Nursing L14

NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Definiție -A se mișca și a avea o bună postură sunt o necesitate a ființei vii de a fi în mișcare, de
a-și mobiliza toate părțile corpului prin mișcări coordonate, de a pastra diferitele părți ale
corpului într-o poziție care să permită eficacitatea funcțiilor organismului.
!!!!Circulația sângelui este favorizată de mișcările și activitățile fizice.

INDEPENDENȚA ÎN SATISFACEREA NEVOII

Menținerea independenței mișcării corpului și a bunei posturi este determinată de
integritatea aparatului locomotor (sistem osos și mușchiular), a sistemului nervos și a aparatului
vestibular. Oasele acționează ca pârghii, având rol fundamental în realizarea mișcărilor. Mușchii
acționează prin proprietăților lor: excitabilitate, contractibilitate, elasticitate. Aparatul vestibular
menține echilibrul static și dinamic al corpului. Sistemul nervos - cerebelul - alături de aparatul
vestibular, contribuie la reglarea echilibrului, dar reglează totodată și tonusul muscular și
mișcările fine.
FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ SATISFACEREA NEVOII
 Factori biologici
 Vârsta și dezvoltarea:
 copilul mic are mișcări mai puțin coordonate, dobândindu-și controlul pe măsură
ce înaintează în vârstă; copilul este foarte activ, se mobilizează și ia tot felul de
poziții;
 adultul este activ, în deplinătatea puterii, dă suplețe mișcărilor, le coordonează;
 vârstnicul are forță fizică redusă, la fel agilitatea, rămâne totuși activ în exerciții
moderate
 Constituția și capacitățile fizice: influențează intensitatea efortului fizic pe care îl depune
individul .
 Factori psihologici
 Emoțiile: pot fi exprimate prin mișcări ale corpului; pulsul și tensiunea arterială se
modifică în raport cu emoțiile, stresul, teama
 Personalitatea: temperamentul determină ca individul să fie mai activ, înflăcărat, sau
calm, grav
 Factori biologici.
 Cultura: individul practică activității fizice, adoptă diferite posturi în viața cotidiană, în
funcție de societatea în care trăiește
 Rolurile sociale: în societate, individul poate îndeplini activități ce impun un efort fizic
mai mare sau mai mic, pe care să-l compenseze prin rezistență fizică și ore suficiente de
repaus. –
 Organizare socială: fiecare societate are legi și regulamente pentru ca individul să-și
mențină sănătatea, chiar dacă depune un efort deosebit.
Societatea organizează activități pentru petrecerea timpului liber, în mișcare și agrement.
  Tradițiile, religia: individul poate lua posturi acceptate, legate de obiceiuri, tradiții sau
obiceiuri religioase

MANIFESTĂRI DE INDEPENDENȚA
1. Postura adecvată (sau atitudinea)
 funcția corpului omenesc, bazată pe acțiunea sinergică și coordonată a elementelor
aparatului locomotor și a sistemului nervos, cu ajutorul cărora se menține stabilitea,
echilibrul și raporturi constante între corp și mediu și între diferite segmente ale corpului
 în picioare (orostatism)
 capul drept înainte
 - spatele drept
 brațele pe lângă corp
 șoldurile, gambele drepte
 piciorul în unghi de 90 de grade cu gamba
 șezînd
 capul drept
 spatele drept, rezemat
 brațele sprijinite
 coapsele orizontale
 gambele verticale
 piciorul în unghi de 90 de grade cu gamba, sprijinit pe podea
 culcat (clinostatism)
 decubit dorsal (pe spate)
 decubit lateral, stâng sau drept (într-o parte)
 decubit ventral (pe abdomen)
2. Mișcări adecvate
 Tipuri de mișcări:
 abducție - mișcări de îndepărtare față de axul median al corpului
 adducție - mișcări de apropiere fața de axul median al corpului
 flexie/extensie - mișcări de apropiere sau îndepărtare a două segmente apropiate (braț,
antebraț, gambă-coapsă)
 rotație - mișcare realizată în jurul axului care trece prin lungul segmentului care se
deplasează
 pronație/supinație - pronația este mișcarea de rotație a mâinii, prin care palma
privește în jos, iar supinația este mișcarea inversă; la picior, palma privește lateral, cu
marginea externă ridicată - pronație, invers fiind supinația
 circumducție - mișcare complexă, care totalizează flexia, extensia, abducția și le
asociază cu rotația
 Exerciții fizice: - sunt activități fizice efectuate cu scopul de a îmbunătăți randamentul
mușchiular și circulația
 active - executate de către individ
  pasive - mișcări ale articulațiile, executate de către o altă persoană
 izometrice - contracții musculare în care lungimea mușchiul rămâne neschimbată,
crescând numai tensiunea sa (exemplu: contracția mușchilor pentru menținerea
poziției corpului)
 de rezistență: exerciții fizice în care crește tonusul muscular
A. caracteristicile exercițiilor: coordonate, armonioase, complete
B. execuție - a se scula, a merge, a alerga, a se apleca, a se așeza pe vine, a îngenunchea, a ridica
greutăți, a apuca obiecte
3. Tensiunea arterială - se modifică în raport cu intensitatea efortului depus
4. Puls - crește frecvența și amplitudinea lui, în funcție de intensitatea efortului

INTERVENȚIILE ASISTENTULUI PENTRU MENȚINEREA INDEPENDENȚEI MIȘCĂRII

 stabilește împreună cu pacientul nevoile de exercițiu fizic
 planifică un program de exerciții moderate, adaptat capacității fizice ale pacientului
 învață pacientul să folosească tehnici de destindere și relaxare
 educă pacientul să evite tabagismul, mesele copioase, surplusul de greutate

II. DEPENDENȚA ÎN SATISFACEREA NEVOII

Probleme de dependență:
1.Imobilitate
2. Hiperactivitate
3. Necoordonarea mișcărilor
4. Postură inadecvată
5. Circulație inadecvată
6. Refuzul de a face activități
7. Edeme ale membrelor

1. IMOBILITATEA

DEFINIȚIE- Aceasta reprezintă o restricție a mișcării, fiind recomandată, adesea ca metodă

terapeutică sau poate fi cauzată de traumatisme și boli organice sau funcționale.
Surse de dificultate care determină imobilizarea
Surse de ordin fizic
 alterarea centrilor nervosi (accident vascular cerebral)
 alterarea integrității aparatului locomotor (fracturi, entorse, luxații)
 piedici ale mișcării (pansamente aparat gipsat, extensie continuă)
 dezechilibre -durerea
Surse de ordin psihologic
 tulburările de gândire, anxietate, stres, pierderea, separarea
Surse de ordin sociologic
 eșecul.
  izolarea
Lipsa cunoașterii
 cunoașterea de sine, despre alții și despre mediul înconjurător

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ
1. Dificultate de deplasare
 a se ridica
 a se așeza
 a merge
2. Diminuarea sau absența mișcării
 prezența parezelor; (mono,para,tetra pareze sau paralizii)
 prezența paraliziilor
3. Atonie musculară
 scăderea tonusul muscular
4. Atrofie musculară
 diminuarea volumului mușchiului, a contractibilității sale
5. Hipertrofie musculară
 mărirea volumului unui mușchi
6. Contractura musculară
 contracție involuntară și permanentă a unuia sau mai multor mușchi care determină o
poziție inadecvată
7. Râs sardonic (tetanos)
 contracția mușchilor masticatori determină trismus și ,,râsul sardonic"
8. Anchiloză
 diminuarea sau imposibilitatea mișcării unei articulații
9. Crampă
 contracție spadmodică involuntară și dureroasă a unuia sau a mai multor mușchi
(molet, picior) cauzată de o poziție incomodă, de compresiunea unui nerv sau de
dificitul de calciu
10. Escară de decubit
 ulcerații ale pielii (vezi nevoia de a păstra tegumentele curate și integre)
11. Diminuarea interesului
 tulburările psihice pot determina lipsa interesului pentru mișcare, menținerea tîmp
îndelungat a unei stări de imobilitate

-INTERVENȚIILE ASISTENTULUI –

PACIENT CU IMOBILITATE
NR. OBIECTIVE INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI
 CRT. DELEGATE
1. Pacientul să aibă tonusul muscular -planifică un program de exerciții, în funcție de
și forță musculară păstrată cauza imobilizării și de capacitatea pacientului
2. - Pacientul să-și mențină -schimbă poziția pacientului la fiecare 2 ore
integritatea tegumentelor și a - masează regiunile predispuse la escare, pudrează
activității articulare cu talc
- efectuează exerciții pasive, la fiecare 2 ore
- învață pacientul care este postura adecvată și cum
să efectueze exerciții musculare active
3. Pacientul să-și mențină funcția -Învață pacientul:
respiratorie - să facă exerciții de respirație profunde
- să reușească și să îndepărteze secrețiile
- Administrează medicația prescrisă de medic
4. Pacientul să fie echilibrat psihic - pregătește psihic pacientul, în vederea oricărei
tehnici de îngrijire
- redă încredere pacientul că imobilitatea sa este o
stare trecătoare și că își va putea relua mersul
5. Pacientul să-și mențină satisfăcute - suplinește pacientul în satisfacerea nevoilor sale,
celelalte nevoi fundamentale îl servește la pat cu cele necesare

3. HIPERACTIVITATEA

DEFINIȚIE Această problemă de dependență constă în creșterea ritmului mișcărilor și a

activităților individului, determină de instabilitatea emoțională și de pierderea ideilor

SURSE DE DIFICULTATE
Surse de ordin fizic
- dezechilibre endocrine
- reacții medicamentoase, alcoolism
Surse de ordin psihologic
- senilitate, tulburări de gândire.
- separație, criză, pierdere
Lipsa cunoașterii.
- lipsa cunoașterii de sine.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ
1. Vorbire caracteristică
 vorbește mult, precipitat
2. Pacientul reacționează la toți stimulii
  stimuli luminoși, auditivi, din mediu extern, cât și stimuli interni ; ei determină reacții
din partea bolnavului
3. Mișcări caracteristice
 mișcări rapide, frecvente
4. Spasme
 contracție involuntară a unuia sau mai multor mușchi
5. Ticuri
 mișcări convulsive, involuntare ale ochilor, ale gurii, ale unui braț sau ale unui picior
6. Manie
 psihoză caracterizată printr-o stare de excitație, în special, în starea afectivității,
cunoașterii și activității ; bolnavul este neliniștit, tulburent, datorită ritmului rapid de
desfășurare a activității sale, nu duce nimic la îndeplinire din ceea ce plănuiește
7. Euforie
 bună dispoziție, de obicei, nemotivată

-INTERVENȚIILE ASISTENTULUI –

PACIENT CU HIPERACTIVITATE
NR. OBIECTIVE INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI DELEGATE
CRT.
1. Pacientul să - înlăturată stimuli din mediul înconjurător (asigură
prezinte mobilitate semiobscuritatea încăperii, izolarea fonică, reducerea numărului
normală de vizitatori)
- asigură condiții ca bolnavul să facă bai călduțe, să consume
lichide la temperatura moderată
2. Pacientul să-și - supraveghează permanent pacientul, pentru a nu se răni
mențină - înlăturată obiectele contondente
integritatea fizică - aplică constrângeri fizice, dacă este cazul (chingi, cămașă de
protecție)
- administrează tratamentul tranchilizant prescris de medic

3. NECOORDONAREA MIȘCĂRILOR

Definiție: Această problemă de dependență reprezintă dificultatea sau incapacitatea individului

de a-și coordona mișcările diferitelor grupe musculare.
SURSELE DE DIFICULTATE
Surse de ordin fizic
- deficit senzorial, leziuni ale sistemului nervos central, boala Parkinson.
- dezechilibru hidroelectrolitic.
- efect secundar al unor medicamente, droguri
Surse de ordin psihologic
- tulburări de gândire - anxietate, stres
Surse de ordin sociologic
- mediu necunoscut
Lipsa cunoașterii
- insuficiența cunoașterii de sine și a mediului înconjurător

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ
1. Akinezie
- lipsa sau diminuarea mișcărilor normale
2. Ataxie
- tulburări de coordonare a mișcărilor active voluntare
3. Convulsii
- contracții repetate, involuntare, ale unui mușchi sau grupe de mușchi, urmate de
relaxare; contracția este instantanee.
4. Tremurături
- secuse repetate, involuntar, ale unei părți a corpului (mâini, cap sau ale întregului corp)
5. Tulburări ale mersului
- mers târșit, propulsiv
6. Dificultatea de a trece din ortostatism în poziție șezând
7. Expresie facilă caracteristică
- față rigidă

-INTERVENȚIILE ASISTENTULUI –

PACIENT CU HIPERACTIVITATE
NR. OBIECTIVE INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI
 CRT. DELEGATE
1. Pacientul să fie - pregătește psihic pacientul, în vederea oricărei tehnici de
echilibrat psihic îngrijire (Exemplu: E.E.G.)
2. Pacientul să aibă - planifică un program de exerciții și de mers, în funcție de
tonusul musculare capacitatea pacientului - învață pacientul să utilizeze diferite
muscular adecvat aparate de susținere pentru activitățile cotidiene - ajută
activității depuse pacientul să facă băi calde, exerciții fizice, îi face masaje la
nivelul extremităților - administrează medicația
antiparkinsoniană
3. Pacientul să-și - pacientul va fi ajutat să-și satisfacă nevoile organismului
satisfacă toate
nevoile
organismului.

4. POSTURA INADECVATĂ

DEFINIȚIE: Este o problemă de dependență, reprezentată de orice poziție care nu respectă

principiilor poziției anatomice a corpului și care predispune individul la diferite deformări

Pozițiile inadecvate se pot întâlni ca urmare a:

 oboselii, slăbiciunii musculare, anxietății, stresului sau durerii în cursul unor boli;
pacientul imobilizat la pat nu-și poate schimba poziția și este predispus la alterări ale
integrității pielii, la nivelul punctelor de presiune, la deformări, la complicații pulmonare.
 modificărilor produse de boală în organism, cum ar fi contractura musculară (tetanos)
 reacției, conștiente sau inconștiente, a individului (de exemplu, poziția cocoș de pușcă, în
meningită)
 măsurilor profilactice în prevenirea unor complicații ( de exemplu cu membrul inferior,
ridicat pe o pernă în tromboflebită
 terapiei necesare vindecării (de exemplu, în cursul tratamentului fracturilor prin extensie
continuă)
 măsurillor de prim ajutor (de exemplu, în anemiile acute posthemoragice)
 examinării endoscopice sau clinice a unor organe

SURSE DE DIFICULTATE
 Surse de ordin fizic
 lezări ale oaselor și mușchilor
 defecte de structură osoasă
  durere, dispnee
 orice împiedică mobilizarea (aparate, altele....)
 Surse de ordin psihologic
 anxietate, stres
 situație de criză, tulburări de gândire
 Surse de ordin sociologic
 condiții de muncă inadecvate
 Lipsa de cunoaștere
 insuficienta cunoaștere de sine și a celorlalți

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ
1. oboseală musculară
 reducerea temporară a capacității funcționale a mușchiului, consecință a activității
excesive, prelungite .
2. deformări ale coloanei vertebrale
 cifoză (deviația coloanei vertebrale, cu o convexitate posterioară)
 lordoză (accentuarea curburii lombare a coloanei vertebrale)
 scolioză (deviația laterală a coloanei vertebrale)
3. deformări ale membrelor inferioare
 genu valgum - deformări în care genunchii sunt apropiați, iar picioarele depărtate
 genu varum - deformări în care genunchii sunt îndepărtați, în schimb picioarele sunt
apropiate
 picior strâmb:
o sprijinit pe antepicior (ecvin)
o sprijinit pe călcâi (talus)
o sprijinit pe partea externă (varus)
o sprijinit pe partea internă (valgus)
o picior plat - bolta plantară prăbușită
4. deformări ale șoldurilor
 luxație - ieșirea capului femural din articulația coxofemurală
5. Poziții inadecvate - pentru examinare:
 ginecologică - pacienta stă pe spate, cu genunchii flectați, depărtați, iar coapsele
flectate pe abdomen; - genu-pectorală
 pentru examenul rectoscopic - pieptul pe plan orizontal, pacientul sprijinindu-se pe
genunchi, poziție utilizată;
 Trendelenburg - trunchiul, membrele inferioare mai sus decât capul (poziția asigură
circulația sângelui la creier)
6. Poziții patognomonice
- sunt specifice unei boli; de exemplu, în tetanos
- opistotonus
 - pleurostotonus
- în meningită poziția ,,cocoș de pușcă" (capul în hiperextensie, iar membrele inferioare
flectate atât din articulația coxofemurală, cât și din aceea a genunchiului)
7. Dificultate de schimbare a poziției
 semișezînd în pat (pacienții cu dispnee)
 decubit ventral (poziție inadecvată, când pacientul nu-și poate schimba singur poziția)
8. torticolls.
- înclinarea capului într-o parte, datorită contracturii musculaturii gâtului
9. bătătură (clavus)
- hiperkeratoză ușor reliefată, netedă

-INTERVENȚIILE ASISTENTULUI –

PACIENT CU POSTURĂ INADECVATĂ

NR. OBIECTIVE INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME ȘI
CRT. DELEGATE
1. Pacientul să aibă - instalează pacientul în pat, respectând pozițiile anatomice ale
postură adecvată diferitelor segmente ale corpului
- folosește utilaje auxiliare și de confort, pentru menținerea
poziției anatomice
2. Pacientul să aibă o - instalează, de urgență, pacientul cu tulburări respiratorii
poziție care să (dispnee) în poziție semișezîndă .
favorizeze respirația, - instalează, de urgență, pacientul cu anemie acută
circulația sângelui, posthemoragică în poziție Trendelenburg
drenajul secrețiilor - instalează pacientul cu secreție bronșică în poziție de drenaj
bronșice postural
- folosește utilaje pentru confortul pacientului, în aceste poziții
3. Pacientul nu prezintă - schimbă poziția pacientului la interval de 2 ore.
complicații ca: - verifică pielea în regiunile cu proeminențe osoase, o dată cu
escare de decubit, schimbarea poziției
anchiloze, - masează punctele de presiune la fiecare schimbare a poziției.
contracturi - asigură igiena tegumentelor și a lenjeriei de pat și de corp
- efectuează exerciții pasive și active (după caz)
- învață pacientul care este poziția adecvată

5. circulația inadecvată
6. Refuzul de a face activități
7. Edeme ale membrelor