POLINOAME

FORMA ALGEBRICA a unui polinom cu coeficienti intr-un inel K este

f=anXn+an-1Xn-1+an-2Xn-2+..+a1X+a0 unde an 0

an,an-1,an-2,.a1,a0 se numesc coeficienti si sunt elemente din inelul K

X se numeste nedeterminata

n adica puterea cea mai mare la care apare X se numeste gradul polinomului

an se numeste coeficient dominant

a0 se numeste termen liber

multimea tuturor polinoamelor cu coeficienti in corpul K se noteaza K[X]

Definitie : Fie K inel fIK[X] αIK se numeste valoarea lui f

in punctul α si se noteaza f(α) numarul f(α )= an α  +an-1 α  +an-2 α n-2+..+a1 α +a0
n n-1

Definitie Fie K inel fIK[X]
se numeste functia polinomiala asociata polinomului f functia   pri
n   

OPERATII CU POLINOAME
-adunarea

-inmultirea

-Impartirea polinoamelor

Teorema impartirii cu rest

D=I C+R

D=deimpartit I=impartitor C=catul R=restul gradul restului <gradul impartitorului
Observatie: daca imi da doua polinoame f si g sa aflu restul impartirii si nu pot
face impartirea procedez astfel :

-scriu teorema impartirii cu rest

-aflu gradul restului

- dau lui x ca valori radacinile impartitorului

RADACINILE POLINOAMELOR

Definitie: f€K[X] spunem ca aIK e radacina pentru f daca f(a)=0

Radacini multiple

Definitie1) f€K[X] spunem ca,a€K
e radacina dubla pentru f daca doua dintre radacinile polinomului sunt egale cu a
( x1=x2=a )   f se divide cu (x-a)2   f(a)=f '(a)=0

2) spunem ca,a€K
e radacina tripla pentru f daca trei dintre radacinile polinomului sunt egale cu a
( x1=x2=x3=a )   f se divide cu (x-a)3   f(a)=f '(a)=f "(a)=0

3) spunem ca,a€K
e radacina multipla de ordin n pentru f daca n dintre radacinile polinomului sunt eg
ale cu a ( x1=x2=.=xn=a )   f se divide cu (x-a)n   f(a)=f '(a)=f "(a)=.=f (n-1)(a)=0

TEOREMA: Daca f€R[X] si are radacina a+ib atunci are si radacina a-ib si ele au 
acelasi ordin de multiplicitate

TEOREMA: Daca f€Q[X] si are radacina a+  atunci are si radacina a-  si ele 

au acelasi ordin de multiplicitate

TEOREMA Daca f€ Z[X] si are radacini intregi atunci ele sunt divizori ai termenu

lui liber, daca are radacini rationale (de forma ) atunci p

e divizor al termenului liber iar q e divizor al coeficientului dominant

OBSERVATIE:
 Suma coeficientilor uni polinom f este f(1)

Termenul liber al uni polinom f este f(0)

Divizibilitatea polinoamelor
 Se considera  f şi g (g nenul) două polinoame.  Polinomul g divide polinomul f
(notata: g|f) sau f este divizibil prin polinomul g (f:g)  dacă există  polinomul h,
astfel încât f = g ×·h .
Observatie: Determinarea acestui polinom h se face prin impartirea polinomului f
la g, ca si cat al acestei impartiri

1.Teorema lui Bezout: Un polinom f se divide printr-un polinom g=x-a, daca

f(a)=0.

 Să se gaseasca parametrul real m, astfel încât polinomul 4X2 +m  să se dividă

cu polinomul x+1.

Rezolvarea:
Se pune condiţia ca R, restul împărţirii polinomului f la g să fie 0. Cum polinomul
g este de tipul X – a cu a = – 1 vom calcula restul pe baza Teoremei restului, adică
 Observatie: Acesasta valoare a polinomului a este de fapt radacina (solutia)
polinomului impartitor g.
r = f (-1) = 4 + m . Din ecuaţia 4 + m = 0 rezultă m = - 4.
Aplicatii propuse spre rezolvare:

1. Să se demonstreze că polinomul 2X4+4X2+4x-2  se divide la X – 1

 2. Să se determine parametrul m , astfel încât polinomul  X4+4X2+3mx-3 să se
dividă la polinomul  X – 2.
3. Aflati polinomul de grad cât mai mic astfel încât împărţit la X + 1 să dea restul –
1 şi împărţit la X – 1 să dea restul 1.

Schema lui Horner

Folosind schema lui Horner determinati câtul şi restul împărţirii polinomului 
 f = x4-3x2 +5x+4  la  x-2.
 Rezolvarea se face trecand  intr-un tabel coeficientii polinomului deimpartit f,
astfel:
 
  x4 x3 x2 x x0
  1 0 -3 5 4
2 1 0 + 2·1 = 2 -3 + 2· 2 = 1 5 + 2·1 = 7 4 + 2· 7 = 18
  1 2 1 7 18
 - pe prima linie este necunoscuta x, de la puterea cea mai mare care apare in
polinomul f pana la x0, chiar daca acestea nu apar in polinom.
- pe a doua linie se trec coeficientii acestora din polinomul corespunzator, 0 acolo
unde nu apar.
 - pe a treia linie se trece izolat solutia polinomului impartitor g (adica 2) se
coboara coeficientul lui x la purearea maxima si apoi se fac calculele dupa
algoritmul din tabel 
- in ultima linie a tabelului ne rezultă:  c = x3  + 2x2 + x + 7 şi r = 18.
 
Utilizand schema lui Horner să se determine câtul şi restul îm
părţirii polinomului f la g in cazurile:

1.  x4-3x2 +5x+4 şi g = X – 1 ;
2. x3-6x2 +x+2 şi g = X –2 ;
3. x4-3x2 +5x+4 şi g = X + 1 .
 Relatiile lui Viette

Dacă
este un polinom de gradul   cu coeficienți numere complexe
(deci   sunt numere complexe cu  ),
iar   sunt rădăcinile sale, atunci

..............................................

..........................................

 Aceste relații au fost stabilite de François Viète în 1591 și se mai numesc

și relații între rădăcini și coeficienți sau Relatiile lui Viete. 

Pentru un polinom de gradul 3:

 f =  ax3 + bx2 + cx + d, relatiile lui Viete se scriu astfel:
x1 + x2 + x3 = -b/a
x1x2 + x1x3 + x2x3 = c/a
x1x2x3 = -d/a
Suma patratelor radacinilor verifica relatia:
x 21+ x22 +… ..+ x 2n=s21 −2 s2

Exercitii:
1.Scrieti relatiile lui Viette si calculati suma patratelor radacinilor pentru
urmatoarele polinoame:
a) f= 2 x3 +3 x 2−8 x +7
b) f= x 4 −5 x 2 +3 x−9
2. Se da polinomul f= x 3−4 mx+2 m−1
a) scrieti relatiile lui Viette
b) calculati suma patratelor radacinilor
c) Aflati m nr real daca x 21+ x22 + x 23=4 ¿)