În urma unor cercetări recente în Arhivele NaĠionale din Sibiu, întreprinse de istoricul

Vlad Popovici, a fost semnalată prezenĠa unei poezii aflată în fondul de documente
aparĠinând omului politic Alexandru Vaida Voevod (1872- 1950) dedicată eroului
naĠional Avram Iancu. Această poezie a fost publicată pentru prima dată în paginile
revistei „Dacoromania”, respectând gramatica timpului, respectiv a doua jumătate a
secolului al XIX-lea: https://www.dacoromania-alba.ro/nr60/o_poezie.htm

Alexandru Vaida Voevod (pseudonim Regulus): Cântecul Iancului (1847)

Dorme duhul strămoúesc

În poporul românesc
Dorme…numai de n’ar fi
Prea târziu când s’a trezi!...

O, de s-ar trezi azi ear

Jugul josnic frânge-l’ar
Jugul aspru ruginit
De duúmani laúi făurit.

Unde merg úi unde stau

Tot de jele-amară dau
ùi sub ceriu frumos, senin
Lumea-i fiere úi venin.

Dar de tot nu s’a fi stins

Vechiul foc ce l’au aprins
Pe pământul ardelean
Horia, Cloúca úi Criúan?!

Hei cum ars’a până’n nori

Focul cel cotropitoriu
Al Românului trezit
Din Apus spre Răsărit.

Nu s’a stins. Eu l’am zărit

Din mulĠi ochi mi-a strălucit
Cu vioiu-i schinteiat
Inima mi-a’nvăpăiat.

Parcă văd din munĠi din văi

Ear sărind spre ceriu schintei
Flăcări multe mari pre rând
ğera’ntreagă-acoperind.

Nu vă’ncredeĠi inimici
Focul arde n mulĠi voinici
ùi când se va-aprinde’n mii
Ardev’a pe voi de vii!