See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/305629829

Nașterea limbajului sculptural

Conference Paper · July 2016

CITATIONS READS

0 435

1 author:

Ștefănescu Mircea
Universitatea de Arte "George Enescu" Iasi
7 PUBLICATIONS   8 CITATIONS   

SEE PROFILE

All content following this page was uploaded by Ștefănescu Mircea on 25 July 2016.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 Nașterea limbajului sculptural

Lector univ. dr. Mircea Ștefănescu

Facultatea de Arte Vizuale și Design
Universității de Arte ”George Enescu” din Iași

Apărut odată cu primele semne de organizare socială,

când peșterile ofereau adăpost împotriva intemperiilor, iar pereții
lor serveau drept suport pentru primele încercări de manifestare
a simțămintelor estetico-plastice, pe argila ce face parte din solul
cavităților se naște o nouă formă de exprimare plastică, care mult
mai târziu va deveni un pilon important al artelor vizuale și va
purta numele de sculptură.
La început au fost câteva forme simple de animale sau
de ființe ce ocupau un loc de mare importanță în ritualurile de
ocrotire și prosperitate din viața comunității, dar pe masură ce
tehnica de modelare începe să se reveleze primilor vânători
aceștia devin conștienți de avantajele pieselor confecționate din
diferitele materiale ce le erau puse la îndemână de natură. Primul
avantaj constă în rezistența pieselor modelate și arse în jar, iar
alt motiv foarte important consta în faptul ca piesele puteau fi
lucrate la o dimensiune redusă ce permite ca acestea să poată fi
purtate de vânatorii acelor vremuri pentru a fi ocrotiți sau pentru a
întoarce norocul în favoarea lor la vânatoare sau pescuit.
Primele statui preistorice au fost descoperite în 1912 de
contele Henry Begouen, arheolog amator, ajutat de cei trei fii
care au explorat peştera Tuc d'Audoubert din regiunea Toulouse,

1
unde au găsit statuile modelate din argilă a doi bizoni.

Fig. 1. Primele statui preistorice; bizonii din Tuc d'Audoubert1

În jurul lor erau de asemenea urme de picioare goale, ale

căror dimensiuni sugerau o vârstă fragedă. Erau urmele unui
dans ritual în jurul acestor statui, probabil legat de o ceremonie
de iniţiere asociată cu vânătoarea. Multitudinea picturilor şi
amploarea desfăşurării lor sugera existenţa unui loc sacru.
Oricum, descoperirea acestei galerii de artă preistorică a produs
un mare ecou, și a furnizat prima probă a nașetrii unui stil de artă
ce va fi suportul unui limbaj al formelor, care se va dezvolta
surprinzător de repede. De altfel, cei trei fraţi Begouen au întrat
în istorie pentru a doua oară, când după doi ani de la
descoperirea primei peșteri au găsit o alta, necunoscută,
botezată în cinstea lor Trois Freres. În această peşteră, galeria
de pictură preistorică era şi mai cuprinzătoare: peste 500 picturi
reprezentând o gamă largă de animale: mamuţi, bizoni, rinoceri,
cai, reni, iepuri şi păsări, care trăiseră în acea regiune. Este
surprinzător faptul că acest limbaj care are nevoie de lumină din

1
http://www.bradshawfoundation.com/bison-tuc-d-audoubert2.php, anul 2013
2
plin ca să-i poată fi citite volumele modelate a luat naștere într-o
peșteră, la lumina torțelor, ce ofereau oamenilor care au
conceput aceste statui protecția și liniștea necesare muncii de
analiză și sinteză a formelor observate în natură. De fapt tot
acest mediu izolat s-a comportat mai apoi ca o capsulă a timpului
și a conservat până în zilele noastre aceste lucrări.
În toate cărţile dedicate Istoriei Artei, începuturile
sculpturii sunt legate de mici statuete din piatră cioplită înfăţişând
femei, denumite Venus însoţite de numele localităţii unde au fost
găsite. Cea mai vestită şi mai veche de aproximativ 25.000 de
ani î.e.n. este cea de la Willendorf. Toate aceste statuete găsite
în diverse localităţi din Franţa şi Italia au caracteristici comune:
cap oval, fără trăsături şi siluete obeze, cu sâni, abdomen şi
şolduri exagerat de mari. Majoritatea specialiştilor au atribuit
fertilităţii, scopul acestor statui, considerându-le un simbol.

Fig. 2 și 3. Venus din peştera Lespugue și Venus din Willendorf2

2
http://donsmaps.com/lespuguevenus.html, anul 2012
http://donsmaps.com/upstrvienna.html, anul 2012
3
 În schimb, siluetele de bărbaţi predomină pe pereţii
peşterilor cu ocupaţii specifice: vânătoare, luptă, dans. Aşa cum
afirmă mulţi specialişti din diferite discipline (S. Freud, G. Jung,
Mircea Eliade), cu cât un obicei sau ritual are origini mai arhaice,
mai instinctuale, cu atât devine mai persistent.
Ca subiecte pentru sculpturi, animalele ocupă locul al
doilea. Sunt menţionate în special calul, mamutul, rinocerul,
feline şi ursul găsite în peştera Vogelherd, aproape de izvorul
Dunării. În acest caz, statuile au fost găsite, unele, sub formă de
fragmente, fiind reconstituite cu multă răbdare de Joachim Hahn.
Acest fapt explică de ce s-au găsit foarte puţine statui, fiind mai
perisabile decât picturile parietale.
Spre deosebire de pictura, unde, se pare că au fost mai
mulţi artişti, sculptura preistorică a avut mult mai puţini meșteri,
chiar în cursul unor perioade de mii de ani. Principalul subiect a
fost omul şi s-au găsit multe statuete grosolan confecţionate, un
cap rotund cu găuri pentru ochi, fără gât, un trunchi cu picioare,
iar braţele doar trasate. Sexul era nedefinit, putând fi adăugat în
funcţie de ceremonial, uneori fiind evidenţiate două mici cavităţi
pentru adăugarea sânilor. Sculptura urma să facă un mare salt
calitativ de abia în primul mileniu î.H.
Odată cu antichitatea, dezvoltarea meșteșugului cioplirii
în piatră va cunoaște o amploare mult mai mare decât cel al
picturii, datorită faptului că modelarea pietrei, prin cioplire,
asigură trăinicia și transmiterea mesajului în timp.

4
 3
Fig. 4. Statuete din arhipelagul cicladelor, evaluate la 2500 ani î.h.

Forma sculptată capată valență de limbaj datorită faptului

ca s-a apelat la meșterii pietrari pentru a ilustra scene importante
din mitologie sau biblie, deoarece oamenii nu știau să scrie, iar
imaginea sculptată are un impact mult mai mare asupra
privitorilor decât cuvântul rostit.

Fig. 5. Statuete din arhipelagul cicladelor,4

Primele încercări de reprezentare a realității prin volum

reprezintă rezultatul observațiilor unor oameni care au trăit cu

3
http://www.flickr.com/photos/rosemania/5581683672/in/set-1807838, anul 2012
4
http://www.Fforum.bljesak.info%2Fviewtopic.php, anul 2013

5
 mii de ani înaintea artiștilor contemporani; sinteza formei,
mișcarea și compunerea în spațiu a volumelor dovedesc o
capacitate de analiză și observare a mediului în care au trăit, în
egală măsură cu cea a artiștilor contemporani.

Bibliografie:

Arnheim Rudolf – Arta şi percepţia vizuală, Ed. Meridiane,

Bucureşti,1979.
Bachellard Gaston – Poetica spaţiului, Ed. Parelela 45, Piteşti,
2003.
Covătaru Dan – Simbol şi obiect în sculptură ,Ed. Artes, Iaşi,
2006
Durand Gilbert – Figuri mitice şi chipuri ale operei, Ed. Nemira,
Bucureşti, 1999.
Durand Gilbert – Structurile antropologice ale imaginarului, Ed.
Univers, Bucureşti, 1977.
Focillon Henri – Viaţa formelor, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1977.
Gavrilean Dimitrie – Mitologie românească în pictură,Ed. Artes,
Iaşi, 2006
Ghiţescu Gheorghe – Antropologie artistică, Ed. Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1979.
Gusdorf George – Mit şi metafizică, Ed. Amacord, Timişoara,
1996.
Huyghe Rene – Puterea imaginii, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1971.
Huyghe Rene – Dialog cu vizibilul, Ed. Meridiane, Bucureşti,
1981.
Levi-Strauss Claude – Antropologie structurală, Ed. Politică,
Bucureşti, 1987.
Read Herbert – Semnificaţia artei, Ed. Meridiane, Bucureşti,
1969.
Tofan Constantin – Limbajul artei, Ed. Artes, Iaşi, 2005
Urmă Maria – Spaţiul în artele vizuale, Ed. Junimea, Iaşi, 2001
Wölfflin Heinrich – Principii fundamentale ale istoriei artei, Ed.
Meridiane, Bucureşti, 1968.
Zaharia Dumitru – Estetica analitică , Ed. Artes, Iaşi, 2007

View publication stats