SFÂNTUL CUVIOS MUCENIC ATANASIE, STAREŢUL DE LA BREST-LITOVSK

(5 septembrie, 20 iulie)

Ieromonahul Atanasie de Brest era bielorus şi s-a născut în jurul anului 1597
într-o evlavioasă familie creştină, numită Filipovici. A primit o serioasă educaţie şi şi-
a însuşit scrierile teologice şi istorice, după cum reiese din viaţa sa ce s-a păstrat în
scris. 

În tinereţe, Sfântul Atanasie a fost pentru o perioadă de timp profesor în casele

negustorilor polonezi. În anul 1627, el a acceptat să fie tuns în monahism de către
egumenul Iosif la Mănăstirea Vilensk cu hramul Sfântului Duh. Sfântul Atanasie a
fost hirotonit ieromonah în anul 1632 şi a fost numit stareţ la Mănăstirea Duboisk
[Dubovsk] lângă Pinsk.

În urma unei binecuvântări deosebite din partea Maicii Domnului, Sfântul

Atanasie a restabilit Ortodoxia între graniţele teritoriului vechii Rusii, care fuseseră
confiscate de polonezi. Între anii 1638-1648, Sfântul Atanasie primeşte ascultarea de
egumen al Mănăstirii Brest-Simeonov. Aici, sfântul a îndurat multe prigoane din
partea greco-catolicilor şi persecuţii din partea autorităţilor civile.

De trei ori a fost aruncat în temniţă. A fost trimis autorităţilor din Kiev, pentru
a se prezenta înaintea unui tribunal religios, dar a fost achitat şi s-a reîntors în vechea
lui mănăstire. Timp de zece ani, Sfântul Atanasie, afându-se singur şi înconjurat de
vrăjmaşi, a dus o luptă aprigă pentru Sfânta Ortodoxie, dovedindu-şi puternica sa
credinţă prin suferinţele sale.

Încercările de a pune capăt nevoinţei duhovniceşti a sfântului au fost în zadar.

A fost supus din nou unui proces, după care monahului i s-a pronunţat sentinţa de
moarte prin executare pentru lupta sa împotriva greco-catolicismului. Sfântul
Atanasie a murit ca mucenic în noaptea de 4 spre 5 septembrie 1648.

Timp de 8 luni trupul pătimitorului pentru Ortodoxie a zăcut în pământ fără

nici o slujbă bisericească. Pe 1 Mai 1649 un băiat le-a arătat fraţilor din mănăstirea
Simeonov locul în care era îngropat egumenul mucenic, loc ce aparţinea la acea dată
iezuiţilor. Aşadar, trebuiau să lucreze în taină. În timpul nopţii, călugării au
dezgropat trupul intact al egumenului şi l-au mutat imediat în alt loc. Dimineaţa, l-au

1
dus în mănăstirea lor, unde, după câteva zile, pe 8 mai, l-au îngropat cu cinste şi cu
toate veşmintele preoţeşti în biserica mănăstirii Sfântul Simeon Stâlpnicul.

Viaţa pământească a Cuviosului Mucenic Atanasie a luat sfârşit, dar

pomenirea lui rămâne mereu vie şi sfântă pentru ortodocşii de la graniţa de vest a
Ucrainei. Acolo este centrul evlaviei adânci şi a cinstirii profunde a numelui său.
Moaştele sale întregi, aflate într-o raclă de cupru, au fost proslăvite cu daruri
dumnezeieşti, cum ar fi facerea de minuni, atrăgând astfel mulţi credincioşi.

Pe 8 noiembrie 1815, în urma unui incendiu la Mănăstirea din Brest, biserica

din lemn a ars, iar racla din cupru unde se aflau moaştele s-a topit din cauza
flăcărilor. A doua zi, o parte neatinsă de foc din moaşte a fost găsită de Preotul
Samuel din Litovsk şi a fost aşezată de către credincioşii din Brest sub altarul bisericii
mănăstirii. În 1823, cu binecuvântarea Arhiepiscopului Anatolie din Minsk, moaştele
au fost puse într-o raclă de lemn de către stareţul mănăstirii şi au fost depuse în
biserică spre cinstire. Aşa s-a împlinit voia lui Dumnezeu de a se păstra o parte din
moaştele Sfântului Cuvios Mucenic Atanasie.

Ridicându-se în faţa noastră, acest atlet al Ortodoxiei stă cu marea sa credinţă

şi dragoste faţă de aproapele. Profund credincios, devotat cu fermitate cinstirii
Sfinţilor Părinţi, s-a evidenţiat prin cuvânt şi fapte, precum şi prin datoria sa clericală
de a se împotrivi asupririi credincioşilor ortodocşi de către greco-catolicii rău
intenţionaţi. Cu credinţă fierbinte în Dumnezeu, el a intrat în lupta împotriva
asupririi împreună cu fraţii săi: “Nu sunt profet, ci doar un supus al Dumnezeului
meu Creator, trimis în aceste vremuri tulburi să grăiesc adevărul către toţi. El m-a
trimis să anunţ înainte de vreme decăderea blestematului greco-catolicism.”

Acestea erau cuvintele înflăcăratului, neînfricatului şi inspiratului luptător

pentru Ortodoxie, care a crezut adânc în puterea biruitoare a Adevărului curat.
Sfântul Atanasie a considerat ca unic ţel al său afirmarea totală a Ortodoxiei şi
sfârşitul şi destrămarea totală a greco-catolicismului. Şi-a închinat întreaga sa viaţă
acestui ţel. Supunându-se voii Domnului, nu s-a gândit la vreo primejdie, nici nu a
luat în seamă piedicile din drumul său spre împlinirea acestei ţinte. Sfântul Atanasie
s-a folosit de bărbăţia sa şi de cuvintele şi de scrierile Sfinţilor Părinţi. Năzuinţele sale
le-a făcut cunoscute tuturor, iar credinţa puternică în Hristos l-a ajutat în atingerea
sfântului său ţel: afirmarea Ortodoxiei pe tărâmul vechii Rusii.

Respingând şi înlăturând greco-catolicismul din Ucraina, Cuviosul Mucenic

Atanasie de Brest a fost inspirat de un adânc simţământ de milă şi dragoste faţă de
cei care au fost persecutaţi de greco-catolici. Respectul şi deschiderea Sfântului
Atanasie manifestată faţă de semenii săi au pecetluit toate faptele sale. Prin viaţa sa
singuratică, fiind înconjurat de duşmani văzuţi şi nevăzuţi, sfântul ascet a rămas un
apărător şi un stâlp neclintit al Ortodoxiei. El repeta constant propovăduirea sa:
“Greco-catolicismul va muri, iar Ortodoxia va înflori!”

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi. Amin.