c



 c
  

1.1.Mijloace de plată fără numerar

Mijloacele de plată fără numerar, respectiv instrumentele de plată (transfer credit,

debitare directă, card de plată, cec, cambie şi bilet la ordin), permit transferul fondurilor deţinute
în conturi deschise la instituţii de credit sau la Trezoreria Statului, în baza primirii unei
instrucţiuni de plată.
Efectuarea unei plăţi fără numerar prin transfer de fonduri de la plătitor la beneficiar
implică o serie de operaţiuni bancare care, în prezent, sunt permise doar instituţiilor autorizate şi
supravegheate prudenţial (respectiv instituţiilor de credit) şi Trezoreriei Statului.
Principalele etape ale unei plăţi fără numerar sunt următoarele:
a.Faza tranzacţională cuprinde iniţierea, validarea şi transmiterea unei instrucţiuni de plată. În
funcţie de tipul de instrument, instrucţiunea de plată poate fi iniţiată de debitor (spre exemplu, în
cazul transferului credit), sau de beneficiar (spre exemplu, în cazul debitării directe). În aceasta
fază au loc o serie de operaţiuni, care vizează în principal verificarea identităţii părţilor implicate
în tranzacţie, a autenticităţii instrumentului de plată utilizat şi a integrităţii datelor aferente
tranzacţiei.
b.În faza de compensare şi decontare, instituţiile (instituţiile de credit şi Trezoreria Statului)
schimbă între ele creanţele rezultate din plăţile fără numerar, prin intermediul sistemului de plăţi
pentru plăţi de mică valoare şi volum mare, şi decontează soldurile nete ale acestor creanţe prin
intermediul sistemului ReGIS.
1.2.?Mecanisme de decontare
Un sistem de plăţi reprezintă un ansamblu de instrumente, proceduri bancare şi reguli
care asigură transferul de fonduri între participanţii la sistem (instituţii de credit sau instituţii
financiare). Sistemul se bazează pe un acord între participanţii la sistem şi operatorul de sistem,
iar transferul de fonduri este realizat prin intermediul unei infrastructuri tehnice agreate1.
Un depozitar central pentru instrumente financiare ("central securities depository", sau
CSD) reprezintă un sistem (sau o instituţie) pentru depozitarea instrumentelor financiare, care
realizează procesarea tranzacţiilor cu instrumente financiare pe bază de înregistrare în conturi.
Instrumentele financiare pe suport fizic pot fi imobilizate de către depozitar sau pot fi
dematerializate (astfel încât acestea există doar sub formă de înregistrări electronice). În afară de
păstrarea în custodie a instrumentelor financiare, un depozitar central pentru instrumente
financiare poate asigura şi funcţiuni de împerechere a ordinelor de transfer, de compensare şi
decontare a acestora.

Un sistem de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare ("securities settlement

system" sau SSS) reprezintă un sistem care permite transferul de instrumente financiare fără
plată ("free of payment", "free delivery", sau FoP), spre exemplu în cazul executării garanţiilor,
sau contraplată ("delivery versus payment", sau DvP). Decontarea instrumentelor financiare se
realizează în conturile de depozit pentru instrumente deschise în evidenţele unui CSD (care poate
fi entitate privată, sau o bancă centrală naţională care acţionează în calitate de CSD), sau ale
băncii centrale (în conturi operaţionale de custodie). În cazul din urmă, banca centrală acţionează
în calitate de intermediar custode al instrumentelor financiare. Custodele final este, de regula, un
CSD. Decontarea fondurilor aferente tranzacţiilor cu instrumente financiare are loc în cadrul
unui sistem interbancar de transfer de fonduri ("interbank funds transfer system", sau IFTS), prin
intermediul unui agent de decontare. (Sursa: "Glosar de termeni utilizaţi în sistemele de plăţi şi
de decontare", elaborat de Comitetul pentru Sisteme de Plăţi şi de Decontare (CPSS) al băncilor
centrale ale statelor membre ale grupului G-10, Banca Reglementelor Internaţionale, Basel,
martie 2003, www.bis.org).
În România există două sisteme de plăţi interbancare, unul pentru plăţi de valoare mare
(ReGIS) şi unul pentru plăţi de valoare mică şi volum mare (SENT).
De asemenea, există un sistem de depozitare şi decontare pentru titluri de stat şi
certificate de depozit emise de banca centrală (SaFIR) şi un sistem de compensare/decontare a
valorilor mobiliare tranzacţionate pe piaţa bursieră (RoClear).
Toate sistemele menţionate decontează prin conturi ale instituţiilor de credit deschise la
BNR.

?????????????????????????????????????????????????????????????
Raportul CPSS-Core Principles for Systemically Important Payment Systems", Banca Reglementelor Internaţionale, ianuarie
2001
 Sistemul ReGIS

ReGIS este sistemul RTGS naţional pentru plăţi în lei oferit de BNR. Sistemul este
folosit pentru decontarea operaţiunilor băncii centrale, a transferurilor interbancare, precum şi a
plăţilor în lei de valoare mare (peste 50.000 lei) sau urgente. Sistemul asigură procesarea în timp
real (respectiv pe o bază continuă) şi decontarea în banii băncii centrale, cu finalitate imediată.

Sistemul îndeplineşte condiţiile pentru a fi sistem de plăţi de importanţă sistemică şi, în

consecinţă, este desemnat prin Ordinul Guvernatorului Băncii Naţionale a României nr.
34/17.01.2008 ca intrând sub incidenţa Legii nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al
decontării în sistemele de plăţi şi în sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente
financiare (care transpune în legislaţia română Directiva 98/26/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de
decontare a titlurilor de valoare).
Ce este un sistem RTGS?

Un sistem cu decontare pe bază brută în timp real (RTGS) este un sistem de plăţi în care
procesarea şi decontarea au loc în mod continuu (în timp real) şi nu pe pachete de instrucţiuni.
‘stfel, tranzacţiile pot fi decontate cu finalitate imediată. Decontarea pe bază brută înseamnă că
fiecare transfer este decontat individual şi nu pe bază netă.
Scurt istoric

Sistemul a fost dezvoltat şi implementat în cadrul proiectului Phare RO 0005.02

Interbank Payment System derulat de BNR şi TR‘NSFOND S.‘. şi a intrat în funcţiune la 8
aprilie 2005.

De la implementare, ReGIS a furnizat un serviciu de procesare a plăţilor în lei în timp

real şi cu finalitate în cursul zilei pentru toate instituţiile de credit care operează în România. Mai
mult, operaţiunile de politică monetară ale BNR sunt decontate prin intermediul acestuia şi
contribuie la reducerea riscului sistemic.
Date statistice

În anul 2009, sistemul ReGIS a procesat un număr de 2.521.876 plăţi, în valoare totală de
5.116.057 mil. lei. Numărul mediu zilnic al plăţilor procesate în ReGIS a fost de 9.928 tranzacţii,
cu o valoare medie zilnică de 20.167 mil. lei, valoarea medie a unei plăţi iniţiate în sistem fiind
de 2,03 mil. lei.
Managementul sistemului

Sistemul ReGIS este administrat de BNR. În această calitate, BNR gestionează şi

controlează funcţionarea sistemului, autorizează participarea la sistem, stabileşte şi modifică
regulile de sistem, urmăreşte respectarea acestora de către participanţi şi aplică sancţiuni în cazul
încălcării lor.

Operarea tehnică a sistemului este externalizată către TR‘NSFOND S.‘., societate

comercială constituită în anul 2000 de către BNR (care deţine 33,33% din capitalul social al
acesteia) şi un număr de instituţii de credit (care deţin 66,67% din capitalul social al societăţii).
În anul 2009, au fost înregistraţi ca acţionari ai acestei societăţi, în afară de BNR, un număr de
23 instituţii de credit.
Participarea la sistemul ReGIS

Sunt eligibile pentru a participa la sistemul ReGIS următoarele categorii de instituţii:

instituţii de credit din Spaţiul Economic European, inclusiv când acestea acţionează
printr-o sucursală înfiinţată în Spaţiul Economic European;
instituţii de credit din afara Spaţiului Economic European, cu condiţia ca acestea să
acţioneze printr-o sucursală înfiinţată în Spaţiul Economic European;
Banca Naţională a României;
Trezoreria Statului;
 organizaţii din Spaţiul Economic European care prestează servicii de compensare sau
decontare şi sunt supravegheate de o autoritate competentă.

Pentru a participa la ReGIS, o instituţie solicitantă trebuie:

să îndeplinească cerinţele de eligibilitate de mai sus;
să dovedească că au capacitate operaţională corespunzătoare;
în cazul instituţiilor de credit guvernate de o legislaţie străină, să pună la dispoziţie o
opinie juridică privind capacitatea (cu excepţia cazului în care informaţiile şi declaraţiile ce
urmează să fie furnizate printr-o astfel de opinie juridică au fost deja obţinute de către BNR în alt
context);
în cazul instituţiilor de credit din afara Spaţiului Economic European, dar care acţionează
printr-o sucursală înfiinţată în Spaţiul Economic European, să pună la dispoziţie o opinie juridică
privind ţara (cu excepţia cazului în care informaţiile şi declaraţiile ce urmează să fie furnizate
printr-o astfel de opinie juridică au fost deja obţinute de către BNR în alt context).

La sfârşitul anului 2009, sistemul ReGIS a avut înregistraţi ca participanţi: 41 de instituţii

de credit, Trezoreria Statului, BNR şi 6 sisteme auxiliare.

Tipuri de tranzacţii

ReGIS procesează transferuri credit în lei, la nivel naţional. Categoriile de tranzacţii de

plată procesate în ReGIS sunt următoarele:
plăţi aferente operaţiunilor băncii centrale (operaţiuni de politică monetară, de piaţă
valutară şi de creditare, operaţiuni cu numerar etc.);
operaţiuni de decontare a poziţiilor nete calculate în cadrul sistemelor auxiliare care
procesează plăţi în lei (SENT, RoClear, VIS‘, MasterCard, DSClear);
plăţi interbancare şi ale clienţilor de valori mari (peste 50 000 lei) sau urgente;
plăţi pentru decontarea fondurilor aferente operaţiunilor cu instrumente financiare;
debitarea directă a comisioanelor aferente participării la cele trei componente ale
sistemului electronic de plăţi (ReGIS, SaFIR şi SENT).

Transferurile credit se iniţiază în sistem de către participanţi prin mesaje SWIFT, folosind
serviciul SWIFT FIN Y-Copy (MT202, MT202 COV şi MT103).
Programul de operare

ReGIS funcţionează de luni până vineri, între orele 8:00 a.m. şi 6:00 p.m. (ora locală), cu
un cut-off pentru plăţile clienţilor prevăzut pentru ora 4:00 p.m şi un cut-off pentru plăţile
interbancare prevăzut pentru ora 5:00 p.m, conform programului de operare ReGIS.
 Sistemul nu funcţionează în zilele de sărbători legale sau religioase (când acestea sunt
sărbătorite în alte zile decât sâmbătă şi duminică), respectiv 1 şi 2 ianuarie, a doua zi de Paşti, 1
mai, a doua zi de Rusalii, ‘dormirea Maicii Domnului, 1 decembrie, 25 şi 26 decembrie.
Disponibilitatea sistemului

În anul 2009, disponibilitatea generală a sistemului a fost de 99,96% (faţă de 99,98% în

anul 2008).

Disponibilitatea ReGIS este un indicator obţinut prin raportarea perioadei reale de

funcţionare la durata programată de funcţionare.
‘sigurarea continuităţii activităţii

Pentru cazurile în care ar putea apărea situaţii de urgenţă, sistemul are prevăzută
posibilitatea transferării procesării de la sediul principal la un sediu secundar.

Totodată, în cazul apariţiei unor evenimente neprevăzute la nivelul participanţilor, BNR

poate iniţia plăţi în numele şi pe contul acestora, în baza Procedurii privind asigurarea de către
Banca Naţională a României a continuităţii activităţii operaţionale pentru participanţii la sistemul
ReGIS.

De asemenea, în conformitate cu Cerinţele pentru certificarea tehnică a participanţilor la

sistemul electronic de plăţi, fiecare participant la sistem are obligaţia de a-şi asigura propria
continuitate operaţională, prin implementarea unor proceduri specifice şi a unui centru secundar
pentru recuperare în caz de dezastru sau, după caz, a unor aranjamente (convenţii, contracte,
diverse tipuri de înţelegeri cu terţe părţi etc.) care să permită continuarea activităţii în cazul unui
incident la sediul principal. Procedurile trebuie să asigure continuitatea operaţională a
participantului astfel încât să nu fie provocate incidente de natură să conducă la blocarea,
întreruperea funcţionării sistemului sau la inducerea unui risc sistemic.
Managementul lichidităţii

În ReGIS, lichiditatea poate fi gestionată într-un mod foarte flexibil.

Rezervele minime, pe care instituţiile de credit sunt obligate să le menţină la banca

centrală, reprezintă fonduri depozitate în contul de decontare din sistemul ReGIS şi pot fi
utilizate pentru decontare pe parcursul zilei.

În plus, BNR acordă participanţilor la ReGIS credite pe parcursul zilei fără dobândă
(facilitatea de lichiditate pe parcursul zilei - intraday credit), colateralizate cu aceleaşi tipuri de
active care sunt eligibile şi pentru operaţiunile de politică monetară ale BNR.
 Principalele instrumente de management al lichidităţii în sistemul ReGIS puse la
dispoziţia participanţilor sunt:
prioritizarea plăţilor;
managementul activ al cozii de aşteptare;
controlul activ (on-line) al informaţiilor aferente lichidităţilor proprii;
stabilirea de rezerve pe contul propriu.
Comisioane

Sistemul ReGIS are o politică de comisionare transparentă. Sistemul de comisionare

aferent sistemului ReGIS este format din:
comision fix pe tranzacţie procesată şi decontată indiferent de valoarea plăţii, perceput
participantului plătitor;
comision fix pe tranzacţie aferentă decontării fiecărei poziţii nete, perceput participanţilor
la sistemele auxiliare;
comision fix pe decontare pentru decontarea poziţiilor nete, perceput sistemelor auxiliare.

De asemenea, sistemul mai are prevăzute o serie de comisioane pentru administrarea

profilelor şi detaliilor participanţilor şi utilizatorilor, precum şi un comision pentru ieşirea din
sistem şi comisioane pentru elaborarea de rapoarte la cerere şi pentru organizarea de sesiuni de
instruire şi atestare a utilizatorilor.

ReGIS Helpdesk

BNR, prin operatorul tehnic al sistemului ReGIS (respectiv TR‘NSFOND S.‘.), pune la
dispoziţia utilizatorilor un serviciu de helpdesk în timpul programului de funcţionare (tel. 021
201 75 30).

h
h

SENT este un sistem electronic de compensare multilaterală a plăţilor interbancare în lei,

de valoare mică şi volum mare transmise între participanţi, pe parcursul mai multor sesiuni
zilnice.

Sistemul a intrat în funcţiune în anul 2005, fiind dezvoltat şi implementat în cadrul

proiectului Phare RO-0005.02 - "Interbank Payment System".

Sistemul este operat de Societatea de Transfer de Fonduri şi Decontări - TR‘NSFOND

S.‘., societate comercială constituită în anul 2000 de către BNR (care deţine 33,33% din
capitalul social al acesteia) şi un număr de bănci (care deţin 66,67% din capitalul social al
societăţii). În prezent, societatea are ca acţionari, în afară de BNR, un număr de 23 instituţii de
credit.

Sistemul procesează atât transferuri credit şi debitări directe interbancare de valoare mică
cât şi instrumente de debit de tipul cecuri, cambii, bilete la ordin, asigurând:
schimbul de instrucţiuni de plată între participanţi, desfăşurat în mod continuu pe
parcursul sesiunii de compensare;
compensarea multilaterală a instrucţiunilor de plată ale participanţilor, desfăşurată în mod
continuu pe parcursul sesiunii de compensare;
iniţierea automată a decontării finale în sistemul ReGIS a poziţiilor nete la sfârşitul
fiecărei sesiuni de compensare;
gestionarea automată a garanţiilor pentru decontare (prin intermediul interfeţelor
automate cu sistemele ReGIS şi SaFIR).

La sfârşitul anului 2008, sistemul SENT a înregistrat un număr de 42 de participanţi

(instituţii de credit şi Trezoreria Statului). În cursul anului 2007, sistemul a procesat un număr de
circa 55 milioane tranzacţii de plată, în valoare totală de 167 miliarde lei.

Sistemul îndeplineşte condiţiile pentru a fi sistem de plăţi de importanţă sistemică şi, în

consecinţă, este desemnat prin Ordinul Guvernatorului Băncii Naţionale a României
nr.34/17.01.2008 ca intrând sub incidenţa Legii nr.253 din 16 iunie 2004 privind caracterul
definitiv al decontarii în sistemele de plati si în sistemele de decontare a operatiunilor cu
instrumente financiare (care transpune în legislaţia română Directiva 98/26/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele
de plăţi şi de decontare a titlurilor de valoare).

h
h

Sistemul SaFIR este un sistem de depozitare şi decontare a instrumentelor financiare

administrat de BNR. Sistemul realizează depozitarea titlurilor de stat şi a certificatelor de depozit
emise de BNR, precum şi decontarea operaţiunilor cu astfel de instrumente financiare. Sistemul
asigură o procesare în timp real a ordinelor de transfer (respectiv, pe o bază continuă), precum şi
o decontare cu finalitate imediată.

În plus, sistemul SaFIR gestionează garanţiile constituite de participanţii la sistemele de

plăţi, precum şi garanţiile constituite în cadrul operaţiunilor desfăşurate cu banca centrală.
 Sistemul este desemnat prin Ordinul Guvernatorului Băncii Naţionale a României
nr.34/17.01.2008 ca intrând sub incidenţa Legii nr.253 din 16 iunie 2004 privind caracterul
definitiv al decontarii în sistemele de plaţi şi în sistemele de decontare a operatiunilor cu
instrumente financiare (care transpune în legislaţia română Directiva 98/26/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele
de plăţi şi de decontare a titlurilor de valoare).
Scurt istoric

Sistemul SaFIR a fost de asemenea dezvoltat şi implementat în cadrul proiectului Phare

RO-0005 "Interbank Payment System", derulat de BNR şi TR‘NSFOND S.‘. şi a intrat în
funcţiune la 3 octombrie 2005.

De la implementare şi până în prezent, sistemul SaFIR a cunoscut numeroase dezvoltări,

între care:
adoptarea sistemului deţinerilor indirecte (2006);
depozitarea şi decontarea emisiunilor de titluri de stat de tip benchmark (2006);
depozitarea şi decontarea emisiunilor de certificate de depozit emise de BNR (2006);
interconectarea SaFIR cu sistemul RoClear (sistem de depozitare şi decontare pentru
valorile mobiliare tranzacţionate pe piaţa bursieră, administrat de S.C. Depozitarul Central S.‘.),
în scopul creării condiţiilor pentru tranzacţionarea titlurilor de stat şi pe piaţa bursieră (2008).
Date statistice

În anul 2006, prin sistemul SaFIR au fost procesate un număr de 3.115 tranzacţii, în
valoare totală de 8.049,72 milioane lei. Numărul mediu zilnic al tranzacţiilor procesate în SaFIR
a fost de 12 tranzacţii, cu o valoare medie zilnică de 31,69 milioane lei.

Valoarea nominală totală a instrumentelor financiare depozitate în sistemul SaFIR la

sfârşitul anului 2006 era de 3.123,41 milioane lei.

În anul 2007, prin sistemul SaFIR au fost procesate un număr de 3.371 tranzacţii, în
valoare totală de 36.456,40 milioane lei. Numărul mediu zilnic al tranzacţiilor procesate în
SaFIR a fost de 13 tranzacţii, cu o valoare medie zilnică de 143,53 milioane lei.

Valoarea nominală totală a instrumentelor financiare depozitate în sistemul SaFIR la

sfârşitul anului 2007 era de 8.584,55 milioane lei, valoare substanţial mai mare decât cea
înregistrată la sfârşitul anului 2006, ca urmare a revitalizării pieţei primare a titlurilor de stat şi a
plasării de noi emisiuni benchmark.
 În anul 2008, prin sistemul SaFIR au fost procesate un număr de 5836 tranzacţii, în
valoare totală de 33.995,47 milioane lei. Numărul mediu zilnic al tranzacţiilor procesate în
SaFIR a fost de 23 tranzacţii, cu o valoare medie zilnică de 133,32 milioane lei.

Valoarea nominală totală a instrumentelor financiare depozitate în sistemul SaFIR la

sfârşitul anului 2008 era de 17.570,48 milioane lei.

Managementul sistemului

Sistemul SaFIR este administrat de BNR. În această calitate, BNR gestionează şi

controlează funcţionarea sistemului, autorizează participarea la sistem, stabileşte şi modifică
regulile de sistem, urmăreşte respectarea acestora de către participanţi şi aplică sancţiuni în cazul
încălcării lor.

Operarea tehnică a sistemului este externalizată către TR‘NSFOND S.‘., societate

comercială constituită în anul 2001 de către BNR (care deţine 33,33% din capitalul social al
acesteia) şi un număr de bănci (care deţin 66,67% din capitalul social al societăţii).
Participarea în sistemul SaFIR

Sunt eligibile pentru a participa la sistemul SaFIR următoarele categorii de instituţii:

instituţii de credit din Spaţiul Economic European, inclusiv când acestea acţionează
printr-o sucursală înfiinţată în Spaţiul Economic European;
instituţii de credit din afara Spaţiului Economic European, cu condiţia ca acestea să
acţioneze printr-o sucursală înfiinţată în Spaţiul Economic European;
Banca Naţională a României;
Ministerul Economiei şi Finanţelor;
societăţi de servicii de investiţii financiare admise pe piaţa primară şi/sau secundară
administrată de Banca Naţională a României.

‘dministratorul de sistem poate accepta, de la caz la caz, participarea la sistemul SaFIR

şi a următoarelor categorii de instituţii:
depozitari centrali pentru instrumente financiare din Spaţiul Economic European, care
prestează servicii de compensare şi/sau decontare şi sunt supravegheaţi de o autoritate
competentă;
contrapărţi centrale din Spaţiul Economic European, care prestează servicii în cadrul unor
sisteme de compensare pentru tranzacţii cu instrumente financiare şi care sunt supravegheate de
o autoritate competentă;
organizaţii din Spaţiul Economic European care prestează servicii de compensare şi/sau
decontare şi sunt supravegheate de o autoritate competentă.
 Pentru a participa la sistemul SaFIR, o instituţie eligibilă, din categoriile mai sus
menţionate, trebuie:
în cazul instituţiilor de credit guvernate de o legislaţie străină, să dovedească că are
capacitate operaţională corespunzătoare;
să pună la dispoziţie o opinie juridică privind capacitatea (cu excepţia cazului în care
informaţiile şi declaraţiile ce urmează a fi furnizate printr-o astfel de opinie juridică au fost deja
obţinute de către BNR în alt context);
în cazul instituţiilor de credit din afara Spaţiului Economic European dar care acţionează
printr-o sucursală înfiinţată în Spaţiul Economic European, să pună la dispoziţie o opinie juridică
privind ţara (cu excepţia cazului în care informaţiile şi declaraţiile ce urmează a fi furnizate
printr-o astfel de opinie juridică au fost deja obţinute de către BNR în alt context).

La sfârşitul anului 2008, în sistemul SaFIR au fost înregistraţi un număr de 35

participanţi.
Funcţii specifice sistemului SaFIR:

1. Evidenţa instrumentelor financiare

Se referă, în principal, la organizarea şi gestionarea registrului principal (evidenţa

emisiunilor de titluri de stat, a participanţilor, a operaţiunilor cu instrumente financiare,
reconcilierea cu registrele secundare şi cu alţi depozitari conectaţi cu SaFIR, precum şi
reconcilierea cu emitenţii instrumentelor depozitate în SaFIR).

Toate evenimentele de plată, până la scadenţa unei emisiuni, sunt procesate automat:
preluarea rezultatelor licitaţiei/subscripţiei, preluarea rezultatelor plasamentelor private, plăţi de
cupon/dobândă, răscumpărare parţială/opţională/totală.

Decontarea se poate face pe bază netă sau brută.

2. Decontarea operaţiunilor cu instrumente financiare

Sistemul SaFIR procesează operaţiuni derulate de participanţi pe piaţa secundară

(tranzacţii de vânzare/cumpărare, înregistrarea, radierea şi executarea contractelor de garanţie
financiară, operaţiuni repo şi reverse repo, transferuri de portofoliu).

Participanţii iniţiază instrucţiuni în sistem prin mesaje SWIFT.

3. Funcţii complementare:
Evaluarea zilnică a emisiunilor;
Managementul colateralului;
 Gestionarea cozilor de aşteptare;
Mecanism de deblocare a decontării;
Monitorizarea funcţionalităţii sistemului;
‘rhivarea datelor;
Calculul automat al comisioanelor;
Rapoarte către autorităţile competente;
Rapoarte statistice.
Programul de operare

Sistemul SaFIR funcţionează zilnic, de luni până vineri, între orele 8:30 a.m. şi 5:40 p.m.
(ora locală), cu excepţia zilelor de sărbători legale sau religioase (când acestea sunt sărbătorite în
alte zile decât sâmbătă sau duminică), respectiv 1 şi 2 ianuarie, a doua zi de Paşti, 1 mai, a doua
zi de Rusalii, ‘dormirea Maicii Domnului, 1 decembrie, 25 şi 26 decembrie, conform
programului de operare SaFIR.
Disponibilitatea sistemului

În anul 2007, disponibilitatea generală a sistemului a fost de 99,99%, valoarea acestui

indicator fiind obţinută prin raportarea duratei reale de funcţionare la durata programată de
funcţionare.
‘sigurarea continuităţii activităţii

Pentru cazurile în care ar putea apărea situaţii de urgenţă, sistemul are prevăzută
posibilitatea transferării procesării de la sediul principal la un sediu secundar.
Managementul riscurilor

Managementul riscurilor este stabilit prin regulile sistemului SaFIR şi este gestionat cu
ajutorul cozilor de aşteptare, plafonului de decontare, mecanismul de gridlock, modulul de
validare, acceptare şi împerechere a mesajelor.
Comisioane

Sistemul SaFIR are o politică de comisionare transparentă.

SaFIR Helpdesk

BNR, prin operatorul tehnic al sistemului SaFIR (respectiv TR‘NSFOND S.‘.), pune la
dispoziţia utilizatorilor un serviciu de helpdesk în timpul programului de funcţionare (tel. 021
201 75 30).
Contact SaFIR

Întrebări generale privind SaFIR pot fi adresate BNR pe adresa de email:

contact.safir@bnro.ro.
 Documente utile
Regulile de sistem ale SaFIR
Listă participanţi SaFIR
Programul unei zile de operare în SaFIR
Ghidul utilizatorului SWIFT

h
 
  
   


h
h

SENT este un sistem electronic de compensare multilaterală a plăţilor interbancare în lei,

de valoare mică şi volum mare transmise între participanţi, pe parcursul mai multor sesiuni
zilnice.

Sistemul a intrat în funcţiune în anul 2005, fiind dezvoltat şi implementat în cadrul

proiectului Phare RO-0005.02 - "Interbank Payment System".

Sistemul este operat de Societatea de Transfer de Fonduri şi Decontări - TR‘NSFOND

S.‘., societate comercială constituită în anul 2000 de către BNR (care deţine 33,33% din
capitalul social al acesteia) şi un număr de bănci (care deţin 66,67% din capitalul social al
societăţii). În prezent, societatea are ca acţionari, în afară de BNR, un număr de 23 instituţii de
credit.

Sistemul procesează atât transferuri credit şi debitări directe interbancare de valoare mică
cât şi instrumente de debit de tipul cecuri, cambii, bilete la ordin, asigurând:
schimbul de instrucţiuni de plată între participanţi, desfăşurat în mod continuu pe
parcursul sesiunii de compensare;
compensarea multilaterală a instrucţiunilor de plată ale participanţilor, desfăşurată în mod
continuu pe parcursul sesiunii de compensare;
iniţierea automată a decontării finale în sistemul ReGIS a poziţiilor nete la sfârşitul
fiecărei sesiuni de compensare;
gestionarea automată a garanţiilor pentru decontare (prin intermediul interfeţelor
automate cu sistemele ReGIS şi SaFIR).

La sfârşitul anului 2008, sistemul SENT a înregistrat un număr de 42 de participanţi

(instituţii de credit şi Trezoreria Statului). În cursul anului 2007, sistemul a procesat un număr de
circa 55 milioane tranzacţii de plată, în valoare totală de 167 miliarde lei.
 Sistemul îndeplineşte condiţiile pentru a fi sistem de plăţi de importanţă sistemică şi, în
consecinţă, este desemnat prin Ordinul Guvernatorului Băncii Naţionale a României
nr.34/17.01.2008 ca intrând sub incidenţa Legii nr.253 din 16 iunie 2004 privind caracterul
definitiv al decontarii în sistemele de plati si în sistemele de decontare a operatiunilor cu
instrumente financiare (care transpune în legislaţia română Directiva 98/26/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele
de plăţi şi de decontare a titlurilor de valoare).


    
h


Implementarea zonei unice de plăţi în euro (în engl. Single Euro Payments ‘rea - SEP‘)
urmăreşte extinderea procesului de integrare europeană şi în domeniul plăţilor de mică valoare în
euro, prin crearea unei pieţe unice la nivel european pentru instrumentele de plată în euro.

SEP‘ acoperă un spaţiu geografic format din cele 27 de state membre ale Uniunii
Europene plus Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia, reprezentând o zonă a monedei euro în
care toate plăţile, inclusiv cele transfrontaliere, sunt tratate ca plăţi naţionale (fără actuala
diferenţiere între plăţile naţionale şi cele transfrontaliere).

Prin implementarea SEP‘ se urmăreşte asigurarea unui nivel corespunzător de eficienţă

şi concurenţă pe piaţă, care să stimuleze importante economii de scară şi să asigure economiei
europene un nivel înalt de competitivitate.

În scopul asigurării transparenţei pe parcursul procesului de migrare a furnizorilor de

infrastructuri de plată către noile standarde SEP‘, Eurosistemul a publicat un set de criterii de
compatibilitate, sub forma unor termeni de referinţă.

SEP‘ se realizează prin:

adoptarea unui singur set de instrumente de plată pentru plăţi în euro (transfer credit,
debitare directă şi plăţi prin card);
implementarea unor infrastructuri de procesare eficiente pentru plăţile în euro (denumite
generic mecanisme de compensare şi decontare);
adoptarea unor standarde tehnice comune;
adoptarea unor practici comerciale comune;
crearea unui cadru legal armonizat pentru serviciile de plată (inclusiv prin transpunerea la
nivel naţional a noii directive privind serviciile de plată în piaţa internă);
dezvoltarea continuă de noi servicii orientate spre client.
 Proiectul SEP‘ este derulat de sectorul bancar european sub conducerea Consiliului
European al Plăţilor şi este sprijinit şi promovat de Banca Centrală Europeană şi Comisia
Europeană.

Banca Centrală Europeană şi Comisia Europeană împărtăşesc o viziune comună asupra

SEP‘, monitorizând şi susţinând în mod continuu procesul de implementare a acestui proiect.
Pentru detalii suplimentare puteţi consulta declaraţia de presă comună emisă în data de 4 mai
2006.

Consiliul European al Plăţilor (European Payments Council - EPC) a fost înfiinţat în

iunie 2002, ca organism de luare a deciziilor şi de coordonare a sectorului bancar european în
domeniul plăţilor, în scopul susţinerii şi promovării creării SEP‘.

Calendarul proiectului este construit în jurul a două date importante, respectiv:

28 ianuarie 2008 - data lansării instrumentului de plată tip transfer credit SEP‘,
instrument care se urmăreşte a fi utilizat pentru majoritatea plăţilor în euro până la sfârşitul
anului 2010;
sfârşitul lunii decembrie 2010 - data până la care infrastructurile de plată trebuie să
asigure adresabilitatea (engl. reachability) tuturor instituţiilor de credit din zona euro.

La nivel naţional, proiectul de implementare a SEP‘ este coordonat de ‘sociaţia

Română a Băncilor organism care reprezintă comunitatea bancară naţională în cadrul Consiliului
European al Plăţilor.

În România, proiectul SEP‘ se derulează în conformitate cu prevederile Planului naţional

de implementare şi migrare la SEP‘. ‘cest plan cuprinde strategia formulată şi adoptată de
comunitatea naţională pentru implementarea SEP‘ şi migrarea către utilizarea noilor instrumente
de plată (respectiv modul de organizare la nivel naţional a proiectului SEP‘, elementele legate
de planificare, organizare şi conducere a proiectului, precum şi angajamentele şi termenele
asumate de toate părţile implicate în vederea definitivării procesului de migrare).

În luna martie 2009 a fost definitivată şi aprobată de către Comitetul naţional SEP‘
ultima versiune (v2.01) a Planului naţional de implementare şi migrare la SEP‘, documentul
oficial fiind publicat pe pagina de internet a Băncii Centrale Europene.

Structura de guvernanţă a proiectului SEP‘ la nivel naţional este următoarea:

 Comitetul Naţional SEP‘, organism decizional cu atribuţii în stabilirea strategiei şi
coordonarea procesului de implementare a SEP‘ la nivelul întregii comunităţi naţionale,
constituit în luna martie 2008 cu participarea ‘sociaţiei Române a Băncilor, a Ministerului
Finanţelor Publice şi TR‘NSFOND S.‘. ‘cest comitet răspunde, între altele, pentru aprobarea
Planului naţional de implementare şi migrare la SEP‘.
Comisia SEP‘, constituită la nivelul ‘sociaţiei Române a Băncilor în luna martie 2007,
cu atribuţii pe linia dezbaterii problematicii modului de implementare a SEP‘ la nivel naţional;
Echipa de proiect SEP‘, constituită sub auspiciile ‘sociaţiei Române a Băncilor şi având
o structură similară celei a Consiliului European al Plăţilor, cu atribuţii privind derularea
proiectului SEP‘ la nivel naţional şi, în special, privind elaborarea Planului naţional de
implementare şi migrare la SEP‘

‘sociaţia Română a Băncilor a iniţiat totodată constituirea unui Forum Naţional SEP‘,
organism cu rol consultativ, format din asociaţiile reprezentative ale tuturor categoriilor de
beneficiari ai SEP‘ (corporaţii, întreprinderi mici şi mijlocii, mari comercianţi, furnizori de
utilităţi, consumatori etc.).

BNR, în baza rolului său de catalizator pentru activităţile sectorului privat în domeniul
sistemelor de plăţi de mică valoare, sprijină implementarea SEP‘ în România, participând în
calitate de observator la activităţile Comisiei SEP‘ şi ale Comitetului Naţional SEP‘.

În privinţa SEP‘, BNR şi-a asumat următoarele atribuţii:

îndrumarea şi cultivarea aşteptărilor beneficiarilor din România cu privire la SEP‘;
conlucrarea cu administraţia publică pentru ca aceasta să se regăsească printre primii
utilizatori ai produselor SEP‘ în România;
colaborarea cu utilizatorii, în general, pentru ca aşteptările acestora să fie aduse la
cunoştinţa Comitetului Naţional SEP‘;
coordonarea eforturilor de comunicare la nivel naţional;
monitorizarea progreselor realizate la nivel naţional în implementarea SEP‘.






 

Monitorizarea sistemelor de plăţi este o funcţie fundamentală nouă a unei bănci centrale
moderne.
 ‘ceastă funcţie presupune supravegherea funcţionării sigure şi eficiente a sistemelor de
plăţi şi a sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare pentru asigurarea şi
menţinerea stabilităţii financiare. ‘tingerea acestor scopuri poate fi realizată prin utilizarea unor
proceduri actualizate de detectare, identificare şi control în scopul minimizării riscurilor care se
pot manifesta în cadrul sistemelor şi în special a riscului sistemic.
Riscul juridic: riscul înregistrării unei pierderi din cauza neaplicării sau aplicării
defectuoase a prevederilor legale şi/sau contractuale şi/sau din cauza cadrului contractual
necorespunzător sau insuficienta reglementare.
Riscul operaţional: riscul manifestat ca urmare a erorii umane şi/sau a unei nefuncţionări
a unei componente hardware, software sau a sistemului de comunicaţie, care este crucială în
procesul de decontare.
Riscul de decontare (riscul financiar): riscul manifestat ca urmare a faptului că decontarea
în cadrul unui sistem nu se desfăşoară aşa cum s-a anticipat. ‘cest risc poate cuprinde riscul de
credit şi riscul de lichiditate.
Riscul de credit: riscul manifestat ca urmare a incapacităţii contrapărţii, respectiv a unui
participant, de a îşi îndeplini obligaţiile integral, nici la scadenţă şi nici la un alt moment viitor.
Riscul de credit cuprinde riscul costului de înlocuire şi riscul principal.
Riscul costului de înlocuire: riscul manifestat ca urmare a incapacităţii contrapărţii de a
finaliza o tranzacţie la maturitate. Expunerea rezultată reprezintă costul de înlocuire a tranzacţiei
iniţiale la preţul curent al pieţei. ‘ceastă incapacitate poate lăsa partea solvabilă cu o poziţie
neasigurată, sau cu o poziţie deschisă, sau poate duce la nerealizarea profiturilor estimate
aferente poziţiei respective.
Riscul principal: riscul manifestat ca urmarea a pierderii integrale a valorii aferente unei
tranzacţii (risc de credit). În procesul de decontare acest risc este asociat tranzacţiilor cu active
care prezintă o diferenţă de timp între finalizarea decontării fondurilor şi finalizarea decontării
activului tranzacţionat (de exemplu absenţa mecanismului "livrare contra plată"). Riscul
principal care se manifestă în decontarea tranzacţiilor de schimb valutar (riscul de schimb
valutar) este uneori denumit ca riscul Herstatt.
Riscul de lichiditate: riscul manifestat ca urmare a incapacităţii unei contrapărţi, respectiv
a unui participant, de a îşi îndeplini obligaţiile integral la scadenţă, dar aceasta/acesta va fi
capabil(ă) totuşi să îşi îndeplinească obligaţiile integral într-un moment ulterior.
Riscul sistemic: riscul ca neîndeplinirea obligaţiilor care revin unui participant din
participarea sa la un sistem, sau în piaţa financiară, să conducă la neîndeplinirea la termen a
obligaţiilor asumate de către alţi participanţi. ‘cest eşec în îndeplinirea obligaţiilor poate cauza
probleme semnificative de lichiditate sau de credit şi, în consecinţă, poate periclita stabilitatea
respectivului sistem, sau a respectivei pieţe financiare.

Banca Naţională a României monitorizează sistemele în baza legii.

(Legea nr. 312/28.06.2004, OUG nr. 99/6.12.2006, Legea nr. 253/16.06.2004, Legea nr.
297/28.06.2004)
 Obiectivele principale ale Băncii Naţionale a României în domeniul monitorizării
sistemelor sunt:
menţinerea stabilităţii financiare
Băncile centrale sunt interesate în funcţionarea şi operarea sigură şi eficientă a sistemelor
de plăţi care afectează stabilitatea sectorului financiar. Participanţii au încredere în funcţionarea
şi operarea eficientă a sistemelor şi, atunci când sunt parte a unei tranzacţii, anticipează fluxurile
de fonduri. Orice defecţiune apărută în cadrul fluxurilor de fonduri cauzată de ineficienţa
sistemelor de plăţi naţionale poate conduce la apariţia şi creşterea efectelor negative asupra
participanţilor la sistem(e).
asigurarea unui canal adecvat de transmitere a politicii monetare
Băncile centrale utilizează o gamă largă de operaţiuni de piaţă monetară pentru
implementarea propriilor politicii monetare. De exemplu, finalizarea swap-urilor sau a
tranzacţiilor de vânzare/cumpărare de instrumente financiare depinde de funcţionarea şi operarea
sigură şi eficientă a sistemelor de plăţi care asigură decontarea fondurilor.
asigurarea eficienţei sistemelor de plăţi
Băncile centrale depun eforturi pentru a preveni apariţia oricărei defecţiuni tehnice a
infrastructurilor utilizate de către sisteme, şi/sau disfuncţionalităţi organizaţionale la nivelul
operatorului de sistem, şi/sau la nivelul participanţilor, şi solicită principii şi proceduri eficace şi
transparente de conducere a sistemului.
respectarea de către operatorii de sisteme de plăţi a cadrului legal
‘sigurarea şi respectarea unui cadru legal bine fundamentat în toate sistemele de drept
relevante pentru sistem reprezintă o parte importantă a operării sistemelor.
menţinerea încrederii publicului în sistemele de plăţi, în instrumentele de plată şi în
moneda naţională
Sistemele de plăţi permit clienţilor instituţiilor de credit să transfere fonduri şi/sau să
efectueze plăţi. Creşterea siguranţei şi eficienţei acestor sisteme de plăţi contribuie la creşterea
încrederii publicului în efectuarea plăţilor dispuse, în instrumentele de plată folosite, în sistemele
de plăţi şi implicit în moneda naţională, RON.

‘ctivitatea de monitorizare acoperă:

sistemele de plăţi şi sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare;
instrumentele de plată;
operatorii de sisteme şi participanţii la sisteme;
furnizorii de servicii de infrastructură utilizate de sistemele de plăţi.

Banca Naţională a României monitorizează sistemele de plăţi care funcţionează în

România, indiferent dacă acestea sunt operate sau nu de către banca centrală.
 Banca Naţională a României monitorizează sistemul SaFIR de decontare a operaţiunilor
cu instrumente financiare care este operat de către banca centrală şi monitorizează împreună cu
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente
financiare care nu sunt operate de către banca centrală.

Pentru a elimina orice conflict de interese, Banca Naţională a României (fiind simultan
operator de sistem şi autoritate de monitorizare a sistemelor pentru ReGIS şi SaFIR) a decis ca
activitatea de monitorizare a sistemelor şi activitatea de operare a sistemelor să fie strict separate.

Principalele instrumente utilizate în activitatea de monitorizare sunt:

colectarea de date privind operatorii de sisteme, sistemele operate de aceştia şi furnizorii
de servicii de infrastructură;
inspecţii on-site;
cooperarea/colaborarea cu autorităţi naţionale de reglementare şi/sau supraveghere;
cooperarea/colaborarea cu autorităţi de monitorizare a sistemelor;
evaluarea sesizărilor formulate de consumatori;
evaluarea respectării standardelor naţionale/europene/internaţionale de către operatorii de
sisteme;
inducerea de schimbări (de exemplu prin recomandări, impunerea de către Banca
Naţională a României a unor măsuri de remediere şi termene de realizare a acestora);
aplicarea de sancţiuni dintr-o plajă largă începând cu publicarea (concluziilor) raportului
de monitorizare şi terminând cu retragerea autorizaţiei acordate de către Banca Naţională a
României respectivului operator de sistem.

Standarde internaţionale aplicabile sistemelor de plăţi

Core principles for systemically important payment systems, Banca Reglementelor
Internaţionale, ianuarie 2001
Banca Centrală Europeană a adoptat principiile de mai sus, care constituie baza evaluării
sistemelor de plăţi de către băncile centrale din Uniunea Europeană.
Oversight standards for euro retail payment systems, Banca Centrală Europeană, iunie
2003
Terms of reference for the oversight assessment of euro systemically and prominently
important payment systems against the Core Principles, Banca Centrală Europeană, noiembrie
2007
Business Continuity Oversight Expectations for Systemically Important Payment
Systems (SIPS), Banca Centrală Europeană, iunie 2006
Guide for the assessment against the Business Continuity Oversight Expectation for
SIPS, Banca Centrală Europeană, mai 2007
 Central bank oversight of payment and settlement systems (Committee on Payment and
Settlement Systems), Banca Reglementelor Internaţionale, mai 2005

Standarde internaţionale aplicabile sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumente

financiare
Recommendations for securities settlement systems, CPSS-IOSCO, noiembrie 2001 şi
‘ssessment methodology, noiembrie 2002
Standards for securities clearing and settlement in the European Union, Sistemul
European al Băncilor Centrale - Comitetul european al reglementatorilor în domeniul valorilor
mobiliare, septembrie 2004
Recommendations for central counterparties, CPSS-IOSCO, noiembrie 2004

Standarde internaţionale aplicabile instrumentelor de plată

Electronic money system security objectives, Banca Centrală Europeană, mai 2003
Oversight framework for card payment schemes - Standards, Banca Centrală Europeană,
ianuarie 2008

Rolul băncii centrale în domeniul monitorizării sistemelor

Banca centrală trebuie să definească clar obiectivele în domeniul sistemelor de plăţi şi
trebuie să publice rolul său şi politicile esenţiale privind sistemele de importanţă sistemică
Banca centrală trebuie să asigure că sistemele operate de către aceasta respectă Principiile
fundamentale
Banca centrală trebuie să monitorizeze respectarea principiilor fundamentale de către
sistemele pe care nu le operează şi trebuie să aibă capacitatea de a realiza această monitorizare
Banca centrală trebuie să coopereze cu alte bănci centrale şi alte autorităţi relevante
naţionale şi/sau străine pentru promovarea siguranţei şi eficienţei sistemelor de plăţi.

În cadrul activităţii de monitorizare a sistemelor Banca Naţională a României cooperează

cu:
Banca Centrală Europeană;
băncile centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene;
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a ‘sigurărilor (v.
Protocolul de cooperare).
Următoarele sisteme sunt desemnate prin Ordinul nr. 34/ 17.01.2008 al Guvernatorului
BNR, completat cu Ordinul nr. 1191/ 29.11.2010 al Guvernatorului BNR, ca sisteme care intră
sub incidenţa Legii nr. 253/ 2004 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi
în sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare care implementează Directiva
nr. 98/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul
definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a titlurilor de valoare:
ReGIS operat de către Banca Naţională a României
 SENT operat de către Societatea de Transfer de Fonduri şi Decontări - TR‘NSFOND
S.‘.
SaFIR operat de către Banca Naţională a României
RoClear operat de către Depozitarul Central S.‘.
Eltrans operat de către Casa Română de Compensaţie
Sistemul de Compensare-Decontare şi Contraparte Centrală operat de către Casa de
compensare Bucureşti
DSClear operat de către Depozitarul Sibex
Banca Naţională a României este autoritatea desemnată să fie notificată şi să notifice alte
autorităţi desemnate despre începerea procedurilor de insolvenţă împotriva unui participant la un
sistem desemnat conform directivei.

h
   c 
 
 

Conform Legii nr. 253 din 16 iunie 2004 privind caracterul definitiv al decontarii în
sistemele de plati si în sistemele de decontare a operatiunilor cu instrumente financiare, care
transpune în legislaţia română Directiva 98/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din
19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a
titlurilor de valoare, un sistem reprezintă o convenţie în formă scrisă, care îndeplineşte cumulativ
urmatoarele condiţii:
a) este încheiată între 3 sau mai mulţi participanţi, alţii decât un posibil agent de
decontare, o posibilă contraparte centrală, o posibilă casă de compensare sau un posibil
participant indirect şi are reguli comune şi proceduri standardizate privind executarea ordinelor
de transfer între participanţi;
b) este guvernată de legea aleasă de participanţi, care poate fi legea română, dacă cel
puţin unul din participanţi îşi are sediul social în România, sau legea unui stat membru al
spaţiului economic european, dacă cel puţin unul din participanţi îşi are sediul social în
respectivul stat membru;
c) este desemnată de BNR ca sistem ce intră sub incidenţa prezentei legi, sau este
desemnată de către alt stat membru al spaţiului economic european a cărui lege îi este aplicabilă,
şi este notificată ca atare Comisiei Uniunii Europene.

Sistemele notificate în aplicarea Legii nr.253 sunt:

‘. Sisteme de plăţi
B. Sisteme de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare

‘utoritatea desemnată, conform art. 6 alin. (2) din Directiva 98/26/CE.

  
 
 
 







 


În baza prevederilor art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2004 privind
transferurile transfrontaliere aprobată de Legea 119/2004, precum şi a art. 1 din Regulamentul
BNR nr. 3/2004 privind procedura de mediere a diferendelor apărute în executarea transferurilor
transfrontaliere, BNR poate media, la cerere, diferendele apărute între instituţiile din România
care efectuează transferuri transfrontaliere cu o valoare mai mică decât echivalentul a 50.000
euro, şi clienţii acestora, cu ocazia executării acestor operaţiuni.
Orice client (aşa cum este definit la art. 2 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr.
6/2004 privind transferurile transfrontaliere), poate adresa BNR o cerere pentru medierea
diferendelor apărute între acesta şi instituţiile din România implicate în executarea acestor
transferuri.
Medierea se realizează de către BNR, prin intermediul compartimentului specializat din
cadrul Direcţiei Juridice.
Concluziile medierii nu au caracter obligatoriu pentru părţile interesate şi nu intră sub
incidenţa dispoziţiilor art. 275 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.99/2006 privind
instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, cu modificările şi completările ulterioare
Partea nemulţumită de soluţia formulată de compartimentul specializat al BNR se poate
adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru care soluţia formulată de BNR are caracter
consultativ.

c      

De ce continuitatea activităţii este (atât de) importantă?

Realizarea şi menţinerea stabilităţii financiare depinde de funcţionarea adecvată a

sistemelor de plăţi şi a sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare.
Integrarea pieţelor financiare şi conexiunile între sisteme favorizează migrarea riscului de la un
sistem la altul (riscul de contaminare) şi exportul riscului la nivel global (efectul de domino).
Stabilitatea financiară poate fi periclitată dacă o instituţie de credit, considerată critică, sau
întregul sistem bancar se confruntă cu întreruperi operaţionale cauzate, de exemplu, de dezastre
naturale, dificultăţi şi/sau disfuncţionalităţi în operarea echipamentelor IT, fraude, întreruperi în
furnizarea de curent electric şi management defectuos.

Ce este continuitatea activităţii?

 Este starea de funcţionare neîntreruptă a operaţiunilor la un nivel minim agreat pe durata
orelor de desfăşurare a activităţii.

Obiectiv
Scopul gestionării continuităţii activităţii unui sistem este de a asigura că sunt respectate
nivelele de servicii stabilite, chiar şi în eventualitatea în care se produce întreruperea activităţii
normale.

Principii ale continuităţii activităţii

Pentru a asigura că planurile de asigurare a continuităţii activităţii sunt conforme cu
obiectivele generale ale activităţii, cu strategia de administrare a riscurilor şi cu planurile
bugetare, ar trebui ca aprobarea şi revizuirea strategiei asigurării continuităţii activităţii şi a
mecanismelor de monitorizare să fie realizate permanent de către conducerea executivă.
Funcţiile critice care asigură procesul de decontare trebuie identificate de administratorii
sistemelor alocându-se priorităţi proceselor din cadrul acestor funcţii, după categoria şi caracterul
critic al acestor procese.
Obiectivele avute în vedere pentru asigurarea continuităţii activităţii sistemelor trebuie să
fie definite clar şi să aibă ca scop reluarea şi recuperarea funcţiilor critice, în aceeaşi zi de
decontare, pentru a asigura, în toate scenariile vizate, finalizarea tuturor tranzacţiilor aflate în
aşteptare la data de decontare previzionată.
‘dministratorul sistemului şi, acolo unde este cazul, participanţii şi furnizorii de servicii
de infrastructură trebuie să prevadă planuri pentru asigurarea continuităţii serviciului într-un
număr de scenarii plauzibile, inclusiv în caz de catastrofă majoră (cutremure, inundaţii şi
incendii), de întreruperi în furnizarea de energie electrică sau de disfuncţionalităţi care acoperă o
arie vastă, precum şi de atacuri teroriste, de greve, de fraude interne şi externe şi de management
defectuos.
‘ceste scenarii trebuie să fie analizate şi fundamentate periodic sub forma ‘nalizelor de
Impact asupra ‘ctivităţii (BI‘), ceea ce implică evaluarea pericolelor posibile, a probabilităţii ca
acestea să se manifeste, şi a impactului financiar sau operaţional asupra sistemului.
Planurile privind asigurarea continuităţii activităţii sistemelor trebuie să includă existenţa,
cel puţin a unei locaţii secundare pentru procesare. ‘dministratorii de sistem trebuie să ia în
considerare derularea operaţiunilor zilnice de la o locaţie/ locaţia secundară; totodată facilităţile
de continuitate a activităţii tuturor participanţilor ar trebui testate de la locaţia secundară
periodic, începând cu participanţii la sistem consideraţi critici.
Trebuie luate măsuri pentru a evita ca întregul personal, operaţional sau implicat în alte
activităţi decât cele operaţionale (operatori PC, personal cu atribuţii de control şi de administrare
a sistemului) şi identificat drept critic în analizele de impact asupra activităţii efectuate, să fie
prezent la aceeaşi locaţie în acelaşi timp.
 ‘dministratorii sistemelor de plăţi trebuie să stabilească proceduri alternative/ de urgenţă
şi aranjamente bilaterale pentru realizarea funcţiilor critice în cazul întreruperii totale a reţelelor
IT&C.
Eşecul tehnic al participanţilor la sistem consideraţi critici poate induce risc sistemic.
Operatorii de sisteme trebuie să stabilească echipe de administrare a situatiilor de criză şi
proceduri formalizate bine structurate pentru administrarea crizelor şi comunicaţii interne şi
externe în timpul crizelor.

Schimbul de informaţii şi comunicarea sunt esenţiale în timpul crizelor.

Listele care conţin persoanele de contact considerate critice (atât a celor cu atribuţii
operaţionale cât şi a celor cu atribuţii de administrare a situaţiilor de criză), dintre care, cel puţin
cele ale participanţilor critici, ale autorităţilor şi ale furnizorilor de servicii/ funcţii critice de
infrastructură, inclusiv persoanele de contact de la sediile secundare ale acestora, trebuie să fie
actualizate şi reexaminate în mod periodic şi să fie disponibile, atât la sediile principale, cât şi la
cele secundare.
Fiecare parte implicată într-un plan de asigurare a continuităţii activităţii trebuie să
comunice eficient, atât în interiorul entităţii cât şi în exteriorul acesteia, utilizând metode de
comunicare sigure şi testate, bazate pe fluxuri informaţionale clare şi precise.
Toate elementele planurilor de asigurare a continuităţii activităţii trebuie testate periodic;
această testare trebuie să implice atât participanţii la sistem cât şi orice altă parte care ar putea fi
afectată de sau ar putea afecta aceste aranjamente.
Testarea periodică este o componentă importantă a administrării continuităţii activităţii,
întrucât prin aceasta se asigură că planurile de asigurare a continuităţii activităţii sunt eficiente
inclusiv din punct de vedere al costurilor, realizabile şi revizuite permanent.
Conştientizarea şi întelegerea aspectelor privind continuitatea activităţii împreună cu
cooperarea la nivel naţional între autorităţile relevante şi coordonarea planurilor de asigurare a
continuităţii activităţii din sectorul public şi cele din sectorul privat precum şi cooperarea la nivel
regional şi internaţional reprezintă optima administrare a riscului operaţional din pieţele
financiare pe arii vaste.


   



 

Principalele norme juridice naţionale care guvernează:

Instrumentele de plată
transfer credit
Regulamentul nr. 2/2005 privind ordinul de plată utilizat în operaţiuni de transfer-credit
cec
Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările şi completările ulterioare
 Norma nr. 7/1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cecuri, cu
modificările şi completările ulterioare
Norma tehnică BNR nr. 4/2008 privind cecul, modificată de Norma tehnică BNR nr.
3/2009
Norma tehnică BNR nr. 9/1994 privind cecul, completată de Circulara BNR nr. 24/1995,
modificată de Circulara BNR nr. 33/1995 şi de Circulara BNR nr. 34/1995
Norma tehnică nr. 3/2009 pentru modificarea Normei tehnice a Băncii Naţionale a
României nr. 4/2008 privind cecul
Regulamentul nr. 1/1995 privind principiile şi organizarea avizării tehnice a sistemelor de
plăţi şi decontări fără numerar, modificat de Circulara BNR nr. 24/2001
cambie şi bilet la ordin
Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, cu modificările şi completările
ulterioare
Norma nr. 6/1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cambii şi bilete la
ordin, cu modificările şi completările ulterioare
Norma tehnică nr. 5/2008 privind cambia şi biletul la ordin, modificată de Norma tehnică
BNR nr. 4/2009
Norma tehnică nr. 10/1994 privind cambia şi biletul la ordin, modificată de Circulara
BNR nr. 34/1995
Norma tehnică nr. 4/2009 pentru modificarea Normei tehnice a Băncii Naţionale a
României nr. 5/2008 privind cambia şi biletul la ordin
card
Regulamentul nr. 6/2006 privind emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică
şi relaţiile dintre participanţii la tranzacţiile cu aceste instrumente
direct debit
Regulamentul nr. 3/2005 privind debitarea directă executată prin casa de compensare
automată, rectificat in 2005
Sistemele de plăţi
Circulara nr. 23/1996 privind procedurile de decontare ale Băncii Naţionale a României,
cu modificările şi completările ulterioare
Circulara nr. 26/1995 privind înfiinţarea contului 50BBX99.10 "Disponibilităţi blocate de
instanţele judecătoreşti"
Circulara nr. 35/2002 privind aplicarea reglementărilor emise de Banca Naţională a
României în domeniul sistemelor de plăţi şi organizaţiilor cooperatiste de credit
Circulara nr. 36/1996 privind conturile curente ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni
şi ale Băncii Comerciale Române - S.‘.
Circulara BNR nr. 7/2005 privind măsurile care trebuie luate de instituţiile de
credit/Trezoreria statului pentru aplicarea Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei
naţionale, modificata prin Circulara BNR nr. 24/2006
 Circulara BNR nr. 9/1998 privind comisioanele încasate de Banca Naţională a României
pentru serviciile de plăţi fără numerar, cu modificările şi completările ulterioare
Circulara BNR nr. 39/2008 privind interzicerea utilizării instrumentelor de plată de debit
de tipul cecului, cambiei şi biletului la ordin în format vechi, rectificată în 2008
Circulara BNR nr. 40/2008 pentru modificarea Circularei Băncii Naţionale a României
nr. 9/1998 privind comisioanele încasate de Banca Naţională a României pentru serviciile de
plăţi fără numerar, rectificată în 2008
Legea nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi în
sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare
Norma nr. 1/2005 privind modul unitar de completare a menţiunilor din ordinele de plată
în mesajele electronice utilizate în sistemul ReGIS şi în casa de compensare automată
Norma nr. 10/2003 privind perioada maximă de întrerupere a funcţionării sistemului de
plăţi şi decontări şi a pieţelor monetară şi valutară
Norma nr. 11/2007 privind raportarea de date şi informaţii statistice referitoare la plăţi,
sisteme de plăţi şi sisteme de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare
Norma nr. 16/2004 privind tehnicile echivalente pentru garantarea autenticităţii
semnăturii
Norma nr. 7/2002 privind transferurile de fonduri în cadrul unei reţele cooperatiste de
credit
Ordinul nr. 34/2008 pentru desemnarea sistemelor care intră sub incidenţa prevederilor
Legii nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi în sistemele de
decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare
Ordonanţa Guvernului nr. 9/2004 privind unele contracte de garanţie financiară, aprobată
cu modificări si completări prin Legea nr. 222/2004
Regulament nr. 12/2008 pentru completarea Regulamentului Băncii Naţionale a
României nr. 10/1994 privind compensarea multilaterală a plăţilor interbancare fără numerar pe
suport hârtie
Regulament BNR nr. 9/2007 privind monitorizarea sistemelor de plăţi , a sistemelor de
decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare şi a instrumentelor de plată
Regulamentul BNR nr. 1/1996 privind comisioanele pentru prestarea serviciilor de
încasări şi plăţi cu şi fără numerar, cu modificările şi completările ulterioare
Regulamentul BNR nr. 1/2005 privind sistemele de plăţi care asigură compensarea
fondurilor, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 596/29.08.2007
Regulamentul nr. 10/2005 privind facilităţile acordate de Banca Naţională a României în
scopul fluidizării decontărilor în sistemul ReGIS
Regulamentul nr. 2/2004 privind utilizarea codurilor IB‘N în România, cu modificările
şi completările ulterioare
Legislaţie comunitară (documentaţie în limba română)
Directiva 2009/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 mai 2009 de
modificare a Directivei 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi
de decontare a titlurilor de valoare şi a Directivei 2002/47/CE privind contractele de garanţie
financiară în ceea ce priveşte sistemele legate şi creanţele private
Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 noiembrie 2007
privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE,
2002/65/CE 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 97/5/CE
Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 iunie 2002 privind
contractele de garanţie financiară
Directiva nr. 98/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 1998 privind
caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a titlurilor de valoare
Regulamentul (CE) Nr. 1781/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15
noiembrie 2006 cu privire la informaţiile privind plătitorul care însoţesc transferurile de fonduri
Regulamentul (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16
septembrie 2009 privind plăţile transfrontaliere în Comunitate şi de abrogare a Regulamentului
(CE) nr. 2560/2001
Regulamentul (CE) Nr. 2157/1999 al Băncii Centrale Europene din 23 septembrie 1999
privind competenţa Băncii Centrale Europene de a impune sancţiuni
Regulamentul (CE) Nr. 2533/1998 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind
colectarea informaţiilor statistice de către Banca Centrală Europeană

Mai multe regulamente comunitare

Memorandumuri
Memorandum of Understanding on cooperation between payment systems overseers and
banking supervisors in Stage Three of Economic and Monetary Union
The Memorandum of Understanding on high-level principles of cooperation between the
banking supervisors and central banks of the EU in crisis management situations