BALTAGUL (roman realist şi tradiţional), de Mihail Sadoveanu

Romanul este specia genului epic, scris în proză, ...

Mihail Sadoveanu are o operă vastă, ce cuprinde povestiri, nuvele şi romane axate pe
temele esenţiale ale vieţii. În scrierile lui, el prezintă o lume rurală, plină de datini, care
trăieşte după reguli nescrise, vechi de secole, şi care respinge modernitatea.

„Baltagul” este un roman realist şi tradiţional pe care Mihail Sadoveanu l-a scris în doar
zece zile. Publicat în perioada interbelică, el are în centru călătoria Vitoriei Lipan,
plecată pe urmele soţului ei pentru a afla ce s-a întâmplat cu el şi pentru a-i pedepsi
după o lege nescrisă pe cei care l-au ucis, fiindcă era bogat. Romanul poate fi încadrat
în realismul de tip obiectiv datorită naratorului neimplicat în acţiune, omniscient şi
omniprezent. Narațiunea este realizată la persoana a III-a şi descrierile sunt făcute cu
ajutorul tehnicii detaliului. Totodată, este un roman tradiţional, întrucât prezintă
monografia satului moldovenesc de la munte şi lumea arhaică a păstorilor.

Titlul face referire la un obiect simbolic şi magic: armă a crimei şi instrument justiţiar.
Baltagul este un topor cu două tăişuri, purtat de ciobani, cu ajutorul căruia se face
dreptate la finalul romanului. Tăişul lui poate fi asociat inclusiv cu mintea ascuţită a
protagonistei. Plină de curaj, lucidă şi inteligentă, femeia cercetează ca un detectiv şi
descoperă o crimă privită cu indiferenţă de autorităţi, dar care ei îi schimbă complet
existenţa.

Tema romanului „Baltagul” prezintă relaţia individului cu universul, condiţia omului care
trăieşte la graniţa dintre lumea veche şi cea nouă. Din această mare temă se nasc
altele, subordonate: iubirea, moartea, familia şi iniţierea. De asemenea, căutarea
adevărului şi înfăptuirea dreptăţii constituie axul romanului. Ele se asociază cu motivul
labirintului.

Eroina acestei opere este Vitoria Lipan, o femeie care trăieşte în satul Măgura Tarcăului
şi care se îngrijorează când vede că soţul ei nu s-a mai întors acasă. Nechifor Lipan a
plecat la Dorna ca să cumpere oi, dar nu a mai dat niciun semn de viaţă. Vitoria are un
vis premonitoriu şi bănuieşte că bărbatul a murit. Ea caută sfaturi la preotul şi la
vrăjitoarea satului, ţine post 12 vineri la rând, dar nu găseşte alinarea de care are
nevoie. Deși este speriată de gândul plecării din mijlocul universului în care se
obișnuise, ea se adaptează rapid la noua situaţie şi este conștientă de necesitatea
acestui pas. Apoi anunţă oficial dispariţia lui Nechifor Lipan. Convinsă că autorităţile nu
o pot ajuta, ea decide să plece în căutarea lui împreună cu fiul cel mare, Gheorghiţă.
Iau cu ei şi un baltag sfinţit, ca să se apere de răufăcători. Cei doi urmează un traseu
dificil, un drum al neliniştilor şi al zbuciumului sufletesc, sub forma labirintului. Pe
cărările şerpuite şi înguste ale munţilor din Moldova, Vitoria ştie ce să întrebe şi pune
cap la cap informaţiile obţinute. La un moment dat îl găseşte pe câinele lui Nechifor
Lipan. Lupu o va duce spre prăpastia în care se află rămăşiţele bărbatului, care
avusese o moarte violentă. Femeia organizează înmormântarea soţului ei şi la pomană
îi cheamă şi pe presupuşii asasini: doi ciobani despre care aflase că s-au îmbogăţit
brusc în ultima vreme. Scena demascării criminalilor este cutremurătoare. Vitoria îl
acuză pe Calistrat Bogza că l-a ucis pe Nechifor Lipan cu baltagul, ca să-i fure oile, în
timp ce Ilie Cuţui stătea de pază ca să nu fie văzuţi. Demascat, cel dintâi îl atacă pe
Gheorghiţă, dar tânărul se apără cu baltagul şi Lupu sare la beregata ucigaşului. Cuţui
confirmă acuzaţiile femeii şi se predă. Deşi suferă cumplit, Vitoria Lipan nu se lasă
doborâtă de durere. Ea are sufletul împăcat că şi-a făcut datoria de soţie şi de creştină.
Prin urmare, eroina şi fiul ei se pot întoarce acasă, unde viaţa îşi va relua cursul firesc.
Începută într-o zi sacră, vineri, şi încheiată simbolic la apus, călătoria parcursă de cele
două personaje are diferite semnificaţii. Vitoria şi Gheorghiţă cunosc o nouă lume, dar
ajung să se cunoască şi pe ei înşişi. Întortocheat, drumul este unul iniţiatic pentru
Gheorghiţă, care se maturizează la final. El poate deveni noul bărbat în familie, pentru
că a trecut cea mai grea probă: confruntarea cu moartea.

Vitoria Lipan este un personaj feminin complex, puternic şi memorabil, foarte bine
conturat. Protagonista romanului „Baltagul” are toate calităţile omului simplu de la ţară,
pentru care adevărul şi dreptatea sunt esenţiale. Mamă şi soţie iubitoare, ea intuieşte
importanţa drumului pentru maturizarea lui Gheorghiţă. Este ca un maestru care îl
iniţiază. Îl călăuzeşte cu răbdare şi îl obligă să-şi stăpânească teama, nesiguranţa şi
oboseala. De asemenea, îl învaţă să descifreze adevărul din spusele oamenilor. Mama
şi fiul ei acţionează împreună într-o coordonare aproape perfectă şi par să se
completeze unul pe celălalt.

Sub istoria unei crime petrecute în lumea pastorală a secolului trecut, cititorul este
invitat să participe la un act iniţiatic de înţelegere a universului. Ioan Slavici reconstituie
în profunzime o lume în care s-a petrecut o crimă şi în care elementele arhaice se
armonizează cu cele noi.