor), rulajul debitor,
rulajul creditor şi soldul final (debitor sau creditor).
Este un model de balanţă de verificare cu trei serii
de egalităţi.
 BALANŢA DE VERIFICARE CU
PATRU SERII DE EGALITĂŢI
 Conform OMFP 1917/2005 Normele metodologice privind
organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, planul
de conturi pentru instituţii publice şi instrucţiunile de aplicare a
acestuia, balanţa de verificare cuprinde pentru toate conturile
instituţiei următoarele elemente:
 simbolul şi denumirea conturilor, în ordinea înscrisă în planul
de conturi,
 soldurile iniţiale sau totalul sumelor debitoare şi creditoare ale
lunii precedente după caz,
 rulajele curente debitoare şi creditoare,
 totalul sumelor debitoare şi creditoare,
 soldurile finale debitoare şi creditoare.
 În balanţa de verificare pentru luna ianuarie rubrica “solduri
iniţiale” se completează cu soldurile finale debitoare şi creditoare
ale lunii decembrie ale anului precedent
22
 BALANŢA DE VERIFICARE CU
CINCI SERII DE EGALITĂŢI
centralizează pentru fiecare cont în parte, din
Cartea mare:
 soldul iniţial la începutul anului;
 rulajul debitor şi creditor cumulat de la începutul
anului până la finele lunii precedente;
 rulajul debitor şi creditor al lunii curente;
 total sume debitoare şi creditoare la finele lunii
curente;
 soldul final debitor sau creditor, după caz.
 BALANŢA DE VERIFICARE ŞAH

preia din Cartea mare, pentru fiecare cont în parte, soldul iniţial, mişcările
debitoare şi creditoare din cursul perioadei şi soldul final. Specific acestui
model este desfăşurarea mişcărilor debitoare pe conturi corespondente
creditoare şi a mişcărilor creditoare pe conturi corespondente debitoare.
BALANŢA DE VERIFICARE ANALITICĂ
 FUNCŢIA DE CONTROL A BALANŢEI
DE VERIFICARE
 Se manifestă prin faptul că permite o verificare a
aspectului formal al modului cum se realizează
prelucrarea datelor în contabilitate.
 În acest context, se poate aprecia că există două
categorii de erori, şi anume:
 erori care afectează seriile de egalităţi din
balanţa de verificare (deci care pot fi descoperite
cu ajutorul balanţei de verificare);
 erori care nu afectează aceste serii de egalităţi
(deci nu pot fi descoperite).
CATEGORII DE ERORI CARE AFECTEAZĂ SERIILE DE
EGALITĂŢI DIN BALANŢA DE VERIFICARE
 în Registrul-jurnal, în special, în cazul articolelor compuse,
nu s-a respectat egalitatea între sumele înscrise în debitul
şi cele consemnate în creditul conturilor puse în funcţiune;
 sumele dintr-un articol au fost omise la sistematizarea în
Cartea mare, pentru o parte din conturi, sau au fost
înregistrate în mod repetat;
 prelucrarea greşită în Cartea mare a mărimilor ce urmează
a fi sistematizate în balanţa de verificare;
 preluarea în balanţa de verificare a altor sume decât cele
determinate prin prelucrare în Cartea mare;
 totalizarea greşită a sumelor înscrise în coloanele de sume
ale balanţei de verificare;
 apariţia unor diferenţe între mărimile contului sintetic şi
agregatele balanţei de verificare a conturilor analitice
subordonate lui.
 ERORILE CARE NU AFECTEAZĂ SERIILE DE
EGALITĂŢI DIN BALANŢA DE VERIFICARE

 debitarea şi creditarea conturilor interesate atât în

Registrul-jurnal cât şi în Cartea mare, cu sume egale dar
inexacte;
 redactarea greşită a articolelor în Registrul-jurnal, de
unde erorile ajung atât Cartea mare cât şi balanţa de
verificare;
 înregistrarea greşită a sumelor în conturile Cărţii mari
sintetice şi a Cărţii mari analitice care prin compensare,
nu duc la afectarea niciuneia din corelaţiile specifice
balanţelor de verificare.