Freya NORTH ie nocturne () drama emotionanta care va 119 qurant in toate listele de Meru5 A f" HUGE — Roman distins cu Romantic Novel of the Year Award 2006 »O carte de care nu te poti desprinde, caci materia ei este substanta vietii insesi: dragostea, fidelitatea gi, mai presus de ori ietenia.“ oe Glamour »De-a lungul intregii mele vieti, romanele de dra- goste au fost cele care mi-au dat puterea si merg mai departe. $i am observat cA in ultimul timp acest gen de literatura are mai multi cititori decat oricare altul. De la povesti platonice la relatii dezastruoase, de la drame istorice la aventuri contemporane, romanele de dragoste sunt la fel de diverse ca dragostea insasi. Jar mie imi place sa trdiesc prin intermediul eroi- nelor mele, pentru cA ele ajung sa facd fuccuri la care eu nu ag indrizni niciodatd s4 ma gandesc." Freya North EDITURA POLIROM www.polirom.ro Foto coperti: © Lev Dolgachov/Dreamsume.com (montaj)Freya North, Pillow Talk Copyright © Freya North 2007 All rights reserved First published in Great Britain in 2007 by HarperCollins © 2008 by Editura POLIROM, pentru prezenta traducere www.polirom.ro Editura POLIROM Iasi, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266, 700506 Bucuresti, B-dul [.C. Bratianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37; P.O. BOX 1-728, 030174 Descrierea CIP a Bibliotecil Najionale a RomAnici NORTH, FREYA Confesiuni nocturne / Freya North; trad. si note de Mihaela Doaga. — Iasi: Polirom, 2008reya NORTH En fosiuni noclurene Traducere din limba engleza si note de Mihaela Doaga POLIROM 2008Freya North (n. 1967), una dintre cele mai indragite si mai de succes autoare britanice de Romance ale momentului, 2 renuntat in 1991 la o bursa doctorala pentru a-si scrie primul roman, Sally. Patru ani mai tarziu, cinci edituri se luptau sd-i publice cartea, iar urmatorul roman, Cb/oé (1997), a patruns instantaneu pe lista bestsellerurilor din The Sunday Times. De aceeasi popularitate se vor bucura Polly (1998), Cat (1999), Fen (2001), Pip (2002), Love Rules (2005, in pregatire la Editura Polirom) si Home Truths (2006, in pregatire la Editura Polirom). Poreclita de presi ,o Spice Girl a literaturii* datoritd succesului sau la public, Freya North a obtinut in 2008 Romantic Novel of the Year Award pentru Confesiuni nocturne. Protagonista acestuia, Petra Flint, este o tandrd creatoare de bijuterii cu o viata nocturnd extrem de aventuroasa: stie intot- deauna unde pune capul pe perna, dar niciodata unde se va trezi. Prietenii, colegii, ba uneori chiar si politia o recupereaza, imbracat& sumar, din parcuri, de pe scdri de incendiu, de pe podeaua din bucdtdrie sau din baia unde construieste turnuri din suluri de hrtie igienic4 si nu rareori trebuie s4-i ingrijeasca ranile, juliturile si vandtdile. Asta pentru cd Petra obisnuieste si umble in somn, bantuita de cosmarul propriei copilarii lipsite de dragoste. Trecutul nu este insd doar un izvor de probleme, ci si taramul fermecat unde a cunoscut prima iubire. Dar Arlo cel din urma cu saptesprezece ani, adolescentul rebel care canta doar pentru ea in fafa unei sali pline de spectatori, si profesorul Savidge, care suferd de insomnie si se izoleazd de lume in dosul zidurilor impundatoare ale unei scoli particulare, sa fie oare una si aceeasi persoana? $i, dacd da, aceasta reintélnire le oferd intr-adevar o a doua sans?In amintirea bunicilor mele, buni Rennie si buni Net. Mereu cu gandul la voi si purtandu-vd intotdeauna in inimd.»La ceas de noapte, Dragoste, prinde-ti inima de-a mea, ca amandoua In somnul lor ingemdnat s-alunge spaima.“ Pablo Neruda, Sonet de dragoste LXXIX® Prolg * Ceva nu e tocmai cum ar trebui — am, asa, o banuiala. Dar cred c4 0 voi fine bine ascunsa in timp ce imi trag in picioare cizmele de cauciuc. Acum voi deschide usa de la intrare si voi pasi in noapte. Sunt gata. Unde ar trebui si ma duc? Nu-mi amin- tesc exact. O sd-mi aduc aminte intr-o clipa. O sd pun pur si simplu un picior inaintea celuilalt si o si ma incred in propriile forte. O iau la stanga. Dacd merg instinctiv in directia asta spre oriunde-ar-fi, inseamna ca asta e drumul cel bun. Acum unde sunt? Imi pare bine cd mi-am luat cizmele de cauciuc. A fost o idee bund. A trebuit si scotocesc dupa ele, pentru cd nu-mi aminteam cand le-am purtat ultima dati. Nici nu mai stiu cind am petrecut ultima dati un weekend in afara orasului. Nu m-a luat nimeni intr-o escapada romantica. Nu cd as fi pretins asa ceva vreodatd — nu mi-ar sta in fire. Ceea ce nu inseamna ca n-am visat la asta cu ochii deschisi. Dar ajunge cu gandurile astea fara sir, trebuie sa merg mai departe. Pe-aici. Pe-acolo. Nu ma simt foarte a 9 &bine. Mi-e cam frig si imi simt picioarele - cumva ciudat. Sper cd imi va rdsari in fajad semnul care sa-mi spund ci am ajuns la destinaie. $tiu ca filosofii ar spune ca nu conteaza finta, ci calatoria in sine — dar va trebui si fac un popas gsi sd cantdresc lucrurile daca n-ajung acolo in curind. Poate cd am luat-o pe un drum gresit. Nu vreau s4 recunosc cA, la drept vorbind, nu stiu drumul, pentru cd asta ar pune sub semnul intrebarii destinatia pe care, de fapt, nu mi-o amintesc catusi de putin. Ei bine, o s4 merg inainte in directia asta. Ma dor foarte tare picioarele. Mi-e poftad de un baton de ciocolata. Ma simt destul de obositd acum. Ba chiar mi-e somn. Ceva 0 sd ma trezeasca din uitare. Nimic nu o trezi din uitare pe Petra Flint. A fost trezita din somn. De politie. Se degteptd tresdrind, cuprinsd de panicd; pentru o fractiune de secunda crezu ca orbise. De fapt, era intuneric bezna si ea zacea intinsi pe pam4nt, cu fafa in jos. Pe o suprafata nisipoasd, rugoasd si uda. — Va simyiti bine? Petra isi ridicda pufin capul si privi in sus: deasupra ei se profilau siluetele a doi politisti. Lumina aruncata brusc de o lanternd 0 izbi in ochi, astfel ca isi pleca iar privirea si fruntea in pamant. Era imbracata in cdmasa de noapte, purta cizmele de cauciuc, puse invers si se simtea stanjenita la culme. fi era totodata nelinistitor de frig. Scuipa. Simyea un gust de iarba $i un scrasnet ca de nisip in gurd. Raza lanternei se clatind. La naiba. Politia. Se chinui sa se ridice, simyind c-o ia cu ame- eala. Buimacd, isi didu totusi seama c-ar fi cazul sd dea o explicatie, pentru ca politistilor nu putea sa le s&s 10 BSfacd o impresie prea buna faptul cd o gasiserd intinsa pe jos, imbracata intr-un tricou labaryat cu Snoopy si cu cizme de cauciuc in picioare. — VA simiti bine? intreba unul din politisti, aju- tand-o pe Petra sa se ridice; braqul neclintit al legii o finea neasteptat de bland. — Oh, sunt bine, le spuse ea, pe un ton pe care si l-ar fi dorit convingator, dar era sigura ca parea doar vinovat. Se uita in jur. Nu reusi s4 recunoascad nimic. Nu stia unde se afla. Undeva intr-un parc. — Unde suntem? Observa schimbul de priviri dintre politisti. Nu voia decat sA se ducd acasd. La calduricd. S4 se bage in patuc si sa aiba parte de un somn mai linistit. Ar fi mai bine s4 nu mai puna nici o intrebare in cazul Asta, sa lase polisistii sd o facd. $i, chiar mai bine, si le dea raspunsurile inainte ca ei s4 apuce sd puna intrebarile. — Ma numesc Petra Flint, spuse ea clar si raspicat, $i sunt somnambula. Oh, Doamne, a murit bunica. Taraitul telefonului il trezi abrupt pe Rob; primul lucru care-i veni in minte a fost bunica lui suferinda. Inhaa ceasul, observand, jn timp ce ridica receptorul, ca era aproape trei dimi- neafa. Ascultd cu atentie, vag amuzat de cat de usurat era sd afle cad e doar politia. Bunica e bine, se gandi Rob, desi se intreba dacd nu cumva cobise anticipan- du-i moartea. — Da - Petra Flint, spuse el cu acel aer de nedu- merire refinuta al unui parinte care e chemat sa discute cu dirigintele copilului, Petra e prietena mea. Da, se stie cd sufera de somnambulism — desi de obicei ia #% 11 @&mdsuri pentru a preveni iesirile nocturne, se incuie in casa. Unde ati gasit-o? Trase niste haine pe el, bombanind cd, la naiba, se sdturase. Gdsi cheile Petrei si le lua si pe ale lui de pe polita de deasupra cdminului, intrebandu-se de ce per- soanele somnambule nu aveau niciodata, in mod sub- constient, inspirayia sd-si ia cheile cand se aventurau in noapte. In timpul unei escapade, Petra isi umpluse buzunarele de la haind cu cepe. Alta data luase cu ea telecomanda de la televizor, dupa ce, mai intai, scosese bateriile si le asezase cu dichis pe masa de la bucatarie. In cele zece luni de cand o cunostea Rob si in nume- roasele ocazii in care ea umblase in somn, doar de cateva ori iesise afard, in noapte, dar nici macar o data nu-si luase cheile cu ea. Sau vreun ban. Sau telefonul. $i, in timp ce conducea spre Whetstone, unde fusese chemat de politie, Rob conchise ca, in aceasta epoca a telefoanelor mobile, cabinele telefonice mai existau doar pentru somnambuli, oferindu-le un addpost si posibilitatea apelului cu taxd inversd panda cand sosea cineva care sd-i ducd acasa. Totusi, aceasta era prima data cand il suna politia. Expresia ei spasita se poate sd se fi datorat in egala masura imprejurarilor si camasii de noapte cu Snoopy. Rob se gandi cd arata chiar dragalas, asa, pierduta si stanjenita cum era. Daca facea abstractie de cizmele ei de cauciuc si urmele de pdmant de pe barbie. — Petra, ii spuse, ridicind din spranceana catre politistul de garda, oare la ce te géndeai? {ntotdeauna m4 intreaba asta, isi zise Petra bo- sumflata. $i nu ma asculta niciodata c4nd ii spun ca nu ma gandesc, cd nu stiz ce fac. Undeva, in adancurile subconstientului meu, la care pur gi simplu nu am @ 12 B@acces cand sunt treazd, e limpede cd am crezut, in momentul acela, c4 e o idee foarte buna. Dadu din umeri. — Mi-ai adus cheile? — Da, zise el, vino. Ji puse pe umeri jacheta lui de lana si isi muscad limba ca nu cumva sa-i scape vreun comentariu la adresa cizmelor ei de cauciuc. Cu siguranja nu erau de la Pinder's, nu erau nici macar imitajii. Erau niste vechituri: tuburi diforme de cauciuc negru care ii ve- neau, in mod dizgrajios, pana la jumatatea gambei dezgolite. Maine avea sa vada lucrurile dintr-o perspec- tiva amuzanta. Acum era obosit si putin iritat. —intr-o zi o sa te ranesti, sd stii, o avertizd Rob, jnainte s4 porneascd masina. $i in clipa asta ma dor picioarele ingrozitor, se gandi Petra, desi acum fiecare cizma era pe piciorul care trebuia. —imi pare rau, spuse, lipindu-si capul de geamul lateral al masinii, convinsd, dupa zvacnetul pe care-l simyea in tample, ca era treazd, nu-mi amintesc nimic. Nu stiu incotro mergeam. — Asa spui de fiecare data, confirma Rob. Te superi daca nu mai intru? intreba, oprind la putin timp dupa aceea in fata apartamentului Petrei. Am o intalnire cu niste clienti japonezi la prima ora. —imi pare rau, se scuzd Petra, targ4indu-si picioa- rele. Imi pare foarte rau. Rob se uitd la ea, imblanzindu-se putin. —E in regula. Nu-i nimic, zise el. Noapte buna, Petra ~ $i incuie naibii usa de la dormitor.® Copiloldl 1 * Prima miercuri din martie avea sd fie o zi neobisnuita pentru Petra Flint, dar vor trece saptesprezece ani panda sa-i realizeze importanja cruciala. De obicei, zilele de scoala erau de o monotonie fara greg, fiecare fiind portionata in intervale de cate cincizeci de minute de educatie de calitate. Reputayia gcolii de fete Dame Alexandra Johnson $i pozitia sa de frunte in clasamente se baza pe faptul ca absolventele sclipitoare si bine-cres- cute obtineau rezultate bune la examene si erau ad- mise la Oxford si Cambridge si la alte colegii bune de rangul doi. Scoala era situata pe o stradd rezidentiala, desprinsa din Finchley Road, la est de West Hampstead. Ocupa patru cladiri victoriene, unite oarecum la in- tamplare, ale caror decorafiuni de epoca se armonizau surprinzator de bine cu tablele, becurile Bunsen si creatiile indraznete ale elevelor. Toate membrele corpu- lui didactic erau persoane pline de ravna si cu inalte standarde morale, iar obiectivul scolii era deopotriva s4 predea programa gi s4 le inculce fetelor o finuta asemandatoare. Directoarea, domnisoara Lorimar, avea © varst4 nedeterminatd4, aducea putin cu o bufnita si 8 4sanctiona cat ai clipi neascultarea sau dezordinea. Le inspira fetelor gi cadrelor didactice deopotriva un amestec de neliniste si respect. Ad vitam paramus’, exclama ea adesea, la adunarea de dimineaya sau pe culoare. Ad vitam paramus. Petrei ii plicea la scoala. In ce o privea pe ea, domnisoara Lorimar nu avusese dec4t motive de lauda rastita. Petra nu era o inteligenya excepyionala, nici nu era agasant de popular, dar, avand o fire linistita si o atitudine prietenoasd, era agreata de profesori si colegi deopotriva. fi placea la scoala pentru cA aici putea uita de casa. Cu un an inainte, in ziua celei de-a paispre- zecea aniversdri a ei, fusese chematad in biroul domni- soarei Lorimar. — Stai jos. Petra se agezase. Ramdsese tacutd, privind-o pe domnisoara Lorimar, care citea cu mare atentie o scri- soare, —Injeleg cd azi e ziua ta, spuse directoarea, si cd lucrurile merg foarte prost acasa. Flutura foaia de hiartie, care, observa Petra atunci, provenea din teancul de coli Basildon Bond al- bastru-deschis pastrate in sertarul scrinului din hol, de acasa. — Mama ta mi-a dezvaluit care e situayia cu tatal tau. Petra isi lisa privirea in jos, observand ca finea pumnii stransi. — Voi comunica aceasta informatie in cancelarie, continua domnisoara Lorimar, ca si cum s-ar fi referit la un caz de paduchi. 1, Pregatim pentru viata Cin lat. in orig.). 15 &Urma o pauza in rastimpul careia Petra isi desfacu pumnii si isi facu griji cd unghiile ei nu erau tdiate indeajuns de scurt, cum cerea regulamentul. Domni- soara Lorimar nu paru sa observe. —La mulfi ani, spuse directoarea, tonul ei abrupt parand s4 contrasteze cu urarea. Urma o noua pauza. Cand domnisoara Lorimar vorbi din nou, tonul taios fusese inlocuit de o neasteptata blandete. — Gaseste-ti in scoala refugiul de fiecare zi, domni- soard Flint, spuse ea. Aici pofi fi fericita. Vom avea grija de tine. $i Petra a fost fericita la Scoala de Fete Dame Alexandra Johnson si a simyit cd exista cineva care avea grija de ea, iar acum, la un an dupa divortul paringilor sdi, acasd4 nu mai era un loc in care se intorcea cu inima indoita. in acea prima miercuri din martie, cele doud ore de matematica, prima pauza4 si doua ore de engleza furad date uitdrii cu draga inima de indaté ce domnisoara Lorimar intra tantosd in sala de curs a clasei a V-a secundare’, dup4 adunare. —Am vrut s4-i spun Grupul Operativ, racni ea si nimeni n-avea nici cea mai vag4 idee despre ce vorbea, 1. In sistemul britanic de invatamant, clasa a V-a secundara este ultimul an de invatimént obligatoriu, cuprinz4nd elevi de 15-16 ani (echivalentul clasei a X-a in sistemul romanesc). La finalu! acesteia, adolescentii pot opta pentru alti doi ani de pregatire a certificatelor de nivel avansat (A-levels), etapa cunoscutd sub numele de clasa a Vl-a (Lower Sixth $i, respectiv, Upper Sixth), fie la o scoala secundard, fie la un colegiu (Sixth Form College). 16dar membrii consiliului director au considerat cd denu- mirea e prea militdroasa. {si ingust4 ochii si pufai de consternare. Douazeci si opt de perechi de ochi se aplecara asupra taieturilor si crapaturilor din bancile vechi de lemn. — Asa cd o sa-i spunem in schimb Stafeta Pensio- narilor. O daté pe sdptamand, la ora pranzului, veti merge doud cate doud sa vizitaji o pensionara din cartier. Veti face una-alta prin casa, cumparaturi si, mai ales, le veti sine companie. {si plimba privirea de jur imprejur. —iIn societatea noastra, persoanele in v4rsta au inceput sa fie uitate, chiar considerate de prisos, spuse ea sumbru. E o musine! Ele sunt stalpii comunitatii noastre si avem multe de invafat de la ele. $i exact asta veti face si voi. Mulfumesc, domnisoarelor. Se iscd un murmur spontan din randul fetelor care abia asteptau s4 comenteze, dar o privire cruntd din partea domnisoarei Lorimar le amuti de indatd. La un gest de-al ei inspre usa, in clasa intrarad in sir mai multe persoane. —Sd-i intampindm pe functionarii de la Serviciile Sociale, care va vor insofi astzi. V4 veti intoarce la timp pentru ultima ord inainte de pranz — si pentru concert. Concertul. Oh, da, concertul rock. Nobilii Salbatici, formatia alcatuita din elevi din clasa VI-a de la Scoala Particulara pentru Baieti Milton din apropiere, urma sd c4nte in timpul pauzei de pranz in sala de spectacole. Ce zi neobisnuitd intre zilele de scoala. De-a dreptul Mminunatd, de fapt. Petra era in tandem cu Darcey Lewis si mergeau la doamna McNeil, care avea optzeci si unu de ani si trdia singurd intr-un apartament din blocul de deasupra magazinelor de langa statia de metrou Finchley Road. ao 7— Nici macar nu stiam cd locuiesc oameni acolo, zise Darcey. — Doamne, cat esti de snoaba! exclama Petra. —N-am spus-o in sensul asta, spuse Darcey candid. Voiam s4 zic cA nu m-am gandit niciodata s4 ma uit mai sus de McDonald’s sau de chiogcul de ziare sau de magazinul de sendvisuri. —E destul de impresionant, confirma Petra, cand ea si Darcey isi lasara capetele pe spate si observarad arhitectura neasteptat de flamboaiantd si ferestrele ele- gant proportionate ale apartamentelor care strajuiau cu un aer de nobleje deasupra sirului de magazine vechi. — Ce mai escapada! sopti Darcey in timp ce doamna de la Serviciile Sociale le conducea in cladire. Sa pier- dem doua ore impufite de mate ca sa stam la povesti cu o babuya. Lui Darcey ii pieri curand aplombul vazand holul sordid si urcand, sir dupa sir, treptele tocite. — De ce obligati o persoana atat de in varsta sa locuiascd aici, la cucurigu? trase Darcey la raspundere Serviciile Sociale. — Doamna McNeil locuieste aici de doudzeci de ani, veni replica. Aici este casa ei si nu doreste sd se mute. Perejii erau acoperiti de pete de igrasie ramase in urma vreunui potop din vremuri de demult si de urmele gsi darele pasilor unor persoane neglijente. Era un miros neplacut in cladire: de mocheta umeda, de apartamente supraincalzite care aveau nevoie sa fie aerisite, arome subtile de fum de tigara, camfor, sobe vechi cu gaz, un iz gretos de lapte acru. Clanta de la usa doamnei McNeil era prinsd cu un strat gros de 2 18 &banda adeziva, ale cdrei capete se ifeau ingalbenite, fara a mai avea nici urma de lipici pe ele. —Nu vrea sd ne lase s-o repardm, le spuse doamna de la Serviciile Sociale fetelor, in timp ce batea in usita cutiei pentru scrisori. — Pariez c4 miroase a pipi, ti sopti Darcey Petrei. —Tine-{i gura, ji spuse Petra. Doamna McNeil nu mirosea a pipi, ci a parfum de levanyicd, iar apartamentul ei nu duhnea a lapte acru sau a naftalind. Mirosea a fum, dar nu de figard - ceva mai dulce, ceva mai rafinat. Tigdri de foi in culori vesele, se dovedi in curand. Era o femeie scunda, dar cu o finuta dreapta, cu piele translucidd, asemenea crepului si valatuci de par argintiu prins intr-un soi de coc. —Salutare, domnisoarelor - vocea ei era putin sparta, dar avea un accent cultivat si un ton ce vadea siguranjd de sine -, poftiti. Intrara dupa ea tars4indu-si picioarele. Camera de zi a doamnei McNeil era in neoranduiala, dar parea destul de dichisita, in pofida varstei si uzurii mobilie- tului si decorafiunilor. O masa din lemn de culoare inchisa si scaune cu picioare in spirala se inghesuiau la un loc cu o canapelutad imbracata in catifea veche, verde-oliv, cu husa putin suie, un set de mdsufe care se completau mai degraba din intamplare decat potrivit vreunui plan initial si o scrumierd inalta din care se ridica, intr-o spirala diafana, fumul de la 0 figard de foi subtire, trandafirie. Pe pereji erau atarnate stramb ima- gini din ari strdine, scaldate in lumina soarelui. De jur imprejurul camerei, de-a lungul plintelor, se intindeau teancuri peste teancuri de carfi, care se opreau cu toatele la aceeagi inaltime. Petra se gandi ca G&G 19 &aduceau cu niste saci de nisip, cu un dig in calea apelor, de parcd o protejau pe doamna McNeil si o fineau la adapost intre acesti patru pereti. Sau poate cd fineau soarecii la distanta. Poate cd pur si simplu covorul ros nu ajungea de la un capat al camerei la celalalt. Petra se uita in jur; intr-adevar, nu ar fi fost loc pentru rafturi pe care s4 stea atatea cari. lar peretii erau destinati acelor picturi ale unor locuri exotice si toride. In acel moment, inconjurati de decenii de viata si atat de multa istorie personald, Petra regreta nespus faptul cd ea, una, nu avea bunici. Lud mana osoasa a doamnei McNeil, cu caligrafia sa de vene si tendoane si pete de batranefe, in am&ndoud miinile ei. —Eo placere sd v4 cunosc, doamna McNeil, spuse privind int4 in ochii palizi, parca in acuarela, ai gazdei lor. Eu sunt Petra Flint. — Poti sd-mi spui Lillian, Petra Flint, zise ea. — Salutare, Lillian, zise Darcey tare si raspicat, aple- candu-se spre doamna McNeil fara sd fie nevoie. Eu sunt Darcey Lewis. — Tu, draguya, poyi si-mi spui doamna McNeil, ii spuse Lillian acid. $i astfel incepu, intre Petra Flint si Lillian McNeil, o prietenie care, desi avea s4 dureze mai putin de trei semestre, a fost caracterizata de o profunda afecyiune reciproca si avea s4 dainuie indelung in amintirea Petrei. In acea prima vizitaé, in timp ce Darcey se agezi pe canapeaua de catifea verde si incepu sd rontdie biscuiti cu ghimbir, Petra se oferi sd ii indrepte tablourile doamnei McNeil. —Eu n-am fost niciodata plecata din tard, spuse Petra. Va rog, afi vrea sd-mi povestiti putin despre ele, in timp ce le indrept? & 20 @— Sa incepem de aici, din Tanzania, spuse Lillian, fixind cu privirea un tablou. Am trait acolo acum patruzeci de ani. Mi-a placut la nebunie. Aceasta este o vedere a muntelui Kilimanjaro in zori. Am stat langa artist, la umbra acestui baobab — sau copac rdsturnat — in timp ce o picta. Apoi, de fiecare data cand Petra venea s-o viziteze, uneori si de doud sau trei ori pe saptamané, picturile pe care le indreptase erau din nou strambe. in mod invariabil, una era mai inclinata decat celelalte si aceea era cea despre care Lillian McNeil avea de gand sa-i povesteasca in ziua respectiva. Darcey n-a mai vizitat-o prea des pe doamna McNeil dupa aceea. A pus-o pe Petra si jure cd n-o va da de gol $i s-a sustras de la Stafeta Pensionarilor ca s4 meargd sd ia pranzul cu prietenul ei la McDonald's. Dupa linistea din apartamentul doamnei McNeil, Petra si Darcey nimerird intr-o agitatie nebund cand se intoarsera la scoala. Intotdeauna se intampla cate ceva in sala de spectacole la ora pranzului, dar de obicei era, cel mai probabil, o intalnire a cercului de dans sau a celui de teatru sau una din clase care facea repetitie pentru o viitoare intalnire. in istoria sa de o suta de ani, era prima datd cand scoala era pusd la dispozitia a cinci baieti si a arsenalului lor impresionant de instrumente caracteristice unei formatii rock. Dom- nisoara Golding, profesoara de muzica, o fapturd sen- sibild pentru care pana si Beethoven era putin cam prea galdgios, privea totul cu un aer de neliniste, ca si cum $i-ar fi facut griji pentru pianul ei si pentru tim- panele fetelor. in timp ce ea se indeparta de scend, cu brafele incrucisate si fruntea incretita, alte membre ale corpului didactic se invarteau printre fete, incercind sa potoleasca forfota si zarva intregii adundri nerabdatoare. @ 21 &Abia cand domnisoara Lorimar i-a prezentat pe mem- brii formatiei elevele au tdcut si s-au potolit. — Acestia sunt prea Nobilii Salbatici, ii prezenta spiritual directoarea, batandu-i pe umdr pe solist gi baterist. Prima statie: Dame Alexandra Johnson, ur- meaza statia: Top of the Pops! $i scoase un sunet tulburator de asemdndator unui chicotit inainte de a aplauda energic. Fetele erau prea uluite ca s4 mai facd vreo miscare, darmite si aplaude. Dar inainte sd fi apucat domnigoara Lorimar sd coboare de pe scend ori domnisoara Golding sa-si astupe ure- chile, Nobilii Salbatici atacara prima piesd din program si pe parchetul lacuit al salii rdsunad bocdnitul a trei sute de picioare incdlfate cu conduri pe masurad. Dupa doar cAteva acorduri, fiecare membru al formatiei avea propriul sdu fan club, in timp ce in randul publicului se propagau ca un virus suspine de admiratie: ,Oh, Doamne, e de-a dreptul mortal!". ,M-am indragostit!“ exclamau prietenele Petrei in timp ce ea aproba si zambea cu gura pana la urechi $i topdaia alaturi de ele. »Doamne, zdu cd m-am indragostit !“ Nu bombei nucleare! canta Aclo Savidge in timp ce Jonny Noble ciupea frenetic corzile chitarei armonie, iar Matt punea punctul pe i izbind in tobe. A guverna inseamnd a asigura pacea, nu a manipula. E vremea sd plecayi la plimbare! Spuneti nu bombei nucleare! 1. Program de televiziune britanic, care promoveazad cei mai populari muzicieni ai momentului. a 22 &Fetele o luari razna $i majoritatea isi propuserd sa adere cat de curand la Campania pentru Dezarmare Nucleara. Dupa ce toti membrii formatiei le mulyumira, Jeremy isi plimba degetele de-a lungul clapelor pia- nului, isi ridicd fulgerator mainile de pe claviatura pentru un plus de suspans si izbi din nou clapele, starnind un acord de o seducdtoare disonanya. incarcerafi pentru gandurile lor, Inchisi pentru convingerile lor, Prinsi in lanjuri de intoleranjd, Spiritele lor zboard. Eliberagi-i! Eliberafi-i! Trebuie Sd ti eliberdm! Fetele mai mari clatinau din cap, in timp ce hor- monii si preocuparea pentru nedreptatea politica le aduceau in ochi lacrimi reale. — Eliberagi-l pe Nelson Mandela, ii spuse Darcey Petrei, clatinand grav din cap. Petra inchise ochii cu un aer de rugdminte muta. — Credefi ca bateristul ar vrea s4 ma elibereze de virginitate? intreba Amy, iar colegele ei pufnira in ras si o imbrafisara. — Credefi c4 tipul cu chitara cu alb si rosu m-ar placea cu o funda mare, rosie si nimic altceva pe mine? intreba Alice. — Sst, sasai Darcey, incepand sd se legene. E una lenta. — Printre flori, anunja solistul, cu ochii inchisi. in timp ce Jonny atingea cu blandete corzile, Arlo isi mangaia chitara. Cea mai suavd melodie invdlui 8 23multimea, cand primele acorduri de la Printre flori au fost purtate de-a lungu! sdlii asemenea petalelor. Armoniile 0 cucerira pana si pe domnisoara Golding, care isi ldsd capul pe spate si igi exprimad aprecierea printr-un suras sfios. Cand Arlo incepu sa cAnte, o facu fara nota stridenta, americanizata, de pledoarie de la Eliberafi-isi Nu bombei nucleare!, de data asta, vocea lui era mai adancd, desdvarsita ca tonalitate, incdarcata de emotie — simjeai cd aceasta este vocea lui autenticd. O vad plimbandu-se de una singurd, Intr-un vis, printre flori, Ob, de s-ar trezi, Ob, de s-ar trezi $i ar vedea cd astept, $i ar vedea ca astept, Cad pe ea o astept. Se plimba de una singurd? Este singura intre flori? Oare as putea s-o trezesc si Sd o iau Si sd o iau cu mine intre flori? Din visul ei in al meu, Din visul ei In al meu. Canta cu ochii inchisi, tindnd microfonul atat de aproape incat uneori buzele lui il atingeau. Arlo nu-si deschise ochii decat atunci cand soloul de pian isi fesea puntea romantica dintre strofe. Toate privirile erau indreptate catre formatie, dar atintite asupra lui Arlo, care n-avea ochi decat pentru una din fete. Oare se uitd la mine? aS 24Nu, se uitd la mine. Aiurea, la mine se uitd. La mine, gandi Petra, se uitd fintd la mine. Nu-i asa ? Salutare. — Din visul ei, ii canta Arlo Petrei, in al meu. Go 5 &® Copilolul 2 * In dimineata de dup escapada nocturnd spre Whetstone Petra avea sd audad din nou, pentru prima data in. saptesprezece ani, Printre flori. Dar nu cantecul o trezi, ci telefonul. — Unde esti? E miercuri, la naiba - e randul tau sa deschizi, asa ci nu m-am deranjat sd-mi iau cheile. Mobilul tau e inchis. cé naiba, Petra! Recunoscu vocea: Eric. Se uitéa la ceas. Dormise panda t4rziu si totugi se simjea epuizata. — Nu reusesc sd dau de Gina sau Kitty, se plangea Eric putin cam teatral, si astept de secole, la naiba. — Vin imediat, am avut o noapte proastd. Ajung intr-o ord. Scuze. Petra arunca plapuma la o parte si se ridica rapid, ceea ce fi amplificd senzatia de greatd provocatd de trezirea bruscad. Tinandu-se, la propriu, cu miinile de cap, cu ochii mijiti, se tari panda la baie sa facd un dus. Simti o usturime. Uitandu-se in jos, vazu cd avea o juliturd uratd la genunchiul drept. Coji cu grija bobitele vascoase de sange uscat $i, curajoasd, indreptd un jet de apd rece asupra ranii proaspat dezvelite. Curatandu-si G&G 6 @pamantul de sub unghii, observd un fir de iarba pe cale de a fi inghiit de gura de scurgere. Simfi c-o ia cu frig. Detesta aceste amintiri tulburi ale nopyii dinainte. Se sterse, tamponandu-si cu grija genunchiul, apoi il dadu cu dezinfectant si lipi cu blandefe un plasture pe rand. Blugii i se pareau prea aspri la atingere, asa ca igi trase pe ea o pereche de pantaloni vechi de trening, o bluzd de trening si sosete desperecheate si incalta adidagii jerpeliti pe care ii purta de obicei la lucru. Dar igi musc4 buzele gi isi stranse pleoapele, simyind un val fulgerator de durere in cdlcai. Cand isi scoase adi- dasgii si sosetele, observa bdsicile de la fiecare picior ;- una se spadrsese si rdmdsese doar carne vie, cealalta era plind de lichid. Daca incep sd plang acum, isi spuse Petra, n-o sd mai ajung deloc la lucru. Prostia naibii cu somnambulismul asta - oare incotro mer- geam? Ce era in capul meu? {si puse o bucatd de vata la fiecare calcdi, lipita cu leucoplast, isi trase in picioare sosetele, dupa ce le largise la gurd, apoi isi strecura in picioare o pereche de sandale. Sandale care ei ii placeau, dar pe care Rob le numea ,orori pentru lesbiene nemyoaice". — Daca m-ar vedea Rob acum, mormii ea, arun- cand un ochi in oglindd inainte de a porni spre atelier. Sper cd e OK. Eric simfi o farama de compasiune pentru Petra cand o vazu de departe, schiopatand pe Hatton Garden. Isi fluturd mana si ea incercd sd grabeasca pasul. El schita gestul universal valabil pentru ,,Vrei o cafea?", la care ea raspunse inclinind din cap si ducdndu-si mana la inima, aga cd Eric se strecura in cafeneaua prin faja cdreia se plimbase si, cand Petra ajunse langa el, fi puse in mand un cappuccino menit s-o linisteasca. 6 27 &—Scuze, spuse ea, si mulfumesc. — Esti OK? intreba Eric, luand de la ea cheile de la atelier, in timp ce se indreptau spre Leather Lane. — Da, n-am putut sd md trezesc, zise Petra. — Stii, sandalele purtate cu sosete sunt de obicei o gafa de neiertat la oricine, in afara de copii, spuse Eric, ridicand arogant din spranceand, dar sandalele de ratat4 purtate cu sosete albe desperecheate consti- tuie o incdlcare a ordinii publice. Gina o sd se strambe de durere gi Kitty 0 sd te facd cu ou si cu ofet. — Sandale de ratatad ? zambi Petra. Rob le zice ,orori pentru lesbiene nemyoaice“, marturisi ea, privind chio- rag, cu un aer vinovat, la sandalele ei Birkenstock. —Cunosc una sau douad lesbiene nemyoaice, pre- cizd Eric, si, da-mi voie s4-ti spun, nu le-am vazut niciodat4 purtand sosete cu asa ceva. Astea sunt san- dale de rataté. Sunt echivalentul de vara al pantofilor Nature Trek. Farad sosete sunt acceptabile. Dar cu gosete sunt de neiertat. — Am niste batdturi cumplite, explicd Petra in timp ce Eric descuia uga atelierului; intrara amandoi, aprin- sera luminile gi ridicara jaluzelele. — Asa deci, te-ai urcat pe munte de aseara pana azi? — Poti s4 spui si asa, zise Petra incet. Am umblat in somn azi-noapte. Am iesit pe strada. Am mers aproape o mila. Incalfaté cu cizme de cauciuc. — Dumnezeule, exclama Eric. Se uitd lung la ea. —Ce ne facem noi cu tine? In cei cincisprezece ani de cand se cunosteau, de pe vremea cand erau amandoi studenji ai sectiei de design de bijuterii de la Colegiul Central St Martins, & 8ajunsese sa distingd cele doud expresii matinale ale ei, extrem de diferite. Cu chipul senin si luminos, dup4 o noapte de somn netulburat sau ca astdzi, cu o fata galbejita, umbrita de un nou acces de somnambulism. Cand locuisera in aceeasi casd ca studenti, Eric fusese singurul dintre colocatari care nu rasese pe seama ei $i nu o tachinase, care considerase intotdeauna cd era 0 actiune cu totul involuntara si o problema serioasda. Ceea ce nu stia Petra era cd Eric obisnuia sd-i prop- teascd un scaun in usd si ca, dacd auzea cd e impins din loc, se trezea, se ducea dupa ea si o conducea cu blandeje inapoi in pat. fi aducea Petrei extrase din ziare pe aceasta tema, fi cumpara remedii din plante menite sd dea o stare de liniste si s4 inducd un somn netulburat. Incercase s4 studieze cand survin prepon- derent accesele sau cand ating forme extreme sau cand se raresc, dar deocamdata analiza sa nu reusise sd scoata la iveald un tipar sau o motivatie. —Rob a venit sd md salveze, ii spuse Petra. Eric isi musc4 buzele inainte de a spune: ,Ei bine, asta chiar e o contradictie in termeni“. — De fapt, m-au gasit politistii, explicd Petra, si ei l-au anuntat pe Rob. — Politistii, suspina Eric, dar asta mai degraba pentru ca avea o slabiciune pentru barbatii in uniforma. — Politistii? exclama Gina, care tocmai intrase in atelier. — Oh, la naiba, nu nemernicii de polifisti, se stramba Kitty, venind in urma Ginei, dar prinz4nd $i mai putin din conversatie. —Nu mai intelegeyi lucrurile pe invers, cum le prindeti, spuse Eric. — Dar tu esti pe inverts, pufni Kitty. a 29— $i chiar am prins doar ultima parte din ce-ai zis, draga, zise Gina. Gina isi aranja cu grija haina de casmir pe un umeras inainte de a o agaja in cuier, ataérnandu-si langa ea geanta din piele intoarsi moale, marca Mulberry. isi infasura trupul zvelt intr-un halat alb, imaculat si isi prinse parul cu o bentifd lata de catifea. In schimb, Kitty isi scoase salul negru tricotat gi fl tranti pe spatarul unui scaun, isi aruncd bocancii negri si grei cu placi de ofel la bombeuri si igi trase in picioare adidasii vechi si negri pe care-i ldsa la atelier. Abia cand igi prinse la spate coama de pdr negru vopsit i se vazurad ochii, conturati meticulos cu dare indrazneye de creion negru, machiati cu fard vanat si accentuafi de un strat gros de rimel negru ca pana corbului. Creatoarele de bijuterii Kitty Mulroney si Georgina Fanshaw-Smythe imparteau atelierul cu Eric si Petra si, de-a lungul anilor, cei patru formasera o comunitate infloritoare, fiecare referindu-se la ceilalti sub titlul de ,Atelierul de 3“. Imparteau intretinerea, foloseau la comun uneltele si echipamentul, contribuiau cu togii la inzestrarea bucatdrioarei, isi divizau sarcinile gi isi ofe- reau cuvinte de lauda la adresa muncii fiecdruia si, totodatd, sprijin in viata personala. Atelierul lor ocupa © parte din etajul al treilea al unei cladiri vechi de pe o strdduya ingustd situatd intre Leather Lane si Hatton Garden. Desi nu era o suprafafi foarte mare, nu se calcau pe batdturi. Dar ceea ce asigura cu adevdrat succesul mediului lor de lucru erau diferenyele extrem de pronunsate dintre firile lor si viziunile lor creatoare. Kitty cea plind de tatuaje si piercing-uri felurite, cu creion negru pe la ochi, preferinja pentru haine negre si excentrice si par de culoarea si textura melasei crea, totusi, bijuterii de o mare delicatete si feminitate : piese os 30filigranate superbe, dintre care doud erau expuse la muzeul Victoria & Albert. Se incontra cu Eric, gratulan- du-se unul pe altul cu insulte si porecle — desi verifi- case in prealabil daca il deranja sa i se spunad Gayboy, iar ea era de fapt oarecum mdagulita cand el ii raspun- dea numind-o Jezebel. Kitty simtea totodata o subtila fascinajie pentru Gina, al cdrei accent era la fel de ingrijit ca pdrul ei blond, tuns bob, ale cdrei unelte erau intr-o stare la fel de perfecta ca manichiura ei, refacuta sdptamanal, al cdrei coltisor parea la fel de ordonat si rafinat ca sfarsitul unui roman de Jane Austen. La randu-i, Gina simyea doar respect si 0 admiratie aproape mistica la adresa fetei goth fara prea multi bani din New Cross. Se minuna de imaginea tenebroas4, posomoratd a lui Kitty, de aparenta ei independenja in ceea ce privea dragostea, de lipsa ei de inhibitii in ceea ce privea sexul, de nonsalanya ei ingenioasad in ceea ce privea banii - ca si nu mai vorbim de chestiile fascinante pe care le putea face din piele neagra sau din orice material negru. —D-alde mine gasesti doud la un penny in SW3', fi spusese odata Gina, dar tu, Kitty, tu esti unica. Exotica. Ceea ce nu era insd catusi de putin previzibil sau plicticos erau creayiile Ginei: mari si solide, combinand modele tribale cu spirale si protuberanje tipic moder- niste. —Ba numai previzibilad sau plicticoasd nu esti, protest Kitty. Ai doud fiice numite Harry si Henry — poti sd fii mai cool de-atat? 1. Districtul SW3 din Londra, care cuprinde cartierele selecte Kensington si Chelsea. es 31 &