Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PDF Rainbow Rowell Eleanor Si Park DL
PDF Rainbow Rowell Eleanor Si Park DL
eleanor park
r a in b o w rowell
RAINBOW ROWELL
Rainbow Rowell (n. 1973) este o prozatoare din Statele Unite, născută
în Omaha, Nebraska, unde trăieşte şi în prezent, alături de soţul ei
şi de cei doi copii. Din 1995, când şi-a luat licenţa în jurnalism, până
în 2012, când s-a apucat serios de scris, a fost editorialistă pentru
Omaha World-Herald. Primul ei roman, Attachments, apare în 2011.
Adevăratul succes vine însă cu două romane pentru tineri apărute în
2013, Fangirl şi Eleanor şi Park, pe care New York Times le enumeră
printre debuturile remarcabile ale anului. Ultimul a fost deja tradus
în peste zece limbi.
RAINBOW ROWELL
ELEANOR ŞI PARK
ISBN 978-606-93849-3-0
821.111(73)-31=135.1
Rainbow Rowell
Eleanor & Park
Copyright © 2013 Rainbow Rowell
Park
11
R ainbow R owell
12
Eleanor şi Park
13
Rainbow R owell
14
Eleanor şi Park
15
Capitolul 2
Eleanor
16
Eleanor şi Park
17
R ainbow R owell
Park
19
R ainbow R owell
20
Eleanor şi Park
21
Capitolul 4
Eleanor
22
N-avea cum să-şi aducă aminte de ea. Avea cam doi
ani... Stătea pe jos, cu Ben, care avea unsprezece ani. Se
uita fix la peretele din spatele televizorului.
M am a lor a plecat din living cu geanta în care erau
lucrurile lui Eleanor şi a dus-o în dormitor, iar Eleanor s-a
dus după ea. Era o cameră mică — doar cât să încapă un
şifonier şi un pat supraetajat. Şoricel a venit fuga după ele.
— Tu iei patul de sus, a spus el, iar Ben o să dormă jos,
cu mine. A şa ne-a zis mama şi Ben a început să plângă.
— Stai liniştit, le-a zis mama cu blândeţe. Trebuie doar
să ne adaptăm.
Dar camera era prea mică să se poată „adapta" toţi.
(Lucru pe care Eleanor a preferat să nu-1 spună.) S-a cul
cat cât a putut de repede, ca să nu se m ai întoarcă în
living.
Când s-a trezit, la miezul nopţii, toţi trei fraţii dormeau
pe jos. N-avea cum să coboare fără să calce pe ei şi nici
măcar nu ştia unde era baia...
A găsit-o până la urmă. Casa avea doar cinci camere,
iar baia era lipită de bucătărie - lipită la propriu, nici
uşă nu avea. „Casa asta a fost proiectată de troli“, şi-a
zis Eleanor. Cineva, mama ei probabil, pusese un cearşaf
înflorat între frigider şi toaletă.
Când a venit de la liceu, a deschis uşa cu noua ei che
ie. Casa arăta şi mai deprimant pe lumină - învechită şi
goală, dar cel puţin Eleanor era acum singură în casă,
cu m am a ei.
Era ciudat să ajungă acasă şi să o vadă pe maică-sa
stând acolo în bucătărie, era... ziceai că e... normală. Făcea
o supă, tăia ceapă. Lui Eleanor îi venea să plângă.
— Cum a fost la şcoală? a întrebat-o m am a ei.
— Bine, a spus Eleanor.
— A fost bine în prima zi?
23
R ainbow R owell
24
Eleanor şi Park
25
R ainbow R owell
26
Eleanor şi Park
Park
28
Eleanor şi Park
29
Capitolul 6
Eleanor
— A i grijă, Zdreanţă.
Tina a îmbrâncit-o pe Eleanor, a trecut pe lângă ea şi
a urcat în autobuz.
îi convinsese pe toţi colegii de la ora de sport să-i spună
Toantă lui Eleanor, dar Tina deja trecuse la Zdreanţă şi
Sângerete.
îi şi explicase la vestiar.
— Fincă zici că ai capul pe roşu.
Normal că Tina era colegă la sport cu Eleanor - pentru
că ora de sport este iadul pe pământ, iar Tina sigur era un
demon. Un demon ciudat, în miniatură. Ca un demon de
jucărie. Sau ca o ceaşcă de ceai. Şi avea o trupă întreagă
de drăcoaice mai mici, în treninguri identice.
De fapt toate fetele aveau treninguri identice.
La cealaltă şcoală, lui Eleanor i se păruse nasol că
trebuiau să poarte şort. (îşi ura picioarele chiar mai mult
decât îşi ura restul corpului.) Dar la North trebuiau să
poarte trening. M ai precis, o salopetă din poliester. Par
tea de jos era roşie, cea de sus, cu dungi albe şi roşii. Cu
fermoar în faţă.
— Roşul nu te prinde, Toanto, i-a zis Tina prima oară
când Eleanor s-a îmbrăcat pentru ora de sport.
Toate fetele au râs, până şi fetele de culoare, care o urau
pe Tina. Dacă nu râdeai de Eleanor era ca şi cum n-ai fi
ştiut discursul despre munte al lui Martin Luther King.
30
Eleanor şi Park
Park
31
R ainbow R owell
32
Eleanor şi Park
Eleanor
33
R ainbow R owell
34
Eleanor şi Park
35
Capitolul 7
Park
36
Eleanor şi Park
37
R ainbow R owell
Eleanor
38
Eleanor şi Park
39
Capitolul 8
Park
40
Eleanor şi Park
Eleanor
41
R ainbow R owell
42
Eleanor şi Park
43
R ainbow R owell
44
Capitolul 9
Park
Eleanor
45
R ainbow R owell
46
Eleanor şi Park
Park
Eleanor
47
Capitolul 10
Eleanor
48
Eleanor şi Park
Park
49
R ainbow R owell
50
Eleanor şi Park
51
R ainbow R owell
Şi-a dat ochii peste cap. Avea două sau trei rânduri de
perle false la gât - şi bunica lui Park îşi punea perle false
când se ducea la biserică iar când vorbea se juca cu ele.
— Dar este evident că-şi râde de ei, a spus ea.
— Cine?
— Shakespeare.
— Ia spune-ne...
Şi-a dat iar ochii peste cap. Se prinsese care era schema
domnului Stessman.
— Romeo şi Julieta sunt doi copii de bani gata care întot
deauna au primit tot ce-au vrut. Iar acum li se pare că se
vor unul pe altul.
— Se iubesc... a spus domnul Stessman, ducându-şi mâna
la inimă.
— Nici măcar nu se cunosc, a zis ea.
— A fost dragoste la prima vedere.
— A fost „Vai, tu, ce drăguţ e“ la prima vedere. Dacă
Shakespeare ar fi vrut să credem că se iubeau, nu ne-ar fi zis
la început că Romeo era obsedat de Rosaline. Shakespeare
ironizează iubirea.
— Atunci de ce a străbătut veacurile?
— Nu ştiu... Pentru că Shakespeare e un scriitor foarte bun?
— Nu! a zis domnul Stessman. Să vorbească altcineva,
cineva care are inimă. Domnule Sheridan, în pieptul dumi-
tale ce bate? Spune-ne de ce Romeo şi Julieta a supravie
ţuit patru sute de ani.
Lui Park nu-i plăcea deloc să vorbească la ore. Eleanor s-a
încruntat la el, apoi s-a uitat în altă parte. Simţea că roşeşte.
— Pentru că, a zis el încet, privindu-şi banca, pentru că
oamenii nu vor să uite cum e să fii tânăr? ...şi îndrăgostit?
Domnul Stessman s-a lăsat pe catedră şi şi-a mângâiat
barba.
— A m dreptate? a întrebat Park.
52
Eleanor şi Park
53
Capitolul 11
Eleanor
54
Eleanor şi Park
55
R ainbow R owell
56
Eleanor şi Park
57
Capitolul 12
Park
58
Eleanor şi Park
59
R ainbow R owell
Eleanor
A r fi trebuit să ia caseta.
N -ar fi trebuit să spună tuturor în gura mare ce are
şi ce nu are. N -ar fi trebuit să le zică nimic unor asiatici
ciudaţi.
Unui asiatic ciudat.
Era destul de sigură că era asiatic. Nu era uşor să-ţi
dai seama. Avea ochi verzi. Iar pielea lui avea culoarea
soarelui care trece prin miere.
Poate era filipinez. Filipine e în Asia? Probabil. A sia
este imposibil de mare.
Eleanor nu cunoscuse decât un singur asiatic până
atunci - Paul, colegul ei la mate de la cealaltă şcoală. Paul
era chinez. Părinţii lui se mutaseră în Om aha ca să scape
de guvernul chinez. (Părea o opţiune cam extremă... Ca
şi cum s-ar fi uitat la globul pământesc şi ar fi zis: „A-ha.
Da, mai departe de-atât nu se poate.“)
De la Paul ştia că se spune „asiatic, nu oriental. Ori
entală e mâncarea", îi zisese el.
60
Eleanor şi Park
61
R ainbow R owell
62
Eleanor şi Park
Park
63
R ainbow R owell
Eleanor
64
Capitolul 13
Eleanor
65
R ainbow R owell
66
Eleanor şi Park
67
R ainbow R owell
Park
Eleanor
68
Eleanor şi Park
Park
Park
70
Eleanor şi Park
Eric a mai zis ceva, iar Eleanor s-a încruntat din nou.
Pe urm ă s-a uitat la Park - şi nu mai era încruntată.
Park a zâmbit.
— Un minut, a anunţat domnul Stessman.
— Rahat, a zis Cal. Care era? Ofelia era dusă, nu? Şi
Julieta era într-a şasea parcă, nu?
Eleanor
71
R ainbow R owell
— Aşa-i?
Erau de acord pe toate subiectele importante şi se con
traziceau pe orice altceva. Şi asta era bine, pentru că,
atunci când se contraziceau, Eleanor reuşea să-l lase m as
că pe Park.
— De ce mai era nevoie în echipa X-M en de o altă tele-
pată? l-a întrebat ea.
— Asta are părul mov.
— E foarte sexist.
Park făcea ochii mari. M ă rog, cât de cât. Uneori se
întreba dacă forma ochilor lui afecta felul în care vedea
lucrurile. A sta era probabil cea mai rasistă întrebare din
toate timpurile.
— Nu există sexism în X-Men, a replicat el, dând din
cap. Ei toţi sunt o metaforă a toleranţei. Au jurat să apere
o lume care îi urăşte
9 si
9 se teme de ei.
— Da, zicea ea, dar...
— Niciun „dar“, spunea el râzând.
— Dar, insista Eleanor, fetele sunt atât de stereotipe în
rolul lor de fetişcane pasive. Jumătate din ele se gândesc
şi-atât. Cam asta e superputerea lor, gânditul. Iar super-
puterea lui Shadowcat e şi mai aiurea, ea dispare.
— Devine intangibilă, a zis Park. E altceva.
— Dar tot e ceva ce poţi face la o petrecere, în timp
ce bei ceai.
— Nu si
9
dacă ai o cană cu ceai fierbinte în mână. Plus
că uiţi de Storm.
— N -am uitat de ea. Ea controlează vremea cu mintea.
Tot puterea gândului e. Şi nici n-ar putea să facă altceva
încălţată cu cizmele alea.
— Are un M ohayk mişto...
— Freza ei e irelevantă.
72
Eleanor şi Park
Park
73
R ainbow R owell
74
Eleanor şi Parii
Eleanor
75
R ainbow R owell
76
Eleanor şi Park
Eleanor
78
Eleanor şi Park
79
R ainbow R owell
Park
O ţinea
9 de mână ^pe Eleanor
9 si era9 ca si cum
9 ar fi tinut
în palmă un fluture. Sau o bătaie de inimă. Ceva absolut,
dar absolut viu.
80
Eleanor şi Park
Eleanor
Dezintegrată.
Ca şi cum s-ar fi întâmplat ceva greşit în timp ce-o
teleportau pe nava spaţială Enterprise.
Dacă nu ştii cum e, e ca şi cum te-ai topi - dar e ceva
mai violent de-atât.
Chiar şi aşa, bucăţele-bucăţele, Eleanor tot simţea că
Park o ţine de mână. Tot simţea că îi mângâie palma cu
degetul. Stătea complet nemişcată, pentru că nu putea
81
R ainbow R owell
Park
82
Eleanor şi Park
Ea a închis uşa.
— Hei, ce?
— Eşti
>
bine?
Ea a dat din cap că da.
— Ne vedem la engleză? a întrebat el.
Ea a încuviinţat din cap şi a plecat.
Isuse.
Eleanor
Park
83
R ainbow R owell
Eleanor
85
R ainbow R owell
86
Eleanor şi Park
— Ce?
— A sta e numele tău de supererou. Nu, stai... Cimpo-
ierul. Ca în „Ţi-a venit sorocul, Cimpoierule!“.
Park a râs si a tras-o iar de-un cârlionţ.
A sta a fost cea mai lungă conversaţie a lor în două
săptămâni. începuse să-i scrie o scrisoare - de un milion
de ori o începuse - , dar parcă prea era o chestie de clasa
a şaptea. Ce să-i scrie? „Dragă Park, îm i place de tine.
Eşti tuns fain.“
Chiar era tuns fain. Chiar-chiar. Părul scurt la spate,
puţin mai lung şi ciufulit în faţă. Era foarte drept şi aproa
pe negru, iar la Park negrul părea să fie un stil de viaţă. Se
îmbrăca numai în negru, din cap până-n picioare. Tricou
negru punk-rock peste bluza de corp neagră. Pantofi negri.
Jeanşi negri. în fiecare zi aproape. (Avea şi un tricou alb,
dar pe el scria, cu litere negre, „Steagul Negru“.)
Când Eleanor se îmbrăca în negru, m am a ei zicea că
arăta de parcă s-ar duce la înmormântare - într-un sicriu.
Dar maică-sa obişnuia să zică chestii de-astea mai demult,
când chiar o vedea cum se îmbracă. Eleanor îi luase toate
acele de siguranţă din trusă şi-şi prinsese bucăţi de măta
se sau de catifea peste găurile din blugi, iar maică-sa nu-i
spusese nimic.
Lui Park îi stătea bine în negru. Ziceai că e un desen
în cărbune. Sprâncene dese, arcuite, negre. Gene scurte,
negre. Pomeţi proeminenţi, strălucitori.
„Dragă Park, îmi place mult de tine. Pomeţii tăi sunt
foarte frumoşi.“
Singurul lucru la care nu-i plăcea să se gândească,
atunci când era vorba de Park, era ce vedea el oare la ea.
87
R ainbow R owell
Park
Camioneta nu pornea.
Tatăl lui Park nu spunea nimic, dar Park ştia că era
enervat la culme.
— Mai încearcă o dată. Ascultă motorul, pe urm ă bagă
în viteză.
De-ar fi fost doar atât. Ascultă motorul, apasă ambre-
iajul, bagă în viteză, accelerează, dă drumul la ambreiaj,
învârte volanul, uită-te-n oglinzi, semnalizează, fii atent
la motociclete....
Mai nasol era că dacă taică-su n-ar fi fost acolo, scoţând
fum pe nări, i-ar fi ieşit. Park îşi dădea seama că ar şti
ce să facă.
A şa era şi la taekwando câteodată. Lui Park îi era greu
să înveţe ceva nou de la tatăl lui.
Ambreiaj, viteză, acceleraţie.
Motorul s-a oprit.
— Gândeşti prea mult! a răbufnit taică-su.
A şa-i spunea întotdeauna. Când era mic, Park îi răs
pundea.
— N -a m cum să nu m ă gândesc, îi zicea Park la
taekwando. Nu pot să-mi opresc creierul.
— Dacă o să lupţi aşa, cineva tot o să ţi-1 oprească.
Ambreiaj, viteză, huruit.
— Porneşte-o din nou... Şi nu te mai gândi... A m zis să
nu te mai gândeşti.
M aşina s-a oprit iar. Park şi-a pus mâinile mai sus şi
şi-a lăsat capul pe volan. Frustrarea ţâşnea din tatăl lui
prin toţi porii.
— La naiba, Park, nu ştiu ce să m ă fac cu tine! De un
an ne chinuim aşa. Două săptămâni mi-a luat să-l învăţ
pe fratele tău.
88
Eleanor şi Park
89
R ainbow R owell
Eleanor
91
R ainbow R owell
92
Eleanor şi Park
93
R ainbow R owell
94
Eleanor şi Park
Park
95
R ainbow R owell
— Nu ştiu...
— Aoleo, ce-i cu ea? Zici c-a omorât pe cineva doar ca
să se amuze.
Park şi-a întors capul. Eleanor. îi zâmbea.
Avea un zâmbet ca în reclamele la pastă de dinţi, în
care vezi practic toţi dinţii cuiva. „A r trebui să zâmbească
aşa tot tim pul“, şi-a zis Park. îi schimba faţa, care din
ciudată devenise frumoasă. Voia să o facă să zâmbească
aşa mereu.
Când a intrat, domnul Stessman s-a sprijinit de tablă,
prefăcându-se că mai are puţin şi cade.
— Dumnezeule mare, Eleanor, încetează! M ă orbeşti.
D e-asta ţi-ai ţinut zâm betul sub cheie, fiindcă e prea
puternic pentru muritorii de rând?
Eleanor şi-a coborât privirea, jenată, şi zâmbetul i-a
înţepenit pe buze.
— Psst, a făcut Cal.
K im se aşezase între ei. Cal şi-a unit degetele, implo
rator. Park a oftat şi a dat din cap că da.
Eleanor
96
Eleanor şi Park
97
R ainbow R owell
98
Eleanor şi Park
99
R ainbow R owell
100
Eleanor şi Park
101
R ainbow R owell
Park
102
Eleanor şi Park
1 Chariot o f Fire (în orig.), film britanic în regia lui Hugh Hudson,
care spune povestea a doi alergători la Jocurile Olimpice din Paris,
1924. (N. red.)
103
R ainbow R owell
Eleanor
104
Eleanor şi Park
— Noi doi?
— Beatles.
— A ... de-aia nu-1 ştiu, a zis el si l-a notat.
A. 9 ' 9
— îţi ştiu numărul pe de rost.
— M i-e team ă să nu-1 uiţi, a zis el încet, dându-i părul
de pe ochi la o parte cu pixul.
— N -o să-l uit. Niciodată.
M ai mult ca sigur avea să-l spună cu voce tare pe patul
de moarte. Sau să şi-l tatueze în dreptul inimii când avea
să se sature el de ea.
— A m memorie bună la numere.
— Dacă nu m ă suni vineri seară, din cauză că mi-ai
uitat numărul...
— Ce-ar fi să-ţi dau numărul lui tata şi, dacă nu te sun
până la nouă, m ă suni tu?
— Excelent. Serios.
— Dar să nu suni în altă zi.
— M ă simt de parcă...
A râs şi s-a uitat în altă parte.
— Ce? a întrebat Eleanor, dându-i un cot.
— Parcă am avea întâlnire. Ţi se pare o tâmpenie?
— Nu.
— Doar suntem împreună în fiecare zi...
— Nu prea suntem împreună, a zis ea.
— Zici că avem cincizeci de paznici.
— Paznici ostili, a şoptit Eleanor.
— Da.
Şi-a pus pixul în buzunar, pe urmă i-a luat mâna şi i-a
ţinut-o la piept câteva secunde.
Nu-şi putea imagina ceva mai frumos. Voia să fie mama
copiilor lui şi să-i dea ambii rinichi.
— O întâlnire, a zis el.
— Aproape.
105
Capitolul 18
Eleanor
106
Eleanor şi Park
107
R ainbow R owell
108
Eleanor şi Park
109
R ainbow R owell
110
Eleanor şi Park
Park
111
R ainbow R owell
— M am ă! A m venit acasă!
— Park! a strigat ea. Sunt aici! In garaj.
A luat repede o îngheţată de cireşe din congelator şi s-a
dus spre garaj. I-a mirosit a soluţie de permanent imediat
cum a deschis uşa.
Tatăl lui Park transformase garajul în salon - când
Josh a început să meargă la grădiniţă, m am a lor s-a dus
la cursuri de coafură, machiaj şi îngrijire. Avea şi o mică
firmă deasupra uşii laterale: „La Mindy, Coafor şi mani
chiură/'
„M in-D ae", aşa apărea în permisul de conducere.
Toate vecinele care îşi permiteau să meargă la salon
veneau la m am a lui Park. în weekendurile cu balul de
început de an sau cu banchetul de absolvire, îşi petrecea
toată ziua în garaj. Pe Park şi pe Josh îi punea, din când
în când, să ţină bigudiurile calde.
Pe scaunul de coafor stătea Tina. Părul ei era strâns
pe bigudiuri, iar m ama lui Park îi turna soluţie de perma
nent dintr-o sticlă de plastic. îl usturau ochii de la miros.
— Bună, mamă! a zis el. Bună, Tina!
— Bună, dragule! a zis m am a lui, dublând r-ul.
Tina i-a zâmbit larg.
— închide ochi, Ti-na. Ţine închis.
— Doamnă Sheridan, a zis Tina, ţinând un prosop alb
pe ochi, aţi cunoscut-o pe prietena lui Park?
M am a lui nici nu şi-a ridicat privirea din creştetul
Tinei.
— Nuuu, a zis ea, cu un scurt plescăit. Nicio prietenă.
Park nu.
— Ei... Spune-i, Park... O cheamă Eleanor şi a venit
anul ăsta la noi. Sunt nedespărţiţi în autobuz, nici nu ne
bagă în seamă.
112
Eleanor şi Park
113
R ainbow R owell
114
Eleanor şi Park
115
R ainbow R owell
116
Eleanor şi Park
— Drăguţ.
— Glumesc. E în altă cameră şi m ă ignoră cu desă
vârşire.
— Deci....
— Deci... a zis şi ea, lucruri pe care nu le putem spune
în autobuz.
— Lucruri pe care nu le putem spune în autobuz. înce
pe tu.
— îi urăsc pe toţi ăia din autobuz, a spus Eleanor.
El a râs, apoi şi-a adus aminte de Tina şi i-a părut bine
că Eleanor nu-i putea vedea faţa.
— Şi eu, câteodată. Cred că sunt obişnuit cu ei. îi ştiu
mai pe toţi de când lumea. Steve e vecin cu mine.
— Cum asa?
— Ce vrei să spui?
— Vreau să spun că tu parcă nu prea ai avea legătură
cu locul ăla...
— Din cauză că sunt coreean?
— Eşti coreean?
— Jumate.
— Cred că nu prea ştiu ce-nseamnă asta...
— Nici eu, a zis Park.
— Cum adică? Eşti adoptat?
— Nu. M am a mea e din Coreea. N um ai că nu prea
vorbeşte despre asta.
— Cum a ajuns în Flats?
— Tata. E l a luptat în Coreea, s-au îndrăgostit şi a
venit cu ea aici.
— A aa, serios?
— Da.
— Ce romantic!
Eleanor nici n-ar fi putut să-şi închipuie. Probabil că
ai lui se giugiuleau în momentul ăla.
117
R ainbow R owell
— Presupun, da.
— Dar nu asta voiam să zic. Voiam să spun că... eşti
altfel decât cei din cartierul tău,' ştii?
9 ^
Bineînţeles că ştia. I-o ziceau toţi tot timpul. în gene
rală, când Tina îl alesese pe Park, şi nu pe Steve, Steve
spusese: „Cred că se simte mai în siguranţă cu tine, tu
eşti aşa, jumate fetiţă." Park ura fotbalul. Când tatăl lui
l-a dus la vânătoare de fazani, a plâns. De Halloween,
nimeni nu ştia ce era cu costumul lui. („Sunt Red Torna
do." „Sunt Harpo M arx.“ „Sunt Count Floyd.“) Şi mai că-i
venea s-o roage pe maică-sa să-i facă nişte şuviţe blonde.
Park ştia că era altfel.
— Nu, a zis el. Nu ştiu...
— Eşti...
9 Eşti
9 asa
9 de... interesant.
Eleanor
118
Eleanor şi Park
Park
119
R ainbow R owell
A sunat-o.
— Sigur n-au trecut cincisprezece minute, a zis Eleanor.
— N -am mai avut răbdare. Vrei să te sun mai încolo?
— Nu.
Vocea ei era chiar mai caldă acum.
— S-a trezit?
— Nu, a spus ea.
— Unde eşti acum?
— în casă adică?
— Da, unde?
— De ce? a întrebat Eleanor, iar în tonul vocii ei se
simţea ceva care semăna puţin a dispreţ.
— Pentru că m ă gândesc la tine, a răspuns el, exasperat.
— Si?
— Pentru că vreau să simt că sunt cu tine. De ce tre
buie să complici totul?
— Probabil pentru că sunt asa de interesantă...
— Ha!
— M -am întins pe jos în living, a zis ea încet. în faţa
combinei.
— Pe întuneric? M i se pare că stai pe întuneric.
— Pe întuneric, da.
S-a lăsat pe spate în pat şi şi-a acoperit ochii cu braţul.
O putea vedea. Cu ochii minţii. îşi imagina luminile verzi
de pe combină. Lum inile din stradă intrând pe fereas
tră. îşi imagina faţa ei strălucitoare, cea mai interesantă
lumină din cameră.
— Asculţi U 2? a întrebat-o Park, părându-i-se că aude
Bad în fundal.
— Da, cred că e piesa mea preferată în momentul ăsta.
O derulez şi o ascult fără oprire. E bine să nu ai grija
bateriilor.
— Ce parte îţi place mai mult?
120
Eleanor şi Park
Eleanor
— Eleanor?
Niciun răspuns.
— M ă auzi?
Distrată cum era, Eleanor a făcut semn din cap că-1
aude.
— Da, a zis apoi cu voce tare, dându-şi seama că el
n-o vedea.
— La ce te gândeşti?
— M ă gândeam... De fapt... nu m ă gândeam la nimic.
— E de bine? E de rău?
— Nu ştiu, a zis ea, întorcându-se şi lipindu-şi faţa de
covor. Şi, şi.
Park tăcea. îi auzea respiraţia. îi venea să-l roage să
ţină receptorul mai aproape de gură.
— M i-e dor de tine, a zis Eleanor.
— Sunt aici.
— A ş vrea să fii aici. Sau să fiu eu acolo. A ş vrea să
putem vorbi aşa şi altă dată, nu doar în seara asta, şi să
ne vedem. Să ne vedem de-adevăratelea. Să fim singuri,
doar eu si
9 cu tine.
— De ce crezi că nu se poate? a întrebat el.
121
R ainbow R owell
122
Eleanor şi Park
123
R ainbow R owell
Park
124
Eleanor şi Park
125
R ainbow R owell
Eleanor
126
Eleanor şi Park
127
R ainbow R owell
128
Eleanor şi Park
final. Arăţi bine şi eşti bun. Ochii tăi sunt magici, a şoptit
ea. Şi mă faci să mă simt ca o canibală.
— Eşti nebună!
— Trebuie să închid, a zis, aplecându-se până când
receptorul a ajuns aproape de telefon.
— Eleanor, stai puţin, a zis Park.
Ea îl auzea pe taică-su în bucătărie şi îi bubuia inima.
— Eleanor... stai puţin... Te iubesc.
— Eleanor? a zis tatăl ei, din prag.
Vorbea încet, ca să n-o trezească, dacă adormise. A
închis telefonul şi s-a prefăcut că doarme.
Capitolul 19
Eleanor
130
Eleanor şi Park
Park
131
R ainbow R owell
132
Eleanor şi Park
133
R ainbow R owell
Eleanor
134
Capitolul 20
Eleanor
135
R ainbow R owell
Park
136
Eleanor şi Park
137
R ainbow R owell
138
Eleanor şi Park
139
R ainbow R owell
140
Eleanor şi Park
Eleanor
141
R ainbow R owell
142
Eleanor şi Park
143
Capitolul 21
Eleanor
144
Eleanor şi Park
145
R ainbow R owell
146
Eleanor şi Park
147
R ainbow R owell
148
Eleanor şi Park
149
R ainbow R owell
Park
150
Eleanor şi Park
151
R ainbow R owell
Eleanor
152
Eleanor şi Park
153
R ainbow R owell
154
Eleanor şi Park
— Cred că ti-ai
5
distrus fata.
9
Park a mormăit.
— A sta e bine, a zis ea, erai cam prea drăguţ pentru
mine, oricum.
— Crezi că sunt drăguţ? a întrebat-o cu o voce groasă,
trăgând-o de mână.
Se bucura că el nu-i putea vedea faţa.
— Cred că eşti...
9
Frumos. Fascinant. Ca oamenii aceia din miturile gre
ceşti care făceau zeii să nu mai vrea să fie zei.
Vânătăile şi umflăturile parcă îl făceau şi mai frumos.
Chipul lui părea gata să iasă din crisalida în care era
prins.
— O să râdă în continuare de mine, a izbucnit ea. Băta
ia asta nu schimbă nimic. Nu poţi să sari la bătaie de
fiecare dată când cineva crede că sunt ciudată sau urâtă...
Promite-mi că n-o să încerci să-i baţi pe toţi. Promite-mi
că o să încerci să nu-ţi pese.
El a strâns-o de m ână din nou şi a clătinat din cap -
lent, ca să nu-1 doară.
— Fiindcă pentru mine nu contează, Park. Dacă ţie îţi
place de mine... m ă jur pe ce am mai sfânt, nimic altceva
nu contează.
Park şi-a rezemat capul de tăblia patului şi i-a luat
mâna, aşezând-o pe pieptul lui.
— Eleanor, de câte ori să-ţi mai spun, a zis el printre
dinţi, că nu-mi place de tine...
155
R ainbow R owkll
156
Capitolul 22
Park
157
R ainbow R owell
Eleanor
158
Eleanor şi Park
159
R ainbow R owell
Park
160
Eleanor şi Park
161
R ainbow R owell
162
Eleanor şi Park
163
R ainbow R owell
Eleanor
165
R ainbow R owell
166
Eleanor şi Park
— Pe geam.
— Atunci intră înapoi pe geam.
Dacă urma să mai sune vreodată la poliţie avea să cea
ră un echipaj care să n-o trimită singură într-o casă cu
oameni înarmaţi. Oare şi pompierii făceau la fel? „Hei,
puştoaico, intră tu prima şi deschide uşa.“
S-a căţărat pe fereastră, apoi peste Maisie (care încă
dormea), a fugit în living, a deschis uşa, pe urm ă a fugit
înapoi în camera ei şi s-a aşezat pe patul de jos.
— Politia!
9
Pe urm ă l-a auzit pe Richie înjurând.
— Ce m am a dracu’?
— Ce se întâmplă? a întrebat m am a ei.
— Politia.
>
167
R ainbow R owell
168
Eleanor şi Park
169
Capitolul 24
Park
170
Eleanor şi Park
Eleanor
171
R ainbow R owell
DA
Clic-tac.
îi tremurau degetele peste tastatură.
CĂ
Crr-crr-tac-pac.
Nimic. Nu s-a auzit. Casa era cufundată în tăcere, toro
peală, imperturbabilă ca o bibliotecă din iad. Eleanor a
închis ochii şi şi-a ridicat bărbia în aer.
172
Eleanor şi Park
— Dracu’ să te ia!
CURVE PROASTE!
— Dracu’ să te ia, dracu’ să te ia, dracu’ să te ia!
CE-A ZIS?
Se învârtea casa cu ea.
Maică-sa trăgea de ea, încerca s-o dea jos din pat. Lui
Eleanor îi era prea frică să se ridice. Voia să se lipească
173
R ainbow R owell
174
Eleanor şi Park
Park
175
R ainbow R owell
Eleanor
Eleanor
178
Eleanor şi Park
Park
179
R ainbow R owell
Eleanor
180
Eleanor şi Park
Besos,
Leonor1
In restul zilei, când se simţea nesigură sau speriată, îşi
repeta că e mai bine să fie veselă. (N-o făcea să se simtă
mai bine, dar o ajuta să nu se simtă mai rău...)
îşi spunea că părinţii lui Park erau oameni buni, dacă
aveau un copil ca Park. Lăsa la o parte faptul că regula
asta nu funcţionase în cazul ei şi-al familiei ei. Şi nici nu
trebuia să le facă faţă de una singură. Avea să fie şi Park
cu ea. A sta era ideea. Ca să fie cu Park, s-ar fi dus în orice
loc, oricât de îngrozitor.
L -a văzut după ora a şaptea într-un loc unde nu-1 mai
văzuse până atunci. Pe holul de la etajul trei, cu un micro
scop în mână. Era de două ori mai bine decât atunci când
îl vedea într-un loc unde se aştepta să-l vadă.
181
Capitolul 27
Park
182
Eleanor şi Park
183
R ainbow R owell
184
Eleanor şi Park
Eleanor
185
R ainbow R owell
Park
186
Eleanor şi Park
187
R ainbow R owell
188
Eleanor şi Park
— Nu e, o să fie oribil.
— N-o să fie, a spus el.
Eleanor a m ai dat o dată din cap a refuz, dar fără
convingere.
— O să regreţi, i-a zis ea.
L -a făcut să râdă, aşa că a trebuit să mai aştepte o
secundă înainte s-o sărute.
N -a fost deloc oribil. Buzele lui Eleanor erau catifelate
şi calde, şi îi simţea pulsul în obraz. Era bine că ea avea
atâtea emoţii, pentru că asta îl făcea pe el să aibă mai
puţine. Se calmase suficient cât s-o simtă cum tremură.
S-a retras mai devreme decât si-ar
9
fi dorit. Nu ştia
’
cum
să respire în timp ce-o săruta, nu avea destulă experienţă.
Când s-a retras, ochii ei erau aproape închişi. Bunicii
lui aveau un bec în faţa casei şi toată lumina cădea pe faţa
lui Eleanor. Semăna cu Luna plină.
O secundă mai târziu, şi-a lăsat privirea în jos. Park
şi-a coborât mâna pe um ărul ei.
— Eşti bine? a întrebat-o şoptit.
Ea a făcut semn că da. A tras-o mai aproape de el şi
a pupat-o pe creştet. încerca să-i găsească urechea sub
părul des.
— Vino-ncoace, a zis el, vreau să-ţi arăt ceva.
Ea a râs. Park i-a ridicat bărbia.
A doua oară a fost chiar mai puţin oribil.
Eleanor
189
R ainbow R owell
190
Capitolul 28
Eleanor
Park
Eleanor
Park
191
R ainbow R owell
Eleanor
Park
193
R ainbow R owell
Eleanor
194
Eleanor şi Park
Park
195
R ainbow R owell
196
Eleanor şi Park
197
R ainbow R owell
198
Eleanor şi Park
199
R ainbow R owell
Park
201
R ainbow R owell
Eleanor
Park
202
Eleanor şi Park
Eleanor
Park
Eleanor
203
R ainbow R owell
Park
204
Capitolul 31
Eleanor
205
R ainbow R owell
206
Eleanor şi Park
207
R ainbow R owell
208
Eleanor şi Park
Park
209
R ainbow R owell
210
Eleanor şi Park
211
R ainbow R owell
întors din oraş. Toate luminile erau stinse şi, din câte
vedea Park, câinele nu era pe-acolo...
A urcat în linişte scările.
Ştia care era camera lui Eleanor. îi spusese odată că
dormea lângă geam şi ştia că are un pat supraetajat. A
stat în aşa fel încât să nu i se vadă umbra pe fereastră.
Voia să bată încet şi, dacă apărea altcineva decât Eleanor,
s-o ia la fugă.
Park a bătut uşor în partea de sus a geamului. Nimic.
Draperia - sau cearşaful, ce-o fi fost - nu s-a mişcat.
Probabil dormea. A bătut puţin mai tare şi era pregătit
s-o ia la fugă. Draperia s-a dat foarte puţin la o parte, dar
nu putea să vadă cine e înăuntru.
Să fugă? Să se-ascundă?
A păşit în faţa ferestrei. Draperia s-a deschis mai mult.
Vedea faţa înspăimântată a lui Eleanor.
— Pleacă, a spus ea doar din buze.
El a clătinat din cap.
— Pleacă, a spus ea din nou şi a arătat spre şcoală. La
şcoală, i-a zis.
Cel puţin aşa i s-a părut lui Park. A rupt-o la fugă.
Eleanor
212
Eleanor şi Park
213
R ainbow R owell
A u stat afară până când Park n-a mai reuşit să-i încăl
zească mâinile, oricât le-ar fi frecat. Până i-au amortit
buzele de frig şi sărutat.
Voia s-o conducă până la casă, dar Eleanor i-a spus că
ar fi sinucidere curată.
— Vino mâine pe la mine, a zis el.
— Nu pot, e Crăciunul.
— Atunci poimâine.
— Poimâine, a spus ea.
— Şi răspoimâine.
Eleanor a râs.
— N u cred că m am a ta s-ar bucura. N u cred că mă
place.
— Nu-i adevărat. Vino.
Eleanor urca scările spre uşa casei când l-a auzit şop-
tindu-i numele. S-a întors, dar nu putea să-l vadă în întu
neric.
— Crăciun fericit! a zis el.
Ea a zâmbit, dar nu i-a răspuns.
214
Capitolul 32
Eleanor
215
R ainbow R owell
Park
216
Eleanor şi Park
217
R ainbow R owell
218
Eleanor şi Park
Eleanor
219
R ainbow R owell
220
Eleanor şi Park
221
Capitolul 33
Eleanor
222
Eleanor şi Park
223
R ainbow R owell
Park
224
Eleanor şi Park
Eleanor
225
R ainbow R owell
226
Eleanor şi Park
227
R ainbow R owell
228
Eleanor şi Park
Park
229
R ainbow R owell
— Tu şi Eleanor, da?
— Aă... da, a spus Park.
— Da... Toată lumea ştie. Eu ştiu de mult timp. M i-am
dat seama după cum te holbezi la ea la engleză... Aşteptam
doar să-mi spui.
— A aa, îmi pare rău, a zis Park, uitându-se la Cal.
Suntem împreună.
— De ce nu mi-ai spus?
— Credeam că ştii.
9
230
Capitolul 34
Eleanor
231
R ainbow R owell
Din punctul ăla, şi-a zis ea, dialogul lor o putea lua în
orice direcţie. Rău de tot.
Tatăl lui Park a continuat să vorbească, cu o m ână
pe camionetă şi alta la ceafă, de parcă l-ar fi durut ceva.
— îl ştiu de când eram mici. Sunt mai mare decât Richie,
dar e un cartier mic şi am stat şi eu ceva pe la Şină...
Soarele apusese de mult, nu-i putea vedea faţa. Tot nu
înţelegea unde voia să ajungă.
— Ştiu că n-are cum să fie uşor să stai pe lângă el, a
zis tatăl lui Park, făcând un pas spre ea. Ce vreau să zic e
că, dacă te simţi mai bine la noi, poţi sta mai mult. Mindy
şi cu mine am fi mai liniştiţi, înţelegi?
— Da.
— A şa că e ultima oară când te invit să rămâi la cină.
Eleanor i-a zâmbit, i-a zâmbit şi el şi în momentul ăla
semăna mai mult cu Park decât cu Tom Selleck.
Park
232
Eleanor şi Park
233
R ainbow R owell
— Uau...
— întotdeauna coafat, chiar şi înainte, a continuat
m am a lui, deschizând o sticlă roz si mirosind lotiunea.
Fetiţă... tăiam păr păpuşi, desenam machiaj.
— Ca sora mea, a zis Eleanor. Eu n-aş fi în stare.
— Nu aşa greu... a spus mama lui, uitându-se la Eleanor.
Imediat i s-au luminat ochii.
— Hei, am o idee. îţi aranjez părul. Seara schimbării.
Eleanor a rămas cu gura găscată. Probabil se şi vedea
cu părul înfoiat şi gene false.
— A , nu... Nu vă...
— Da, a zis maică-sa. O să ne distrăm!
— M am ă, nu, a intervenit Park, Eleanor nu vrea o
schimbare de înfăţişare... Nu are nevoie să se schimbe, a
adăugat el, reformulând.
— Nu schimbare majoră, a zis maică-sa, întinzând deja
m âna spre părul lui Eleanor. Fără tuns. Nimic care să nu
iasă la spălat.
Park s-a uitat la Eleanor, implorând-o parcă. Spera să
ştie că rugămintea lui avea legătură cu faptul că mama
lui s-ar fi bucurat, nu cu faptul că el ar fi crezut că e ceva
în neregulă cu ea.
— Fără tuns? a întrebat Eleanor.
M am a lui se juca deja cu un cârlionţ.
— în garaj e mai bună lumina. Vino.
Eleanor
234
Eleanor şi Park
235
R ainbow R owell
236
Eleanor şi Park
237
R ainbow R owell
ochi, aşa că nu mai era machiat, dar tot arăta într-un fel
pe care nu-1 putea descrie.
— A şa le distrage Park atenţia copiilor când îi tund, a
zis mama lui. Probabil pari speriată, Eleanor. Nu-ţi face
griji. Promis fără tuns.
Ea şi Park au ales amândoi foarfece.
A dat-o cu o jum ătate de tub de spumă, pe urm ă a
uscat-o cu un difuzor pentru volum - Eleanor nici nu ştia
că există aşa ceva, dar, din câte părea, era foarte, foarte
important.
Din câte zicea mama lui Park, Eleanor nu avea deloc
grijă de părul ei. Nu era atentă cu ce-1 spăla, îl peria, îşi
prindea mărgele în el, flori de mătase - numai greşeli.
Trebuia să-l usuce cu difuzorul, să-l prindă cu un elas
tic şi, dacă se putea, să doarmă pe o pernă cu faţa de satin.
— Cred că ţi-ar sta bine cu breton. Poate data viitoare
încercăm breton.
„N -o să existe o dată viitoare", şi-ajurat Eleanor.
— OK, am terminat, a zis mama lui Park, toată numai
zâmbet. A şa frumoasă... Vrei să vezi? a întrebat-o, apoi a
întors-o cu scaunul spre oglindă. Ta-daa!
Eleanor se uita în poală.
— Trebuie să te uiţi, Eleanor. U ită-te, oglindă, aşa
frumoasă.
Eleanor nu putea. Simţea că o privesc amândoi. Voia să
dispară, să se deschidă o trapă sub scaunul ei şi să cadă
prin ea. Toată chestia asta fusese o idee groaznică. O idee
teribilă. O să-i vină să plângă, o să facă o scenă. M am a
lui Park avea s-o urască din nou.
— Salut, Mindy, a zis tatăl lui Park, din uşa garajului.
La telefon. A , Eleanor, ia te uită... Arăţi ca o dansatoare
din serialul Solid Gold.
238
Eleanor şi Park
239
R ainbow R owell
240
Eleanor şi Park
Park
241
R ainbow R owell
242
Eleanor şi Park
243
R ainbow R owell
244
Capitolul 35
Park
245
R ainbow R owell
Eleanor
247
R ainbow R owell
Park
248
Eleanor şi Park
Eleanor
249
R ainbow R owell
Eleanor
251
R alnbow R owell
252
Eleanor şi Park
— Ce?
— Nu-i corect că tu poţi să ieşi tot timpul.
— Ce vreţi să fac? a întrebat Eleanor, iar ei au privit-o
disperaţi şi aproape... aproape plini de speranţă.
în casa asta, de fiecare dată când deschidea cineva
gura, nu auzeai decât disperare. Disperarea era zgomot
alb, în ce-o privea pe Eleanor - pentru ea speranţa era
periculoasă, speranţa care încerca să se cuibărească în
inima ei. Era destul de sigură că ceva era în neregulă cu
ea, că avea nişte conexiuni greşite, pentru că, în loc să
se poarte frumos cu ei, să le arate afecţiune, a ales să fie
rece si rea.
— Nu pot să vă iau cu mine, dacă la asta vă gândeaţi.
— De ce nu? a sărit Ben. Stăm şi noi cu ceilalţi copii.
— Nu mai sunt alţi copii, a spus Eleanor, nu-i ca aici.
— Nu ţii la noi, i-a reproşat Maisie.
— Ba tin la voi, a şuierat Eleanor. Doar că n-am cum...
să vă ajut.
S-a deschis uşa şi a intrat Şoricel.
— Ben, Ben, Ben, unde-i m aşina mea, Ben? Unde-i
maşina mea? Ben?
A sărit brusc pe Ben. Câteodată nu aflai decât după ce
sărea pe tine dacă voia să te ia în braţe sau să te omoare.
Ben a încercat să-l dea jos fără să facă gălăgie. Eleanor
a aruncat cu o carte în el. (O ediţie necartonată. D um
nezeule!)
Şoricel a ieşit în fugă din cameră, iar Eleanor s-a aple
cat să închidă uşa. Putea să-şi deschidă şi dulapul fără să
se dea jos din pat.
— N -am cum să vă ajut, a spus ea, simţind că îi lăsa să
se scufunde într-o apă adâncă. Nici pe mine n-am cum.
Fata
9
lui Maisie era ca un zid de beton.
— V ă rog să nu m ă spuneţi, le-a zis Eleanor.
253
R ainbow R owell
Park
254
Eleanor şi Park
Eleanor
255
Capitolul 38
Eleanor
256
Eleanor şi Park
257
R ainbow R owell
258
Eleanor şi Park
Park
259
R ainbow R owell
Eleanor
260
Eleanor şi Park
261
Capitolul 39
Eleanor
262
Eleanor şi Park
263
R ainbow R owell
264
Eleanor şi Park
265
R ainbow R owell
266
Eleanor şi Park
267
R ainbow R owell
268
Eleanor şi Park
269
R ainbow R owell
(Aproape toată.)
Eleanor s-a gândit puţin ce-ar fi făcut dacă nu s-ar mai
fi dus la şcoală. A r fi stat toată ziua acasă? Şi pe urmă?
— Nu, e OK, a zis Eleanor.
Doamna Dunne o adusese chiar ea cu maşina acasă şi
i-a promis că o să-i aducă un lacăt pentru vestiarul din
garderobă.
M am a lui Eleanor a pus hainele în cadă şi a început să
le clătească, strâmbând din nas, deşi nu miroseau.
— Fetele sunt foarte rele... a zis ea. Noroc că ai o pri
etenă în care poţi avea încredere.
Eleanor probabil părea foarte derutată.
— Tina, a spus mama ei. Noroc că o ai pe Tina.
Eleanor a dat aprobator din cap.
Trebuia să se întoarcă la şcoală. Nu-1 putea evita la
infinit pe Park.
Dar cum să dea ochii cu el? I-ar vedea tot timpul expre
sia aia pe care o avusese în hol... S-ar simţi ca şi cum încă
ar sta acolo, îmbrăcată în costumul de gimnastică.
270
Capitolul 40
Park
271
R ainbow R owell
272
Eleanor şi Park
273
Capitolul 41
Park
274
Eleanor şi Park
Eleanor
275
R ainbow R owell
276
Eleanor şi Park
Park
Eleanor
277
R ainbow R owell
Park
Eleanor
278
Eleanor şi Park
Park
279
R ainbow R owell
Eleanor
280
Eleanor şi Park
Park
281
R ainbow R owell
282
Eleanor şi Park
— Nu ştiu, probabil.
— Isuse... groaznic.
— E în regulă, a zis ea şi chiar părea să fie.
— Ţi-ai găsit hainele?
— Da... Chiar nu vreau să vorbesc despre asta.
— Bine.
Eleanor şi-a frecat faţa de pieptul lui, iar el a îmbrăţi
şat-o. Park îşi dorea să rămână amândoi aşa toată viaţa,
îşi dorea să se pună, la propriu, între Eleanor şi restul
lumii.
Poate că Tina chiar era un monstru.
— Park? încă ceva. Pot să-ţi pun o întrebare?
— Ştii că mă poţi întreba orice. Avem un pact.
Şi-a pus mâna peste inima lui.
— Reacţia ta de azi... are vreo legătură cu felul în care
arătam ieri?
Aproape că nu voia să răspundă. A tracţia orbitoare
pe care o simţise în urm ă cu o zi părea şi mai deplasată
acum, când ştia ce-o declanşase.
— Da, a mărturisit el încet.
Eleanor a tăcut aproape un minut. Apoi...
— Ce s-ar mai oftica Tina.
Eleanor
283
R ainbow R owell
284
Eleanor şi Park
285
Capitolul 42
Park
286
Eleanor şi Park
Eleanor
287
R ainbow R owell
Park
288
Eleanor şi Park
289
R ainbow R owell
— Ce să-ţi scriu?
— De exemplu, „Hei, Eleanor, ţinem legătura, te iubesc
ca pe sora mea, să nu te schimbi, eşti o dulce, Park“.
— Dar nu te iubesc ca pe o soră, a zis Park. Şi nu eşti
o dulce.
— Ba sunt, a spus ea, dându-se lovită şi nevrând să-i
înapoieze permisul.
— Nu... A i tot felul de calităţi, a zis el luându-şi per
misul, dar dulce nu eşti.
— Asta e momentul în care-mi spui că sunt o impostoa
re, iar eu îţi zic că de-asta cred că-ţi place de mine, tocmai
fiindcă sunt o impostoare? Pentru că deja am discutat
asta, am stabilit că eu sunt H an Solo.
— O să scriu „Pentru Eleanor, cu dragoste. Park“.
— Doamne, să nu scrii aşa ceva, poate vede mama.
Eleanor
290
Eleanor şi Park
291
R ainbow R owell
292
Eleanor şi Park
Park
294
Eleanor şi Park
295
R ainbow R owell
296
Eleanor şi Park
Eleanor
297
R ainbow R owell
Park
Eleanor
298
Eleanor şi Park
Park
299
R ainbow R owell
300
Eleanor şi Park
Eleanor
Park
301
R ainbow R owell
302
Eleanor şi Park
303
R ainbow R owell
Eleanor
304
Eleanor şi Park
305
R ainbow R owell
306
Eleanor şi Park
Park
307
Capitolul 44
Eleanor
308
Eleanor şi Park
309
R ainbow R owell
310
Eleanor şi Park
Eleanor
Eleanor
313
R ainbow R owell
314
Eleanor şi Park
315
R ainbow R owell
Park
316
Eleanor şi Park
Eleanor
317
R ainbow R owell
Park
318
Eleanor şi Park
319
R ainbow R owell
320
Capitolul 47
Eleanor
321
Capitolul 48
Park
322
Eleanor şi Park
Eleanor
323
Capitolul 49
Eleanor
324
Eleanor şi Park
325
R ainbow R owell
Park
326
Eleanor şi Park
Park
327
R ainbow R owell
328
Eleanor şi Park
329
R ainbow R owell
Park
— E-n regulă?
Ea a dat din cap că da şi a urcat.
— Lasă-te în jos, i-a spus.
331
R ainbow R owell
Eleanor
332
Eleanor şi Park
Park
333
R ainbow R owell
Eleanor
Park
334
Eleanor şi Park
Eleanor
Park
335
R ainbow R owell
Eleanor
Park
336
Capitolul 51
Park
Eleanor s-a dat jos din camionetă, iar Park s-a dus în
lanul de porumb să urineze. (Era jenant, dar mai puţin
jenant decât să facă pe el.)
Când s-a întors, ea stătea pe capota maşinii. Era fru
moasă, era teribilă, aplecată în faţă ca un galion.
S-a urcat pe capotă lângă ea.
— Hei, a spus el.
— Hei.
Şi-a rezemat um ărul de-al ei şi aproape a izbucnit în
plâns de uşurare când şi-a sprijinit capul de el. Părea
imposibil să nu plângă din nou în ziua aia.
— Chiar crezi asta? a întrebat ea.
— Ce?
— Că... o să mai avem alte şanse. Că mai avem vreo
şansă.
— Da.
— Orice s-ar întâmpla, a zis ea hotărâtă, eu acasă nu
m ă mai întorc.
— Ştiu.
9
Ea tăcea.
— Orice s-ar întâmpla, a zis Park, să ştii că te iubesc.
Ea l-a cuprins de mijloc, iar el a îmbrăţişat-o pe după
umeri.
— Nu pot crede că viaţa ne-ar da unul altuia, a spus
el, pentru ca apoi să ne despartă.
337
R ainbow R owell
Eleanor
338
Eleanor şi Park
339
Capitolul 52
Park
340
Eleanor şi Park
— Are mai mult sens aşa, Park. Dacă pleci mai repede,
poţi ajunge acasă până-n seară.
— Dar dacă plec repede... a zis el şi vocea i s-a stins.
Plec repede.
— Oricum trebuie să ne luăm rămas bun, a spus ea.
Contează dacă-i acum, câteva ore mai târziu sau mâine
dimineaţă?
>
Eleanor
341
R ainbow R owell
Park
Eleanor
Park
342
Eleanor şi Park
Eleanor
Asiatic prost.
Asiatic prost şi frumos.
Bine că nu poate să deschidă gura, fiindcă, dac-ar
putea, i-ar spune numai tâmpenii melodramatice, fără
oprire.
Era destul de sigură că i-ar mulţumi pentru că i-a sal
vat viaţa. Nu doar cu o zi în urmă, ci practic în fiecare zi
de când se întâlniseră. Iar asta o făcuse să se simtă cea
mai idioată şi mai slabă fată. Dacă nu-ţi poţi salva singură
viaţa, mai merită s-o salvezi?
„N u există feţi-frumoşi“, îşi spunea ea în gând.
„N u există «şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâ
neţi»/'
343
R ainbow R owell
Park
344
Eleanor şi Park
Eleanor
345
EPILOG
Partea I
Park
346
Eleanor şi Park
347
R ainbow R owell
Eleanor
348
Eleanor şi Park
Park
349
R ainbow R owell
Eleanor
350
Eleanor şi Park
Park
Eleanor
351
R ainbow R owell
Park
352
Eleanor şi Park
Park
354
Eleanor şi Park
355
R ainbow R owell
356
EPILOG
Partea a lll-a
Park
357
La Editura YOUNGART au mai apărut:
www.editura-art.ro
ISBN 978-606-93849-3-0
9 786069 384930