- tuberculoza osoasă şi osteoarticulară (infecţie cu bacilul Koch la

nivelul unui os sau unei articulaţii)

- simptomele apar insidios
- fenomene generale: debilitate, scădere ponderală, obo-
seală, inapetenţă, subfebrilităţi, transpiraţii nocturne
a) - osteoartrita tuberculoasă a coloanei vertebrale
(„morbul lui Pott")
- durere locală în regiunea dorso-lombară; intensificată şi
permanentă după apariţia deformărilor osoase; frecvent
noaptea.
- contractură musculară pe părţile laterale ale
vertebrelor afectate care duce la imobilizarea zonei în
timpul mişcărilor active şi pasive
- deformări osoase (cifoză) la nivelul coloanei vertebrale
- modificări ale conformaţiei toracelui
- odată cu tasarea corpului vertebral, procesul tuberculos
se extinde pe vertebra vecină şi pe ţesutul paravertebral
sub forma unui infiltrat şi abces rece
- impotenţă funcţională
- paralizia membrelor inferioare (complicaţie a evoluţiei
bolii).
b) - osteoartrita tuberculoasă coxofemurală
- durere intensă localizată în regiunea şoldului, iradiază
uneori spre genunchi
- mers cu dificultate (şchiopătat) prin evitarea antrenării
depline a articulaţiei
- atrofii musculare la nivelul fesei
- abces rece în zona fesieră.
- ruptură musculară
- durere intensă apărută brusc
- impotenţă funcţională
- hematom între capetele muşchiului ca urmare a lezării
vaselor sanguine
- deformare la nivelul rupturii cu o depresiune în dreptul
hematomului
- echimoză.

DE REŢINUT!
Culegerea datelor va include şi obţinerea informaţiilor
referitoare la:
- modul de instalare a problemelor
- măsuri luate pentru atenuare
- eficienţa acestor măsuri
- efectul asupra dinamicii familiale şi sociale

21
Problemele .v - durerea
pacientului - este prezentă în majoritatea afecţiunilor aparatului
locomotor
- indiferent de intensitatea ei, durerea atenuează dorinţa
pacientului de a desfăşura o activitate şi predispune astfel la
complicaţii ale imobilităţii.
'_ - disconfort.
- din cauza durerii, imobilizării în aparat gipsat,· unor poziţii
terapeutice (extensie, tracţiune) sau deformărilor osoase.
- diminuarea mobilită/ii fizice
- poate fi rezultatul durerii neameliorate, a neutilizării unor
segmente anatomice, a rigidităţii articulare.
- deficit de auto[ngrijire
- este consecinţa imobilizării segmentelor corpului, a
deformărilor şi rigidităţii articulare, care împiedică efectuarea
unor mişcări.
- potenţial de accidntare
- la pacienţii cu un segment anatomic imobilizat, la cei care
nu utilizează mijloacele auxiliare în timpul deplasării sau
efectuării unor activităţi.
- perturbarea imaginii de sine
· - diminuarea funcţiei locomotorii (consecinţa, multor tulburări
o'steo-musculare) atrage după sine scăderea capacităţii de
efectuare a unor activităţi. În această situaţie, la mulţi pacienţi
scade motivaţia de a: face ceva, de a-şi satisface nevoile
fiziologice fundamentale, de a accepta modificarea dinamicii
familiale, schimbarea locului de muncă.
- perturbarea imaginii corporale
- la pacienţii cu deformări vizibi'le, cu amputaţii ale unui
segment de corp '·
- pierderea unui membru constituie o dramă psihologică,
pacientul fiind în situaţia de a înfrunta pierderea locomotorie,
invaliditatea pe viaţă, schimbare în activitatea socială.
- reacţia pacientului la amputaţie depinde de vârstă,
ocupaţie , circumstanţele în urma cărora suferă amputaţia,
starea emoţională şi mentală, suportul psihic.
- polen/ia/ de complica/ii
- la i·acienţii imobilizaţi la pat, există riscul apariţiei com-
plicaţiilor tegumentare, gastro-intestinale , cardio--respiratorii,
renale.
- anxietate .
- este prezentă la mulţi pacienţi şi este legată de iminenţa
intervenţiei chirurgicale, accentuarea deformărilor, pierderea
unui segment corporal, intensificarea durerii, scăderea
capacităţii de efectuare a activităţilor cotidiene.

22
 NOTĂ:
În cazul traumatismelor severe pacienţii pot avea şi
probleme legate de răspunsul sistemic, în func ţie de
organele afectate. Exemplu:
- alterarea respiraţiei (pentru traumatism toracic)
- alterarea perfuziei tisulare la nivel cerebral (traumatisme
cranio-cerebrale)
- alterarea senzorială (traumatisme vertebro-medulare).

Obiective În stabilirea obiectivelor se va ţine cont de tipul şi stadiul

afecţiunii şi ceilalţi factori care pot influenţa realizarea lor (vârsta,
starea mentală, starea emoţională etc).
În general obiectivele vor viza:
- îmbunătăţirea poziţionării corpului în timpul activităţii (reeducare
posturală)
- minimalizarea efectelor imobilizării (organice şi psiho-sociale)
- menţinerea tonusului muscular
- creşterea toleranţei la efort
- obţinerea independenţei în satisfacerea nevoilor şi îndeplinirea
rolului social
- prevenirea diminuării conceptului de sine (imagine de sine,

1 -+-
.
imagine corporală).
,·
·
I
;
,_-r PACIENŢICU TRAUMAT SME
Intervenţii
a) la locul accidentului
- asigurarea unui mediu securitar pentru pacient
- anamneză (de la pacient dacă este conştient sau de la anturaj)
pentru a afla circumstanţele traumatismului, ora, starea pacien
tului în momentul producerii traumatismului
- efectuarea bilanţului lezional:
- examinarea segmentului anatomic afectat
- examinarea celorlalte regiuni în vederea decelării leziunilor
asociate
- aprecierea stării de conştientă
- aprecierea funcţiilor vitale
- acordarea primului ajutor ţinând cont de elementele de gravitate
care pun în pericol viaţa pacientului
- în cazul unei părţi amputate, aceasta va fi recuperată imediat şi
introdusă într-un recipient cu gheaţă.
b) pe timpul transportului
- poziţionare corec tă a pacientului în mijlocul de transport
- continuarea măsurilor de prim ajutor

L -L- 23
- prevenirea şi combaterea unor complicaţii
- supravegherea pacientului:
- starea de conştienţă
- funcţiile vitale
....... culoarea tegumentelor
- modificări apărute în starea pacientului
- la indicaţia medicului instituirea unei perfuzii, recoltare de
produse biologice, administrarea tratamentului medica
mentos
- suport psihic al pacientului şi familiei.
c) În spital
- intervenţiile sunt diferenţiate în funcţie de tipul
traumatismului şl de starea pacientului.

NOTĂ:
Conduita de urgentă şl conduita în spital pentru
pacienţii cu traumatisme este detaliată în „Urgente
medico-chirur gicale" - Lucreţia Titircă.

t .

Fig. 8 - Intervenţii pentru paci enţii imobilizaţi În aparat

gipsat
A, C - verificarea r:nobilităţii segmentului membrului
imobilizat; B - protejarea tegumentului din jurul
aparatului gipsat

24
 PACIENŢI IMOBILIZAŢI ÎN APARAT GIPSAT
:_ urmărirea mişcărilor şi segmentelor distale (degetele
membrelor inferioare şi superioare) Fig. 8
- observarea culorii tegumentelor din jurul aparatului gipsat
(cianoză, paloare)
- sesizarea medicului în cazul în care pacientul acuză furnicături,
amorţeli, presiune la nivelul membrului afectat
- sesizarea oricărui miros emanat de la nivelul aparatului gipsat
(mirosul fetid denotă prezenţa escarei de decubit sau infecţia
plăgii)
- observarea schimbării culorii aparatului gipsat la nivelul plăgii
(sânge, secreţii purulente)
- aşezare.a obiectelor de strictă necesitate lângă patul
pacientului şi înlătura-rea obstacolelor
- ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale
- aplicarea măsurilor de combatere a efectelor imobilizării la pat
- educaţia pacientului: ·
- modul de folosire a mijloacelor auxiliare pentru
schimbarea poziţiei şi deplasare; verificarea înţelegerii
recomandărilor făcute Fig. 9,1O

c E.
o

g
___ __
î @t _ _ _ _o

-- _Q __ o

·Jg_
Fig. 9
- Deplasarea c.
cu cârjele o o
A - tipuri de
cârje; B -
•
fixarea
..._ _ _ t
cârjelor;
C-
deplasare cu
cârja în 3
J__ _ __
„
o

I Q' .g o

-----------
1

g
o o
puncte de sprijin; î
D - mers
alternativ cu

____ _ gQ_ __ '

0

2
puncte de sprijin; ---„--------
E - mers 25
alternatjv cu 4
puncte de sprijin

o o .Qg o
 c. .
----?.·.
- l1E
•

--
+,r:M .'......._,,--;t'·

Fig. 10 - Deplasarea cu cârjele

A, B, C - deplasare prin pendularea membrelor; D - deplasare pe
scări

- necesitatea f olosirii mecanismelor auxiliare (cârjă, baston

în deplasare pentru protejarea membrului lezat, în timpu
consolidării Fig. 11
- modul de efectuare a unor mişcări fără a prejudicia
procesu de vindecare

26
 1. hematom

2. proliferare
celulară

3. formare calus

4. osificare calus

consolidare şi
remodelare

Fig. 11- Perioade de consolidare a calusului

- consecinţele sprijinirii precoce pe mem.bru afectat

- necesitatea respectării repausului la pat şi a indicaţiilor
medicului
- exerciţii în perioada de recuperare.

27
 PACIBNŢI CU EXTENSIE, TRACŢIUNE
- verificarea frecventă a dispozitivului de tracţiune (cab
treacă prin mijlocul rolelor scripetelui; greutăţile să atârne
a.
cadrul şi barele patului să nu stânjenească aparatul) Fig. 12

Fig. 12 -

verificarea poziţiei membrelor în funcţie de tracţiune

plasarea unei pături făcute sul sub membrul afectat
plasarea unei perne pentru a împiedica alunecarea
urmărirea culorii şi temperaturii membrelor, sesizarea oricăror modificări apărute

28
 - apffca.ma măsurilor de prevenî re a comprice.ţii lor irnobiJ,iză1rit
1 - ajutarea pacientuIui în satisfacerea nevoilor f undame11tale
- suport psfhic:
încurajarea pacientu Iul
- îndepărtarea semimentuIul de neputinţă
- ed ucati a pacientului:
- necesitatea tracJiun!i pentru v.indecarea membrului afectat
- modul de realizare a amplitudinii mişcări Ior permise
poziti onarea corectă a corpului î11 Umpul tracţjunii.

PACIENŢI CU AMPUTAŢIE
- suport psihic al pacientuh.J i şi fami Ii.ei
încuraja rea pac.ientu Iul să-şi pti'vească bontul
- mod de abordare a im.piicatiiJor psrho-sociale a
amputapei
- existenţa po.sitli'Iităţii de pr·otezare
- existenţa fenomenu lui de „membru fantomă ' care poate
fi
ignorat în cazul protezării
- ed L.Ecarea pacientului:
- mod de panşare a bontului Fig i· 3
- prevenirea contracturiIor prin poziţiona rea corectă a
s·egmentu.Iui.

I
I ;

Fig.. 13 - Pansarea
segmentelor
ampu'ta'l'1
29
 PACl.ENŢl CU RIJPWR.Ă. MUSCULARĂ
- iA'1obiliza:r ea regiomr 1r1 po.itie T1elaxa1C1 ă pentru rupturiie
1

1 incomplrtle·
-· îngrijiri pre- şi pos.tope·ratoi'ii I a pacienţi"! cu ruptură completă .
care necesită tratament chiw rglcar
.acfmj nistrarea · ratamenWlu:' simptom atie p11e.scris de medic.
1 -·

PA.CIENJI CU OS1EOPOROĂ
- administrarea tratamentului med ic.ame ntos presens de medic
1 - ·edueava pacienwui:
-· .să eteclt1e:ze zilic mişcare {rne:rs pe jos')
1

- să doa.m1ă pe 1.1 n plan duri cu o pe·mi sub1m sub cap 1

- alimentaţie ·SC hiiibrată bogată în calciu vitami ne

FAC , . fi iQU TBC osreo„ARDCULAR

ingnJ• rr' pre- şi post(Jiper.alorii. 1a paci:einţii cui intenrenrtie
chirurgcaă (se practica. de obk:ei, ta tineri $t îri ca:zuf abceselor
„reci1 f,lg.14 (Ai B)
')

Fig" 14·- A.rtr;oplastlo

îngrijiri specmoo la paci.en'lul imobilitat în aparat gipsat ,

(tratament frecvent .Hilîzao
- admitiis.rarea [ratan1.enluJu] rnedtcamen os ('t.ubeircu
ostatice,. ana'l'ge:zice etc.)
- respectar·ea măSl.J·rjlor de asepsi·e i'n efectuarea tehnicrlor
.alimentaţie 1.;hilibrntă, viltamine
- i' grijirea riguroasă a. teg,u - en;telor

30
 Fig. 14 {A, B) - Exerciţii după artroplastie de şold
efecruarea mişcărilor pasive pentru prevenirea atrofiilor mus
culare Fig. 15 (A B)
- po.zlonare corectă în pat
- apiicarea măsurilor de prevenire·a efectelor im:obilizărlJ

t
J'
PACIENŢI CU OSTEOPATIE DEFORMANTA
1 -tratament sirnp.tomatic în vederea alinării suferfnţelor şl a tulbu•
rărilor organice ce apar' în cursul evoluţiei bolii (tulbur.ări
respi ratorii r cardiace, renale}

31
- încurajarea pacientului să efectueze exercitH pentru
prevenirea atromror musculare· şi a rigldită1ii articulare
- educaţLa pacientului
= precaupi în tîmpul mişcării pentru evitarea fracturUor

riecesitatea. menţ.inerli independen· ei şr a roluluisocia:'I

'r·

Ftig . 15 - Mişcări pasive pentru pac/tmtul ;mobilizat

A - membrullnferior

.......... -

- repausul reg.iuniI
-infiltratrr locale
- tratamen! sirnptomatic (pentru ameliorarea durerii şi a
infla-
matiei.)
- observarea apariţ.iel unor semne legate de tim·itarea mişcării
- educaţia pacientul.ui:
- evitarea aciivitătilor care cauzează exacerbarea
procer,utu inframator trmp de 4-6 săptămâni..

32
 I

B- rnembn.d superior
 ......
.,.. . .
IngnJ1rea
pac1entulu1
,cu
afe,c, ţ1u.ni/de:ficienţe
ale aparatului respirator
NOŢlllm DE A'.NATONl'.A
ŞI FIZl'OLOGJA APARATULUI RESYIRATOR
Aparatut resp·rator este rormat din
- ,căi eidrapulmonare·;cav?rl:afea n&a.1li1 fa.iinge, namnge, 'I.ral ee· bro hii
- ptămâni: drept şi stâng
Structu:ra plămânului:
-·căi aeriene inrpuirmonare (aribore bronşic)
-parend ·im p1J11imo ar
- r-ete,a sanguină şi limatică
reţea nervoasă Fig. 16
,, ._

f jg.1 6 - Structun
1

apa'r:JJtuiul respÎriltor
34
 intr.area aeru lui în plămâni

I .f'O, 1 :sa IJl(n- li!Q'

PCoi O.;, IYlrn Hp
,pl'J 6!l6 mm H.iJ
F>h_.o - Î" tnm Hg

P/l.02 IOO mm
Hg
PAC 1()' Hg
PA.H:oO .i11'7 rrur:i Hg

---
PAN2 r„ i'.rN'l'l

PYO-, 4-0 ilr:m Ji;j

p./(;O, .46 mm hg .Pao2
9· mm HGi

--- -
·Î't«.1,;1 <l. s.ntC\t
1:
PaGO, 4. nm kg

\ n.';; ox \,!l: n
Fig. 17 - Pres-iuf18a gazelor in timpul respiraţiei normale.

- etapa circulatorie
- etapa. ti.sulară
Organe care asigură respiraţia:
- scheletul cutieilorac1ce
- muşchii cuUel toracice
- diaf ragmuI
Mi.şcările respirato riî:
- inspiratia
expiraţia
Ventilaţia pulmonară:
- reprezintă circuaţia aerului plin căile resplratoril şi plămân! (iospî raţie şi
expiraţie)
- depinde de frecvenţa mişcărilof respiratorii.
Capacitatea vitală (C.V.) reprezintă:
- voiumuI max.im de aer care poate f i e1iminat drn plămâni prrritr-o expiratie
maximă după o inspiraţie maximă (profundă). C.V. reprezintă suma a trei volume:
voium da aer curent (V.C.), vdumu de reze·rvă inspirator (V.A.I.) şi VO!lumu de
rezervă expirator
(V.R.E.) - (vezi - Breviar de Lucreţia TiUrcă).
„Spirograma 11
Volumul rezidua.I (V,R.) reprezintă:
- aerul care umple alveoleJe şicare riu poate fi eliminat nicî după o expiratie
forţată.
Capacitatea pulmonară totală (C.P.T.) reprezintă:
- capacitatea vitală (C.V.) împreună cu volumur rezidual (V.R.)
35
 EDUCAŢIA PACIENTULUI PENTRU PREVENIREA
AFECŢIUNIWR RESPIRATORU
- menţinerea unei bune poziţii a corpului
- poziJi a. încovoiată împ edioă venti aţia pulmoriară
- practicarea exerciţiilor fizicei a sportului
- înotul este 1.J ll mij1oc eficient de regi.are a rnsp1ratiei
- tratamen1ul deformărilor musculo-sctieletice din reglunea toracică (scolio:za)
- evitarea fumatului
- nicotina provoacă vasoconstricţie a vaselor coronariene şf periferice
- evita.rea. consumului de alcool ş1 droguri
acestea inhibă centrii
respiratori
- evitarea mecRului poluat
-alergenii.t fumul, substanţele toxice sunt iritante pentru mucoasa căilor
respiratorii
- ev!tarea respiratului pe gură în a.notimpu! rece şi urned
- evitarea contactuluî cu persoane care prezintă afectiun:i respsratorii
- evitarea aglomerărilor 1n epidemiile virale
- traamentul precoce al afecţ iunilor căilor respira.torn superioare
- tratamentul afecţ iunilor care au :răsl.J net ş! asupra aparatului respi:rato r:.
- anem·ie •
- insuficientă cardiacă
- infecţfi
- combaterea obezităţii
- obezitatea duc·e la reducerea expansiunii cutiei toracice; obezii sunt
recap1ivi Ia infecţ î ·i respiratotii deoarece plămânii nu se dilată în întregime şi
secreţiile nu sun.t mobillz.ate : în caz de imobilizare la. pat prezintă risc. crescut de
pneumonie hipostatică.

EVALUAREA MOKFFUNCŢIONALĂ
A Af'}\KATULUI RESPIRATOR
Fxamen
tizk-
- inspecJie: aspectul toracelui, mişcările celor două hemitoracei tipul respiraţiei
1
culoarea tegurnenteJor. tiraj1 bătăi ale aripilor nazale.
- perculie: sonoritate sau matitate puimonară
- auscultaţie: rnurmur vezicular sau raluri, frecături pJeu.rale
Examinări radioJogice
- radiografie toracică
·- ;radi·oscopie toracică
- angografie pulmonară
- bronhografie
- tomografie·
Examjnări endoscopice
- bronhoscopla
- pleuroscopia
Examinări cu izotopj .radfoa.cti vi
- sclntigrafia puImonară
36
Explorări funcţio.nale
- sromatrfa
- spirografia
- spiroergog mf ia
- analiza gazelor
- teste farmaoodinamice
- testul bronhoconstrictor
- testu .bronhodilatator
Teste cutanate
- 1.D.R.la. P.P.D.
Examinări de laborator
- spută: macroscopjc, bact·eriologic, citologic, test .cantitati v pe 24 o.re
- IJc hid pleural
-sânge
- urjnă

SEMNE ŞISlMnUPIE POSIBILE

ÎN APECflUNI ALE APARATULUI RESf"IRATO·R

durere toracică - diferă ca localizare, intensitate şi mod de apariţ ie în

functJe de:
- regiunea afectată. (sche et toracic, pleură, parenchim
pul
monar)
întinderea leziuni!or
- nu exprimă întotdeauna o afecţiune la nivelul
aparatului respirator
- creează disconfort, perturbă somnul pacientului,
tuse poate fi uscată sau umedă
este un simptom domt nant în unele afecţiuni respiratorii
- diferă ca frecv·entă, mod de apariţ i e (matinală„ vesperal e\
în anumite pozftii)
- poate duce la epuizarea pacientu Iui şi ta pertu marea somnuI1..1
i
îfl uriele situaţii e necesară provocarea. tusei pentru faci I!
tarea
expectoraUe - pre.zintă caracteristici diferite
- examenul macroscopic şi de tabotator oferă Jnformaţii
rnferitoare
Ia diagnostic şl etiologie
- repre·zi ntă un produs patoIogic peric.ulos pentru
propagarea
dispnee - este consecinţa:
- scăderli aportului de 02
- creşte·rii CO;;:

37
 Fig, 1a - Ac.umutarea
secreJiilor ln a.rborefe -
bro.nşic

- comprmării organelor mediastinale (trafî.ee, bronht)

- obstr uctleicăi Ior respirator1i
diferă în funcţie de:
- timpul respirator af ectat
- ritmul respiraţjei
- circumstane de apariti·e 1 repaus)

(efort
- frecvent sugerează o af ecţiune :respJ ratorie
- poae f i î nsoţjtă de:
- tiiraj
- cornaj
- whee:z:ing
bătăi ale aripilor nazale (la copii î n sp·eeial)
- lurgescenta Jugularelor
- determină a nx i·etatea pacientuIui. i nt·oleranţă la efort,
ortopnee

38