4 6039784067644262978

1
Maurice Mességué
CITRICELE
SĂNĂTATEA TRUPULUI, SĂNĂTATEA MINȚII
Seria
HRANA VIE
1
MAURICE MESSÉGUÉ
Selecție de texte din
MON HERBIER DE SANTÉ
și
MON HERBIER DE CUISINE
© Editions Robert Laffont S.A.
Paris, France, 1972, 1975
© Editura Venus, 1998
2
MAURICE MESSÉGUÉ
CITRICELE
SĂNĂTATEA TRUPULUI, SĂNĂTATEA MINȚII
Versiunea în limba română și selecția textelor

DOINA BRINDU
EDITURA VENUS
BUCUREȘTI
3
Coperta de SERGIU GEORGESCU
Tehnoredactare de GEORGE DORU
4
CITRICELE... DAR NU NUMAI ELE!
N-am vrut în nici un caz să vă inducem în eroare, ori să

vă... mințim, dar marea majoritate a oamenilor spun, fără să
se gân- dească prea mult, „am luat niște citrice", iar dacă te
uiți la ce-au cumpărat, vezi și banane și ananas și avocado
și smochine și curmale...
Citrice a devenit un nume generic pentru mai toate
fructele ce vin din țările calde, cel puțin pentru europeni, iar
pentru români, în mod sigur. Desigur, apelativul e greșit.
Numai că pri- mele fructe exotice ce-au pătruns în Europa
Centrală și de Nord au fost portocalele și lămâile, apoi
mandarinele, grepfruturile, rodiile... Sudul Europei, mai
dăruit cu soare, le-avea pe unele chiar în culturi. Marile
imperii coloniale știau despre mai toate trufandalele
exotice. Apoi, cultura complet diferit dezvoltată în Est și în
Vest, civilizația total înapoiată în Est față de Vest, dom- nia
socialismului, toate au avut și ele un cuvânt de spus. Cert e
că informația este exactă și neexagerată — mulți sunt
oamenii ce spun citrice și la banane și ananasului și kiwi-
ului... Așa încât am mers „pe mâna lor“, și-am preferat
această titulatură, promițân- du-ne că vom explica de ce și
vom aduce și lămuririle de rigoare.
De aceea vom lua pe rând fiecare fruct pe care vi-1 vom
prezenta aici pentru a risipi orice confuzie.
• Ananasul este o plantă subtropicală, din familia
Brome- liacee, cultivată mult în Africa.
5
• Avocado este un arbore cultivat în zonele tropicale și
mediteraneene, care face parte din familia Lauracee, fiind
neam cu dafinul, scorțișoara, camforul.
• Bananul este un palmier originar de la tropice, face
parte din familia Musacee și se cultivă în Africa, Asia și
America.
• Curmalul e tot un... palmier (familia Palmee), cultivat
în Mesopotamia încă de acum 5000 de ani.
• Grepfrutul este, în fine, „o citrică”. Arbore originar din
Asia, e cultivat azi în toate zonele subtropicale și face parte
din familia Rutacee, familie botanică ce înglobează toate
citricele adevărate.
• Lămâiul este din neamul citricelor, face parte tot din
familia Rutacee, e originar din Asia și e cultivat în zonele
subtropicale, în plantații pomicole.
• Mandarinul este tot un citric, tot din familia Rutacee,
ori-
ginar din China.

• Portocalul e cel de-al patrulea în grupa citricelor, din
aceeași familie cu cele trei semnalate anterior — grepfrut,
lămâi și man- darin —, originar din China și cultivat în toate
țările care au un minim de căldură tot timpul anului.
• Smochinul, o să râdeți, e neam cu dudul, fiind din
aceeași familie, Moracee. Dar este originar din zonele
subtropicale ale vestului Asiei și Orientului Mijlociu, în
prezent fiind răspândit și în zonele temperate.
Iată, deci, bilanțul: vă vom prezenta utilizările medicale
a nouă fructe tropicale și subtropicale, unele cultivate,
aclimati- zate în prezent și în zone mai puțin calde, dar cu
temperaturi constant ridicate tot timpul anului, dintre care
patru sunt citrice adevărate, celelalte fiind numite, sau
considerate, greșit, tot... citrice. Se pare că această denumire
generică este de multă lume extinsă asupra tuturor fructelor
ce ne vin din zonele calde și foarte calde. De altfel, ca și o
altă denumire generică — fructe exotice —, dar exotic
înseamnă, exact, ceva ciudat, neobișnuit, aproape
necunoscut, ceva ce vine de departe, de peste mări și
6
țări... Ei bine, smochinul crește și în... București, portocalul,
mandarinul, lămâiul, sunt la doi pași, în Grecia, Italia, tot
Bazi- nul Mediteraneean..., rodiul este întâlnit, uneori, și la
Buziaș!!! Așa că nu le poți numi nici măcar fructe exotice
pe toate!
Ne-am mai gândit să le prezentăm în două cărți distincte,
dar toate aceste fructe au o caracteristică medicală comună:
sunt vitaminele iernii, măresc rezistența naturală a
organismului față de boli, refac, revigorează, însănătoșesc,
hrănesc, dezintoxică două organe de maximă importanță în
existența noastră: creierul și ficatul.
EDITURA
7
ANANASUL
200 DE PRISME MINIATURALE
ÎNTR-UN FRUCT COMPUS
Este o plantă subtropicală, ierboasă, cultivată mult în

Hawaii, Malaysia și Africa de Sud. Numele lui latinesc este
Ananas comosus sau Ananas sativus, iar al familiei botanice
din care face parte, Bromeliaceae. Anual se produc în jur de
3 milioane de tone de fructe, cele mai mari cantități venind
din Mexic, Thailanda, Hawaii, Africa de Sud. Dar ananasul
crește și în Europa... însă, numai în seră. Nu are multe
soiuri, iar cel mai cunoscut și răspândit este Cayenne, ale
cărui fructe au cam 20 cm lungime, 14 cm grosime, 2,5 kg
greutate și păstrează în vârfuri un smoc de frunzișoare.
100 g de ananas au:

Substanțe nutritive:
— proteine, 0,68 g
— grăsimi, 0,06 g
— glucide, 18,40 g, din care:
• zaharoză, 12,43 g
• glucoză, 3,21 g
Materii extractive, 4,35 g
Celuloză, 0,57 g
Acid citric
Acid malic
8
Vitamine:
— vitamina A
— vitamina B
— vitamina C, 25-50 mg
Cenușă, 1,24 g
O levură
Bromelina, un ferment digestiv capabil să digere în
câteva minute o cantitate de proteine echivalentă cu de 1000
de ori greutatea lui moleculară, este comparabilă, în ceea ce
privește acțiunea, cu pepsina și papaina.
Substanțe minerale:
— iod
— magneziu
— mangan
— potasiu
— calciu
— fosfor
— fier
— sulf
Apă, 75,70 g
Ce acțiuni are ?
• Nutritiv (este foarte, foarte ușor digerabil)
• Stomahic (protejează mucoasa gastrică și stimulează
funcțiile stomacului; vindecă „răcelile" gastrice)
• Diuretic
• Dezintoxicam
• Crește, în unele cazuri, performanțele sexuale
In ce situații este recomandat?

• Anemie
• Creștere
• Convalescență
• Demineralizate
9
• Dispepsii
• Intoxicații
• Ateroscleroză
• Artrită
• Gută
• Litiază
Cum poate fi utilizat?
• Obezitate
NATUR
• Fructul proaspăt, tăiat felii, mâncat ca atare, fără nici
un adaos. Trebuie să fie foarte copt.
SUC
• Fie direct, proaspăt, trecut prin storcătorul de fructe,
fie din comerț, gata preparat, dar să fie natural, cu multă
pulpă, fără apă, zahăr, conservam.
COMPOT
• Se preferă proaspăt, făcut în casă, chiar și din fructe
mai puțin coapte; cel industrial are zahăr.
10
AVOCADO
AȘA ÎI SPUN AMERICANII MEXICANULUI
AHNA-QUATL
Arbore fructifer „născut" în Mexic și Guatemala, avocado

face parte din familia botanică Lauraceae, iar numele lui lati-
nesc este Persea gratissima sau Persea americana. Denumirea
lui populară — avocado — vine din stâlcirea în pronunție en-
gleză a numelui său de baștină, mexican — Ahna-Quatl. îl vom
întâlni cultivat în zonele subtropicale și mediteraneene, cel mai
mare producător de avocado fiind California, urmată de Israel,
situat pe locul doi în lume; Antilele, Algeria și Africa se înscriu
și ele în grupa celor ce au livezi întinse de avocado. În zonele
temperate nu crește decât în sere și interioare, la ghivece, con-
stituind „o curiozitate". Israelul, care ocupă primul loc în expor-
tul de avocado în Europa, cultivă în special varietatea Fuerte,
creată din soiurile mexican și guatamalez. Alături de ele există
și un soi antilez.
Este un pom destul de înalt, mergând de la 8 m până la 12-
15 m, semănând, ca aspect, cu merii ce au coroană tipică,
clasică, sub formă de piramidă inversă, etajată. Rădăcinile sunt
destul de adânci. Are scoarța netedă, frunze obovat-lanceolate
persistente (nu cad tot anul), ușor ascuțite, de un verde-închis,
dispuse altern pe ramuri. Florile sunt mici, așezate în buchețele
la baza codiței frunzelor (la axilă, ori axilar). Fructele seamănă
ca formă cu niște pere mari, nu prea gâtuite, cu o coajă subțire,
verde-închis punctată cu alburiu (nuanță ce devine tot mai
închisă pe măsura coacerii), pulpa fructului fiind alb-crem,
untoasă, ușor parfumată,
11
în mijlocul ei existând un sâmbure mare, ovoid, cu o
sămânță formată din două jumătăți (două cotiledoane).
Avocado este o plantă de zonă caldă și crește bine în plin
soare pe aproape orice tip de sol, dacă i se asigură apă.
Rodește cam în al treilea-al patrulea an de la sădire și se
poate înmulți și prin semințe, dar se preferă altoirea.
100 g avocado (fructul) au:

Valoare energetică: 218 kcal (pentru comparație, 100 g
de orez fiert are 322 kcal, iar 100 g de ou, 166 kcal)
— lipide, 15-20 g
— glucide, 7,40 g
Vitamine:
— vitamina A, 200-300 U.I.
— vitamina B, 15-20 mg
— acid folic
Aminoacizi esențiali:
— cistină
— triptofan
— tirozină
Săruri minerale, puține
Cenușă, 1,26 g
Multe antibiotice
Ce acțiuni are?
• Aliment aproape complet
• Digestibilitate foarte mare
• Echilibrant nervos
În ce situații este recomandat?

• Creștere
• Sarcină
12
• Convalescența
• Surmenaj
• Stări de nervi
• Colibaciloză
• Afecțiuni gastrice
• Afecțiuni hepatobiliare
• Afecțiuni intestinale
Cum se utilizează?
»
NATUR
• Fructul ca atare, curățat de coajă
• Fructul, în salate, cu coajă cu tot
• Pulpa pasată, sub formă de cremă, fie ca aperitiv, cu suc
de lămâie, fie ca desert, cu o banană pisată
FIERT
• În ghiveciuri de legume
• Sote la aburi, ca garnitură
• Cu brânză Roquefort
ÎN PREPARATE COSMETICE
• Săpun
• Cremă
• Șampon
• Gel
13
BANANA
FRUCTUL PARADISULUI
Bananul este un arbust sau un arbore fructifer tropical,

care crește cel mai bine între paralela 30° sudică și 30°
nordică, media lunară a temperaturilor în această zonă fiind
de 27°C. Dar poate fi cultivat și la 21°C. Speciile spontane,
din care au pro- venit toate soiurile existente azi în cultură
sunt, pe numele lor latinesc, Musa acuminato și Musa
balbisiana, în horticultura ambele fiind cunoscute sub un
singur nume, Musa sapientum (sau Musa paradiziaca
varietatea sapientum). Familia din care fac parte se. numește
Musaceae.
Denumirea aceasta, de Musa — „numele lor de familie"
— dacă e s-o spunem pe de-a dreaptă, se pare că a derivat
din cuvântul arab mouza, ceea ce înseamnă „fruct", banana
fiind considerată „fruct al Edenului" sau „fruct al
Paradisului". Nu- mele de „banan" este originar din Guineea
Africii Occidentale.
Datorită marelui areal de răspândire, bananierul este un
arbore fructifer ai cărui reprezentanți, fie ei sălbatici,
spontani, fie ei cultivați, au numeroase soiuri ce diferă mult
ca talie, mărime, gust și aromă ale fructelor. De pildă, Gros
Michel are patru-opt metri înălțime, Robusta, trei-patru
metri, Gigant Cavendish și bananierul de Canare, doar doi-
trei metri.
În ceea ce privește aspectul, arborele nu are tulpină reală,
lemnoasă, ci ea rezultă din baza tecilor frunzelor care se
acoperă strâns, una peste alta. Sunt în număr de 35-50, lungi
de 1,5-4 m și late de 0,7-1 m și, de-a lungul vieții
bananierului, rămân numai 10-15. Pe măsură ce o frunză se
usucă, apare o alta nouă
14
(cam Ia șapte-zece zile), astfel încât tulpina nu va fi
niciodată... goală! Puieții de banan se plantează când au deja
șase-opt luni, înfloresc pentru prima oară la șapte-nouă luni,
iar bananele cresc în cam 90 de zile după ce florile au legat.
Bananele au între 6 cm si 33 cm lungime și 2,5-5 cm grosime.
Recoltarea fructelor se face când sunt încă verzi, iar
localnicii le țin încă zece zile la întuneric pentru a se coace.
Dacă se transportă la mari distanțe, maturarea se face după
ce bananele ajung la destinație. Jumătate din producția
mondială de banane — cam 20-25 milioane de tone — este
dată de Africa, iar cealaltă jumătate de plantațiile din Asia și
America.
100 g banane necoapte au:

Valoare energetică, 100 kcal
— proteine, 1,2 g
• amidon, 12,06 g
• zahăr de strugure, 0,08 g
• zahăr de trestie, 1,34 g
— grăsimi, 0,3 g
— materii azotate, 3,04 g
— fibre brute, 0,5 g
— tanin, 6,53 g
— alte materii, 4,62 g
— cenușă, 1,04 g
— apă, 70,92 g
100 g banane coapte au:

— proteine, 2 g
• amidon, urme
• zahăr de strugure, 20,47 g
15
• zahăr de trestie, 4,56 g
— grăsimi, 0,58 g
— materii azotate, 4,72 g
— fibre brute, 0,17 g
— tanin, 0,34 g
— alte substanțe, 0,79 g
— cenușă, 0,95 g
— apă, 67,78 g "
Indiferent dacă e vorba de fructe coapte sau nu, în ele

mai există (tot la 100 g):
Vitamine:
— vitamina A, 300 U.I.
— vitamina Bp 100 U.I.
— vitamina B2, 50 U.I.
— vitamina B6, 35 U.I.
— vitamina C, 20 U.I.
— vitamina E, puțină
— acid folic
— fosfor
— magneziu
— sodiu
— potasiu
— fier
— zinc
De reținut: locurile de pe coajă care se brunifică indică

faptul că în pulpa din acea zonă s-a acumulat zahăr în
cantități con- siderabile.
Ce acțiuni are?
• Foarte hrănitoare (se spune că e mai hrănitoare decât
cartofii și la fel de hrănitoare ca și carnea)
• Foarte ușor de digerat, când e foarte coaptă
16
• Revigorantă a musculaturii
• Revitalizantă a sistemului nervos
• Remineralizantă
• Detoxifiantă
• Echilibrantă a sistemului nervos
În ce situații este recomandată ?

• Anemie
• Artroză
• Astenie fizică
• Astenie intelectuală
• Tulburări nervoase
• Creștere
• Convalescență
• Bătrânețe
• Gută
• Demineralizare
• Reumatism
Cum se utilizează?
NATUR
• Numai foarte coaptă, altfel poate să nu fie nici bună, nici
gustoasă, nici ușor de digerat.
• Pastă de banană.
COAPTĂ
• Se pune într-o tavă, la cuptor, la foc mic, și se lasă până
când coaja se brunifică. Se scoate, se lasă să se răcească, se des-
face și se mănâncă miezul cu lingurița.
PUDRĂ DE PULPĂ USCATĂ

• Bananele trebuie să nu fie coapte. Se lasă să se usuce la
soare și se pisează fin. Este un pansament ideal pentru a proteja
si cicatriza ulcerele.
17
CURMALUL
POATE PREVENI CANCERUL?
Arbore fructifer și ornamental, cultivat în Mesopotamia

încă de acum 5000 de ani, fiind răspândit în Orientul
Apropiat și nor- dul Africii, este și acum unul din cei mai
importanți pomi din această parte a Terrei. Este o plantă
deosebit de longevivă, putând ajunge până la 200 de ani.
Este deseori menționat în Biblie și, în ebraică, denumirea
lui, Tamar (curmal), este atribuită, în Israel, ca nume de
persoană ori de localitate. Are o valoare de simbol deosebit
de interesantă: evreilor le sugerează corectitudine, drep-
tate, legalitate, un semn al bogăției recoltei, grație și
eleganță. Pentru creștini simbolizează sfințenie și înviere:
și-acum Duminica Floriilor, cea a intrării lui Isus în
Ierusalim, se ser- bează cu ramuri de curmal. Face parte din
familia Palmae — este, de fapt, un palmier, și numele lui
latinesc este Phoenix dactyli- fera.
În prezent este extins în cultură și în celelalte continente,
mai ales în California, insulele Canare, precum și în cele din
Pacific.
Arborele atinge 25-30 metri înălțime, are tulpina
ramificată, îngroșată în permanență de tecile frunzelor ce
cad an de an. Cele care rămân formează doar un smoc în
vârful tulpinii, sunt aidoma unor pene, cu frunzișoare
lanceolate, ascuțite la capete, dispuse de o parte și de alta
a nervurei (rahisului) mediane. Fiecare are cam 20-40 cm
lungime, iar frunza, în totalitate, atinge patru-șapte metri
lungime. în fiecare an face cam opt-zece frunze noi.
Florile, dispuse în buchețele la subsuoara frunzelor, sunt
18
mici, de culoare crem și fiecare inflorescență (buchețel)
poartă la maturitate cam 10-20 de curmale, care se coc în
aproximativ șase luni după ce florile au legat rod.
Deși necesită temperaturi de 30°C pentru ca fructele să
fie de calitate, poate suporta, de-a lungul anului, temperaturi
ce trec de Ia -15°C la +52°C. Cu toate că are renumele de
„arbore al deșer- turilor”, ei bine, acolo poate crește numai
în oaze, conform zicalei din partea locului, „curmalul
prosperă dacă stă cu picioarele în apă și capul în soare". în
culturile modeme din California, Irak, Iran, Siria, Egipt,
plantațiile se irigă, producția fiind de 100-150 kg de fructe
pentru o plantă.
Curmalele se mănâncă proaspete, uscate sau presate, și
sub formă de miere de curmale. Arborele dă lemn de șindrilă
pentru acoperișul caselor, pentru construcții și fibre pentru
fabricarea funiilor.
100 g de curmale algeriene au:

— lipide, 0,06 g
— glucide, 51,30 g
Substanțe extractive, 20,86 g
Vitamine:
— vitamina A
— vitamina B1
— vitamina B2
— vitamina C
— vitamina D
— calciu, 71 mg
— fosfor, 50 mg
— fier, 3,6-5 mg
— magneziu, 63 mg
19
Apă, 24,50 g
Cumarine
100 g de curmale tunisiene au:

Valoare energetică, 350 kcal Substanțe nutritive:
— lipide, 0,34 g
— glucide, 55,35 g
Vitamine:
— vitamina A
— vitamina B1
— vitamina B2
— vitamina C
— vitamina D
— calciu, 71 mg
— magneziu, 63 mg*
— fosfor, 50 mg
— fier, 3,5 mg
Apă, 33 g
Cumarine
Ce acțiuni au ?
• Foarte nutritive
• Intens energizante
• Tonice musculare
• Tonice ale sistemului nervos
• Remineralizante
• Previn bătrânețea
• Previn bolile canceroase
În ce situații sunt recomandate?

• Creștere
20
• Convalescență
• Sarcină
• Astenie fizică
• Antrenamente de performanță
• Demineralizare
• Tuberculoză
• Anemii
• Pentru a preveni cancerul
• Îmbătrânire
• Senescență
Cum se utilizează?
NATUR
• Fructele proaspete
• Fructele uscate sau presate
SUC = MIERE DE CURMALE

• Se obține prin presarea lor, în centrifugă, după ce li s-au scos
sâmburii. Poate înlocui zahărul în orice preparat culinar. Se poate mânca
și pe pâine. Poate fi utilizat, în gastronomie, în loc de unt.
PULBERE DE CURMALE = FĂINĂ DE CURMALE

• Li se scot sâmburii, se usucă și se macină. Este utilizată ca făină de
toate popoarele nomade.
PULBERE DE SÂMBURI
• Se macină, la scară mică, industrial, sâmburii și se livrează în
pachețele de 0,50 g. Se iau opt-zece pachețele pe zi.
21
GREPFRUT
UN GOLIAT AL CITRICELOR
Originar din Asia, arborele s-a răspândit de mult timp în

Japonia, India, Statele Unite, Israel, Jamaica. Rudă
apropiată a lămâiului și portocalului, face parte din familia
Rutaceae, denumirea latinească fiind Citrus decumana.
100 g de grepfrut au:

Valoarea energetică, 43 kcal
— proteine, 0,6 g
— grăsimi, 0,1 g
— glucide, 9 g
Vitamine:
— provitamina A, 0,1 mg
— vitamina B1, 0,07 mg
— vitamina C, 40 mg vitamina PP, 0,3 mg
Substanțe minerale și oligoelemente:
— calciu, 20 mg
— fosfor, 18 mg
— potasiu, 190 mg
— magneziu, 12 mg
— sulf, 7 mg
22
— sodiu
— clor
— fier
— cupru
— mangan
Uleiuri esențiale: '
— limonen
— pinen
— citral
Alcooli
Pectine
Acid citric
Apă. 89 g
Ce acțiuni are?
• Aperitiv
• Tonic
• Digestiv
• Depurativ
• Drenator hepatic și renal
• Antihemoragic
• Răcoritor
• Hipotensor
În ce situații este recomandat?

• Anorexie (lipsă de poftă de mâncare aproape totală, de cele
mai multe ori de natură nervoasă)
• Oboseală ’
• Intoxicație
• Artritism
• Oligurie (urinare în cantități mici, stadiu premergător reten-
ției urinare)
• Insuficiență biliară
• Fragilitate capilară •
23
• Stări febrile
• Afecțiuni pulmonare
• Hipertensiune
Cum se utilizează?
NATUR
• Se curăță de coajă, se desface felii și se mănâncă fără
zahăr.
•Se taie în două, se crestează pulpa pentru a o desface de
coajă și se pune miere. Se lasă câteva ore să se îmbibe și să
lase
suc.
SUC
• Se beau trei pahare zilnic, înainte de masă, natur sau
îndul- cit cu miere.
24
LĂMÂIUL
UN FABRICANT NATURAL DE VITAMINA C
Este un arbust spinos, subtropical, cu frunzișul aproape per-

sistent (pe măsură ce unele frunze cad, altele le iau locul), foarte
pretențios față de căldură și foarte sensibil la temperaturi scă-
zute. Originar din India, este răspândit în regiunea meditera-
neeană și se cultivă, în Europa, încă de la jumătatea secolului al
XV-lea. În țara noastră se cultivă în sere și apartamente, atât
pentru fructe, cât și ca plantă ornamentală. Face parte din fami-
lia Rutaceae, fiind un citric adevărat, numele lui latin fiind
Citrus
limon. În ceea ce privește aspectul, are o particularitate ce-1 ca-
racterizează, și anume, rădăcinile nu au perișori absorbanți, ci
micorize (filamente ale ciupercii care conviețuiește cu lămâiul),
ce formează îngroșări caracteristice la capătul rădăcinilor sub-
țiri. Cu ajutorul lor pomul ia din pământ apa și sărurile minerale.
Tulpina atinge doi-patru metri, lujerii tineri sunt roșietici viola-
cei și cresc în valuri (au două-trei pe an), frunzele sunt ovate sau
lanceolate, pieloase, foarte puțin dințate pe margini, florile sunt
galbene cu o nuanță purpurie, cerate, parfumate, prinse pe ram
câte una singură sau în perechi. Fructele se coc aproximativ în
180-220 de zile după ce florile au legat rod.
Lămâiul este un personaj plin de... acreală. Lămâia îți ster-
pezește dinții și numai dacă te gândești la ea. Dar emană, deopo-
trivă, prospețime și-o undă de aer răcoros. în preajma ei ți se
pare că vine primăvara. Respiră sănătate, nu alta, fructul acesta
25
parfumat. Te pișcă la limbă. Îmi place să-i adulmec mireasma
asta iritantă și tonică în aceeași măsură. Este una dintre plantele
pe care mi-o pot reprezenta cel mai bine „pe cale gustativă”.
Nu voi intra în mai multe amănunte descriptive referitoare
la acest arbore cu frumoasele lui fructe de aur verde, a căror
formă te duc cu gândul la sânii de fată tânără, decât să vă mai
spun că are multe specii și că toate au cam aceleași virtuți
medicinale.
Frunzele lămâiului sunt calmante, tonice și vermifuge. Ele
te fac să transpiri și luptă contra diferitelor tipuri de spasme
(tuse, astm, nervozitate, insomnie, palpitații și multe alte boli
ce fac parte din aceeași categorie). De altfel, și frunzele de
portocal au calități similare, în farmacii fiind comercializate de
cele mai multe ori împreună. Le puteți utiliza cu încredere, dar
trebuie neapărat să aflați dacă au fost sau nu stropite cu
pesticide.
Din fructele întregi se prepară limonade dietetice, diuretice
și răcoritoare, care se recomandă în mod deosebit celor ce
suferă de stomac, intestine, ficat.
Sucul de lămâie are o reputație bine consolidată datorită
mul- telor vitamine pe care le conține (A, B1, B2 și mai ales C).
El s-a dovedit a fi nu numai răcoritor, ci și diuretic și vermifug.
Apoi, este un tonic, un reconstituant al întregului organism.
Toate tul- burările digestive, în special cele ale copiilor,
beneficiază de efectele lui benefice. Este și un neutralizant al
otrăvurilor alca- line (sodă, potasă, apă de Javel): mămicilor, nu
uitați niciodată sucul de lămâie, mai ales în cazurile de urgență!
Pe post de gar- gară sau în badijonări vindecă infecțiile sau
inflamabile din gât.
Coaja lămâii are proprietăți tonice. Ea stimulează funcția
tuturor organelor, provocând sudația, acțiune cu efecte
excelente când e vorba să luptăm împotriva acumulării
toxinelor în organism. De asemenea, impulsionează în forță
toată activitatea gastrică.
100 g de lămâie (fruct) au:

— proteine, 0,5 g
26
— hidrați de carbon, 5 g, din care:
• glucoză
• fructoză direct asimilabilă
• zaharoză
Vitamine:
— vitamina A
— vitamina B 1
— vitamina B2
— vitamina B3
— vitamina PP
— vitamina E
— vitamina D
— vitamina C (68-76 mg în suc, 163 mg în coajă) Substanțe
minerale și oligoelemente:
— sodiu, 2 mg
— potasiu, 0,5 mg
— calciu, 7 mg
— fosfor, 10 mg
— fier, 0,3 mg
— siliciu
— mangan
— cupru
Acid citric
Acid malic
Citrat de calciu
Citrat de potasiu
Ulei volatil (în coajă), format din:
— limonen
— pirene
— camfen
— felandren
— sescviterpene
— linalol
— acetat de linalil
27
— acetat de geranil
— citrol
— citronelol, 6-8 g
— aldehide
— camfor de lămâi
Apă, 86-88 g
Ce acțiuni are?
În utilizările interne (pe gură), toate elementele

lămâiului (frunze, fructe, suc) pot fi:
• Bactericide (ucid bacteriile)
• Antiseptice (dezinfectează)
• Stimulatoare ale globulelor albe (leucocitele) în lupta
pentru apărarea organismului împotriva oricăror agenți
patogeni
• Răcoritoare
• Febrifuge (scad temperatura)
• Tonice ale sistemului nervos central
• Tonice ale sistemului nervos simpatic (sistemul nervos
vegetativ, sau sistemul nervos al vieții de relație)
• Tonice cardiace
• Alcalinizante
• Diuretice
• Antireumatismale
• Antigutoase
• Antiaritmice
• Calmante ale acidității intestinale
• Antisclerozante (previn îmbătrânirea)
• Antiscorbutice
• Tonice venoase
• Fluidifiante sangvine (ajută la subțierea sângelui)
• Hipotensoare (scad tensiunea arterială prin refacerea
echili- brelor biologice din organism)
• Depurative
28
• Remineralizante
• Antianemice (stimulează hematopoieza, respectiv
formarea de noi globule roșii)
• Favorizează secrețiile pancreatice, gastrice și
hepatice
• Hemostatice (opresc sângerările și hemoragiile)
• Carminative
• Vermifuge
• Antiveninoase
În utilizările externe, elementele lămâiului (frunze,

fructe, suc) sunt:
• Antiseptice
• Antitoxice
• Cicatrizante
• Antipruriginoase (stopează mâncărimile)
• Antiveninoase (aplicate pe înțepăturile de insecte)
• Citofilactice (întrețin pielea)
• Îndepărtează moliile și furnicile
În ce cazuri se recomandă?
Pentru uz intern:
• Infecții pulmonare
• Infecții intestinale
• Boli infecțioase
• Stări febrile
• Paludism
• Prevenirea epidemiilor (de gripă, de exemplu)
• Astenie
• Inapetență
• Ascită
• Reumatism
• Artritism
29
• Gută
• Pietre la vezicula biliară
• Pietre pe căile urinare sau la vezica urinară
• Hiperaciditate gastrică
• Ulcer gastric
• Dispepsii
• Aerofagie
• Digestie greoaie
• Scorbut
• Ateroscleroză
• Varice
• Flebită
• Fragilitate capilară
• Hipervâscozitate sangvină (o cură de lămâi „schimbă
tot sângele“, „înlocuiește sângele cu altul nou“)
• Obezitate
• Hipertensiune
• Tuberculoză pulmonară
• Demineralizare
• Morbul lui Pott (tuberculoză osoasă)
• Creștere
• Convalescență
• Anemie
• Icter
• Vărsături
• Insuficiență hepatică
• Insuficiență pancreatică
• Congestie hepatică
• Hemofilie
• Epistaxis (hemoragie nazală)
• Gastroragii (hemoragii gastrice)
• Enteroragii (hemoragii intestinale)
• Hematurie (urinare cu sânge)
• Meteorism (gaze în intestine)
• Dizenterie
30
• Diaree
• Febră tifoidă
• Oxiuri
• Astm
• Bronșită
• Blenoragie
• Sifilis
• Bătrânețe
• Dureri de cap
Pentru uz extern:
• Sinuzite
• Otite
• Angine
• Răceală la cap
• Hemoragii nazale
• Stomatite
• Afte
• Sifilide bucale
• Glosite (afecțiuni ale limbii)
• Blefarită
• Erupții
• Furuncule
• Impetigo
• Negi
• Herpes
• Migrene
• Degerături
• Răni infectate, putride
• Înțepături de insecte
• Râie
• Întreținerea pielii
• Tratamente cosmetice
• Seboree facială (față foarte grasă)
• Pistrui
31
• Prevenirea ridurilor
• Îngrijirea mâinilor
• Unghii casante (se rup ușor)
• Picioare sensibile
Cum sunt utilizate frunzele, fructele și semințele

lămâiului?
NATUR
• Lămâile întregi (una-două) se spală bine și se taie
feliuțe subțiri, se pun într-un bol și se toarnă peste ele miere.
Se lasă câteva ore, chiar 12, să se îmbibe bine. Se mănâncă
zilnic la dureri în gât, tuse, hepatită.
SUC
• Nu vă mulțumiți să tăiați lămâia în două și s-o
stoarceți. Curățați-o de coaja groasă, apoi de pielița alburie
și, la urmă tăiați-o în două și scoateți-i absolut tot sâmburii.
Apoi stoarceți lămâia. Sucul se poate bea simplu, cu miere,
cu apă minerală etc., în funcție de afecțiunea ce o aveți.
• Cure progresiv crescute, de suc, din o jumătate de
lămâie până la 10-12 lămâi pe zi; apoi scădeți cantitatea tot
progresiv. Cura se va întinde pe patru-cinci săptămâni
(creșterea și des- creșterea), apoi se va continua cu o
jumătate de lămâie zilnic.
INFUZIE ȘI DECOCT DE FRUNZE

• Într-un litru de apă se pun două linguri de frunze
uscate mărunțite și se fierb zece minute, dacă e vorba de
decoct. Dacă avem nevoie doar de infuzie, frunzele se pun
direct în apă clo- cotită. Se beau două-trei căni pe zi.
DECOCT DE LĂMÂIE ÎNTREAGĂ

• Se fierb două lămâi preț de un sfert de oră, într-un litru
de apă, astfel ca apa să scadă. Se beau două căni, dimineața,
pe stomacul gol.
32
MACERAT DIN LĂMÂE ÎNTREAGĂ
• Se zdrobește (bine-bine) o lămâie întreagă cu coajă și
cu sâmburi cu tot și se lasă la macerat, două ore, în apă cu
miere. Se trece prin sită pasând energic tot conținutul
maceratului. Se bea seara, la culcare.
• Se pun, seara, trei lămâi tăiate în feliuțe subțiri, în apă
clo- cotită. Selasă la macerat peste noapte. Se bea a doua zi
dimi- neața pe stomacul gol, tot lichidul.
• Tot seara, într-o cană cu apă clocotită, se pun
două-trei flori de mușețel mare și o lămâie întreagă tăiată
rondele. Se lasă să
macereze peste noapte, se strecoară a doua zi și se bea tot
pe
stomacul gol. Este ideal pentru slăbit.
ALCOOLATURĂ DIN COAJĂ DE LĂMÂIE

• Se cojesc una-două lămâi, iar coaja se taie în fâșii subțiri,
fine, și se pune un pumn de coji la un pahar de alcool, de 90°.
Se ia o linguriță pe zi.
TINCTURĂ DE COAJĂ DE LĂMÂIE

• Se curăță coaja de la două lămâi, se pune într-un borcan și se
acoperă cu un oțet de 9°. Se lasă la lumină și căldură timp de
opt zile, să macereze. Se strecoară. Se trece în sticle închise la
culoare. Se utilizează pentru badijonaje externe.
PULBERE DE COAJA DE LĂMÂIE

• Se rade coaja pe răzătoarea mică și se usucă. Se
păstrează
în borcane închise ermetic. Se iau trei lingurițe zilnic, cu miere.
SÂMBURI DE LĂMÂIE
• Se scot sâmburii de la două-trei lămâi, se spală, se pisează și
se amestecă în miere. Se iau două-trei lingurițe, dimineața, pe
stomacul gol.
33
LIMONADĂ MEDICINALĂ
• Luați două lămâi, tăiați-le felioare subțiri și lăsați-le să

stea într-un litru de apă două ore. Apoi îndulciți limonada cu
miere. Beți trei-patru căni zilnic.
• Curățați lămâia de coajă. Stoarceți bine coaja până îi
iese, tot sucul, într-un pahar cu apă caldă. Stoarceți și lămâia
curățată peste câteva lingurițe de miere. Amestecați cele
două sucuri și completați limonada cu apă până la un litru.
Beți trei-patru pahare dimineața.
• Puneți la fiert două lămâi tăiate în bucăți într-un litru
de apă. Îndulciți-le cu miere. Beți două-trei pahare zilnic.
• Puneți într-un borcan cinci litri de apă și băgați în el
doar o lămâie tăiată rondele. Lăsați-o să stea opt zile. De
două ori, zilnic, amestecați energic conținutul. Apoi puneți
limonada în sticle, închideți-le ermetic, legați-le cu folie
adezivă și lăsați-le să stea culcate încă o săptămână. Apoi o
puteți consuma, două-trei căni zilnic.
• Dacă puneți în 500 ml apă 18 g acid citric natural și 11
g carbonat de magneziu rezultă o limonadă purgativă.
BĂUTURĂ ZILNICĂ, ÎN LOC DE APĂ

• Curățați două-trei lămâi de coajă și aruncați cojile într-
un litru de apă clocotită. Lăsați-o să se răcească. Puteți s-o
strecu- rați, ori să lăsați cojile în ea. Puteți să-i adăugați și
câteva pică- turi de suc proaspăt.
34
MANDARINUL
UN TITLU NOBILIAR PENTRU
GEAMĂNUL PORTOCALULUI
Citric tipic, tot din familia Rutaceae, mandarinul este un
arbore sau un arbust cu ramuri netede, fără spini, originar din
China, numit, în latină,... Citrus nobilis!!! Tot aici, ca și în

Peninsula Indochina, Îl întâlnim în cultură. Tulpina este dreap-
tă, netedă, atingând și 10-12 metri, ramificat aidoma mărului
nostru, cu frunzele lanceolate, cu marginile ondulat-serale și
flori solitare, albe, cărnoase, splendid mirositoare. Fructul este

dulce, zemos, foarte parfumat.
100 g de mandarine au:

— proteine, 0,6 g
— zaharuri, 10 g
Vitamine:
— vitamina A, 10 mg
— niacin, 0,2 mg
— sodiu, 1,98 mg
— potasiu, 110 mg
— calciu, 27 mg
35
— fosfor, 14 mg
— fier, 0,2 mg
— brom, 10 mg
Apă, 87 g
Ce utilizări are?
• Foarte hrănitoare
• Aperitivă
• Remineralizantă
• Tonic muscular
• Tonic al sistemului nervos
• Antiinfecțioasă
• Detoxifiantă
• Răcoritoare
• Antihemoragică
• Laxativă
• Diuretică
• Întinerește celulele și pielea
În ce situații este recomandată ?

• Creștere
• Convalescență
• Îmbătrânire
• Anemie
• Lipsă de poftă de mâncare
• Astenie fizică
• Orice suferințe hepatice
• Dispepsie
• Tromboză
• Dureri precordiale
36
•Profilaxia diverselor infecții
• Intoxicații
• Stomatite
• Dermatoze
• Prevenirea apariției ridurilor
Cum poate fi utilizată?
NATUR
- Mandarinele ca atare
SUC
- Să fie proaspăt, altfel nu rezistă în frigider. Se beau două-
trei pahare pe zi.

- Se pune jumătate de pumn de frunze uscate mărunțite fie
la un litru de apă în clocot, se lasă să tragă două-trei minute
și se strecoară (dacă e vorba de infuzie), fie se fierb aceleași
can- tități cam 15-20 de minute (dacă e vorba de decoct).
Acțiunea amândorura este calmantă. Se beau două-trei căni
pe zi.
INFUZIE DIN FLORI

• Se pune o lingură de flori uscate într-un litru de apă
clo- cotită, se lasă să infuzeze un minut , se strecoară și se
bea doar ocană, seara, la culcare.
JELEU ȘI MARMELADĂ
• Sunt foarte ușor de digerat și se recomanda în tulburări
gastrice, intestinale, hepatice.
37
PORTOCALA
MĂRUL DE AUR DIN GRĂDINA HESPERIDELOR
Portocalul este cel mai cunoscut și... mâncat dintre citricele

existente. Arbore sau arbust spinos, originar din China și India,
adus în Europa încă de pe timpul cruciadelor, face parte din familia
Rutaceae și are mai multe subspecii și varietăți. Por- tocalul-
portocal, dulce, oranj-strălucitor, este Citrus aurantium subsp.
sinensis. Portocalul amar, sau bigaradierul, este originar de pe
coastele sudice ale Himalaiei și din regiunea Mării Medi- terane, s-
a aclimatizat în Florida, în alte regiuni tropicale și subtropicale,
în Europa fiind cultivat. Ca varietate a apărut înaintea portocalului
dulce, calitățile lui fitoterapeutice fiind mult mai puternice decât
ale acestuia. Numele lui latinesc este Citrus aurantium subsp.
amara, var. bigaradia. Bergamotierul, cu fructe de un galben palid,
foarte amare și de-a dreptul necomestibile, Citrus bergamia și
grepfrutul, Citrus decumana, nu sunt varie- tăți sau subspecii de
portocal, dar toate au virtuți fitoterapeutice asemănătoare.
Dar să revenim la portocalul pe care îl cunoaștem mai bine.
Poate atinge înălțimi de 3-12 metri, frunzele îi sunt eliptice și ușor
dințate pe margini, florile, solitare sau în buchete, sunt albe,
puternic mirositoare, cărnoase. Este dornic de căldură, trebuie să
aibă multă lumină, solul trebuie să fie de bună calitate.
Pentru mine, portocalele au fost întotdeauna asociate cu o
sărbătoare: la țară, portocalele se mâncau doar de Crăciun, și
frumoasele fructe, coapte de soarele arzător al Spaniei, Marocului,
38
ori al Italiei, au fost mereu legate, în mintea mea, de cadouri,
ciocolată, bucurie, veselie, râsete și jocuri de copii ce-au tot ce
își dorește inima! Și, la fel ca în cântecul lui Gilber Becaud, eu,
care nu fusesem mai niciodată un dăruit cu de toate cele, măr-
mărturisesc ca am furat portocale de pe taraba vânzătorului. Și-
atunci,dulceața infinită a sucului dulce ce-mi umplea gura s-a d
ublat de savoarea total aparte a „păcatului", a „faptului interzis"...
Dar, dincolo de toate, cine-ar fi avut cruzimea să pedepsească un
copil sărman pentru bucuria ce-o avea?
Într-adevăr, ce bucurie este să mănânci o portocală! Sau,
mai bine zis, era pe vremea când aveam eu zece ani. Înțelepciunea
populară consideră că sucul acestui fruct trebuie să fie de aur
dimineața, de argint la prânz și de bronz seara. Dar înțelep- ciunea
populară habar n-are de insecticidele cu care se stropesc arborii de
cum le dau primii muguri, primăvara, nici de conser- vanții,
pretins inofensivi, ce servesc la stropitul din plin al citricelor, ori
chiar la injectarea lor cu respectivele substanțe, imediat după ce
sunt culese. Poluarea chimică a portocalelor este atât mare în
prezent, încât tot ceea ce vă spun în legătură cu ului- toarele virtuți
terapeutice ale acestor fructe poate fi pus în mod serios la îndoială
numai și numai din cauza nebuniei oamenilor — nebunia de-a
obține randamente mari, profituri imediate, nebunia de-a supune
natura (căreia sufletul meu de țăran spune că-i mai bine să i te
pleci, slujind-o!).
Am mai spus, există numeroase specii de portocal, care au.
fiecare, propria ei utilizare, fie ca specii de masă, fie ca plante
medicinale. Toate au calități asemănătoare. De la toate se
utilizează frunzele, florile, fructele, sucul, scoarța și esența. Și-ar
fi mai bine ca, în loc să cumpărați aceste ingrediente de la o far-
macie verde, iar fructul, și el, de-acolo de unde se vinde — care,
în mod sigur, toate au fost procurate din plantații cultivate ce
suportă mult prea multe stropiri cu insecticide, să încercați să vă
plantați un portocal în curte..., dacă regiunea în care trăiți are o
climă ce convine portocalului. Va fi un adevărat regal pentru
39
ochi... și-o desfătare a papilelor dumneavoastră gustative,
dacă soarele va veni zilnic la întâlnire până se vor coace
fructele!
Frunzele de portocal (care, în farmaciile verzi ori în
plafaruri, ar trebui să fie de portocal amar, mai active, dar
care sunt, de cele mai multe ori, amestecate cu cele de
porocal dulce sau, și mai rău, cu cele de lămâi, toate fiind,
oricum poluate din plin) s-au dovedit calmante și
antispastice. Nervoșii, angoasații, ast- maticii, indivizii care
suferă de migrene cu substrat nervos, neurastenicii, cei ce
suferă de insomnie, istericii sau epilepticii, e bine să le
folosească din plin. Frunzele sunt în stare și să scadă febra;
favorizează sudația; sunt excelente vermifuge; ajută acti-
vitatea gastrică; sunt tonice.
Florile (cele de portocal amar sunt și mai active) au cinci
petale imaculate, perforate de minuscule glande secretorii,
din care exală un miros suav. Din ele se obține o apă de flori
de portocal calmantă și antispastică. Este cel mai bun
calmant pe care îl știu: anxioșii, angoasații, cei a căror inimă
o ia razna la cea mai mică emoție, nevrozații, istericii,
agitații, toti acești sufe- rinzi intră sub „jurisdicția” florilor
de portocal. Esența obținută din ele, numită adeseori esență
de Neroli, este pe larg utilizată în parfumerie. Numele ei îl
readuce în memorie pe cel al soției lui Flavio Orsini, prinț
de Neroli. Ea utiliza esența de-a dreptul în mod exagerat și
a introdus-o în Franța în secolul al XVII-lea.
Însăși portocala, acest fruct superb, ce-a fost considerat a
fi ceea ce se numea, în mitologie, mărul de aur din grădina
Hes- peridelor (măr de aur care conferea nemurire și pe care
Hercule trebuia să-l fure în cursul celei de-a unsprezecea
„muncă" a sa), are o influență salutară asupra organismului.
După ce este bine cojită, astfel încât să fie îndepărtată orice
bucățică de înveliș ce-ar mai putea fi impregnat cu otrăvuri
chimice, ea aduce organismului întreg conținutul său de
vitamine, în special vitaminele C și B. Are efecte
spectaculoase asupra stării generale de sănătate a copiilor,
adolescenților, bolnavilor și bătrânilor. Cantitatea mică de
glucide pe care o are o face să fie permisă și diabeticilor.
40
Sucul de portocale, fie sub formă de oranjadă, fie pur, con-
centrează toate principiile tonice și antiinfecțioase ale porto-
calului. Eu le prescriu în cantități masive în toate cazurile de gripă,
de tulburări digestive și de afecțiuni renale ori veziculare. Pulpa
fiartă a fructelor, aplicată în strat gros pe ulcere varicoase ori pe
abcese dă cele mai bune rezultate.
Coaja de portocală, care ar trebui în mod normal să fie cea a
fructelor de portocal amar și nu a celor de portocal dulce, este
tonică, stimulentă și excitantă; ea intervine în travaliul gastric și
înlesnește eliminarea normală a gazelor intestinale în toate cazurile
de constipație; mai este capabilă să scadă febra și se comportă bine
pe post de vermifug.
În fine, esența de portocal dulce, reprezentată de lichidul volatil
ce se elimină din coajă când este presată, are un excelent efect
antiseptic, fiind și un calmant eficient al durerilor de stomac. Ea
servește la prepararea apei de colonie și, cu acest titlu, este o apă
de frumusețe. Esența de bergamotă dezinfectează perfect rănile,
abcesele, ulcerele varicoase și arsurile. Nu vă încredeți, pentru
preparatele voastre medicinale pe bază de portocal, decât în
plantele cultivate de dumneavoastră ori numai în acele produse
comercializate despre care știți cu certitudine că nu au fost tratate
chimic ori poluate în vreun alt fel. În caz că trăiți în regiuni în care
portocalul poate crește, culegeți-vă singuri frunzele direct din
pom, imediat după ce a căzut rouă, uscați-le la umbră ca să rămână
verzi și păstrați-le în loc uscat și la întune- ric. Florile culegeți-le
când sunt încă neînflorite, tot după ce roua a căzut și uscați-le la
întuneric. În ceea ce privește fructele, nu preparați nici o poțiune
din coajă ori din esență, dacă le-ați cumpărat din comerț: aveți toate
șansele să vă otrăviți!
100 g de portocală (pulpă) au:

Valoare energetică, 39 kcal, din care se rezoarbe în organism
89%.
41
— protide, 0,7 g
— glucide, 4,6-9 g
Acozi organici, 1,5-2,5 g Celuloză, 1 g
Vitamine:
— vitamina A, 11 mg
— niacin, 0,2 mg
Săruri minerale și oligoelemente:
— sodiu, 2 mg
— potasiu, 130 mg
— calciu, 30 mg
— fosfor, 15 mg
— fier, 0,4 mg
— magneziu
— cupru
— mangan
— zinc
— brom
Cenușă, 0,5 g Apă, 90 g
100 g coajă de portocală au:

Citral, 10 g Limonen, 90 g
100 g de portocale necoapte mai au: Hesperidină

Auratină
Acid auranțianic
O esență
42
Ce acțiuni au toate aceste elemente ale portocalului ?
• Portocala suplinește toate carențele vitaminice ale
organismului :
— antiscorbutică
— foarte hrănitoare
— cel mai bun fruct de iarnă
• Aperitive
• Remineralizante
• Tonice musculare
• Tonice nervoase
• Antiinfecțioase
• Cresc pragul imunității naturale
• Detoxifiante
• Răcoritoare
• Digestive
• Antihemoragice
• Fluidifiante sangvine
• Diuretice
• Laxative
• Febrifuge
• Reîntineresc celulele și tegumentele
În ce situații sunt indicate?
Dacă sunt utilizate intern

• Anemie
• Anorexie (lipsă de poftă de mâncare de origine
nervoasă)
• Astenie fizică
• Convalescență
• Creștere
• Demineralizare
• Dermatoze
43
• Dispepsie
• Dureri precordiale
• Eczeme
• Edeme
• Flatulență
• Gingivite
• Hipervâscozitate sangvină
• Infecții diverse
• Intoxicații
• Îmbătrânire
• Îngreuierea membrelor
• Paludism
• Prevenirea și tratarea bolilor contagioase
• Scorbut
• Stări febrile infecțioase
• Stomatite
• Suferințe hepatice
• Tendințe hemoragice
• Tromboză
• Vertije
Dacă sunt utilizate extern:

• Întreținerea mucoaselor
• Întreținerea pielii
• Prevenirea apariției ridurilor
Cum se utilizează frunzele, florile și fructele de

portocal?
NATUR
• Fructele fără coajă, fără pieliță albă, ca atare, ori în
salată de fructe.
44
SUC
• De remarcat, 100 g de suc conțin, în medie, 50 mg vitamina C.
Să fie consumat proaspăt, altfel se deteriorează. Se beau două-trei
pahare pe zi, înainte de mese.

• La amândouă preparatele se pun două linguri de frunze uscate,
mărunțite. Dacă se face o infuzie, peste frunze se toarnă un litru de apă
clocotită, se lasă să tragă un minut, apoi se stre- coară. Dacă se face
un decoct, aceleași cantități se fierb 15-20 de minute, apoi se strecoară.
Din oricare dintre ele se beau două-trei căni zilnic. Sunt calmante.
DECOCT CONCENTRAT DE FRUNZE

• Se pun trei pumni de frunze uscate, mărunțite, la un litru de apă,
se fierb 20-30 de minute, se strecoară și se beau trei căni zilnic.
BĂI DE MÂINI ȘI DE PICIOARE CU FRUNZE

• Se pune un pumn de frunze uscate la un litru de apă clo- cotită,
se lasă puțin să stea și se face baia cât de fierbinte o suportați. Cele de
mâini se fac dimineața, cele de picioare, seara (vezi și BĂI DE
PLANTE, de același autor, apărută în editura noastră).
INFUZIE DIN FLORI

• Se pune o lingură de flori uscate la un litru de apă clocotită, se
lasă să tragă un minut, se strecoară și se bea o cană, seara, la culcare.
BĂI DE FLORI
• Se pune un pumn de flori la un litru de apă clocotită. Se lasă să
stea cam un sfert de oră.
45
CATAPLASME
• Se fac din pulpă de portocală fiartă care se pune, călduță, pe
abcese și ulcere varicoase.
TINCTURĂ
• Se face din 100 g de coajă de portocală, care se lasă la ma-
cerat, timp de o săptămână, în 500 ml rachiu de fructe. Se filtrează.
Se ia o linguriță înainte de mese, ca stimulent gastric și intestinal.
RATAFIA
• Se amestecă 100 g coajă de portocală cu 100 g coajă de lămâie
și cu un litru de alcool de 900o. Se lasă la macerat o săp- tămână. Se
îndulcește cu 500 g zahăr din trestie de zahăr. Se filtrează. Se ia o
lingură la două zile, ca aperitiv. E un tonic stomacal sau al aparatului
digestiv, în totalitate.
46
SMOCHINUL
SIMBOL DE PACE ȘI BUNĂSTARE
Una dintre cele mai vechi plante de cultură, smochinul s-

a născut în Asia Mică, localitatea lui de baștină fiind Carica,
de unde și „prenumele” lui în latină, Ficus carica. Face parte
din familia Moraceae — pare de necrezut, dar e neam cu
dudul—, iar arealul său de origine este reprezentat de zonele
subtropicale ale vestului Asiei și Orientului Mijlociu, în
Palestina săpăturile arheologice dând la iveală smochine
uscate ce veneau din anii... 5000 înaintea lui Hristos!
Este cultivat pentru prima oară de locuitorii Arabiei de
Sud, Homer îl menționează în Iliada și Odiseea, Teofrast și
Dios- coride îl descriu, Pliniu precizează că era cunoscut din
vremuri străvechi în Peninsula Italică, iar Biblia vorbește de
smochine, frunze de smochin, smochinul ca pom, utilizările
lui, faptul că avea puteri vindecătoare, că smochinele sunt
un aliment deosebit de important prin conținutul ridicat de
zahăr, ce le face să se păstreze timp îndelungat, dar și că,
fierte și zdrobite, se puneau în chip de cataplasme când te
dureau gâtul sau urechile, ori aveai răni ulcerate sau ulcere
varicoase.
În prezent este răspândit în cultură în toate țările cu climă
caldă din Bazinul Mediteraneean, în California, Florida ș.a.
în România este cultivat în zonele cu microclimat favorabil
din partea sudică a țării: Soinița, Coronini, Drobeta-Tumu
Severin, Mangalia, Sulina ș.a.
47
În ceea ce privește aspectul, are câteva caracteristici intere-
sante. Rădăcina, care atinge și un metru lungime, se ramifică
formând o circumferință ce depășește de două ori circumferința
coroanei! E mare iubitor și căutător de apă! Tulpina e netedă, plină
de urmele ramurilor căzute, înaltă de 1,5-2 metri ( depinde
de zona de cultură), coroana e largă, cu puține ramuri, lujerii
sunt groși, păroși, verzi și au un latex lăptos, lipicios, frunzele
sunt mari, imense chiar, de 10-20 cm, cu doi-cinci lobi adânc
crestați, au marginile dințate, sunt păroase pe dos, florile sunt mici,
foarte numeroase, iar smochina proaspătă este superbă: de forma
unei pere de 5-8 cm, de un verde putred, brumat, cu miez,
iniția galben-portocaliu-bronzat, apoi, la coacere completă, având
coaja indigo-vișinie și miezul purpuriu, cu semințe mici, negre-
brune, care e foarte dulce, foarte gustos, cu o aromă suavă
specifică. Are foarte multe soiuri, cele mai răspândite fiind
Curmal, San Pietro, Verdale, Gentile, Barbilone, d'Agen,
Dalmațian, Pingo de Mel etc.
100 g de smochine proaspete au:

— protide, 0,79-1 g
— lipide, 0,10-0,30 g
— glucide, 15,7-18 g
Celuloză, 1,23 g
Cenușă, 0,71
Apă, 84,8 g
100 g de smochine uscate au:

— protide, 4-5,2 g
— lipide, 1-2,10 g
— glucide, 62-79,94 g
48
Celuloză, 8,06 g
Cenușă, 4,7 g
100 g de smochine, indiferent dacă sunt proaspete sau

uscate, mai au:
Vitamine:
— vitamina A, 0,10 mg
---- vitamina B2, 0,10 mg
— niacin, 1,1 mg
— vitamina C, cantități mici
— potasiu, 840 mg
— sodiu, 40 mg
— calciu, 190 mg
— fosfor, 150 mg
— fier, 3,3 mg
— magneziu
— brom
Latex, ce conține o lipodiastază, analoagă sucului
pancreatic, o amilază și o protează
Acizi
Un principiu iritant, când sunt verzi
Ce acțiuni au frunzele, lăstarii, fructele ?

• Diuretice
• Emenagoge (provoacă ciclul menstrual)
• Emoliente
• Foarte ușor digerabile
• Nutritive
• Pectorale
• Reglatoare ale circulației sangvine
• Tonifiante
49
În ce situații sau cui sunt recomandate frunzele, lăstarii,
fructele?
Pentru uz intern:
• Adolescenților
• Astenie fizică
• Astenie nervoasă
• Bătrânilor
• Colite
• Constipație
• Convalescență
• Copiilor
• Creștere
• Femeilor însărcinate
• Gastrite
• Inflamații pulmonare
• Inflamații urinare
• Iritații gastro-intestinale
• Menstre neregulate
• Sportivi
• Stări acute febrile
• Tulburări circulatorii
• Tuse
Pentru uz extern:
• Abces
• Angină
• Bătături
• Gingivită
• Furuncule
• Inflamații bucale
• Răni care nu se vindecă
• Stomatite
• Veruci (negi)
50
Cum se utilizează frunzele, lăstarii, fructele?
NATUR
• Coapte, proaspete, numai dacă aveți un smochin rodi-
tor... în grădină ori suficienți bani să le cumpărați din piață
(18000 kg —n.tr.).
SUC
• Tot din fructe proaspete, dar...
DECOCT DIN FRUCTE

• Se pun 40-120 g de smochine într-un litru de apă și se
fierb 15-20 de minute. Se lasă să se răcească. Se strecoară
sau se bea cu fructe cu tot.
COMPOT, DULCEAȚĂ
• Se pot face și din fructe uscate, dar n-au savoarea celor
făcute din smochine proaspete. Sunt extraordinare ca gust și
for- midabile pentru dispeptici și constipați.
BĂUTURĂ DE CASĂ DIN SMOCHINE

• Se pune 1 kg de fructe în 10 litri de apă, câteva boabe
de ienupăr și se lasă la macerat o săptămână. Apoi se trec în
sticle cu dop ermetic. Se poate consuma după cinci-șase zile.
DECOCT DIN LĂSTARI TINERI

• Se culeg rămurele mici, fragede, se mărunțesc și se
pune un pumn din ele să fiarbă 30 de minute într-un litru de
apă. Se stre- coară. Este un laxativ ușor pentru copii. Se bea
o cană, dimi- neața, pe stomacul gol.
INFUZII DIN FRUNZE

• Se pun 20-30 g de frunze uscate și mărunțite la un litru
de apă clocotită. Se beau două-trei căni pe zi.
51
CATAPLASME
• Se fierb smochinele în apă sau în lapte, se scot, se taie
în două și se aplică pe furuncule, abcese, arsuri.
TAMPONĂRI CU LATEX
• Se taie ramuri foarte tinere și se stoarce din ele latexul
pe negi sau pe bătături. Tamponările se fac dimineața și
seara. Se repetă tratamentul până ce negii sau bătăturile se
macerează și cad.
TAMPONĂRI CU SUC DIN FRUNZE

• Se culeg frunze tinere și se trec prin storcător. Cu sucul
rezultat se tamponează negii și bătăturile, de două ori pe zi,
dimineața și seara.
52
CATEVA DIN AFECȚIUNILE
VINDECATE DE... CITRICE!
ABCES, FURUNCUL
• Cataplasme din smochine fierte: vezi rețeta și tratamen-

tul la SMOCHIN, în capitolul Cum se utilizează frunzele,
lăstarii, fructele ?
• Cataplasme din pulpă de portocale fierte: vezi rețeta și
tratamentul la PORTOCAL, în subcapitolul Cum se uti-
lizează frunzele, florile și fructele de portocal?
AFTE
• Tamponări locale cu o felie de lămâie.

• Badijonări locale cu suc de lămâie.
• Ținerea în gură a cât mai multe felii de lămâie
amestecate cu miere și apă.
AMIGDALITĂ
• Tamponări în gât cu o felie de lămâie.

• Badijonări în gât cu suc de lămâie.
• Ținerea în gură a cât mai multe felii de lămâie ameste-
cate cu miere și apă.
53
ANGINĂ (roșu în gât)
• Decoct din 100 g de smochine, care se fierb într-un litru de apă

timp de 15-20 de minute. Se trage vasul de pe foc, se acoperă și se
lasă să se răcească. Se strecoară. Se face gargară de patru-cinci ori
pe zi.
• Suc de lămâie pus într-un pahar cu apă caldă; se fac gar-
garisme.
ARSURI
• Cataplasme din smochine fierte: vezi rețeta și tratamentul la

SMOCHIN, în subcapitolul Cum se utilizează frunzele, lăstarii,
fructele?
• Aplicații la cald cu suc de lămâie, concentrat sau diluat.
ASTENIE FIZICĂ, ASTENIE NERVOASĂ

• Smochine mâncate ca atare.
BĂTĂTURI, vezi NEGI
BLEFARITE
• Una-două picături, zilnic, în fiecare ochi, de suc de portocale.

• Câteva picături de suc de lămâie diluat (în proporții egale suc
și apă) pe globul ocular.
BRONȘITE CRONICE
• Decoct din 40-120 g de smochine puse să fiarbă preț de un

sfert de oră într-un litru de apă. Apoi se lasă să se răcească,
acoperind vasul cu un capac. Se beau două-trei căni zilnic.
54
• Sirop făcut din 500 g de smochine fierte la bain-marie, într-un litru de
apă, până când rămân doar 500 ml de lichid. Se trage de pe foc, se strecoară și
se îndulcește cu 250 g de miere. Se omogenizează perfect și se iau două-trei
lingurițe zilnic.
CARENȚĂ DE CALCIU, SPASMOFILIE
• Macerat din coji de ou lăsate timp de șapte zile în suc de lămâie proaspăt.
Se iau trei lingurițe zilnic.
COLITĂ
CONSTIPAȚIE

• Decoct din patru smochine proaspete tăiate în patru și 12 stafide puse în
500 ml de lapte; se lasă să fiarbă cam un sfert de oră apoi se lasă să se răcească.
Se bea o cană, dimineața, pe stomacul gol.
• Se spală șase smochine (indiferent dacă sunt proaspete ori uscate) în apă
călduță și se lasă la înmuiat, timp de 12 ore, în foarte puțină apă. Se mănâncă
pe stomacul gol. Se prepară, pentru dimineață și seară, câte o porție.
• Decoct din două linguri cu rămurele tinere de smochine tăiate mărunt
puse la o cană de apă. Se fierbe cam zece minute. Se strecoară. Se beau una-
două căni pe zi, neapărat una seara, la culcare.
• Decoct din coajă proaspătă de la două portocale, care se fierbe o jumătate
de oră. Se aruncă apa, se pune alta, și se adaugă 20 g de zahăr pentru fiecare
litru de lichid. Se fierbe din nou (până clocotește). Se scoate coaja și se lasă
pe o farfurioară până a doua zi dimineața, când se mănâncă toată.
55
CRIZE HEPATOBILIARE
• Decoct dintr-o lămâie stoarsă, tăiată mărunt, pusă în 300 ml

apă fiartă, într-un vas acoperit, 20 de minute. Apoi se strecoară, se adaugă
sucul stors, se îndulcește. Toată cantitatea se bea odată. Calmează durerile.
Vindecă.
DEGERĂTURI
• Fricții cu suc de lămâie. Este și un tratament preventiv.
• Fricții cu suc de portocale.
DEREGLĂRI ALE CICLULUI MENSTRUAL
• Infuzie din 20-30 g frunze mărunțite de smochin, peste care se toarnă

un litru de apă clocotită. Se lasă 15 minute să infuzeze. Se beau două-trei
căni pe zi.
DERMATOZE
• Tamponări cu suc proaspăt de la o portocală. Se repetă până când

dispar iritațiile.
DISPEPSII
• Portocale proaspete, zilnic una.

• Suc de portocale, două-trei pahare zilnic.
EPILEPSIE
• Decoctconcentrat din frunze: vezi rețeta și tratamentul la

PORTOCAL, subcapitolul Cum se utilizează frunzele, florile și fructele de
portocal ?
56
EPISTAXIS (SÂNGE DIN NAS,
HEMORAGII NAZALE)
• Se pune în nara ce sângerează un tampon de vată îmbibat în suc de
portocale.
• Se pune în nara care sângerează un tampon de vată îmbibat cu suc
de lămâie.
FEBRĂ
• Citronadă, din o lămâie proaspătă tăiată feliuțe și pusă într-un pahar
cu apă.
• Citronadă, din sucul de la o lămâie pus într-o jumătate de pahar cu
apă îndulcită.
FICAT ÎNCĂRCAT, MĂRIT

• Seara, turnați apă clocotită peste trei lămâi tăiate bucățele iar
dimineața, pe nemâncate, beți apă.
FURUNCUL, vezi ABCES
GASTRITĂ
GUTURAI PRELUNGIT
• Decoct din smochine, în jur de 60-120 g, fierte într-un litru de apă
cam 15-20 de minute. Se trage vasul de pe foc, se acoperă și se lasă să se
răcorească. Se beau două-trei căni zilnic.
GRIPĂ
• Suc de portocale (una-două fructe) în care se pun două bucățele de
zahăr, un păhărel mic de rom și se completează o cană de 250 ml cu apă
caldă. Se bea tot înainte de culcare.
57
• Infuzie din coajă de portocală uscată, două linguri rase, la care se adaugă
o lingură de sos de dafin, totul la un litru de apă clocotită.
HEMORAGII
• Portocale proaspete, zilnic.

• Suc de portocale, trei-patru pahare pe zi.
• Citronadă, dintr-o lămâie proaspătă, făcută bucățele și pusă într-o cană cu
apă.
• Citronadă, din sucul de la o lămâie pus într-o jumătate de pahar cu apă
îndulcită.
INFLAMAȚIA GINGIEI
• Decoct din smochine: se fierb 100 g de fructe, timp de un sfert de oră, într-
un litru de apă. Se lasă să se răcească, vasul fiind acoperit. Se strecoară. Se fac
spălături bucale cu soluția obținută.
• Tamponări cu suc proaspăt de portocală de două-trei ori pe zi.
INFLAMAȚII ALE APARATULUI URINAR
• Decoct din 40-120 g de smochine puse la un litru de apă. Se fierbe cam 20

de minute. Se acoperă și se lasă să se răcească. Se beau două-trei căni pe zi.
ISTERIE
• Decoct concentrat de frunze: vezi rețeta și tratamentul la PORTOCAL,

subcapitolul Cum se utilizează frunzele, florile și fructele de portocal?
58
ÎNGRIJIRI COSMETICE
• Pulpă de portocală lăsată 20 de minute, în chip de mască, pe față.

Odihnește tenul, întârzie apariția ridurilor, le atenuează pe cele existente.
• Aplicații, cu mâna, după demachiere, în fiecare seară, a pulpei de
portocale, zdrobite, pe față, gât, umeri.
• Pentru tenurile grase: se șterge fața, dimineața și seara, cu un
tampon de vată îmbibat în suc de lămâie. Vă dați cu cremă ori vă pudrați
după 20 de minute.
• Pistruii pot fi înlăturați prin ștergerea zonei de față pistruiată cu suc
de lămâie ușor sărat.
• Pentru a evita formarea ridurilor: ștergeți-vă fața, de două ori pe
săptămână, cu suc de lămâie. Procedeul duce la revigo- rarea tenului și
curățirea lui.
• Catifelarea mâinilor: ungeți-vă cu un amestec din suc de lămâie,
glicerină și caolin, în părți egale.
• Pentru a avea mereu dinții albi: periați-vă dinții, săptămânal, cu suc
de lămâie.
• Întreținerea și tonifierea mucoaselor și a tegumentelor: fricționați-
vă de câte ori vă aduceți aminte cu un tampon de vată înmuiat în suc de
lămâie pe gingii, pe față, pe mâini.
• Mască din suc de lămâie, la care se adaugă un albuș bătut. Strânge
porii dilatați. Scoate punctele negre. E recomandată pentru tenurile
grase.
• Pentru luciul și suplețea părului: în apa de limpezit se adaugă suc
de lămâie.
• Sucul de ananas tonifică pielea.
LARINGITE
• Decoct din 40-120 g de smochine lăsate să fiarbă cam 20 de minute

într-un litru de apă. Se acoperă vasul și se trage de pe foc. Se beau, zilnic,
două-trei căni.
59
• Sirop de smochine: într-un litru de apă se pune o jumă- tate
de kilogram de smochine și vasul se lasă la fiert în bain-marie
până când cantitatea de lichid scade la jumătate. Se scoate din
bain-marie și se pun în el 250 g de miere. Se amestecă bine, până
când mierea s-a dizolvat complet. Se iau, zilnic, două-trei
lingurițe de sirop.
METEORISM
• Portocale proaspete, una-două zilnic.
• Suc de portocale, preparat proaspăt, două-trei pahare pe zi.
MIGRENE
• Se bea o ceașcă de cafea în care se pune o felie de lămâie,
iar altele se pun pe frunte în chip de comprese.
NEGI, BĂTĂTURI
• Aplicații locale cu suc obținut din frunze tinere de smo-
chine. Tratamentul durează cinci-șase zile.
• Tamponare locală cu latexul scurs din rămurele tinere sau
din frunze de smochin.
Vezi și rețetele de la SMOCHIN, subcapitolul Cum se
utilizează frunzele, lăstarii, fructele?
• Se badijonează negii de două ori pe zi cu un macerat de
coajă de lămâie (două la număr) pusă într-un oțet tare și lăsată
opt zile.
• Tinctură din coajă de lămâie pentru bătături: vezi rețeta la
LĂMÂI, subcapitolul Cum se utilizează frunzele, fructele si
semințele lămâiului ?
OBEZITATE
• Decoct: se fierb, în 500 ml apă, o portocală și trei lămâi
tăiate bucăți. Se pun și două lingurițe de miere și se mai fierb
60
cinci minute. Se trece totul prin sită, pasând fructele. Se lasă să se răcească,
se beau trei pahare de vin zilnic.
• Macerat din lămâie întreagă: vezi a treia rețetă și tratamentul la
LĂMÂI, subcapitolul Cum se utilizează frunzele, fructele și semințele
lămâiului?
• Timp de trei zile, masa de prânz și de seară va fi alcătuită din două
cotlete mici de vițel și două bucăți mari de ananas. Nu se bea nimic în
timpul mesei. Nu se mănâncă dimineața. în timpul zilei se beau doi litri de
apă plată, ori o infuzie ușoară din frunze de coacăz ori de mesteacăn.
OTITĂ
• Se pun una-două picături de suc de lămâie în urechea bol- navă.
PLĂGI INFECTATE, vezi RĂNI
RĂNI, PLĂGI INFECTATE
• Spălături cu suc pur sau diluat de lămâie.

• Aplicații locale cu suc de lămâie, concentrat sau diluat.
ROȘU ÎN GÂ T, vezi ANGINĂ
SCORBUT
• Mâncați lămâi, ca atare.

• Beți limonada : vezi rețetele la LĂMÂI, subcapitolul
Cum se utilizează lămâile?
• Beți zilnic 200 ml de suc de lămâie proaspăt, îndulcit.
• Cură de lămâi sub diferite forme: suc, limonadă, salate,alte preparate
culinare. Se începe cu o lămâie și se crește progresiv cantitatea cu câte una pe zi,
astfel ca în ziua a zecea să mâncați zece lămâi. Apoi se scade cantitatea în același
ritm.
61
SINUZITĂ
• Câteva picături de suc de portocale în fiecare nară, de mai

multe ori pe zi.
• Suc diluat de lămâie (apa și suc în proporții egale) pus de
câteva ori pe zi în nas.
SPASMOFILIE, vezi CARENȚĂ DE CALCIU
STĂRI FEBRILE
• Decoct din smochine (50-150 g) fierte într-un litru de apă

preț de 20-25 de minute. Se trage vasul de pe foc, se acoperă, se
lasă să se răcească și se beau două-trei căni zilnic.
• Sirop făcut prin fierberea la bain-marie a 500 g de smo-
chine puse într-un litru de apă. Când apa a scăzut la jumătate se
scoate de la fiert, se dizolvă perfect în ea 250 g de miere și se iau,
zilnic, două-trei lingurițe de sirop.
STOMAC LENEȘ, INTESTIN LENEȘ
• Ratafia, pentru ambele afecțiuni.

• Tinctură din coji de portocale. Vezi rețeta și tratamentul la
PORTOCAL, subcapitolul Cum se utilizează frunzele, florile
și fructele de portocal?
STOMATITE
• Tamponări locale cu suc proaspăt de portocale. Se atinge

fiecare aftă în parte sau, dacă e afectată o zonă mare, se ține și
sucul în gură, unu-două minute. Se repetă tratamentul de două-
trei ori zilnic.
• Băi de gură (spălături) prelungite cu un amestec de lămâie
tăiată, miere și apă. Sucul lăsat se ține în gură și se clătește.
62
• Tamponări locale cu o felie de lămâie.
• Badijonări locale cu suc de lămâie.
TONIFIANT PENTRU SUGARI
• Suc obținut din smochine proaspete. Se dă o linguriță

pe zi timp de mai multe zile.
TULBURĂRI CIRCULATORII
• Infuzie din frunze de smochin: se toarnă un litru de apă

clocotită peste trei-patru lingurițe rase de frunze uscate și
mă- runțite, se lasă un sfert de oră să infuzeze, se strecoară
și se beau două-trei căni zilnic.
TULBURĂRI DIGESTIVE (GASTRICE,

INTESTINALE, HEPATICE)
• Jeleuri și marmelade de portocale.

• Infuzie din coajă uscată de portocale, o linguriță la o
cană de apă clocotită. Se lasă să infuzeze un sfert de oră.
TUSE
• Infuzie din frunze de smochin, uscate și mărunțite.

Peste o lingură cu vârf de frunze se toarnă un litru de apă
clocotită. Se lasă acoperit vasul un sfert de oră. Se strecoară
și se beau două-trei căni pe zi.
UNGHII CARE SE RUP UȘOR
• Tamponamente zilnice, dimineața și seara, cu suc de

lămâie.
63
VĂRSĂTURI
• Citronadă, dintr-o lămâie tăiată rondele și pusă într-o cană cu

apă.
• Citronadă, din sucul unei lămâi pus într-o jumătate de pahar
cu apă îndulcită.
VIERMI INTESTINALI
• Macerat din lămâie întreagă.

• Decoct din lămâie întreagă.
• Sâmburi de lămâie.
Vezi toate rețetele și tratamentele adiacente la LĂMÂI, sub-
capitolul Cum sunt utilizate frunzele, fructele și semințele
lămâiului ?
• Oxiuri, în special: se scot două lingurițe de sâmburi de lămâie,
se zdrobesc, se amestecă cu miere și se ia toată cantitatea,
dimineața, pe stomacul gol. Tratamentul durează cinci-șase zile.
64
CE MAI PUTEM FACE CU...
CITRICELE!
LĂMÂI
• Sucul de lămâie poate fi utilizat pentru dezinfectarea apei de

băut „suspecte“ — se pune sucul unei lămâi la un litru de apă.
• Carnea și peștele care par a nu mai fi proaspete se spală în apă
cu suc de lămâie.
• Obiectele de aramă înnegrite se curăță frecându-le cu o
jumătate de lămâie pe care am pudrat-o din belșug pe secțiune cu
sare grunjoasă.
• Bijuteriile de argint se freacă bine cu o bucată de lămâie, se
clătesc cu apă caldă și se șterg cu o piele de căprioară.
• Un șemineu de marmură albă se freacă, insistând asupra
petelor, cu o jumătate de lămâie. Apoi se trece peste el cu o bucată
de material fin ușor muiată în ulei.
• Rugina se îndepărtează astfel: se pune o felie de lămâie între
două bucăți de material, se aplică așa învelită pe pata de rugină și
deasupra se trece, apăsând, peste lămâie, cu un fier de călcat
fierbinte. Se repetă de câteva ori până când iese pata.
• Petele de legume, fructe, cerneală de pe degete se scot cu suc
de lămâie.
• Pentru îndepărtarea moliilor în dulapuri se atârnă săculețe în
care am pus coajă de lămâie uscată.
• Pentru a goni furnicile, se pune acolo unde sunt sau pe drumul
de unde vin, o lămâie stricată.
65
• Chiuveta pătată se curăță prin frecare cu un amestec format
dintr-o jumătate de cană cu suc de lămâie la care se adaugă un
praf de sare.
PORTOCAL
• Pentru a reda luciul pantofilor de piele sau al genților de

piele, frecați-le cu coajă de portocale proaspătă și-apoi cu un
tifon.
• Împotriva moliilor: agățați în dulapuri câte o portocală în
care ați înfipt câteva cuișoare.
SMOCHIN
• Frunzele de smochin sunt folosite pentru curățatul vaselor

de bucătărie (cratițe, oale) și alte diverse ustensile casnice. Se
freacă bine, apoi se limpezesc, la fel de bine, cu apă. Se curăță
perfect.
• În antichitate latexul era utilizat la prepararea brânzeturilor
și pentru frăgezirea cărnii.
• Împreună cu alunele, migdalele dulci și stafidele,
smochinele fac parte din „cele patru ofrande”, denumire dată în
amintirea celor patru ordine bisericești — franciscani, augustini,
dominicani și carmeliți — care nu primeau drept milostenie,
drept ofrandă, decât aceste fructe. Ele constituie cel mai sănătos
și cel mai igienic desert dintre toate cele preparate din fructe.
66
CITRICELE IN GASTRONOMIE
BĂUTURĂ DE ANANAS
2 gălbenușuri, 3 linguri zahăr, zeama de la o lămâie, 2 linguri

rom,zeama de la o cutie de compot de ananas.
Se freacă gălbenușurile cu zahărul, se adaugă zeama de lămâie,
romul și zeama de ananas. Se bate totul bine cu telul, apoi se dă la
gheață.
BĂUTURĂ DE PORTOCALE ȘI LĂMÂI
1 kg zahăr, 10-12 portocale mici, 4 lămâi mari

Lămâile se rad de coaja galbenă, iar pielița albă se curăță.
Portocalele se curăță de coajă, se taie în cubulețe mici, care se pun
într-o oală mare, peste care se așează lămâile (miezul) tăiate mărunt,
se zdrobesc, se toarnă deasupra zahărul, se acoperă și se lasă la macerat
două zile, acoperite cu capac.
Se fierb în 6 litri de apă care, clocotind, se toarnă peste com- poziția
din oală. Se acoperă și se lasă 12 ore. Se strecoară prin tifon, se toarnă
în sticle și se păstrează la rece.
BUDINCĂ DE PORTOCALE
150 g zahăr cubic, 4 gălbenușuri, 8 albușuri, o porto- cală, o lămâie,

o lingură făină, o lingură margarină, sirop din dulceață de portocale
67
Se freacă zahărul de coaja portocalei, se pisează praf, se bat
cu cele patru gălbenușuri, se adaugă zeama de lămâie și de
portocale și se face o cremă omogenă. Separat, se bat albușurile
spumă cu făina, se încorporează în cremă și se pun la copt într-o
formă de Jena bine unsă. Se servește cu sirop din dulceață de
portocale.
BUDINCĂ DE SMOCHINE
500 g smochine, 8 ouă, 300 g zahăr, franzelă, lapte

Se taie smochinele în felii subțiri. Se freacă zahărul cu găl-
benușurile și se adaugă două-trei felii de franzelă înmuiată în
lapte. Se adaugă smochinele, iar albușul bătut spumă se încor-
porează ușor.
Se arde zahăr pe fundul unei forme, se tapetează când aceasta
s-a topit și se toarnă compoziția fierbând-o la bain-marie.
BULGĂRAȘI DE SMOCHINE
500 g smochine, 200 g zahăr pudră, 50 ml rom, zeama și coaja

unei jumătăți de portocală, puțină ciocolată rasă
Se dau smochinele prin mașina de tocat, se amestecă bine cu
zahărul pudră, cu romul, zeama și coaja de portocală. Se for-
mează cu mâna udă niște bulgărași cât vrem de mari, care se
tăvălesc în ciocolata rasă. Se pun în foițe plisate, păstrate de la
bomboanele de ciocolată.
CLĂTITE DE PORTOCALE
3 portocale, 2 linguri zahăr, 2 ouă, 5 linguri untdelemn de

măsline, o lingură făină, 4-5 linguri zahăr pudră
Se curăță portocalele, se desfac felii, se pudrează cu zahăr și
se lasă să se pătrundă cam o jumătate de oră. Separat se bat ouăle
într-o farfurie, împreună cu o lingură de untdelemn și făina. Se
ia fiecare felie, se trece bine prin aluatul din farfurie și se
68
pune repede în tigaia cu restul de untdelemn bine încins. Se scot repede,
imediat ce s-au perpelit și sunt rumene, se scurg bine, se pudrează cu zahăr
și se servesc fierbinți.
CITRONADĂ „ANA“
5 litri apă, 2 lămâi mari, 500 g zahăr, drojdie de bere (cât un degetar), 10
stafide, o floare de soc (facultativ)
Se taie lămâile în felii subțiri, se așează într-un borcan, se toarnă peste ele
un litru de apă fiartă și se acoperă. Se lasă cca o oră, apoi se adaugă zahărul,
drojdia și cei patru litri de apă rece. Acolo unde există, se poate adăuga și o
floare de soc, care parfumează plăcut. Se amestecă bine și separat se arde o
lingură de zahăr, care se stinge cu puțină apă și se toarnă peste citro- nadă.
Se lasă până a doua zi, se strecoară și se toarnă în sticle, având grijă să se
împartă câte două stafide în fiecare sticlă (de preferat de apă minerală). Șe
astupă bine și se leagă dopurile pentru a nu sări. Se servește imediat sau se
poate păstra două-trei săptămâni la o temperatură mai scăzută.
COCTEIL DIN VOTCĂ, SUC DE GREPFRUT ȘI

LĂMÂI
Pentru o porție: 500 ml votcă, 500 ml suc de grepfrut (o cutie mare),

zeama de la 3 lămâi și zahăr după gust
Se amestecă toate componentele.
Se servește cu foarte puțin sifon.
CONDÉ DE BANANE
500 g orez cu lapte vanilat, rece, 6 banane, 2 portocale, 2 mere, 25 g zahăr,

câteva cireșe glasate sau din dulceață, 100 ml apă, 1-2 linguri gem de caise
69
Se curăță bananele de coajă și se taie în patru, pe lung; cele-
lalte fructe se taie în cuburi sau rondele. Bucățile de banane se fierb
trei-patru minute într-un sirop de apă și zahăr. După ce se răcesc,
bananele se aranjează pe platou, în jurul orezului cu lapte.
Deasupra acestuia se pune amestecul din celelalte fructe. Peste
toate se toarnă siropul în care s-au fiert bananele, amestecat cu
gemul de caise.
CREMĂ DE BANANE (I)
500 g banane, 4 ouă, 1 1 lapte, 150 g zahăr, 100 g stafide, coajă

de lămâie, 4 linguri zahăr pudră pentru glasat forma
Se bat ouăle, se amestecă încet cu laptele în care s-a pus și
zahărul, se adaugă coaja de lămâie și bananele tăiate în felii
rotunde, apoi stafidele.
Se îmbracă o formă cu zahăr ars (cele 4 linguri), se toarnă
compoziția și se fierbe în bain-marie.
CREMĂ DE BANANE (II)
4 banane, 200 g smântână, 6 linguri zahăr pudră, o lingură

nescafe dizolvat sau cafea lichidă
Se curăță bananele și se sfărâmă fin, cu ajutorul unei fur- culițe,
apoi se adaugă zahărul, smântână și cafeaua. Se amestecă bine și
se repartizează în cupe care se dau la frigider.
Crema se servește cu biscuiți.
CREMĂ DE LĂMÂIE (I)
3 ouă, 160 g zahăr, 200 g unt, o lămâie

Se bat ouăle cu zahărul într-un vas introdus în apă care fierbe
pe foc, până se îngroașe. Când s-a răcit, se adaugă zeama de lămâie
și apoi, treptat, se adaugă untul, bătut separat, în care s-a amestecat
coaja de lămâie. Se garnisește cu frișcă și se dă la rece
70
CREMĂ DE LĂMÂIE (II)
2 ouă, 50 g zahăr pudră, o jumătate de lămâie, 100 ml vin alb, 2

foi și jumătate gelatină
Se bat ouăle cu zahărul, apoi se adaugă coaja rasă și zeama de
lămâie, vinul și gelatina spălată în ape reci. Se bate bine cu telul, apoi
se pune la foc mic amestecând mereu. Este gata când se glasează
lingura. Se strecoară prin tifon, se toarnă în forme și se dă la rece.
CREMĂ DE LĂMÂIE (III)
2 pahare apă, 250 g zahăr, 8 foi gelatină, 3 lămâi

Se fierbe zahărul în apă, se topește gelatina în acest sirop și se
adaugă coaja rasă și zeama de la cele trei lămâi. Se lasă să se
limpezească, apoi se strecoară printr-un tifon într-o formă de budincă
sau în cupe, după care se dă la frigider.
CREMĂ DE PORTOCALE
250 g frișcă, 250 ml suc de portocale, 4 bucăți zahăr cubic, 1-2

linguri zahăr, 4 cuburi înghețată de vanilie, o por- tocală
Se spală portocala. Se freacă bine coaja cu bucățile de zahăr, care
se amestecă apoi cu sucul de portocale, cu restul de zahăr și cu frișca.
Se împarte în pahare și, în momentul servirii, se adaugă o felie de
portocală și un cub de înghețată de vanilie.
CURMALE UMPLUTE
250 g curmale, 100 g marțipan, o jumătate de miez de nucă

Se desfac curmalele scoțând sâmburii. Se formează din marțipan
bucățele de mărimea sâmburilor de curmale și se introduc,
71
în locul sâmburilor, în fiecare curmală. Se introduce și câte o bucățică
de miez de nucă, încercând apoi să „închidem” curmalele.
DESERT DE PORTOCALE
4 portocale, 50 g unt, 100 g zahăr, 150 ml lapte, o lin- gură făină,

frișcă
Se storc două portocale, se adaugă coaja lor rasă, untul, zahă- rul și
laptele în care s-a desfăcut făina. Totul se pune la fiert până se
îngroașă. Celelalte două portocale se curăță, se desfac în felii și se pun
în cupe, între ele punând compoziția de mai sus, cât este caldă. Se lasă
să se răcească și se bagă la frigider.
FURSECURI CU LĂMÂIE
200 g unt, un gălbenuș, 4 linguri zahăr, o lămâie, făină cât cuprinde,

dulceață
Se freacă untul spumă, se adaugă gălbenușul', zahărul, zeama și
coaja rasă de lămâie, făina, până devine o cocă moale. Se întinde o
foaie de 1 cm grosime și se taie în diferite forme. Se coc la foc aproape
iute și se lipesc cu dulceață.
GELATINĂ DE PORTOCALE
125 g zahăr, 2 portocale, 300 g vin alb, 10 foi gelatină

Se fierbe zahărul cu zeama de la portocale, se adaugă vinul și se
fierbe o jumătate de oră, apoi se mai dau câteva clocote și cu gelatina
spălată bine. Se pune la frigider, în cupe.
ÎNGHEȚATĂ DE LĂMÂIE (I)
300 g zahăr, 70 ml apă, zeama de la 6 lămâi
72
Se fierbe un sirop gros și se amestecă bine cu zeama lămâilor.
Se îngheață.
ÎNGHEȚATĂ DE LĂMÂIE (II)
Un borcan iaurt, 150 g zahăr praf, coaja rasă și sucul de la o

lămâie
Se amestecă totul bine, se toarnă compoziția în tăvițele de la
frigider și se lasă trei-patru ore, să înghețe.
ÎNGHEȚATĂ DE LĂMÂIE (III)
500 ml apă, 150 g zahăr, 2 lămâi mari

Se fierbe apa cu zahărul și coaja rasă a celor două lămâi. După
ce se răcorește se adaugă zeama lămâilor. Se pune în tăvițe pentru
înghețare.
ÎNGHEȚATĂ DE PORTOCALE
250 ml suc de portocale, 500 g zahăr pudră, zeama de la 3

lămâi, 20 ml apă, un albuș, 500 g frișcă
Se amestecă totul împreună cu albușul bătut spumă și cu frișca.
Se îngheață.
MINI-DIPLOMAT
250 g smântână groasă și foarte proaspătă, 2 linguri lapte, 4

linguri zahăr, 100 g dulceață din coji de portocale (fără zeamă),
un păhărel lichior de cafea, o foaie și jumă- tate de gelatină, frișcă,
pișcoturi
Se amestecă smântână, laptele și zahărul și se freacă până
devin spumoase. Se taie cojile de portocale în bucăți foarte mici.
Se topește gelatina în cafea caldă. Se amestecă totul împreună
73
cu crema spumoasă și lichiorul de cafea. Se toarnă în forme mici,
care se dau la rece.
Se garnisesc cu frișcă și se servesc cu pișcoturi.
ORANJADĂ CU ALCOOL
1 l alcool rafinat, coji de portocală, 750 g zahăr, 30 g sare de

lămâie
Într-o sticlă de alcool rafinat se introduc coji de portocală
curățate de stratul alb, până se acoperă cu alcoolul. Se astupă bine
sticla și se lasă circa șase-opt săptămâni.
Se fierbe zahărul într-un litru și jumătate de apă, împreună cu
sarea de lămâie, timp de o jumătate de oră. În siropul răcit se
amestecă esența rezultată și se păstrează în sticle cu dop.
Se servește cu sifon.
PORTOCALE CU FRIȘCĂ
6 portocale, 300 g frișcă, fructe glasate sau dulceață, lichior de

portocale sau coniac
Se taie „capacul" fiecărei portocale. Se scoate miezul cu o
linguriță, se amestecă cu o parte din frișcă, cu bucăți de fructe
glasate sau dulceață și lichior sau coniac. Se umplu din nou por-
tocalele. Se ornează cu fructe „capacul" portocalei.
PRĂJITURĂ CU BANANE
4 banane, 2 ouă, 5 linguri unt sau margarină, o ceașcă cu zahăr,

500 ml lapte, 200 g pâine uscată, un sfert de pahar cu cafea foarte
tare
Pentru sos: 100 g cacao, 4 linguri cafea foarte tare
Se fărâmițează pâinea, peste care se toarnă laptele și zahărul și
se dă pe foc pentru a fierbe. După fierbere se dă la o parte și
74
se adaugă cafeaua și gălbenușurile, amestecând bine. Se mai adaugă
grăsimea, apoi bananele tăiate în felii fine și albușurile bătute spumă.
Se toarnă într-o formă înaltă unsă cu unt. Se coace la bain-marie în
cuptor, la foc slab.
Se prepară sosul amestecând cacaua în cafea, pe flacără mică, și se
toarnă peste prăjitură când aceasta este coaptă.
PRĂJITURĂ CU CREMĂ DE LĂMÂIE
Blaturile: un ou, 8 linguri lapte, 80 g margarină, o lin- guriță

amoniac dizolvat într-o linguriță oțet, 3 linguri zahăr pudră, un praf de
sare, făină cât cuprinde
Pentru cremă: 500 ml lapte, 250 g zahăr pudră, un pachet unt, o
lămâie (zeama și coaja), 3-4 linguri făină
Se pune pe foc mic laptele amestecat cu zahărul, făina și o bucățică
de coajă de lămâie. Se amestecă într-una până devine ca o ciulama tare.
Se dă la rece, apoi se amestecă bine cu untul frecat spumă și se toarnă
câte puțin din zeama de lămâie.
Cu această cremă se ung foile, care se prepară astfel: se freacă oul
cu zahărul, se adaugă margarina, apoi laptele, sarea și făina cât
cuprinde pentru a rezulta o cocă potrivită. Se împarte în trei părți egale,
se întind foile și se coc pe rând în tava aragazului, timp de zece minute.
Prăjitura se pudrează bine.
PRĂJITURĂ CU LĂMÂIE
75 g unt, 150 g zahăr pudră, 4 albușuri, 75 g făină, o lămâie, 4-5

nuci
Se freacă bine untul cu zahărul, se adaugă făina, albușurile bătute
spumă, nucile tăiate, zeama și coaja de la o lămâie.
Se tapetează o formă lungă și îngustă, se toarnă compoziția și se
coace la foc potrivit.
75
SPUMĂ DE PORTOCALE
4 portocale, 2 ouă, 5 lingurițe zahăr pudră

Se freacă gălbenușurile cu zahărul până devin spumă. Se
adaugă puțin câte puțin zeama stoarsă de la portocale. Se pun
într-o cratiță la foc mic și se amestecă fără încetare, până se
îngroașe (nu trebuie să fiarbă), Când s-a răcorit se adaugă
albușurile bătute spumă.
Se servește rece.
SUC DE CITRICE
2 kg portocale, 1 kg zahăr, zeama de la 1,5 kg lămâi, o cutie

suc de ananas sau de grepfrut
Într-un borcan de 8 litri se pun 5 litri apă rece și cojile de la 2
kg portocale. Se lasă în bucătărie la căldură patru-cinci zile. Se
adaugă o bucată mare de pâine, după care se lasă din nou patru-
cinci zile, până începe să.fermenteze. Se scoate pâinea, se
strecoară apa, se adaugă zahărul, zeama de lămâie, sucul de
ananas sau de grepfrut și coaja rasă de portocală.
Se strecoară prin pâlnie cu tifon și se toarnă în sticle cu dop,
care se țin la rece.
ȘARLOTĂ DE BANANE
24 biscuiți, 4 banane, 2 cești cu cremă de cafea

Pentru crema de cafea: 6 gălbenușuri, 3 linguri zahăr, o
ceșcuță cu lapte, o linguriță făină, o jumătate de păhărel cu rom,
o ceșcuță cafea tare
Se freacă gălbenușurile cu zahărul, se adaugă laptele și făina
și se pun la foc mic, bătându-le cu telul până se îngroașă, apoi se
adaugă romul și cafeaua strecurată printr-un tifon.
Se unge cu unt o formă de șarlotă și se îmbracă cu biscuiți pe
margini și pe fund. Se curăță bananele, se taie rondele și se
76
așează un strat peste biscuiții din formă, apoi se toarnă un strat de
cremă. Dacă au mai rămas biscuiți, se așează un strat peste cremă,
apoi bananele, până se termină cu biscuiții, păstrați pentru
ultimul rând al șarlotei.
Se dă la rece cam patru ore și se răstoarnă în momentul servirii.
TORT DE ANANAS
250 g biscuiți pisați, 1 kg compot de ananas, lichior de cireșe

amare, 300 g frișcă
Se înmoaie cacaua în foarte puțină apă călduță. Se-adaugă
gălbenușurile, zahărul și albușurile bătute spumă. Între două
straturi de biscuiți stropiți cu rom se pune crema spumă obținu-
tă. Se ține la rece una-două ore și se servește cu frișcă deasupra.
TORT DE PORTOCALE
Blatul: 125 g unt, 4 ouă, 125 g zahăr pudră, 60 g făină, 100 g

cacao, coajă rasă de lămâie, ciocolată rasă
Umplutura: dulceață de portocale
Se freacă untul spumă, se adaugă pe rând gălbenușurile, zahăr
pudră, făina cernută și cacaua amestecată cu o lingură de apă pe
marginea mașinii. Apoi se adaugă coaja rasă de lămâie și
albușurile bătute spumă. Se coace într-o tavă unsă cu unt. Când s-
a răcit, se taie în două și se umple cu dulceața de portocale.
Pe deasupra se rade o bucățică de ciocolată, presărând toată
suprafața tortului.
TORT DE LĂMÂIE
4 ouă, 400 g zahăr pudră, 8 linguri apă, 200 g făină, 200 ml

lapte, 150 g unt, un praf de copt, zeama și coaja unei lămâi
77
Se freacă gălbenușurile cu 200 g zahăr și cu patru linguri de apă,
care se toarnă treptat până devin spumă. Separat, se bat albușurile cu
patru linguri de apă, turnate treptat, până se face o spumă. Se
amestecă totul cu făina, praful de copt, zeama și coaja de la o
jumătate de lămâie și se dă la cuptor, la foc potrivit.
Crema se face pe foc mic, din lapte și două linguri făină, până
devine o cremă groasă. Se adaugă untul, se freacă bine, se adaugă
restul de zahăr și se fierbe încă cinci minute. Se amestecă mereu,
până ce se răcorește. Se pune coaja și zeama de la cea- laltă jumătate
de lămâie și, facultativ, două gălbenușuri.
Se taie blatul în două, se umple cu cremă, se îmbracă cu cremă
păstrată dinainte și se ornează cu sferturi de felii de lămâie tăiate
foarte fin.
TORT DE PIȘCOTURI CU BANANE
300 g pișcoturi de șampanie, 150 ml lapte, 10-12 banane, rom sau

coniac, 300 g frișcă
Se strivește miezul bananelor cât mai mult posibil, se ames- tecă
bine cu 100 g frișcă. O jumătate din cantitatea de pișcoturi se așează
pe un platou dreptunghiular. Se stropesc cu lapte și rom sau coniac.
Peste ele se pune crema de banane. Deasupra se așează restul de
pișcoturi care, după ce se stropesc cu lapte și rom, se acoperă cu
frișcă. Ca ornament se pot folosi vișine din dulceață sau ciocolată
rasă, răspândită pe toată suprafața tortului.
TORT DE PIȘCOTURI CU PORTOCALE (I)
O portocală, 300 g pișcoturi de șampanie, 200 g unt, 4 ouă, 200 g

zahăr, o ceșcuță de lapte
Se freacă untul spumă, se adaugă pe rând gălbenușurile, alternând
cu câte o lingură de zahăr și puțină coajă rasă de portocală. Se stoarce
portocala, se diluează cu puțină apă sau lapte.
78
Se înmoaie repede pișcoturile în acest suc, se aranjează pe un
platou de tort, alternând cu straturi de cremă. Se garnisește cu coji
de portocală zaharate. Se ține la rece câteva ore.
TORT DE PIȘCOTURI CU PORTOCALE (II)
300 g pișcoturi, 2 portocale, boabe de dulceață sau 250 g fructe

glasate, 500 g frișcă, 50 g coniac
Se taie miezul portocalelor în bucăți mici și se amestecă bine cu
300 g frișcă. Se adaugă dulceața sau fructele glasate, tăiate în
bucățele. Se alternează un strat de piscoturi stropite cu coniac
diluat cu apă cu unul de cremă și se termină cu strat de pișco- turi,
care se îmbracă cu restul de frișcă. Se ornează cu dulceață sau
fructe.
TORT DIETETIC CU ANANAS
1 kg orez cu lapte vanilat, o jumătate de cutie compot de ananas,

200 g fragi sau zmeură
Peste orezul cu lapte (fiert, desigur, vârtos și răcit) se aran- jează
bucățile de ananas. În zeama compotului se fierb zece minute fragii
sau zmeura. După ce se răcesc, se pun grămăjoare în fiecare rondea
de ananas. Se servește foarte rece.
TORT MILANEZ
Blatul: 8 ouă, 350 g unt, 350 g zahăr pudră, 350 g făină

Crema: dulceață de portocale sau alta, la alegere, 200 g frișcă
Se freacă untul spumă, se adaugă gălbenușurile, zahărul și se
freacă bine după fiecare. Se toarnă treptat și făina, apoi se ames-
tecă ușor albușurile spumă. Se împarte compoziția în două și se
79
coace separat. Unul din blaturi se unge cu dulceață, celălalt se
așează deasupra și se ornează cu frișcă.
VIN CALD SICILIAN
Coaja a 2 portocale mari, 1 litru vin vechi, 200 g zahăr,

scorțișoară, felii de lămâie
Cojile de portocale se încălzesc bine în cuptor, se pun într-
un vas și se toarnă peste ele vinul, se adaugă zahărul și o
bucățică de scorțișoară. Se păstrează o zi, se încălzește din nou
și se servește în pahare cu o felie de lămâie.
VIN ROȘU CU BANANE
6 banane foarte coapte, 1 litru vin roșu, o bucată scorțișoară,

250 g zahăr
Se pun pe foc vinul, zahărul și scorțișoara, iar când s-au
înfierbântat, se introduc bananele cojite și tăiate rondele. Se
lasă pe foc încă cinci minute, apoi se dă vasul la o parte, se
scoate scorțișoara și se dă la rece.
Compania (Națională a
Imprimeriilor
„CORESI ” S.A.
București
ROMÂNIA
Sistemul calității certificat SR EN ISO 9001
80
81

4 6039784067644262978

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

4 6039784067644262978

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

© Editura Venus, 1998

SĂNĂTATEA TRUPULUI, SĂNĂTATEA MINȚII

Versiunea în limba română și selecția textelor

N-am vrut în nici un caz să vă inducem în eroare, ori să

ginar din China.

Este o plantă subtropicală, ierboasă, cultivată mult în

100 g de ananas au:

In ce situații este recomandat?

Arbore fructifer „născut" în Mexic și Guatemala, avocado

100 g avocado (fructul) au:

În ce situații este recomandat?

Bananul este un arbust sau un arbore fructifer tropical,

100 g banane necoapte au:

100 g banane coapte au:

Indiferent dacă e vorba de fructe coapte sau nu, în ele

De reținut: locurile de pe coajă care se brunifică indică

În ce situații este recomandată ?

PUDRĂ DE PULPĂ USCATĂ

Arbore fructifer și ornamental, cultivat în Mesopotamia

100 g de curmale algeriene au:

100 g de curmale tunisiene au:

În ce situații sunt recomandate?

SUC = MIERE DE CURMALE

PULBERE DE CURMALE = FĂINĂ DE CURMALE

Originar din Asia, arborele s-a răspândit de mult timp în

100 g de grepfrut au:

În ce situații este recomandat?

Este un arbust spinos, subtropical, cu frunzișul aproape per-

100 g de lămâie (fruct) au:

În utilizările interne (pe gură), toate elementele

În utilizările externe, elementele lămâiului (frunze,

Cum sunt utilizate frunzele, fructele și semințele

INFUZIE ȘI DECOCT DE FRUNZE

DECOCT DE LĂMÂIE ÎNTREAGĂ

ALCOOLATURĂ DIN COAJĂ DE LĂMÂIE

TINCTURĂ DE COAJĂ DE LĂMÂIE

PULBERE DE COAJA DE LĂMÂIE

• Luați două lămâi, tăiați-le felioare subțiri și lăsați-le să

BĂUTURĂ ZILNICĂ, ÎN LOC DE APĂ

Citric tipic, tot din familia Rutaceae, mandarinul este un

arbore sau un arbust cu ramuri netede, fără spini, originar din

China, numit, în latină,... Citrus nobilis!!! Tot aici, ca și în

flori solitare, albe, cărnoase, splendid mirositoare. Fructul este

100 g de mandarine au:

În ce situații este recomandată ?

Cum poate fi utilizată?

INFUZIE ȘI DECOCT DE FRUNZE

INFUZIE DIN FLORI

Portocalul este cel mai cunoscut și... mâncat dintre citricele

100 g de portocală (pulpă) au:

100 g coajă de portocală au:

100 g de portocale necoapte mai au: Hesperidină

În ce situații sunt indicate?

Dacă sunt utilizate intern

Dacă sunt utilizate extern:

Cum se utilizează frunzele, florile și fructele de

INFUZIE ȘI DECOCT DE FRUNZE

DECOCT CONCENTRAT DE FRUNZE

BĂI DE MÂINI ȘI DE PICIOARE CU FRUNZE

INFUZIE DIN FLORI

Una dintre cele mai vechi plante de cultură, smochinul s-

100 g de smochine proaspete au: