Sindromul metabolic - definitie, generalitati - Terapia Medicala

Sindromul metabolic reuneste un ansamblu de factori de risc pentru boala cardiaca

aterosclerotica. Desi fiecare dintre acesti factori  creste riscul unui eveniment coronarian,
asocierea acestora reprezinta un mecanism sinergic.

Cel mai important factor in constelatia sindromului metabolic este reprezentat de rezistenta la
insulina .
Rezistenta la insulina produce numeroase modificari patologice, dislipidemie, efecte
procoagulante, care cresc riscul de ateroscleroza si aterotromboza. Sindromul metabolic este
denumit si sindromul X, sindromul rezistentei la insulina, sindromul hipertensiunii sau sindromul
excesului de catecolamine.

Identificarea clinica a sindromului metabolic se bazeaza pe evaluarea obezitatii abdominale, a

dislipidemiei, a hipertensiunii arteriale si a intolerantei la glucoza.
Dintre criteriile esentiale ale sindromului metabolic, conform OMS, rezistenta la insulina si
estimarea consumului de insulina sau a inlocuitorilor sai au un rol important.
Programul National SUA de Educatie asupra Colesterolului propune o definitie mai simplificata
pentru practica clinica, dar care nu include rezistenta la insulina.

Astfel ca, persoanele cu sindrom metabolic trebuie sa indeplineasca 3 din urmatoarele 5 criterii
(conform American Heart Association):
- valori crescute ale tensiunii arteriale (>130/85 mmHg)
- valori plasmatice ridicate ale glicemiei a jeun (>6,1 mmol/l sau > 110mg/dl)
- obezitate abdominala (circumferinta abdominala >102 cm la barbati si > 88cm la femei)
- concentratia serica scazuta a HDL-colesterolului (<1.04 mmol/l la barbati si <1,29 mmol/l la
femei)
- valori crescute ale nivelului seric al trigliceridelor (>1,69 mmol/l).

Federatia Internationala de Diabet propune un criteriu esential pentru definirea sindromului

metabolic, acesta fiind reprezentat de obezitatea centrala, valorile circumferintei abdominale
variind intre anumite limite in functie de caracteristicile grupurilor etnice din care fac parte
persoanele evaluate.
Identificarea pacientiilor cu sindrom metabolic reprezinta o modalitate practica si extrem de utila
de depistare a pacientilor care au multiplii factori de risc care ii predispun la diabet si la afectiuni
cardiovasculare.

Prevalenta sindromului metabolic in tarile dezvoltate se intalneste in randul persoanelor adulte

la aproximativ 22-39%, acest procent variind in functie de criteriile incluse in definirea acestuia.
Sindromul metabolic se asociaza cu evenimente coronariene viitoare si cu diabet zaharat de tip

1/2
Sindromul metabolic - definitie, generalitati - Terapia Medicala

2.

Sindromul metabolic are o evolutie gradata. Astfel ca, prezenta uneia sau doua dintre criteriile
sindromului se asociaza cu risc crescut de mortalitate prin boala cardiaca ischemica sau o alta
afectiune cardiaca.
S-a dovedit ca datorita cresterii activitatii simpatice se instaleaza complicatiile ischemice la
paientii care au hipertensiune arteriala. Datorita hiperreactivitatii sistemului nervos simpatic
poate aparea rezistenta la insulina precum si modificarea profilului lipidic (dislipidemie). De
asemenea, procesul se poate realiza si invers, prezenta valorii crescute de insulina periferica
determina la randul ei activitate nervoasa simpatica si in final hipertensiune arteriala. Astfel ca,
acesti factori contribuie la aparitia afectiunilor cardiovasculare, cerebrale (accident vascular)
precum si afectare renala.

Este foarte important controlul factorilor de risc. Se recomanda:

- controlul greutatii corporale – mentinerea Indicelui de masa corporala (IMC) < 25kg/m2
- scaderea trigliceridelor serice < 150 mg/dl
- controlul tensiunii arteriale (tensiunea arteriala sistolica <130 mmHg, tensiunea arteriala
diastolica < 85 mmHg)
- mentinerea glicemiei a jeun < 100 mg/dl
- cresterea valorii colesterolului bun (HDL colesterol > 40 mg/dl si > 50 mg/dl la femei)

terapiamedicala.ro

2/2