Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In traducere din limba greacă psihologia a provenit din contopirea a două cuvinte greceşti
„psiuhe” (suflet) şi „logos” (ştiinţă, învăţătură), ceea ce înseamnă „ştiinţa despre suflet”. Iniţial
noţiunea de „suflet” era înţeleasă (şi azi mai este considerată de către idealişti şi oamenii
religioşi) drept o fiinţă nemuritoare şi materială, care există în corpul omului, iar în momentul
morţii îl părăseşte. Se considera că fenomenele psihice sunt proprietăţile, manifestările acestui
suflet.
Psihologia este o ştiinţă foarte veche, care în acelaşi timp e şi foarte tânără. Pe de o parte,
vârsta ei numără cca 2400 ani, iar pe de altă parte, abia în secolul XIX ea se constituie ca ştiinţă
independentă. Prima expunere sistematică a fenomenelor psihice a fost efectuată de către
savantul grec din antichitate Aristotel în tratatul său „Despre suflet” („De anima”). El a expus
psihologia ca domeniu specific (original) de cunoştinţe şi pentru prima dată a înaintat ideea
nedivizării sufletului şi corpului viu. Aristotel a făcut primele referiri consistente asupra
psihicului. Sufletul (psihicul) se manifestă în diverse capacităţi (abilităţi) spre activitate: hrănitor,
simţitor, mişcător (mobil), gânditor; capacităţile superioare apar din cele inferioare şi se dezvoltă
pe baza lor. Aristotel este considerat întemeietorul psihologiei. Termenul „psihologie” datează
din secolul al XVI-lea (titlul unei cărţi a lui M. Marulic, a. 1520) şi se pare că era folosit destul
de frecvent încă din a. 1560 de către Melanchton. Blancard (1693) a apelat la termenul
„psihologie” pentru a desemna „acea cunoaştere, care se referă la suflet”. Cu toate acestea,
termenul s-a difuzat într-o concepţie modernă începând abia cu secolul al XVIII-lea datorită
filosofului german Cristian Von Wolff (1679-1754), pentru a desemna ştiinţa sufletului. Acest
termen a fost utilizat în cartea sa „Psychologia Rationalis”
Unele ramuri ale psihologiei sunt diferite de altele, în special probleme complexe și
provocări care rezolvă un anumit domeniu științific. Cu toate acestea, toate ramurile psihologiei
pot fi împărțite în baze și aplicate in industriile fundamentale. Stiință psihologică este de o
importanță generală pentru înțelegerea și explicarea diferitelor fenomene psihice. Aceasta este
baza care aduce nu numai împreună toate ramurile psihologiei, dar, de asemenea, servește ca
bază pentru dezvoltarea lor. Industriile fundamentale au tendința de a combina termenul de
„psihologie generală“.
-psihologia politică studiază componentele psihologice ale vieții politice și activitatea oamenilor,
starea lor de spirit, opinii, sentimente, valori, și așa mai departe, etc..;