Scrisoare de la prietenul meu pompierul

Text: Bondar Eugenia Grădiniţa P.P. Nr1. Huşi

“Metoda predicţiei”:cuvinte cheie: pompier , albinuţele, pericolul, fum, focul, stingă,

rănit,

Introducere : Am primit o scrisoare. Oare de la cine o fi?!

Dragi copii,
Mai întâi să mă prezint. Eu răspund la un număr de telefon 112. Am o maşină mare,
roşie, echipată cu un rezervor cu apă, furtun, un costum de protecţie contra căldurii
puternice, pe care îl îmbrac în caz de incendiu. Când primim un apel şi se anunţă un
incendiu, pornim sirena şi în cea mai mare grabă ne grăbim să ajungem să salvăm şi
vieţile, şi bunuri. Aţi ghicit cine sunt?! Eu sunt prietenul vostru...( pompierul).
Iar acum vă invit să vă aşezaţi şi să ascultaţi o întâmplare adevărată. Încercaţi să ghiciţi
cuvântul şi ce s-a întâmplat mai departe, când cititorul se opreşte din citit...

Zilele trecute a trebuit să mergem să stingem un incendiu. Acolo am întâlnit o

fetiţă, o chema Anicuţa. Plângea iată ce se întâmplase.
Anicuţa, o fetiţă de vârsta voastră, stătea la geam într-o după-amiază de aprilie.
După ce venise de la grădiniţă a dormit , aşa cum obişnuia la prânz, ca să crească
sănătoasă.
Acum se sculase şi urmărea cu privirea .....(albinuţele) ce veneau printre florile
minunate din faţa casei.
Zambiluţele, lalelele şi narcisele cu tulpini delicate şi cu miros îmbătător şi petale
catifelate, primeau în tăcerea dupăamiezei tihnite micii musafiri. Anicuţa se minuna de
hărnicia micilor vietăţi care munceau fără zăbavă, se opreau o clipă la cate o floare,
plecau , se întorceau şi parcă chemau şi pe altele.
Aştepta să iasă afară prietenii din casa de alături, Maria şi Ionuţ, dar aceştia întârziau.
Ieşi o clipă în faţa casei cu gândul să-i strige, ca altădată, dar simţi un miros de.... (fum)
înnecăcos. Nu înţelegea de unde venea fumul, dar o auzi pe Maria strigând disperată.
Anicuţa se duse repede la bunica şi de emoţie aproape nu putea vorbi, o trăgea,
stigând, vino, vino, bunico, e mult fum la Maria!
Bunica Anicuţei văzu fumul gros şi înţelese repede (pericolul), luă repede telefonul şi
formă numărul de la pompieri, 112.
Peste puţin timp liniştea după-amiezei tihnite dispăru, se auzeau sunetul sirenei, strigăte,
ţipete, pocnituri şi era fum din ce în ce mai mult, iar pompierii intrară în fugă şi prin
curtea Anicuţei înconjurând casa ce era în pericol să ardă.
În grabă nimeni nu se mai gândea la florile delicate. Pompierii se grăbeau. să salveze pe
copiii ce rămăseseră câteva clipe singuri în casă. Anicuţa ieşise repede afară, dar Ionuţ,
dându-şi seama că joaca lui cu......(focul) ar putea distruge casa în care locuise bunicii, a
încercat să .....(stingă) singur focul.
Anicuţa privea cu tristeţe la florile călcate în picioare, dar se bucură când auzi pe unul din
pompieri: „Băiatul e ......(.rănit), dar trăieşte!”. Peste puţin timp salvarea îl ducea pe
Ionuţ la spital....
Aveţi alături imaginile, sunt desenate de Anicuţa.
Citiţi-le şi vorbiţi despre ce aţi învăţat din ele, cu ce vă jucaţi voi acasă, ce faceţi voi în
caz de incendiu?
- Nu uitaţi niciodată, copii, cu chibriturile nu e de joacă!
Focul poate fi prieten, dar poate fi şi duşman!
(Desene preluate din cărţi de colorat)