Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
M1520
Examenul medico-legal al nou-nascutului
Procedeele tehnice de autopsie a cadavrelor de feţi şi nou-născuţi sunt, într-o anumită măsură, specifice şi diferă, prin
sarcinile lor, de necropsia cadavrelor de adulţi.
Aceste particularităţi sunt condiţionate de problemele adresate medicului legist de către organele de drept şi
necesitatea rezolvării următoarelor aspecte specifice:
1 - starea de nou-nascut;
2 - virsta intrauterina, daca nu s-a nascut la termen;
3 - viabilitatea nou-nascutului;
4 - dovezi de instalare a vietii intrauterine;
5 - durata vietii extrauterine;
6 - daca s-au acordat ingrijirile necesare imediat dupa nastere;
7 - cauza mortii nou-nascutului.
1. Examenul extern va începe cu studierea minuţioasă a tuturor obiectelor prezentate cu cadavrul (placenta etc.) şi a
celor în care fătul sau nou-născutul a fost înfăşat.
Până la examenul intern se efectuează proba lui Dillon (dacă e posibil), prin care, radiologie, se determină
prezenţa aerului în plămâni şi în tubul gastrointestinal.
8. În scopul cercetării mai detaliate a cavităţii bucale, glotei şi muşchilor gâtului, incizia anatomică începe la nivelul
buzei inferioare, trece pe linia mediană a bărbiei, gât, torace şi la 1,5-2 cm mai sus de inelul ombilical se bifurcă .
De aici fiecare ramură a inciziei ajunge până la centrul ligamentelor inghinale, ceea ce permite cercetarea
minuţioasă a vaselor ombilicale.
Pentru un examen detaliat al cavităţii bucale, în partea iniţială a inciziei sc secţionează mandibula, desfacându-i-se
ulterior ramurile în părţi şi tracţionându-se limba în direcţie inferioară
Estimarea vieții extrauterine
După cum am menționat mai sus, una din problemele la care medicul legist ar trebuie sa caute raspuns este estimarea
vieții extrauterine.
Pruncii, la care după naştere nu apare respirația de sine stătător, sînt considerați ca născuţi morţi. Estimarea vieții
extrauterine a pruncului se face în baza următoarelor date:
1. Aspectul exterior al plămînilor.
Plămînul nerespirat este mic ca volum, situat în sinusurile costovertebrale, lasă descoperiți inima și timusul.
Suprafața lui este netedă, roșie-brună. La palpare de consistență cărnoasă.
Plămînul respirat este expansionat şi umple cavitatea pleurală, acoperă parțial cordul și timusul. Suprafața este
puțin neregulată, roz-violacee, marmorată. Marginile rotunjite. La palpație de consistență elastică, cu crepitație la
digitopresiune.
2. Docimazia hidrostatică pulmonară (proba lui Galen - de la grecescul docimazuon=a proba).
Plămînul nerespirat are densitatea mai mare decît cea a apei (1,05–1,056).
La cel respirat densitatea este inferioară față de cea a apei (0,638), din cauza aerului pătruns în alveole.
Pe această diferență și se bazează docimazia hidrostatică pulmonară.
Se separă cei doi plămîni și se introduc separat în vasul cu apă. Interpretarea se face ca la timpul anterior.
Se recoltează cu foarfecele fragmente mici de parechim (2-3 mm) din diferite zone ale ambilor plămîni și se
introduc în apă. Fragmentele vor pluti la suprafața apei , intre două ape , sau vor cădea la fundul
vasului cu apa . Unele
fragmente de fragmente de
parenchim pulmonar se vor
comprima între degete
pentru a observa dacă nu se
elimină bule de aer.
Docimazia pulmonară hidrostatică are valoare practică atunci cînd se execută corect, pe plămîn proaspăt.
Există situații cînd plămînul pluteşte la suprafata apei sau între două аре, fără a se fi produs respiraţia
putrefacție gazoasă,
respirație artificială,
plămîn înghețat
... sau dimpotrivă, fragmentele de plămîn cad la fundul vasului cu apă, cu toate ca nou-născutul a respirat:
prematuri,
procese inflamatorii acute,
atelectazii,
plămîni recoltați de la cadavre fierte sau incinerate
Dacă fătul s-a născut mort, piesa va cădea la fundul vasului. Dacă piesa pluteşte, fătul s-a născut viu. Stomacul și
intestinul se perforează la diferite niveluri sub apă pentru a evidentia prezența gazelor.
Ca și cea pulmonară, docimazia hidrostatică gastrointestinală poate fi pozitivă și în cazul naşterii unui fåt mort
(putrefacție gazoasă, respirație artificială).
La plămînul aerat se observă spațiile caracteristice poligonale, bronşiile deplisate, tapetate cu epiteliu cilindric ciliat. Alveolele expansionate,
avînd celulele epiteliale aplatizate, cu nucleul oval: Capilarele au lumenul larg, sînt pline cu hematii. Fibrele elastice sînt bine întinse, dispuse
în lamele și fascicule, în cercuri semicercuri.
La plămînul parţial aerat pot fi evidențiate aspecte proprii ambelor tablouri menţionate mai sus.