Discursul președintelui Duda - un HOMOFOB

Homofobia și relația dintre 2 persoane de același sex reprezintă o amenințare la adresa „valorilor tradiționale
ale familiei”. Oamenii LGBTQI + prezintă o amenințare la moștenirea noastră creștină tradițională,
homosexualitatea echivalează cu pedofilia. Comunitatea LGBT încurajează perversiunea și corupe copiii cu
idei deviante. „Ideologia LGBT” este mai periculoasă decât a fost vreodată comunismul. Generația părinților
mei s-a luptat împotriva ideologiei comuniste timp de 40 de ani și „nu s-au luptat pentru asta, ca mai apoi să
apară o nouă ideologie care este și mai distructivă”. „Nu acesta este motivul pentru care generația părinților
mei timp de 40 de ani s-a străduit să expulzeze ideologia comunistă din școli, astfel încât să nu poată fi
supusă copiilor, să nu le poată spăla creierul și să le îndoctrineze ... „Nu s-au luptat astfel încât să acceptăm
acum că va apărea o altă ideologie, și mai distructivă pentru om, o ideologie care sub clișeele respectului și
toleranței ascunde o intoleranță profundă”.

În calitate de președinte al Poloniei, nu voi recunoaște niciodată parteneriatele civile sau căsătoriile între
persoane de același sex și nu voi permite persoanelor LGBT să adopte copii. De aceea am semnat „Carta
Familiei” care se opune căsătoriei între persoane de același sex și drepturilor de adopție, precum și educației
aprofundate în domeniul sexualității în școli. „Nu acesta este motivul pentru care generația părinților mei
timp de 40 de ani s-a străduit să expulzeze ideologia comunistă din școli, astfel încât să nu poată fi supusă
copiilor, să nu le poată spăla creierul și să le îndoctrineze ... „Nu s-au luptat astfel încât să acceptăm acum că
va apărea o altă ideologie, și mai distructivă pentru om, o ideologie care sub clișeele respectului și toleranței
ascunde o intoleranță profundă”.

Și acum pe tema avortului „Înțeleg femeile care protestează, dar toată lumea știe unde stau, sunt împotriva
avortului”, dar suntem dispuși să compromitem „Cu toate acestea, atunci când există așa-numitele defecte
fatale, acestea sunt acelea care provoacă moartea copilului imediat după naștere, aceasta este o situație foarte
specială ”și i se va permite avortul.

Am părăsit Convenția de la Istanbul, am fost cu toții de acord că Convenția este „dăunătoare”, deoarece
necesită școli să educe copiii despre gen.

!!! În Polonia, drepturile omului și principiile democrației sunt amenințate, inclusiv independența
sistemului judiciar și a presei libere. În acest atac, drepturile LGBT sunt văzute ca o țintă soft. În apărarea
drepturilor persoanelor LGBT din Polonia, UE se va deplasa nu numai pentru a proteja drepturile unei
minorități vulnerabile, ci și drepturile omului.

De exemplu, atacurile fizice sau verbale din cauza orientării sexuale sau a identității de gen nu sunt
recunoscute în lege ca „infracțiuni de ură”. Calificarea infracțiunii este lăsată la latitudinea judecătorului, în
timp ce atacurile împotriva rasei, naționalității sau religiei sunt incriminate ca infracțiuni de ură în lege.
Consiliul European

Crearea Consiliului European 9 decembrie 1974 În urma summitului de la Copenhaga din decembrie 1973, care a
prevăzut desfășurarea de summituri ori de câte ori se dovedește necesar, în cadrul summitului de la Paris din
decembrie 1974, găzduit de președintele Valéry Giscard d’Estaing, se creează Consiliul European. Acesta a fost creat
cu intenția de a institui un forum informal de discuții între șefii de stat sau de guvern.

Noul Consiliu European se reunește pentru prima dată în martie 1975 la Dublin.

2 decembrie 1985 Consiliul European ajunge la un acord politic care deschide calea pentru adoptarea Actului Unic
European

1 iulie 1987 Actul Unic European (AUE) instituie piața internă, care prevede libera circulație a mărfurilor,
persoanelor, serviciilor și capitalurilor. Actul lansează cooperarea în domeniul politicii externe și extinde utilizarea
votului cu majoritate calificată pentru procesul decizional din cadrul Consiliului.De asemenea, Actul Unic European
conferă Consiliului European un temei juridic, oficializând reuniunile șefilor de stat sau de guvern.

11decembrie1992 Consiliul European de la Edinburgh din 1992 lansează dezbaterile publice, o practică ce a fost
extinsă considerabil de-a lungul anilor, cel mai recent prin Tratatul de la Lisabona. Dezbaterile și deliberările publice
ale Consiliului pot fi urmărite în prezent pe site-ul internet.

1 noiembrie 1993 Prin Tratatul de la Maastricht, Consiliul European dobândește un statut oficial. Acesta este definit
ca oferind impulsurile și orientările politice generale pentru dezvoltarea UE. Tratatul de la Maastricht declanșează, de
asemenea, procesul de trecere la moneda euro și lansează politica externă și de securitate comună (PESC).

Din 1996, Consiliul European se reunește de cel puțin patru ori pe an. Înainte de aceasta, numai două reuniuni pe an
erau necesare.

13 decembrie 1997 Consiliul European aprobă crearea Eurogrupului, un organism informal care reunește miniștrii de
finanțe din țările a căror monedă este euro. Prima reuniune a Eurogrupului are loc la 4 iunie 1998 la Château de
Senningen în Luxemburg.

1 mai 1999Tratatul de la Amsterdam instituie un spațiu de libertate, securitate și justiție și integrează Acordul
Schengen în dreptul UE. Tratatul modifică rolul Secretarului General al Consiliului, care devine și Înalt Reprezentant
pentru politica externă și de securitate comună.4

1 feb 2003 Tratatul de la Nisa introduce reforma instituțiilor UE, în cadrul pregătirilor pentru o viitoare UE extinsă la
27 de state membre. Are loc o reformă a Consiliului, pentru extinderea utilizării votului cu majoritate calificată și
pentru introducerea principiului de cooperare consolidată între statele membre.

1 oct 2003 Începând din octombrie 2003, toate reuniunile oficiale ale Consiliului European au loc la Bruxelles.
Declarația nr. 22 anexată la Tratatul de la Nisa prevede că toate reuniunile Consiliului European vor avea loc la
Bruxelles de la data la care UE va avea 18 state membre.

19 noiembrie 2009 În cadrul unei reuniuni informale desfășurate la Bruxelles la 19 noiembrie 2009, șefii de stat sau
de guvern ai UE convin în unanimitate să îl numească pe Herman Van Rompuy drept primul președinte permanent al
Consiliului European.

11 decembrie 2009 Tratatul de la Lisabona extinde utilizarea votului cu majoritate calificată în cadrul
Consiliului.Consiliul European devine o instituție de sine stătătoare, cu președinte propriu. Anterior, Consiliul
European era un organism informal, iar poziția de șef al Consiliului European era neoficială. Rolul revenea șefului de
stat sau de guvern al statului membru care deținea președinția asigurată prin rotație a Consiliului UE.

10 decembrie 2009 Pentru ultima oară, reuniunea Consiliului European este prezidată de președintele sau de prim-
ministrul statului membru care deține președinția prin rotație a Consiliului.
Consiliul European din decembrie 2009 este prezidat de prim-ministrul Suediei, Fredrik Reinfeldt.

2012 Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare În cadrul
reuniunii Consiliului European din 1-2 martie 2012, 25 de lideri europeni semnează Tratatul privind stabilitatea,
coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (TSCG).

Herman Van Rompuy este ales pentru un al doilea mandat de președinte al Consiliului European, de la 1 iunie 2012
până la 30 noiembrie 2014.

2014 Donald Tusk îl înlocuiește pe Herman Van Rompuy în funcția de președinte al Consiliului European. Mandatul
său începe la 1 decembrie 2014 și se încheie la 31 mai 2017.

2017 Donald Tusk a fost reales în funcția de președinte al Consiliului European pentru un al doilea mandat de doi ani
și jumătate, de la 1 iunie 2017 până la 30 noiembrie 2019.

29 marie 2017 În urma rezultatului referendumului din Regatul Unit din 23 iunie 2016, în care cetățenii Regatului
Unit au votat să se retragă din Uniunea Europeană, Regatul Unit a notificat în mod oficial Consiliului European
intenția sa de a părăsi UE. Consiliul European a adoptat o declarație privind notificarea din partea Regatului Unit.

2019 Charles Michel îl înlocuiește pe Donald Tusk în funcția de președinte al Consiliului European. Mandatul său
începe la 1 decembrie 2019 și se încheie la 31 mai 2022.

Rolul președintelui este stabilit în articolul 15 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În
special, președintele Consiliului European este responsabil de:

 prezidarea reuniunilor Consiliului European și impulsionarea activității sale

 asigurarea pregătirii ședințelor Consiliului European și a continuității activității acestora , în
cooperare cu președintele Comisiei și pe baza activității de configurare a Consiliului Afaceri
Generale
 contribuind la facilitarea coeziunii și a consensului în cadrul Consiliului European
 prezentarea unui raport Parlamentului European după fiecare reuniune a Consiliului European

Președintele Consiliului European asigură, de asemenea, reprezentarea externă a UE la nivelul șefilor de stat
sau de guvern:

 pe probleme legate de politica externă și de securitate comună a UE (PESC) , alături de Înaltul

Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, care ajută la punerea în
aplicare a PESC și asigură unitatea, coerența și eficacitatea acesteia
 la reuniunile la  nivel înalt internaționale , de obicei alături de președintele Comisiei Europene

Poziția de președinte al Consiliului European a devenit un rol permanent și cu normă întreagă după intrarea în
vigoare a Tratatului de la Lisabona în 2009 .

Anterior, Consiliul European fusese un organism informal, iar șeful Consiliului European era o poziție
neoficială . Rolul a fost deținut de șeful statului sau guvernului statului membru care deține președinția rotativă a
Consiliului UE.